Tag: porumb

  • Criza care se coace în lanuri

    Criza gazelor naturale şi a energiei au avut impact direct şi puternic asupra producţiei de îngrăşăminte, astfel că preţurile acestora au crescut de 3-4 ori într-un an şi producţia a fost limitată. Marile emoţii abia acum urmează.

     

    Urmează un an al incertitudinilor. Acum avem emoţii din cauza crizei îngrăşămintelor, dar o parte din noi (fermierii – n.red.) ne-am asigurat necesarul de îngrăşăminte pentru anul acesta. Problemele sunt pentru partea care nu şi-a achiziţionat dinainte şi sunt semne în piaţă că ar putea exista o penurie a îngrăşămintelor în prima parte a anului”, spune Dragoş Telehuz, preşedinte al Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Ialomiţa, o asociaţie cu 250 de ferme care lucrează de la 5 hectare la peste 4.000 de hectare. Nina Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, companie care cultivă circa 600 de cereale în judeţul Brăila, spune că în cadrul firmei sale preţurile la îngrăşămintele chimice sunt mai mari cu 300% faţă de anul precedent. În prezent, Telehuz spune că preţurile îngrăşămintelor sunt: circa 4.000 lei/tonă pentru azotat, circa 5.000 lei/tonă pentru uree şi peste 3.000 lei/tonă pentru complexe. „Am avut perioade în care preţul îngrăşămintelor era de 800 – 1.000 lei/tonă şi acum suntem la o medie de 4.000 lei/tonă (azotat, uree şi compuşi), au crescut de patru ori preţurile. (…) Văzând şi preţurile la energie, care au impact asupra producţiei, nu avem speranţe că aceste preţuri vor scădea”, a completat Alina Creţu, preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Porumb din România. Ea a adăugat că fermierii care se asociază şi negociază cantităţi mai mari, primesc reduceri de 10-20%, dar preţurile de bază sunt în jur de 4.000 lei/tonă, în medie. În plus, ea menţioneză că acum îngrăşămintele se plătesc cu bani lichizi şi nu se mai finanţează, din cauza creşterii preţului utilităţilor şi pentru că nu se ştie cum va fi anul agricol.  

    „Sunt fermieri care acum cumpără îngrăşăminte ecologice, pentru că sunt mai ieftine decât cele convenţionale. Cele ecologice pornesc de la 2.000 lei/tonă şi ajung la 3.200 lei/tonă”, a spus Vlad Popescu, CEO al Norofert (simbol bursier NRF), principalul producător român de îngrăşăminte organice, listat la Bursa de la Bucureşti. Antreprenorul afirmă că cererea, din punct de vedere cantitativ, pentru îngrăşămintele convenţionale produse de Norofert a crescut cu 60% în această perioadă de criză, mai ales că oprirea producţiei de către Azomureş, cel mai mare producător de îngrăşăminte din România, deci lipsa îngrăşămintelor trebuia să fie suplinită. „În plus, noi am ajustat preţurile doar în funcţie de inflaţie, pentru că nu folosim gaz şi nu ne-a impactat scumpirea sa”, a adăugat Popescu. Azomureş, cel mai mare consumator de gaze naturale din România, cu aproximativ 10% din consumul naţional, a oprit producţia fabricii din Târgu-Mureş în data de 12 decembrie 2021, motivând că nivelul ridicat al preţului solicitat de furnizori pentru materia primă principală, gazul metan, nu ne mai permite continuarea sustenabilă a activităţii. Compania producea 50% din din fertilizanţii necesari agriculturii româneşti, iar scăderea producţiei de îngrăşăminte ar putea creşte riscul reducerii producţiei de anului acesta cu până la 30%, ceea ce ar însemna o recoltă de cereale de circa 26 mil. tone, faţă de peste 34 mil. tone în 2020. Adrian Chesnoiu, ministrul agriculturii, a avut o reacţie rapidă atunci şi a spus că o echipă de specialişti lucreaze la identificarea unor soluţii viabile ce pot fi implementate imediat pentru a preveni scăderea producţiei agricole şi limitarea efectelor în evoluţia preţurilor produselor agricole primare din recolta anului 2022. Apoi, o lună mai târziu, pe 12 ianuarie 2022, el împreună cu Nicolae Ciucă, premierul României, şi Virgil Popescu, ministrul energiei, au avut o întâlnire cu reprezentanţii Azomureş, după care Chesnoiu a declarat că nivelul Executivului se lucrează la un pachet de măsuri de sprijin. Reprezentanţii Azomureş au spus atunci că vor relua producţia, dacă condiţiile pieţei o permit.

    „Deocamdată nu repornim producţia, dar pot apărea surprize de la o zi la alta. Atât timp cât activitatea economică e sustenabilă, noi producem. Altfel, deja avem o serie de pierderi asumate cu locurile de muncă, pentru că am păstrat şi plătim toţi angajaţii, ceea ce ne costă mai puţin decât dacă am produce”, au spus reprezentanţii Azomureş pentru Business Magazin. La finalul anului 2020, Azomureş, parte a grupului elveţian Ameropa, avea în România un număr mediu de 1.050 de salariaţi. Cazul Azomureş nu este unul izolat, ci sunt mai multe fabrici care au închis în Europa sau care au redus producţia, dar în prezent mai sunt cantităţi de îngrăşăminte care vin din fostele ţări sovietice şi din Bulgaria, acolo unde gazele sunt mai ieftine. „Acestea nu vor renunţa la avantajul pe care li-l dă piaţa acum, adică de a vinde scump”, a completat Dragoş Telehuz. „Acum, la îngrăşăminte, distribuitorii vând ce au descărcat în magazie. Înainte, îngrăşămintele se vindeau la un preţ de la Devnea (oraş din Bulgaria) şi negociam cu distribuitorul, iar apoi mergea să le aducă. Acum, nu se mai negociază nici pe distanţa Varna – Slobozia. Nu mai vând decât ce au în stoc, pentru că nu sunt siguri dacă mai găsesc marfă, pentru că e limitată producţia”, a explicat Telehuz. Alina Creţu compară situaţia din agrobusiness cu cea din domeniul imobiliar, când oferta este un singur apartament, foarte scump, de peste jumătate de milion de euro, dar care nu se vinde, chiar dacă există o cerere foarte mare în piaţă. „În plus, avem întârzieri la livrare, dar se vând foarte puţine îngrăşăminte în piaţă acum”, susţine aceasta.

    Cu cât au crescut însă preţurile de producţie la hectar pentru culturile de toamnă – grâu, orz, secară, rapiţă – din cauza creşterii preţurilor materiilor prime? „Costurile directe pentru producţia cerealelor din acest an sunt mai mari cu 1.000 de lei/hectar. Majoritatea fermelor, într-un an normal pot suporta acest şoc, însă nu şi dacă va fi un an prost”, a spus Dragoş Telehuz. În medie, în funcţie de cultură, sunt folosite 200 kg de îngrăşăminte la hectar, iar cu o tonă hrăneşti planta pe 5 hectare. „Suntem foarte îngrijoraţi de cum vor evolua lucrurile în acest an agricol”, a completat Alina Creţu. Telehuz a menţionat că dacă grâul şi porumbul scad sub 800-850 de lei/tonă, fermierii vor avea probleme în acest an agricol. Cezar Gheorghe, analistul expert în comerţul cu cereale al Clubului Fermierilor Români, spune că preţul mărfurilor este atractiv în prezent, adugând că fermierii care vor şti să-şi facă treaba vor obţine profit, în pofida costurilor mai mari cu producţia. „Dacă fermierul administrează cu parcimonie îngrăşămintele, nu va avea producţia dorită, deci nici profitul dorit”, a afirmat Cezar Gheorghe. El a completat că în ceea ce priveşte preţul grâului în 2022, vom vorbi de un vâf în al doilea trimestru al acesui an, iar apoi va fi o temperare a pre]urilor în T3 şi T4. Mai mult, el a spus că după 15-20 februarie 2022 va slăbi presiunea şantajului rusesc asupra gazului şi, implicit, asupra preţului său şi vom asista la o diminuare uşoară a preţului îngrăşămintelor, deoarece China în continuare are interdicţie la export, iar Rusia are taxe mari pentru export la azotoase şi complexe. De asemenea, Vlad Popescu crede că preţurile îngrăşămintelor vor scădea, dar nu mult.

    O altă întrebare este cum influenţează criza îngrăşămintelor suprafeţele însămânţate în primăvară cu porumb şi floarea-soarelui? „Suprafeţele cultivate cu cereale în acest an nu vor scădea din cauza creşterii preţurilor îngrăşămintelor, pentru că fermierul este foarte optimist şi în fiecare primăvară şi toamnă seamănă. Producţia şi rezultatele pe care le vom obţine în schimb, însă, vor fi afectate de reducerea cantităţii de îngrăşăminte la hectar, pentru că din cauza preţului mare, fermierii vor aplica dozele minime de îngrăşăminte, iar unii dintre ei nu au capacitatea să-şi cumpere deloc îngrăşămintele”, a spus Alina Creţu. Ea a spus că se aşteaptă la producţii de cereale mai mici decât în 2021, când România a atins nivelul record de 34 de milioane de tone, pentru că îngrăşămintele sunt hrană pentru plantă şi cu cât este mai puţin hrănită, cu atât produce mai puţin. „Însă, dacă se reduce producţia la hectar, este posibil să vedem o nouă creştere a preţurilor la produsele agricole de bază pentru că fermierul trebuie să îşi acopere cheltuiala cu producţia făcută pe hectar”, a mai spus ea. Adrian Chesnoiu, ministrul agriculturii, a declarat recent că a prevăzut sume importante pentru aplicarea unor măsuri complementare, astfel încât fermierii să fie cât mai puţin afectaţi de creşterile de preţuri la energie şi gaze naturale şi să poată continua să producă suficient pentru piaţa internă.

    Alina Creţu, preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Porumb din România:„Am avut perioade în care preţul îngrăşămintelor era de 800 – 1.000 lei/tonă şi acum suntem la o medie de 4.000 lei/tonă (azotat, uree şi compuşi), au crescut de patru ori preţurile. (…) Văzând şi preţurile la energie, care au impact asupra producţiei, nu avem speranţe că aceste preţuri vor scădea.”

     

    Dragoş Telehuz, preşedinte, Asociaţia Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice: „Urmează un an al incertitudinilor. Acum avem emoţii din cauza crizei îngrăşămintelor, dar o parte din noi (fermierii – n.red.) ne-am asigurat necesarul de îngrăşăminte pentru anul acesta. Problemele sunt pentru partea care nu şi-a achiziţionat dinainte şi sunt semne în piaţă că ar putea exista o penurie a îngrăşămintelor în prima parte a anului.”

     

    Vlad Popescu, CEO al Norofert (simbol bursier NRF), principalul producător român de îngrăşăminte organice: „Sunt fermieri care acum cumpără îngrăşăminte ecologice, pentru că sunt mai ieftine decât cele convenţionale. Cele ecologice pornesc de la 2.000 lei/tonă şi ajung la 3.200 lei/tonă.”

     

  • Pâinea noastră (scumpă) cea de toate zilele? România, producţie record de grâu în 2021

    Preţul făinii a crescut cu 20-30% pentru unii procesatori de la începutul anului până acum, iar pâinea s-a scumpit cu 4,5% faţă de 2020, totul într-un an cu o producţie istorică de grâu. Dincolo de raliul făcut de preţul energiei, sub toate formele sale, cu impact direct asupra oricărui bun, ce alţi factori, unii din logica globală a business-ului, scumpesc pâinea noastră cea de toate zilele?

    România a avut în anul agricol 2021 o producţie record de grâu – 11,3 milioane de tone – şi totuşi preţurile alimentelor cresc în lanţ.

    „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătură din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale”, spune Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor, expert analist şi consultant pentru comerţul cu cereale al Clubului Fermierilor România.

    Cu alte cuvinte, cererea este foarte mare, consumul este foarte apropiat de producţie, iar preţurile sunt alimentate de cerere şi ofertă. El crede că preţurile vor creşte în continuare, pentru că România este în circuitul comercial mondial şi nu stă în puterea niciunui guvernant să schimbe acest traseu inflaţionist. „Semnele de revenire vor veni peste minim un an”, prevede Gheorghe.

    O opinie similară are şi Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill: „suntem participanţi într-un flux global. Ce se întâmplă în România, că avem producţii mari sau mici, în general, nu are un impact semnificativ asupra creşterilor de preţuri înregistrate la nivel naţional. Dacă stau să mă uit la partenerii noştri fermieri, mă bucur de această conjunctură. (…) Cred că este o oportunitate pentru fermierii români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun”.

    Business MAGAZIN. Cu cât va creşte preţul pâinii după toată această nebunie a creşterii preţurilor materiilor prime?

  • Pâinea noastră (scumpă) cea de toate zilele? România, producţie record de grâu în 2021

    Preţul făinii a crescut cu 20-30% pentru unii procesatori de la începutul anului până acum, iar pâinea s-a scumpit cu 4,5% faţă de 2020, totul într-un an cu o producţie istorică de grâu. Dincolo de raliul făcut de preţul energiei, sub toate formele sale, cu impact direct asupra oricărui bun, ce alţi factori, unii din logica globală a business-ului, scumpesc pâinea noastră cea de toate zilele?

    România a avut în anul agricol 2021 o producţie record de grâu – 11,3 milioane de tone – şi totuşi preţurile alimentelor cresc în lanţ.

    „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătură din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale”, spune Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor, expert analist şi consultant pentru comerţul cu cereale al Clubului Fermierilor România.

    Cu alte cuvinte, cererea este foarte mare, consumul este foarte apropiat de producţie, iar preţurile sunt alimentate de cerere şi ofertă. El crede că preţurile vor creşte în continuare, pentru că România este în circuitul comercial mondial şi nu stă în puterea niciunui guvernant să schimbe acest traseu inflaţionist. „Semnele de revenire vor veni peste minim un an”, prevede Gheorghe.

    O opinie similară are şi Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill: „suntem participanţi într-un flux global. Ce se întâmplă în România, că avem producţii mari sau mici, în general, nu are un impact semnificativ asupra creşterilor de preţuri înregistrate la nivel naţional. Dacă stau să mă uit la partenerii noştri fermieri, mă bucur de această conjunctură. (…) Cred că este o oportunitate pentru fermierii români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun”.


    Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill:„Cred că este o oportunitate pentru fermieriI români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun.”


    Luni, 4 octombrie, floarea-soarelui din recolta nouă se negocia pentru livrări în noiembrie cu 649 de dolari/tonă, porumbul cu 237 de dolari/tonă, iar grâul de panificaţie cu 265 de dolari/tonă, potrivit Euronext, Bursa paneuropeană cu sediul la Paris şi subsidiare în Olanda, Belgia, Franţa, Portugalia şi Anglia. În luna iunie, grâul de panificaţie se vindea cu 217 euro/tonă şi rapiţa cu 543 euro/tonă, iar porumbul se negocia prin contracte al termen la un preţ de 269 euro/tonă.

     

    Care au fost totuşi factorii care au dus la creşterea preţurilor?

    „Un factor sunt măsurile de combatere a efectelor pandemice care s-au constituit în tipărirea banilor. La nivel global tiparirea banilor a atins niveluri record, Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii şi băncile centrale au ajuns la un nivel de peste 16 trilioane de dolari, care efectiv au fost pompaţi în piaţă cu intenţia de a susţine companiile şi implicit populaţia. Aceşti bani nu au randament pozitiv sub nicio formă, dar ar trebui să aibă. Astfel, a fost declanşat un proces inflaţionist pentru ca banii să aibă randament”, explică Cezar Gheorghe.

    Randamentul, continuă analistul, nu poate fi obţinut decât prin revărsarea pe materia primă – în acest caz cereale – la nivel global prin burse. În acest context, fondurile de investiţii au început să joace în burse la nivel de materii prime din domeniul hranei şi al hrănirii, dar nu numai. Pentru rentabilizarea masei monetare construiesc poziţii şi efectuează operaţiuni prin care obţin profit imediat şi apoi vând activele, de obicei, la un preţ scăzut. „Vremea este al doilea factor ce a contribuit masiv la creşterea preţurilor materiilor prime. Anul 2020 a adus cu el o secetă teribilă în Europa şi bazinul Mării Negre, locuri de originare pentru restul lumii, adică locuri de unde pleacă mărfurile sub formă de materie primă către destinaţiile ce nu pot produce, ci doar cumpără, printre care Orientul Mijlociu, Nordul Africii, Africa Subsahariană, Asia de Sud, Asia de Sud-Est sau regiunea Caraibelor”, menţionează Gheorghe.

    Anual, în medie, prin Portul Constanţa sunt tranzacţionate circa 25 de milioane de tone de cereale, iar 10-12 milioane de tone de cereale care pleacă la export sunt „made in RO”, potrivit specialiştilor din piaţă. Însă, situaţia excepţională de anul trecut a făcut ca sursele de aprovizionare să nu poată oferi randamente de volume, iar ţările importatoare au plusat în preţuri spre a suplini necesarul. „Agregat cu pandemia şi efectele pe alocuri nejustificate de panică, s-a creat sistemul de stockpilling, adică de a face provizii”, întăreşte Cezar Gheorghe.


    Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor: „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătura din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale.”


    Anul 2021 a generat acelaşi fenomen advers de secetă, însă de data aceasta victime au fost continentele nord şi sud americane. În Canada şi SUA au fost afectate producţiile de rapiţă şi grâu, iar în Brazilia a fost afectată producţia de porumb. „Canada a pierdut circa 9,3 milioane de tone din producţia de grâu şi circa 7 milioane de tone din producţia de rapiţă, SUA a pierdut circa 6,23 milioane tone de grâu, Brazilia circa de 25 milioane de tone din producţia de porumb. Iar pe continentul european, mai precis în bazinul Mării Negre, Rusia a pierdut 12,5 milioane de tone de grâu din aceleaşi cauze”, susţine analistul pentru comerţul cu cereale.

    Un alt factor care a contribuit la creşterea preţurilor, crede el, este factorul politic. Spre exemplu, multe ţări au impus bariere tarifare la exportul materiei prime. Rusia are o taxă de export variabilă la grâu, de circa 53 dolari pe tona de grâu, iar la seminţele de floarea-soarelui percepe un nivel de jumătate din preţul unei tone, dar nu mai puţin de 320 de dolari.

    În plus, pe lângă aceşti factori care au afectat direct, vine energia, care a cunoscut o creştere extremă în ultimul an. „Dacă ne uităm la preţul barilului de petrol, el a ajuns astăzi la nivelul de 80 de dolari/baril în cotaţia BRENT şi trage după el efectiv toată logistica mondială. Cu alte cuvinte, pentru a transporta o tonă de materie primă de la punctul A la punctul B, costul este dublat. Spre exemplu, costul de transport al grâului din Constanţa în Egipt a plecat de la 13 dolari/tonă, iar acum a ajuns la 35 dolari/tonă. Logistica se manifestă pe scara diversităţii de la mare la mic în toate sensurile, astfel că impactează preţurile finale”, subliniază Cezar Gheorghe.


    Anual, în medie, prin Portul Constanţa sunt tranzacţionate circa

    25 de milioane de tone de cereale,

    iar

    10-12 milioane de tone de cereale

    care pleacă la export sunt „made in Ro”, potrivit specialiştilor din piaţă.

    La extracţie, dintr-o tonă de grâu ies 650 de kilograme de făină,

    iar pentru a produce o franzelă de 300 g se folosesc 60 g de făină, conform specialiştilor din industrie.

    Practic, dintr-un kilogram de grâu ies 650 g de făină, cantitate din care se pot produce 10 franzele.


    Mai departe, de la pâine la paste, totul se scumpeşte.

    „Nouă, de la începutul anului şi până în prezent ne-a crescut cu 27% preţul făinii şi probabil va mai creşte cu 5-7% până la finalul anului. Acum, trebuie să facem un calcul şi să creştem direct proporţional şi preţul pastelor”, spune Atilla Vancsa, administrator al businessului Vancsa Multipast din judeţul Covasna, care are o fabrică în localitatea Ilinei, unde produce 2.000 kg/zi.

    Totodată, Iulian Şomîtcă, director de morărit şi panificaţie în cadrul Grup Şerban Holding, care operează în prezent mai multe linii de business în agricultură, spune că simte o explozie a preţului făinii. El afirmă că în luna iulie preţul de achiziţie fără TVA era de 1,14 -1,16 lei/kg, astăzi se duce spre 1,5 lei, plus 30%.

    La extracţie, dintr-o tonă de grâu ies 650 de kilograme de făină, iar pentru a produce o franzelă de 300 g se folosesc 60 g de făină, conform specialiştilor din industrie. Practic, dintr-un kilogram de grâu ies 650 g de făină, cantitate din care se pot produce 10 franzele.

    În retail, o franzelă de 300 g costă între 0,9 şi 1,2 lei, iar în Constanţa, traderii comercializează grâul de panificaţie cu puţin peste 1.100 de lei/tonă, potrivit AgroGo, platformă online dedicată tranzacţionării cerealelor. Ceea ce înseamnă că un kilogram de grâu pentru panificaţie costă circa 1,1 lei. Pentru a face un kilogram de făină, producătorul plăteşte, în aceste condiţii 1,78 de lei pe grâu. Totuşi, pentru un procesator preţul făinii poate fi dublu, iar în retail un kilogram poate să coste de 2,4 ori mai mult.
     

  • La mulţi ani, Europa! Cum stă România în UE după 13 ani de la aderare: suntem pe primul loc la internet, producţia de porumb şi floarea soarelui, dar pe ultimele locuri la educaţie, sănătate, drumuri

    Ziua Europei (9 mai), la 70 de ani de la concretizarea ideii de uniune a statelor europene şi la 13 ani de la aderarea României la blocul comunitar, găseşte Uniunea într-o criză economică fără precedent provocată de coronavirus  România ca stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene beneficiază de toate avantajele pe care le oferă această poziţie – libera circulaţie a bunurilor, capitalului şi persoanelor, piaţa unică etc.  De asemenea, aderarea la Uniunea Europeană a pus bazele unei dezvoltări economice mai accelerate  Cu toate acestea, ţara se află astăzi în poziţia paradoxală în care ocupă locuri fruntaşe la producţia agricolă, însă exportă materie primă, care este prelucrată în statele vestice şi apoi produsele cu valoare adăugată sunt importate de România.

    „Noi ne-am consolidat economia în anii de după aderare, însă totuşi puteam să ne dezvoltăm mai mult în zona balanţei de comerţ exterior. Este de ne­înţeles să avem o balanţă negativă pe zona agro­alimentară. Este clar că exportăm materie primă şi importăm produse finite. Cred că a venit mo­mentul, şi în acest moment se caută soluţii, să pro­ducem pe cât posibil pe plan local. Este cazul să discutăm şi de reindustrializarea României, in­clusiv cu susţinere de la buget, capitalizarea nu se poate face doar din partea mediului privat. De ase­menea, să valorificăm turismul, pentru că avem o ţară deosebit de frumoasă, însă aici este ne­voie de infrastructură“, a declarat pentru ZF pro­­fesorul universitar Nicolae Istudor, rectorul Aca­demiei de Studii Economice (ASE) Bucureşti.

    România se află pe primul loc în rândul statelor europene la indicatori precum producţia de porumb, de floarea-soarelui sau viteza inter­ne­tului fix. De asemenea, ocupa locuri fruntaşe în ceea ce priveşte creşterea economică, până la apa­riţia crizei coronavirusului.

    „De când am aderat la Uniunea Europeană a fost clar care este rolul nostru. Avem un po­tenţial destul de bun pe agricultură şi industria ali­mentară, IT, turism, pe zona de educaţie me­dicală avem specialişti foarte buni“, a mai spus Nicolae Istudor.

    Pe de altă parte, ţara este la coada cla­sa­mentului la indicatori precum PIB/capita, nivelul salariului minim, speranţa de viaţă la naştere sau finanţarea sistemelor de educaţie şi sănătate.

    „Cred că România şi-a consolidat poziţia în UE în cei 13 ani, deşi, în opinia mea, puteam sta şi mai bine. E loc de şi mai bine, din punctul de ve­dere al accesării fondurilor europene, de exem­plu. Una peste alta, progresul se vede şi este foar­te important cum trecem peste această criză.“

    Nicolae Istudor, rectorul ASE Bucureşti

    Nicolae Istudor este de părere că Uniunea Europeană se va consolida după această criză şi că politicile de coeziune vor continua.

    „Uniunea Eropeană ar trebui să iasă mai bine din această criză şi să continue sprijinul către ţările mai puţin dezvoltate, pentru că acesta este rolul Uniunii, să reducă decalajele şi să crească nivelul de trai din ţările mai puţin dezvoltate. Cred că vom ieşi mai uniţi, pentru că aşa suntem noi ca oameni, ne unim la greu.“

    Data de 9 mai, Ziua Europei, semnifică data la care a fost pronunţată declaraţia Schuman în 1950. Robert Schuman, ministru de externe francez, pro­punea o formă de cooperare politică şi eco­nomică între anumite state europene, iniţial pen­tru producţia şi comercializarea cărbunelui şi oţe­lului. Membrii fondatori a ceea ce astăzi se nu­meşte Uniunea Europeană au fost Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos.

    Astăzi Uniunea Europeană cuprinde 27 de sta­te europene, după ce, în cadrul unui eveni­ment fără precedent în istoria sa, Marea Britanie a părăsit blocul comunitar în 2020. România a ade­rat la Uniunea Europeană în anul 2007, odată cu Bulgaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Lituania şi Letonia. Ultima ţară care a aderat la Uniunea Europeană a fost Croaţia în 2013.

  • Agricultură în era digitală: fermierii români îşi vor putea lista cerealele online către piaţa naţională şi internaţională

    Platforma Commoditrader, un fintech danez înfiinţat în 2018, le permite celor 500 de fermieri din Asociaţia Producătorilor de Porumb din România şă-şi listreze produsele agricole într-o piaţă online, unde casele comerciale locale, internaţionale şi externe pot licita porumbul produs în fermele româneşti.

    În 2019, România a avut o producţie de 16 milioane de tone de porumb, în scădere cu 13% faţă de anul precedent, arată datele de la Ministerul Agriculturii. Totuşi, România se clasează în top cinci producători de porumb la nivelul Uniunii Europene. În 2017 şi 2018, România a fost pe primul loc în topul UE al producătorilor de porumb.

    „În prezent, APPR reuneşte aproximativ 500 de fermieri locali şi organizaţii mici care lucrează împreună 500.000 de hectare de terenuri agricole. Prin activitatea noastră, ne propunem să le oferim informaţii tehnice, economice, legislative şi comerciale, care vor avea un impact pozitiv asupra fermei şi a activităţii fermierului”, a declarat Alina Creţu, director executiv, Asociaţia Producătorilor de Porumb din România.

    Serviciile platformei sunt gratuite în ceea ce priveşte comerţul, iar fermierul va putea să se informeze despre nivelul preţurilor produselor agricole, pentru a-şi lista produsele şi pentru a vinde sau cumpăra.

    Utilizatorul îşi poate segmenta piaţa ţintă, punând anunţuri vizibile doar fermierilor sau traderilor care se potrivesc profilului său. Preţurile mărfurilor agricole comercializate în platformă sunt transparente, inclusiv costul transportului. Platforma oferă şi soluţii de transport sau utilizatorul poate colabora cu propriul furnizor, iar Commoditrader calculează toate costurile logistice aferente.

    Însă, fermierul plăteşte pentru serviciile suplimentar alese, cum ar fi asigurarea de credit comercial.

    Commoditrader a fost înfiinţat în 2018 de Julie Koch Fahler şi Ida Boesen şi un grup de fermieri danezi.

  • Daea: România îşi va păstra primul loc în UE la producţia de porumb şi floarea soarelui şi în 2019

    “Şi în 2017 şi în 2018, am fost pe primul loc la cultura de floarea soarelui şi porumb în Uniunea Europeană şi sunt premise ca şi în acest an să ne păstrăm pe primul loc”, a spus ministrul. “Dacă în anul 2007 când am intrat în Uniunea Europeană producţia totală la cereale era în jur de 12 milioane de tone, în 2017 a fost de 27 de milioane de tone, în 2018 de 31 de milioane, iar anul acesta se preconizează că ne apropiem de rezultatele obţinute în cei doi ani la rând”, a adăugat acesta.

    Daea a justificat nivelul producţiei prin subvenţiile date de stat fermierilor, dar şi prin iniţiativa acestora de a se moderniza şi de a achiziţiona utilaje agricole performante şi datorită condiţiilor climatice.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • „Regina porumbului” – dar nu şi pentru investitorii americani

    Un vânt turbat poartă aroma uşor înţepătoare dar dulceagă a strugurilor proaspăt culeşi în tot Estul Franţei. Este toamnă în Alsacia, o regiune la doar o aruncătură de băţ de graniţa cu Germania, iar temperaturile sunt la jumătate faţă de Bucureşti. La doar 13-14 grade Celsius, porumbul de aici are frunzele puternic verzi şi se înalţă semeţ, spre deosebire de cel din Câmpia Română, care în mare parte din cauza secetei este acoperit de un galben pal, semn că i-a venit timpul. Celui din Alsacia, încă nu.

    La prima vedere, zona liniştită a satelor vechi din această provincie în care îndeletnicirea este agricultura pare îngheţată în timp. În realitate însă, în spatele acestui peisaj de septembrie americanii s-au „infiltrat” şi au adus cu ei şi tehnologia cu care speră ca într-o zi să hrănească o lume întreagă.

    Corteva Agriscience, companie care se ocupă cu producţia seminţelor şi cu protecţia plantelor, prin dezvoltarea de tratamente împotriva bolilor şi dăunătorilor, un gigant de 22 miliarde de dolari listat la New York, a investit 20 milioane de euro în Alsacia într-o fabrică care produce ambalaje pentru fungicide obţinute prin fermentare.

    „Avem o amprentă puternică în Franţa şi de aceea am ales să facem investiţia aici. Mergem acolo unde este cerere, dar observăm că în ultima perioadă şi în estul Europei, inclusiv în România, trendul este de creştere”, răspunde Susan Lewis, vicepreşedinte senior şi director de operaţiuni la Corteva, la întrebarea Business MAGAZIN de ce tocmai Franţa şi când vom vedea investiţii de acest tip şi în România?.
    Corteva Agriscience are o fabrică de seminţe în România, în Afumaţi, cu vânzări estimate la circa 170 milioane de dolari în 2019, faţă de cele încheiate de 165 milioane de dolari în 2018, fiind una dintre puţinele ţări din estul Europei în care americanii au ales să investească. De altfel aceasta este una dintre cele mai mari fabrici de procesare a seminţelor, fiind deschisă în 2002.

    Pe de altă parte, Corteva este prezentă în Franţa din 1982, iar în prezent are două unităţi administrative, patru fabrici, cinci centre de cercetare şi circa 1.000 de angajaţi. Noua investiţie va crea 50 de locuri de muncă.

    În Alsacia, respectiv în Cernay şi în centrul de producţie adiacent din Uffholtz, la doar 3 kilometri, Corteva se concentrează pe sinteza, formularea şi ambalarea de produse de protecţia plantelor sub formă de pulberi, granule sau lichidă.

    În timp ce la Cernay sunt produse fungicide şi insecticide, la Uffholtz compania se concentrează pe producerea de erbicide.
    În Alsacia, investiţia americanilor va susţine în principal producţia gamei Inatreq, o nouă clasă de fungicide pentru cereale în care molecula activă este obţinută din produse de origine naturală prin fermentare, care îi poate ajuta şi pe fermierii români.

    Astfel, decizia investiţiei în Hexagon se leagă de orientarea pe noua generaţie de agricultură, dar şi pe faptul că baza de operaţiuni din Franţa are o istorie mai îndelungată faţă de cea din România. 

  • Agricultorii desfac şampania. România a devenit în 2018 cel mai mare producător de floarea soarelui şi porumb din Uniunea Europeană. La grâu suntem pe locul patru

    “Statisticile Eurostat din 20 decembrie ne-au dat încă o veste bună: România este pe primul loc la producţia de porumb şi floarea soarelui, pe locul patru la grâu şi pe locul trei la producţia de cereale”, a declarat Viorica Dăncilă, premierul României, în cadrul şedinţei de guvern din 28 decembrie.

    Este pentru prima dată când România trece pe primul loc la producţia de porumb, înaintea Franţei, un mare producător istoric. România cultivă porumb pe o suprafaţă mai mare decât Franţa, dar media de producţie la hectar este mai redusă din cauza lipsei de tehnologizare şi de irigaţii.

    În 2018 Franţa a fost afectată de ploi puternice, astfel încât România a trecut pe locul întâIi la producţia de porumb pentru prima dată în istorie.

    Anul trecut, România a obţinut locul întâi în Uniunea Europeană la producţia de floarea-soarelui, locul doi la porumb după Franţa, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

    Citiţi mai mult pe zf.ro.

  • Satul MUZEU de artă, într-un peisaj de poveste, la poalele Munţilor Rodnei. „Rolls Royce-ul din lanul de porumb”

    Un sat tradiţional, cu căsuţe de poveste, lucrate manual până în cele mai mici detalii, un sat unde artiştii sunt liberi să creeze, departe, în munţi, printre zecile de opere deja existente aici…

    „Muzeul de artă comparată este un adevărat Rolls-Royce într-un lan de porumb” povesteşte amuzat artistul spunând că această comparaţie i-a fost inspirată de un american care a ajuns la Sângeorz-Băi.

    De peste 20 de ani lucrează să ridice Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi, un muzeu unic, care în fiecare an se reinventează. Pasiunea pentru obiectele tradiţionale o moşteneşte din copilărie şi, după ce a cutreierat lumea în lung şi în lat, a descoperit că numai acasă, la Sângeorz-Băi, poate avea libertatea pe care şi-o doreşte. E fericit şi mulţumit că a reuşit într-o viaţă de artist să creeze lucruri unice în ţară şi peste hotare, iar admiraţia artiştilor atraşi de liniştea din satul de artă îi oferă recunoaşterea şi satisfacţia lucrului bine făcut.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care sunt, de fapt, mâncărurile tradiţionale ale românilor. Le mâncaţi cu plăcere, dar foarte puţini le ştiţi

    Sarmalele, zic unii, le-am „luat” de la turci sau greci; ciorba cu borş – de la ucraineni ori ruşi, gulaşul de la unguri… O fi.

    Dar dacă ar fi să căutăm nişte mâncăruri „neaoşe”, nişte bucate pe care să le putem socoti chiar tradiţional româneşti, la ce ne-am opri?

    Întrebaţi care ar fi, după părerea lor, mâncarea cea mai neaoş românească, mulţi ar răspunde numaidecât „mămăliga” şi ar şi vedea instantaneu, cu ochii minţii, o mămăligă de porumb, galbenă ca soarele, aburind în mijlocul mesei.

    Vezi aici care  sunt, de fapt, mâncărurile tradiţionale ale românilor!