Tag: preferinta

  • Românii preferă cash-ul şi în boom, şi în criză. Creşterea consumului şi preferinţa românilor pentru bani lichizi se văd în cifre: numerarul în circulaţie încheie S1/2021 la un maxim de 92,8 mld. lei

    Numerarul din economie se îndreaptă spre pragul de 100 mld. lei l Românii au început să dea drumul la cheltuieli pentru consum, vacanţe, maşini sau altele, pe măsură ce efectele pandemiei COVID-19 s-au mai temperat.

    Cash-ul din economie a ajuns la sfârşitul primului semestru (S1) din 2021 peste 92,8 mld. lei, marcând un nou maxim istoric, după o creştere cu 12,7% faţă de nivelul din iunie 2020, după cum reiese din datele centralizate de Banca Naţională.

    În termeni nominali, circa 10,5 mld. lei au intrat în economie cash în ultimul an.

    Creşterea consumului, pre­fe­rinţa româ­ni­lor pentru bani lichizi, dar şi absenţa unor so­luţii alternative de plată în sec­torul public sunt câţiva fac­tori care au stimulat ascen­siu­nea nu­merarului în circulaţie de-a lun­gul anilor, după cum au explicat unii analişti.

    Volumul ridicat al nume­ra­ru­lui în cir­cu­laţie arată că încă se menţine preferinţa ma­jo­rităţii românilor pentru plă­ţi­le cu bani li­chizi în detri­mentul mijloa­celor mo­der­ne de plată, continuând ten­dinţa de a retrage banii de la ban­co­mate în ziua de sa­lariu pentru a simţi între de­ge­te polimerii bancnotelor.

    Chiar dacă şi tran­zacţiile cu carduri au cres­cut în această pe­ri­oa­dă de pandemie, eco­no­mia României este prac­tic în continuare de­pen­dentă de cash. Iar cash-ul favorizează direct eco­nomia subterană.

    Numerarul la nivel record se vede şi în cifrele în creştere ale consumului, în vacanţe, în creş­terea pieţei auto. Practic, românii au început să dea dru­mul la cheltuieli în pri­ma jumătate a acestui an, pe măsură ce efectele pan­de­miei de COVID-19 s-au mai tem­perat, alocând sume tot mai mari pentru consum, va­can­ţe, maşini sau alte cheltuieli. Volu­mul cifrei de afaceri din comerţul cu amă­nuntul a crescut în iunie cu 12% faţă de iunie 2020. Pe piaţa auto, înmatriculările de maşini noi au acce­lerat în ultimele luni, în iunie, de exem­plu, fiind înmatriculate peste 14.000 de auto­vehicule noi, în creştere cu 18% faţă de iunie 2020. Iar eliminarea unor restricţii legate de pandemiei a stimulat apetitul pentru vacanţe.

    Dacă analizăm nivelul numerarului în raport cu volumul depozitelor în lei ale populaţiei, observăm că numerarul în circulaţie reprezenta în S1/ 2021 mai mult de jumătate, respectiv 59%. Dacă luăm în calcul atât depozitele populaţiei în lei, cât şi pe cele în euro, numerarul este de aproape trei ori mai mic.

    Ponderea numerarului în PIB a urcat de la circa 4,5% în 2008 la aproximativ 8,5% din PIB.

    Ritmul de creştere a numerarului este mult peste rata anuală a inflaţiei, care a oscilat în 2020 în jurul a 2-3%, iar în iulie 2021 a urcat până la 5%.

    Preferinţa pentru lichiditate este specifică perioadelor de criză. Dar şi în perioadele de sărbători sau în vremuri de boom economic, numerarul în circulaţie a fost în ascensiune în România.

    De exemplu, pe parcursul anului 2020 un moment de referinţă a fost luna martie, când s-a înregistrat o majorare substanţială a retragerilor de numerar de la bănci în contextul panicii aduse de criza coronavirusului. Astfel, oamenii, în special cei cu venituri mici, au retras cash de la bancomate ca să aibă resurse financiare la dispoziţie, având în vedere şi carantina impusă de autorităţi. În perioada 11-20 martie 2020 retragerile de numerar de la BNR ale instituţiilor de credit, pentru a acoperi cererea populaţiei şi a companiilor, au atins nivelul record de 4,4 mld. lei, dublu faţă de decembrie 2019, perioada sărbătorilor de iarnă.

     

  • Soluţia Italiei când politicienii aruncă ţara în criză

    De fiecare dată când Italia deraiază există aceeaşi soluţie: aducerea unui tehnocrat, ca Mario Draghi. Însă numirea fostului şef al Băncii Centrale Europene (BCE) este doar cea mai recentă de acest fel din istoria ţării.

    Acesta este modul în care ne putem da seama cât de rea este situaţia în Italia, fie din cauza faptului că finanţele ţării sunt răvăşite iar pieţele de titluri de stat se panichează, fie din cauza unei crize politice generată de partide, potrivit Bloomberg. Este un mod ciudat de funcţionare pentru o democraţie vestică, mai ales dacă ţinem cont de faptul că omul adus să formeze guvernul nu a fost ales de populaţie.

    Cu toate acestea, motivele pentru care ţara procedează în acest fel sunt înscrise chiar în istoria ei. Părinţii fondatori ai constituţiei italiene postbelice au vrut să se asigure că sistemul parlamentar din Italia este complet protejat în faţa ameninţării dictaturii.

    De aceea, şeful statului – un rol mai mult ceremonial în vremuri normale – devine de importanţă critică într-o criză. Când nu mai există o cale de ieşire iar alegerile electorale sunt prea riscante, el poate decide să numească un expert.

    Mario Draghi a acceptat provocarea şi a declarat că „este un moment dificil”.

    „Este o modalitate de scăpare atunci când sistemul se defectează”, a declarat Stefano Silvestri, analist politic şi consilier guvernamental pentru guvernul condus de Lamberto Dini în anii 90.

    Astfel, odată cu aducerea lui Draghi, este a patra oară în trei decenii când un tehnocrat este numit la conducere pentru a repara ţara. De obicei, o astfel de numire vine ca o veste bună atât pentru investitori, cât şi pentru populaţie.

    De obicei, aceste guverne tehnocrate au la dispoziţie un an sau doi pentru a lua toate deciziile nepopulare pe care un politician popular nu ar vrea să le ia, iar când treaba acestuia este finalizată, populaţia se îndreaptă către urnele de vot.

    În cazul lui Draghi, dacă va reuşi să negocieze sprijinul de care are nevoie din partea unui parlament fragmentat, mandatul lui nu este de a tăia, ci de a construi. De partea lui stau fonduri disponibile în valoare de 209 miliarde de euro din planul de revenire economică al Uniunii Europene.

    Italienii nu au deloc amintiri plăcute de la ultimul guvern tehnocrat, care a fost condus de Mario Monti, profesor de economie şi fost comisar european. El a adus creşteri de taxe şi o reformă a pensiilor care nu a fost mulţumitoare pentru populaţie.

    „Austeritatea lui Monti a dus la explozia unor partide populiste precum Mişcarea Celor 5 Stele, cimentând nemulţumirile faţă de experţi, consideraţi a fi parte din elita privilegiată”, explică Sofia Ventura, profesor de ştiinţe politice în cadrul Universităţii din Bologna.

    Obiceiul de a aduce tehnocraţi la putere a început după ce întreaga clasă politică a fost măturată de scandaluri de corupţie în anii 90. Atunci, fostul bancher central Carlo Azeglio Ciampi a preluat conducerea pentru a stabiliza situaţia.

    S-a întâmplat din nou în 1995, după căderea primului guvern al lui Silvio Berlusconi. Atunci Lamberto Dini a preluat conducerea, el fiind economist cu experienţă în Banca Italiei.

    Banca centrală a Italiei a produs cei mai mulţi politicieni tehnocraţi, inclusiv Mario Draghi.

  • Răsfăţ de oameni bogaţi. Pe ce a cheltuit unul dintre cei mai bogaţi manageri de fond ai lumii 8 milioane de dolari

    Ultrabogaţii lumii cumpără uneori lucruri extravagante: iahturi, vile, maşini, echipe de sport, avioane şi chiar şi insule se numără printre lucrurile obişnuite pe care ei le cumpără.
    Mai puţin obişnuite sunt însă craniile de dinozaur, caracatiţele – animale de companie, detectoarele de fantomă şi alte lucruri similare, scrie Business Insider.
    Publicaţia americană a sintetizat câteva dintre „ciudăţeniile” milionarilor şi miliardarilor lumii.


    1. Lady Gaga: are o avere estimată la 275 de milioane de dolari şi este cunoscută pentru faptul că îi plac obiectele „din afara lumii în care trăim”. A cumpărat  cu 50.000 de dolari un detector de fantome cu unde electromagnetice şi a cheltuit 52.000 de dolari cu un chimist al NASA pentru a găsi o modalitate de a lăsa aburul să iasă din rochia sa în formă de ceaşcă  pe care a folosit-o în turneul Monster Ball. A cheltuit de asemenea 60.000 de dolari pe 27 de peşti koi.

    2. Nicholas Cage: are o avere estimată la 25 de milioane de dolari şi este pasionat de animale şi de artefacte istorice. A plătit 276.000 de dolari pe un craniu de dinozaur în 2015, care se pare că era de fapt furat şi pe care l-a înapoiat autorităţilor ulterior. A cheltuit de asemenea 150.000 de dolari pe o caracatiţă pe care o foloseşte ca animal de companie şi 150.000 de dolari pe prima revistă de benzi desenate cu Superman. A cumpărat de asemenea şi două castele şi o pereche de cobra albinoase.
    Cage a cheltuit atât de mulţi bani încât şi-a redus semnificativ averea care se plasa la 150 milioane de dolari în 1996.

    3. Steve Cohen (manager de fond): are o avere de 14,6 miliarde de dolari şi o apetenţă atipică pentru artă. A cheltuit 8 milioane de dolari pentru un rechin conservat în formol, opera artistului Damien Hirst.
    A plătit, de asemenea, 100.000 de dolari starului reţelei TV Food Network Guy Fieri doar ca să petreacă o zi cu el.

    4. Myke Tyson: are o avere de 3 milioane de dolari şi o pasiune deja cunoscută pentru animale exotice. El a cumpărat trei tigri bengalezi care costă 70.000 de dolari fiecare, dar şi un antrenor pentru ei, pe care îl plăteşte cu 125.000 de dolari pe an, potrivit International Business Times. A cumpărat de asemenea o cadă de aur de 2,2 milioane de dolari pe care a oferit-o drept cadou.
    În 2003, şi-a declarat falimentul.

    5. Kanye West: Are o avere estimată la 1,3 miliarde de dolari şi este de asemenea pasionat de obiecte din aur. Este şi foarte darnic: a cumpărat cu 34.000 de dolari un craniu de aur pentru Jay-Z, dar şi o tiara încrustată cu diamante pentru North-West în valoare de 62.000 de dolari. Pentru el şi-a cumpărat dinţi încrustaţi cu diamante (care ar putea costa până la 60.000 de dolari).
    El şi soţia sa, Kim Ksrdashian, au cheltuit 750.000 de dolari pentru patru toalete placate cu aur.

    6. Mariah Carey: are o avere netă de 520 de milioane de dolari şi cheltuie mult pentru răsfăţul câinilor săi. Ea plăteşte 100.000 de dolari lunar pentru flori exotice care îi sunt livrate oriunde se află, dar şi 45.000 de dolari anual pe tratamente spa pentru căţeii săi.
     
    7. Paris Hilton: are o avere netă estimată la 300 de milioane de dolari şi este şi ea atentă la confortul animalelor sale. A cumpărat căţeilor o vilă cu două etaje dotată cu aer condiţionat, încălzire, mobilă de designer care ar fi costat-o 325.000 de dolari.
    În timp ce mulţi miliardari sunt pasionaţi de maşini, colecţia ei este mai atipică: include un BMW i8 holografic şi un Bentley Continental GT roz, cu un bord încrustat cu diamante pentru care a plătit 200.000 de dolari.

  • Ce îşi doresc românii atunci când parchează. 1 din 3 români preferă să plătească pentru parcare atunci când merge la cumpărături

    38% din români ar fi dispuşi să plătească pentru un abonament lunar de parcare privată chiar şi 150 de lei pe lună, dacă acest serviciu ar fi disponibil şi ei ar locui în proximitatea unui centru comercial cu parcare, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii Tritech Group.

    Reveal Marketing Research a realizat un studiu împreună cu Tritech Group, vizând comportamentul subiecţilor din mediul urban privind nevoile lor referitoare la facilităţile de parcare oferite de centrele comerciale şi vizitele lor în diferite locaţii de cumpărare precum mall-uri sau centre comerciale. Subiecţiii provin din oraşe cu peste 100.000 de locuitori, cercetarea fiind realizată în perioada 10-15 iunie 2020.

    La studiu au luat parte 817 de respondenţi, 310 de femei şi 506 bărbaţi, cu vârsta de peste 18 ani, şoferi ce folosesc maşina cel puţin de 2-3 ori pe lună. Metoda de colectare a fost chestionarul online, marja de eroare fiind de +/-3%.

    Rezultatele arată că aproape jumătate dintre români (46%) vizitează centre comerciale de 2-3 ori pe săptămână, iar 13% – aproape zilnic. Mijlocul de transport preferat de către aceştia pentru a ajunge la ele este maşina.

    A face cumpăraturi rămâne o activitate de răsfăţ şi de relaxare. Pentru respondenţi, în topul criteriilor de alegere a unui centru comercial stau:

    ●            Diversitatea magazinelor (82%)

    ●            Familiaritatea – să fi avut o experienţă anterioară plăcută (81%)

    ●            A avea o experienţă completă – spaţii de agrement, food court, loc de joacă, parcare amenajată etc. (76%)

    La o distanţă mică se aşază şi atributul să aibă o parcare modernă, amenajată, 7 din 10 români considerând acest aspect ca fiind important şi foarte important, în special pentru cei mai tineri dintre aceştia – milenialii (84%).

    Folosirea unei parcări organizate (cu bariere şi casierie/ automate de plată) este foarte importantă în ocazii precum mersul la film sau în spaţii de agrement, când stau mai mult de 3 ore în centrul comercial, sau când merg însoţiţi de familie.

    Deşi românii au trecut printr-o stare de urgenţă şi suntem în stare de alertă din cauza crizei COVID-19, atribute precum să nu fie într-o zonă aglomerată sau să nu fie un centru comercial aglomerat se situează pe ultimele locuri cu procentele 60% respectiv 58%.

    Studiul a concluzionat faptul că parcările amenajate, cu plată, din centrele comerciale sunt preferate de 1 din 3 respondenţi atunci când vizitează acest tip de spaţii.

    Aceştia doresc să evite probleme precum dificultatea găsirii unui loc liber pe stradă (77%) sau distanţa mare de la maşină faţă de locul în care trebuie să ajungă (49%), deci o parcare amenajată livrează în primul rând beneficii ce ţin de confort. Un alt avantaj important este siguranţa – 47% se tem că maşina parcată în locuri neamenajate nu este în siguranţă, sau că ar bloca un loc ce aparţine altcuiva (26%).

    Aşteptările românilor vis-à-vis de facilităţile unei parcări amenajate sunt structurate tot sub umbrela siguranţei şi a confortului. Astfel, 9 din 10 români clasează asigurarea protecţiei autoturismului ca fiind de o importanţă majoră pentru ei, acest aspect aflându-se pe primul loc în rândul menţiunilor respondenţilor (89%). Numărul de locuri de parcare, găsirea rapidă a unui loc de parcare şi a automatelor sunt criterii considerate importante ori foarte importante pentru 87% dintre respondenţi, iar modalităţile multiple de plată (card, cash, SMS) sunt relevante pentru 84% dintre români.

    Pentru cei mai tineri dintre respondenţi (cei cu vârsta până în 30 de ani), modernitatea (să folosească cele mai noi tehnologii) reprezintă un criteriu ce cântăreşte semnificativ pentru ei în evaluarea unei parcări (66% faţă de 58%, procent pe întreaga populaţie).

    4 din 10 respondenţi manifestă un interes crescut în a plăti un abonament de parcare, dacă ar locui sau lucra în apropierea unui centru comercial, iar acest serviciu ar fi disponibil. Suma pe care ar fi dispuşi să o plătească e cuprinsă în intervalul 75 şi 150 de lei/ lună.

    Tritech Group este companie antreprenorială românească specializată în sisteme automate de parcare cu plată şi bariere automate (import, instalare, integrare, mentenanţă şi service).

    Reveal Marketing Research oferă soluţii de cercetare de piaţă complete (tradiţionale şi digitale), strategie şi consultanţă în crearea mărcii şi abordarea clienţilor, date rapide şi de încredere în România şi Europa Centrală şi de Est.

     


     

  • Studiu: 50% dintre români îşi petrec vacanţa în destinaţii interne în acest an şi 15% preferă să meargă în străinătate

    Jumătate dintre români spun că în acest an vor opta pentru destinaţii din România atunci când merg în concediu, arată un studiu realizat de Hospitality Culture Institute, în timp ce 35% dintre ei nu şi-au planificat încă zilele libere şi doar 15% spun că ar vrea un concediu în străinătate.

    Printre destinaţiile preferate de români se numără Braşov, Constanţa sau Cluj-Napoca.

    De asemenea,  7% dintre participanţii la sondaj nu vor avea concediu sau îl vor petrece acasă. 

    În cee ace priveşte situaţia financiară a turiştilor români, potrivit cercetării 53% dintre românii care călătoresc mai des în ţară decât în străinătate înregistrează mai puţin de 4.000 de lei venituri medii/gospodărie. O treime dintre aceştia sunt angajaţi, 29% sunt experţi/specializaţi în anumite domenii, iar 29% nu lucrează în prezent (şomaj sau concediu post-natal).

     Dintre românii care preferă vacanţele în destinaţiile din ţara noastră, 33% merg într-un city-break de două ori pe an, iar 30% merg o dată la fiecare 2-3 luni.

    De asemenea, 40% dintre turiştii români alocă pentru vacanţă într-o destinaţie locală între 501 şi 1000 lei/persoană pentru un city break, iar 34% bugetează mai puţin de 500 de lei/persoană pentru un city break .

    Mijlocul de transport preferat pentru destinaţiile interne este maşina (64%), iar 13% prefer  trenul.

    O treime dintre turiştii locali care călătoresc în România preferă să se cazeze într-o locaţie informală (la gazdă), iar 45% aleg să plătească doar pentru servicii de cazare.

     

  • Viitorul sună tot mai rău pentu angajaţi. Mai multe companii vor să folosească un sistem în care să îşi monitorizeze tot timpul angajaţii, chiar şi când lucrează de acasă

    De câte ori vă opriţi pentru o gustare, pentru a vă plăti facturile sau, poate, într-o zi mai relaxată, să urmăriţi ultimul episod din serialul preferat pot fi informaţii la îndemâna oricărui angajator. În Marea Britanie se vorbeşte deja despre tehnologii de recunoaştere facială care să identifice orice moment în care angajatul nu se află în faţa laptopului, dar nici şefii din România nu sunt în totalitate „relaxaţi” când vine vorba de munca la domiciliu a colegilor lor. 

    Firma de consultanţă şi audit PwC a stârnit critici în presa internaţională din cauza dezvoltării unui software de monitorizare a angajaţilor din City-ul londonez care lucrează de acasă. Potrivit The Times, patru bănci de investiţii şi o companie de administrare de active discută cu firma în legătură cu adoptarea noii aplicaţii, care, prin intermediul tehnologiei de recunoaştere facilă, ar putea să monitorizeze câte pauze de gustări – sau chiar şi de toaletă – îşi iau angajaţii.

    Aplicaţia, descrisă iniţial în publicaţia Financial News, ar avea ca scop întrunirea standardelor de compliance referitoare la angajaţii care lucrează de acasă. Totuşi, criticile stârnite de aceasta se leagă de intruziunea în viaţa privată a angajaţilor – această tehnologie fiind asociată cu un Big Brother al vremurilor moderne.
    PwC esta una dintre cele mai mari companii de consultanţă şi audit – aşa numitele „Big Four” – iar paşii făcuţi de aceasta ar putea genera o adevărată revoluţie în direcţia monitorizării angajaţilor care lucrează în regim remote.
    Cum stau lucrurile în România?

    Potrivit informaţiilor acordate anterior într-un interviu publicat în varianta digitală a Business MAGAZIN de avocaţii Alexandra Dunăreanu şi Alexandru Moraru, care lucrează pentru casa de avocatură Filip&Company, în România angajatorii au atât dreptul, cât şi obligaţia de a monitoriza activitatea salariaţilor care lucrează de acasă în această perioadă. Potrivit legii, fiecare angajator trebuie să ţină o evidenţă a orelor de muncă prestate zilnic de către salariaţi, pentru a o pune la dispoziţia inspectorilor de muncă în eventualitatea unui control. Omisiunea de a ţine această evidenţă poate atrage amendarea angajatorului cu până la 3.000 de lei.

    „În contextul actual, în care majoritatea angajaţilor lucrează de acasă, devine incidentă legislaţia privind telemunca, situaţie în care o monitorizare legală va avea de asemenea în vedere şi dreptul angajatorilor de a verifica activitatea salariaţilor (i.e., telesalariaţilor), în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern”, spuneau avocaţii în perioda stării de urgenţă.

    Monitorizarea angajaţilor poate fi văzută şi ca o activitate aflată în strânsă legătură cu îndeplinirea obligaţiei angajatorilor de a verifica şi întreţine echipamentele de muncă necesare telemuncii (de exemplu, laptopurile puse la dispoziţia angajaţilor), dar şi a verificării respectării de către angajaţi a anumitor reguli existente la nivelul companiei. În acest context, monitorizarea ar putea viza inclusiv activitatea efectuată de telesalariaţi prin intermediul acestor echipamente şi modalitatea de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, observau ei.

    Pe de altă parte, monitorizarea telesalariaţilor trebuie privită şi din perspectiva protecţiei datelor cu caracter personal, fiind susceptibilă a atrage responsabilităţi şi provocări suplimentare pentru angajatori, deoarece poate genera riscuri semnificative privind confidenţialitatea telesalariaţilor dacă activităţile de monitorizare sunt excesive în raport de drepturile şi libertăţile lor sau nu sunt susţinute de existenţa unui interes de afaceri legitim, echilibrat, motivat şi proporţional.

    „Angajatorii trebuie să respecte principiile cheie prevăzute de regulamentul general privind protecţia datelor (RGPD) referitoare la prelucrarea datelor salariaţilor în mod legal, echitabil şi transparent cu asigurarea integrităţii, exactităţii şi confidenţialităţii datelor, precum şi colectarea acestora cu respectarea principiilor limitării legate de scop, stocare şi reducerii la minimum a datelor, cu respectarea dreptului salariaţilor la viaţă privată şi de familie. Anterior desfăşurării activităţilor de prelucrare, angajatorii  va trebui să efectueze un test de echilibru prin care să documenteze faptul că respectivele prelucrări se află în echilibru cu drepturile şi libertăţile angajaţilor şi că nu sunt în măsură a reprezenta o încălcare a acestora”, precizează avocaţii.

    Silviu Stahie, specialist în securitate informatică la Bitdefender, observă şi el că angajaţii pot fi monitorizaţi de companii, iar acest lucru este perfect legal.
    Cum se face însă, mai exact, monitorizarea angajaţilor prin dispozitivele de serviciu?

    „Angajatorii pot folosi metode proprii de monitorizare a angajaţilor, precum aplicaţiile software dedicate sau chiar prin corelarea activităţii cu orele de program – de exemplu, când s-au conectat calculatoarele la serverul VPN al companiei, când s-au trimis e-mailuri sau când şi cum au fost folosite aplicaţiile de business.”

    De cele mai multe ori, conectarea la reţeaua companiei se face printr-un serviciu VPN aprobat şi agreat. O astfel de soluţie de VPN oferă acces la resursele companiei, dar e posibil ca nu tot traficul generat să fie rutat prin reţeaua companiei.  „Este de reţinut că un serviciu VPN nu anonimizează traficul între angajat şi companie, ci doar asigură un coridor sigur de comunicare între cei doi. În general, în funcţie de profilul companiei, o problemă mult mai stresantă decât timpul petrecut de angajaţi lucrând de acasă sau activitatea lor efectivă este securitatea infrastructurii”, crede specialistul în securitate informatică.

    Componenta de securitate a datelor e abordată în general prin instalarea unor instrumente specifice, gestionate de la distanţă de echipele de IT. Soluţiile de securitate pentru mediul business protejează laptopurile companiilor de atacuri malware, de spam şi phishing. Soluţiile de protecţie a datelor şi soluţiile de criptare protejează informaţiile companiei în eventualitatea distrugerii sau pierderii sistemului. „Un exemplu simplu ilustrează riscurile la care îşi supun companiile angajaţii. După ce o persoană îşi termină activitatea profesională, foloseşte laptopul de la serviciu pentru a verifica e-mailul propriu şi deschide un mesaj cu malware care infectează sistemul. Acum, potenţialii atacatori pot folosi sistemul compromis pentru infiltrarea în reţeaua companiei”, explică el un scenariu prin care datele companiei pot fi puse în pericol.

    Adrian Dinu, fondator al firmei axate pe pontaj electronic, control acces wireless şi monitorizare de active la distanţă Creasoft, oferea într-un interviu anterior exemplul firmelor de IT, în care era o practică obişnuită ca angajaţii să lucreze acasă o zi pe săptămână chiar şi înainte de contextul pandemic. În cadrul acestui program, verificarea angajaţilor care lucrau de acasă se făcea prin sondaj: „Şeful unui departament îi suna prin sondaj pe angajaţi, organiza conferinţe audio sau la anumite ore, în încercarea de a afla dacă angajaţii sunt măcar acasă şi implicit dacă măcar pe perioada conferinţei/apelului deschid proiectele la care lucrau ca să prezinte date despre evoluţia muncii lor”.

    De asemenea, în situaţia unora dintre ei, se cereau şi rapoarte de activitate, în care angajatul completa ceea ce a lucrat. „Cam acesta erau mijloacele de control, limitate la timpul managerului, care mai avea şi el şi alte sarcini.
    Au existat însă şi companii care implementau altfel de modalităţi de monitorizare: „Au existat şi companii care implementau programe de monitorizare de activitate pe PC, fără pontaj, mai degrabă de semispionaj, în sensul că se instalau aceste aplicaţii de către administratorii de reţea pe PC-urile angajatorilor, de obicei fără să fie informaţi angajaţii. Acest tip de aplicaţii de monitorizare se intercalau între aplicaţiile care pornesc odată cu PC-ul şi se efectua un transfer de date netransparent la o bază de date, din care rezultau anumite rapoarte legate de ce a scris sau ce a butonat angajatul, pe ce site-uri a navigat, la ce film s-a uitat, dacă a copiat vreun fişier, dacă a trimis pe e-mail vreun fişier de pe un black list etc.”, observă Adrian Dinu.

    Creasoft a dezvoltat o aplicaţie de monitorizare care permite angajatului să ştie când este monitorizat de angajator. „Transparenţa este dată şi de faptul că angajatorul face cunoscut angajatului care sunt acele activităţi pe PC (de divertisment de exemplu) care nu vor intra în calculul orelor pontate. Scopul nu este de a-l prinde pe angajat cu lecţia neînvăţată. Rezultatul muncii este însă cel care contează pentru fiecare angajator, aşa că cei care nu performau înainte de această schimbare nu vor fi cei care vor aduce cele mai multe rezultate nici acum, indiferent de cât de multe ore vor ponta, dar vor fi forţaţi să lucreze un minim necesar. Cum, de altfel, există angajaţi care sunt performanţi într-un timp mult mai scurt şi apoi se pot uita la Netflix”, descrie el raţiunea aplicaţiei companiei sale.

    În ceea ce priveşte bugetele direcţionate de companie în acest tip de produse, Adrian Dinu spune că preţurile pentru licenţa software în condiţiile situaţiei de urgenţă în care ne aflăm sunt de 0,5 euro/lună/angajat timp de minimum două luni sau până la încheierea stării de urgenţă. Or, bugetul alocat de companii în această direcţie nu este unul consistent: la un număr mediu de 200 de angajaţi/companie, efortul financiar al unei companii va fi de
    100 de euro/lună, sumă care include şi TVA.

  • Cu mască, dar deosebit

    Aşa se face că măştile au ajuns să se numere printre cel mai bine vândute accesorii de modă, pe alocuri stocurile chiar epuizându-se în ciuda preţului deloc neglijabil, cum ar fi cele de la casa Off-White, care costă
    95 de dolari bucata. La rândul său, scrie The Guardian, brandul newyorkez de modă Collina Strada vinde măşti viu colorate cu funde şi care sunt prevăzute cu spaţiu pentru filtru, la preţul de 100 de dolari. La fiecare astfel de produs vândut, firma promite să doneze cinci măşti unor angajaţi din sistemul de sănătate. Unii creatori de modă, cum e londonezul Christopher Kane, au preferat să trimită doritorilor materiale frumos colorate şi tipare de confecţionare de măşti.

  • La vreme de pandemie se caută casă. Peste hotare

    Cam aşa procedează unii chinezi, care, după ce s-au mai liniştit lucrurile în ţara lor, încep să-şi facă planuri de cumpărături imobiliare peste hotare, scrie Financial Times. Unii căutau de dinainte de pandemie, alţii s-au gândit că, dacă tot o ia în jos economia peste tot prin lume, şi preţurile proprietăţilor o vor urma, aşa că e rost de investit într-o casă sau un apartament în altă ţară. Potenţialii cumpărători îşi doresc, în principal, o locuinţă pentru copii fie în ţara şi oraşul unde vor merge aceştia la studii, fie una într-o ţară unde mai au rude. Pe lângă aceste criterii, susţin oficialii unui portal dedicat chinezilor interesaţi de achiziţii imobiliare peste hotare, Sodichan, s-ar putea adăuga acum calitatea sistemului de sănătate, modul în care sunt trataţi străinii rezidenţi şi cum reacţionează guvernul ţării respective la pandemie. Conform aceleiaşi surse, există interes fie pentru destinaţii „tradiţionale” precum SUA, Canada şi Australia, destinaţii mai ieftine, anterior nu prea căutate, ca Estonia, România sau Maroc, şi pentru ţări care oferă cetăţenie investitorilor, ca Grecia, Spania sau Portugalia. Ca niciodată, chinezii se arată atraşi şi de proprietăţi în staţiuni de schi, conform portalului SnowOnly. Printre proprietăţile în care se poate investi în prezent, arată FT, se numără un apartament mic în proiectul Cadence din King’s Cross din Londra, aflat în construcţie (575.000 de lire sterline), un apartament cu trei dormitoare în Greenland Centre aflat în construcţie la Sydney (echivalentul a circa 2 milioane de euro) ori un apartament cu patru dormitoare din fostul hotel Waldorf Astoria din New York, care actualmente este transformat în clădire rezidenţială
    (17 milioane de euro).

  • Antreprenoarea care a descoperit cum te poţi transforma peste noapte în „grădinar de apartament”

    „Povestea Aerium a început prin 2014, după ce am văzut prima dată un terariu şi am fost fascinată de ideea de plante în sticlă”, spune Ramona Bejan, antreprenoarea din spatele acestui business.
    Coincidenţă sau nu, sediul Aerium este în Bucureşti pe Aleea Platanului, iar potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor firma nu a încheiat în niciun an pe minus, deşi variaţii în evoluţia indicatorilor de business au existat. În 2018, Aerium a ajuns la o cifră de afaceri de circa 77.000 lei, dar cu o marjă generoasă de peste 40%.
    „Am absolvit Facultatea de Biologie a Universităţii Bucureşti, apoi am fost reprezentant medical o scurtă perioadă. Probabil aveam nevoie de o activitate creativă, nu mi-am dat seama iniţial, dar a fost o chemare spre natură şi spre frumos. Business-ul s-a dezvoltat organic, făcusem şi un curs de antreprenoriat în industrii creative şi asta probabil a fost baza de cunoştinţe pe care am avut-o.”
    Ramona Bejan şi-a dorit foarte mult ca businessul dezvoltat să fie pe cât posibil made in Romania. A început să caute furnizori pentru sticlă şi după mai multe refuzuri a găsit fabrica potrivită, cu care lucrează şi azi. Problema era că la acel moment, plantele aeriene, Tillandsia, nu existau în Româia, aşa că antreprenoarea a convins un distribuitor local să-i aducă o serie de plante aeriene din Olanda.
    Terenul era absolut nou, dar cumva ideea unor plante suspendate, fără rădăcini, aduse parcă dintr-o altă lume a prins şi în România. „Aerium a pornit ca un proiect din zona de design minimalist, unde accentul e pus pe produse simple, dar cu materiale şi finisaje de calitate şi totodată cu un vibe modern. Aşa că plantele aeriene au fost alegerea perfectă pentru produsele Aerium, fiind din start nişte plante mai aparte, fără nevoie de pământ, pe care le putem considera nişte curiozităţi ale naturii. În primii ani toţi clienţii întrebau dacă sunt vii, erau o noutate totală pentru România.”
    Plantele din familia Tillandsia, care are circa 650 de specii, au forme sculpturale, absorbţia nutrienţilor fiind făcută exclusiv prin frunze. Dacă pui o astfel de plantă în pământ, aceasta moare.
    „Rădăcinile le folosesc în natură doar pentru fixarea de substrat. Sunt multe specii de plante, noi putem să aducem din seră peste 100 de specii de plante aeriene, toate diferite între ele. De-a lungul timpului, am experimentat cu probabil două treimi din varietatea disponibilă a furnizorului, dar pentru clienţi toate erau noi şi aveau preferinţă mai ales spre unele specii de plante, le evitau pe cele care erau mai scumpe, considerate specii mai rare, aşa că am păstrat o gamă considerată accesibilă pentru clienţi care nu au preferinţă spre colecţionare, ci preferă să aibă în casă câteva plante aeriene, indiferent de specie.”
    Neavând rădăcini fixe, o plantă aeriană capătă utilizări nebănuite, inclusiv de „animal” de companie pentru un copil. „Avantajul e că pot fi mai aproape de tine tocmai pentru că nu au nevoie de pământ ca să trăiască. Se ştie că plantele au efect asupra stării noastre de bine. Când eşti la birou şi ai nevoie de un pic de relaxare, planta aeriană nu are nevoie de la fel de mult spaţiu ca o plantă în ghiveci. Experienţa e cumva mai apropiată, pentru că le uzi prin scufundare sau le pulverizezi. Am observat că cei mici, copiii, sunt fascinaţi de ele, iar părinţii preferă de multe ori să le ofere o plantă aeriană de care să aibă grijă în locul unui animal de companie.”
    Mai mult, o plantă aeriană îţi exersează şi creativitatea, tot datorită caracterului ei mobil.
    „Poţi să o muţi oriunde, poţi să-i construieşti un suport sau un ambient, poţi inclusiv să o pui pe altă plantă. Practic, ai libertatea de a face orice cu ea, mai puţin de a o planta în pământ. În plus, sunt foarte rezistente, e destul de greu să omori o plantă aeriană, dar trebuie să ştii câteva secrete, şi anume să nu o uiţi în apă pentru că poate putrezi şi să îi observi frunzele pentru că în timp îţi poţi da seama dacă e deshidratată şi are nevoie de mai multă apă. Poţi să pleci în vacanţă două săptămâni (nu e cazul acum – n.red.) şi trebuie doar să o laşi în apă câteva ore înainte să pleci, în locul celor 15-20 de minute obişnuite.”
    Mai departe, atât timp cât plantele aeriene au lumină indirectă, orice casă este potrivită. În general, este de preferat ca lumina directă să fie în primele ore ale dimineţii sau spre seara, pentru că soarele de prânz sau de după-amiază le poate arde frunzele, mai ales vara.
    „Temperatura trebuie să fie peste 4 grade Celsius, deci le putem folosi şi la exterior, pe perioada primăvară-toamnă. În funcţie de specie, pot prefera o umiditate mai scăzută sau mai crescută, dar cel mai bine ne dăm seama după forma frunzelor. Atunci când frunzele încep să se «răsucească» sau să-şi piardă din forma lor iniţială, înseamnă că au nevoie de mai multă apă. Ca regulă, se pot scufunda o dată, de două ori pe săptămână, timp de 15-20 de minute, cu frunzele în apă, se pot pulveriza sau se pot scufunda şi pulveriza alternativ. Sunt foarte rezistente şi uşor de îngrijit, dar cu acest mic detaliu, că trebuie întotdeauna să fim atenţi la forma frunzelor.”
    Ramona Bejan spune că dincolo de plante, încercarea ei este de a dezvolta businessul şi spre alte direcţii, organic bineînţeles, aşa cum a făcut-o şi până acum. „Momentan am adăugat în gama de produse şi nişte ilustraţii cu plante aeriene, tot pentru zona home deco, şi am început o serie de produse unicat. O să încercăm accesarea altor medii de vânzare, vizate sunt florăriile din România şi piaţa externă, prin site-uri de campanii online şi mici magazine de design.”
    Interesant este că pasiunea pentru plante a început să lege şi comunităţi, un exemplu fiind Schimb de Plante, un grup în care oamenii îşi împărtăşesc experienţele şi cunoştinţele legate de plantele de apartament.
    „Oamenii îşi petrec 97% din timp în spaţii închise. Acest lucru ne face, involuntar, să ne deconectăm de ceea ce ne afectează negativ sănătatea fizică şi psihică. Plantele de interior pot suplini parţial nevoia oamenilor de a petrece timp cu natura”, spune Mihaela Budescu, fondatoarea comunităţii online Schimb de Plante, care în prezent are circa 1.500 de membri. A început să îi strângă în noiembrie 2018, atunci când a avut loc primul eveniment. „Scopul cu care am pornit a fost să aduc natura mai aproape de oameni, făcând schimburi de plante şi experienţe legate de ele”, explică Mihaela, care dincolo de lansarea comunităţii Schimb de Plante se mai ocupă de strategie în publicitate şi copywriting.
    În ceea ce priveşte pasiunea ei pentru plante, aceasta a început încă din copilărie. „Când eram mică, de la bunica mea de la ţară cu care mergeam pe câmp, de la vecina din faţa blocului cu care grădinăream, de la mama, cu care îngrijeam plantele de acasă.”
    Acum, comunitatea creată de ea acţionează ca un agregator de informaţii, dar şi ca o sursă de inspiraţie pentru cei care abia acum iau primele lecţii despre organizarea unor grădini interioare, partea bună fiind că acest schimb de informaţii se poate realiza online, prin intermediul Facebookului. Astfel, cu plante care cresc aproape singure şi care pot avea întrebuinţări multiple, dar şi alături de o comunitate care înfloreşte pe zi de trece, adăugarea în CV a unei noi meserii, cea de „grădinar de apartament”, ar putea fi chiar doza de relaxare necesară în aceste momente.

  • Oale şi ulcele pentru secolul XXI: cum a reuşit un atelier britanic să redefinească olăritul

    Întemeiat în 1851, atelierul, pe nume Burleigh, poate produce atât porţelanuri ce amintesc de cele chinezeşti, precum şi diverse alte articole, unele chiar în colaborare cu branduri internaţionale ca Ralph Lauren Home, scrie Financial Times. Promovarea se face în parte pe Instagram, unde se caută şi inspiraţie prin studierea ultimelor tendinţe în materie de luat masa şi socializare, care arată că multă lume preferă produse de lux, o farfurie simplă modernă de la Burleigh costând echivalentul a 25 de euro.