BusinessMagazin

Tag: Polonia

  • Un nou lanţ de supermarketuri intră pe piaţa din România. Când se vor deschide noile magazine

    Directorul grupului portughez, Jeronimo Martins, care deţine Biedronka, cel mai mare retailer din Polonia, a anunţat vineri că vor să se extindă şi pe alte pieţe, principala ţintă fiind România.

    „Ţara în care am dori să mergem este România, dar încă nu ştim dacă acest lucru se va întâmpla în acest an sau anul viitor”, a spus Soares dos Santos, CEO al Biedronka, potrivit Reuters.

    El nu a precizat dacă aceasdtă extindere va fi făcută pe cont propriu sau achiziţia unei companii deja prezente în România.

    De mai mult timp, pe piaţa românească se discută faptul că reţeaua Profi ar putea fi ţinta unei achiziţii, mai ales că fondul de investiţii Mid Europa, care deţine Profi, vine din Polonia.

    „A venit momentul să trecem graniţele Poloniei”, au spus reprezentanţii companiei într-o conferinţă de presă, adăugând că şi-au consolidat poziţia pe piaţa supermarketurilor din Polonia. Jeronimo Martins este al doilea cel mai mare retailer din Portugalia, conform Reuters. În Polonia, Biedronka are o cotă de piaţă de 20% din comerţul alimentar, potrivit Euromonitor.

     

  • Cum a reuşit un copil crescut la orfelinat să construiască de la zero mai multe afaceri de succes

    Mariusz Świtalski s-a născut pe 19 mai 1962 în Polonia. Copilăria şi-a petrecut-o într-o serie de orfelinate, în cea mai mare parte locuind într-un adăpost condus de măicuţe, în Szamotuły. Antreprenorul a absolvit o şcoală profesională de instalatori cu durată de doi ani, iar în anii ’80 s-a ocupat cu încheierea tranzacţiilor la târgul de la Poznań, mai apoi specializându-se în producţia cafelei şi în distribuţia de componente hardware.
    În 1987 a intrat în lumea antreprenoriatului, fondând Elektromis, o întreprindere care importa produse de cofetărie, bere, băuturi spirtoase şi echipamente radio şi TV. În numai doi ani compania se transformase dejaîntr-un business uriaş.

    În 1992 Elektromis ajunsese la 50 de depozite în toată Polonia şi avea un profit de 168 de milioane de zloţi polonezi. Un an mai târziu Świtalski a transformat Elektromis în Eurocash, care a devenit cel mai mare lanţ de comerţ cu ridicata din Polonia. În 1995 a vândut compania retailerului Jerónimo Martins. În acelaşi an, a fondat discounterul Biedronka, achiziţionat în 1998 de către aceeaşi companie, la data tranzacţiei businessul având deja 243 de sucursale.

    Antreprenorul a fost, de asemenea, proprietarul săptămânalului „Miliarder” şi a pus umărul la înfiinţarea publicaţiei „Nie”, fondată de Jerzy Urban. A fondat totodată banca Posnania, care a fost însă închisă în 1995. În 1998, Świtalski a fondat lanţul de magazine de cartier Żabka, ale cărui acţiuni au fost cumpărate în 2000 de fondul AIG. În 2011, a lansat fondul de investiţii în imobiliare Sowiniec FIZ. Antreprenorul deţine un teren între Puszczykowo, lângă Poznań şi Sowiniec, iar la sfârşitul anilor ’90 a cumpărat şi loturi în Poznań, în imobilul de locuinţe Naramowice. În 2013, a creat magazinul de discount Czerwony Torebka, însă în aprilie 2015 conducerea companiei a decis lichidarea afacerii. În vara aceluiaşi an toate magazinele au fost închise, iar businessul şi-a încetat activitatea. Tot în 2015 Mariusz Świtalski a fost numit al 40-lea cel mai bogat om din Polonia de către publicaţia „Wprost”.

    Astăzi, lanţul de magazine Żabka deţine un număr de peste 6.000 de unităţi proprii şi circa 4.200 de unităţi în sistem de franciză, înregistrând zilnic circa 2,2 milioane de clienţi, potrivit datelor publicate pe site-ul companiei. Platforma owler.com indică faptul că businessul are venituri anuale de circa 370 de milioane de dolari.

    Compania Eurocash a înregistrat în 2017 venituri de peste 5 milioane de euro şi în prezent are un portofoliu de peste 1.500 de branduri şi 11.000 de produse de la 600 de furnizori, iar compania Biedronka, care în 2017 a înregistrat venituri de circa 11 miliarde de dolari, este în prezent cea mai mare reţea de retail din Polonia, cu 2.932 de magazine situate în peste 1.100 de oraşe şi aproximativ 2.800 de angajaţi. 

  • Antreprenori locali. Lăptăria cu Caimac: Exporturile sunt o prioritate. Lucrăm la un nume internaţional. „Polonia exportă produse agro-alimentare de 24 de miliarde de euro anual, iar noi exportăm de 60 de ori mai puţin. Avem potenţial să ajungem Polonia din urmă.“

    Lăptăria cu Caimac, brand de lac­tate lansat în 2018 de familia care de­ţine Agro­serv Măriuţa, una din­tre cele mai mari ferme de vaci de lapte de pe plan lo­cal, a avut în 2019 vân­zări de peste 4,17 milioane de euro, faţă de circa 550.000 de euro în lunile de func­ţio­nare din 2018, con­form informaţiilor fur­ni­zate de companie.

    În 2020, bran­dul ţinteşte afa­ceri de 13,5 mil. euro, extin­derea pe pieţele externe şi creş­terea pre­zenţei în România.

    „În 2019 am reuşit o creştere expo­nen­ţială a distribuţiei. Dacă la finalul anu­lui 2018 Lăptăria cu Caimac era pre­zent în 178 de magazine, anul trecut am ajuns să fim pre­zenţi în peste 1.600 de magazine în aproa­pe ţara“, a decla­rat pentru ZF Adrian Cocan, ge­neral ma­nager al Lăp­tă­riei cu Caimac.

    Brandul este pro­dus în fabrica din Drăgoeşti, jud. Ilfov, care are şase linii de pro­duc­ţie, cu o capacitate de 72.300 de litri de lapte pe zi.

    Fabrica a fost ridicată în urma unei investiţii de peste 5 mi­lioane de euro.

    „Anul acesta exporturile sunt o prio­ri­tate. Am purtat mai multe discu­ţii cu buyeri, reţele de magazine şi com­panii de logistică din afara ţării şi o să avem în continuare. Lucrăm şi la un nu­me internaţional pentru Lăptăria cu Caimac“, a mai spus Adrian Cocan. El consideră că potenţialul produselor agro-alimentare româneşti este foarte mare.

    De asemenea, Lăptăria cu Caimac vrea să se împrumute la bursa de la Bucureşti cu până la 3 milioane de euro printr-o emisiune de obligaţiuni, despre care Adrian Cocan spune că va susţine dezvoltarea companiei în anii ce urmează.

  • Şeful Orange Money România ia peste picior Vodafone M-Pesa şi Telekom Banking / Alior: Nu poţi să dai copy paste unor servicii din Africa şi Polonia în România şi să te aştepţi să meargă pur şi simplu

    Subsidiarele locale ale Vodafone şi Telekom, doi dintre cei mai mari giganţi din industria globală de comunicaţii, şi-au făcut greşit calculele atunci când au “copiat” pur şi simplu pe piaţa din România serviciile financiare mobile deja lansate pe alte pieţe (Africa şi Polonia), pentru că un produs financiar nu poate prinde tracţiune în România decât dacă este construit după cerinţele utilizatorilor, a afirmat Haris Hanif, CEO al Orange Money România, în cadrul unei conferinţe de presă. El nu a menţionat explicit numele Vodafone şi Telekom însă referinţa la cele două companii a fost clară în condiţiile în care Vodafone a adus în România serviciul de plăţi pe mobil M-Pesa (pe care l-a închis între timp) iar Telekom are un parteneriat cu polonezii de la Alior pentru serviciul său Telekom Banking.

    “Pentru a avea succes în România ca instituţie financiară trebuie să te concentrezi pe ce vor clienţii din România. Nu poţi crede ca instituţie financiară că <<eu am un serviciu în Africa şi eu doar îi dau copy paste serviciului în România şi el va merge>>. Românii îl vor respinge, pentru că românii decid ei ce vor. Nu poţi aduce un serviciu nici din Polonia crezând că dacă a mers acolo dai copy paste în România şi el va merge”, a afirmat Hanif.

  • Povestea grecului care a venit în România acum 20 de ani şi cum a ajuns el cel mai mare proprietar de clădiri de birouri. Care sunt motivele pentru care a vândut tot

    Ioannis Papalekas a pus umărul la creşterea şi modernizarea pieţei imobiliare româneşti. A pornit în urmă cu 20 de ani de la apartamente pe bulevardul Unirii şi a ajuns cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia. Acum, şi-a vândut acţiunile către Radovan Vitek, un miliardar ceh cu investiţii în piaţa imobiliară. 

    Probabil dacă nu ar fi fost chemat la DIICOT în decembrie 2014, nicio poză nu ar fi apărut vreodată în presă cu Ioannis Papalekas, grecul care a venit în România la începutul anilor 2000 şi care după criza din 2009 a devenit cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia

    Ioannis Papalekas a ajuns în 20 ani unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa imobiliară românească. El şi-a început activitatea pe piaţa locală prin închirierea unor apartamente din zona Bulevardului Unirii. Apoi a dat lovitura cu construcţia şi vânzarea unui sediu de birouri pentru Bancpost, parte a grupului EFG.

    Ulterior Ioannis Papalekas a început expansiunea şi a achiziţionat tot mai multe clădiri de birouri pe măsură ce reuşea să strângă bani la bursă. A început apoi achiziţiile de terenuri şi dezvoltarea proprie de proiecte în România, iar în 2017 a început expansiunea în Polonia. De ce? Pentru că Polonia are o piaţă de birouri mult mai mare, mai multe oraşe cu cel puţin un milion de locuitori, iar datorită diversităţii există mai multe clădiri în zone bune, care pot permite obţinerea unor randamente investiţionale de peste 10 – 12%, în timp ce în România cele mai mari tranzacţii s-au realizat în jurul valorii de 7 – 7,5%.

    În ceea ce priveşte volumul tranzacţiilor, Ioannis Papalekas l-a avut alături pe Ion Nestor, cel care conduce casa de avocatură NNDKP.
    De partea cealaltă, un pariu pierdut de Ioannis Papalekas este cel cu Cathedral Plaza. El a cumpărat clădirea în 2012 în urma unei înţelegeri cu miliardarul israelian Eyal Ofer pentru preluarea turnului Cathedral Plaza, un proiect cu o istorie zdruncinată. Proiect demarat de Eyal Ofer în 2003 în urma unei investiţii de 40 de milioane de euro, turnul de 18 etaje este situat în imediata apropiere a catedralei Sf. Iosif din Capitală, iar finalizarea a avut loc în 2009. De atunci însă, imobilul nu a fost utilizat şi stă închis, iar în prezent există o decizie finală cu privire la demolarea clădirii, încă din 2017, însă procedura efectivă de demolare nu a început.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

  • Poveste grecului care a venit în România acum 20 de ani şi cum a ajuns el cel mai mare proprietar de clădiri de birouri. Care sunt motivele pentru care a vândut tot

    Ioannis Papalekas a pus umărul la creşterea şi modernizarea pieţei imobiliare româneşti. A pornit în urmă cu 20 de ani de la apartamente pe bulevardul Unirii şi a ajuns cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia. Acum, şi-a vândut acţiunile către Radovan Vitek, un miliardar ceh cu investiţii în piaţa imobiliară. 

    Probabil dacă nu ar fi fost chemat la DIICOT în decembrie 2014, nicio poză nu ar fi apărut vreodată în presă cu Ioannis Papalekas, grecul care a venit în România la începutul anilor 2000 şi care după criza din 2009 a devenit cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia.
    Ioannis Papalekas a ajuns în 20 ani unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa imobiliară românească. El şi-a început activitatea pe piaţa locală prin închirierea unor apartamente din zona Bulevardului Unirii. Apoi a dat lovitura cu construcţia şi vânzarea unui sediu de birouri pentru Bancpost, parte a grupului EFG.
    Ulterior Ioannis Papalekas a început expansiunea şi a achiziţionat tot mai multe clădiri de birouri pe măsură ce reuşea să strângă bani la bursă. A început apoi achiziţiile de terenuri şi dezvoltarea proprie de proiecte în România, iar în 2017 a început expansiunea în Polonia. De ce? Pentru că Polonia are o piaţă de birouri mult mai mare, mai multe oraşe cu cel puţin un milion de locuitori, iar datorită diversităţii există mai multe clădiri în zone bune, care pot permite obţinerea unor randamente investiţionale de peste 10 – 12%, în timp ce în România cele mai mari tranzacţii s-au realizat în jurul valorii de 7 – 7,5%.
    În ceea ce priveşte volumul tranzacţiilor, Ioannis Papalekas l-a avut alături pe Ion Nestor, cel care conduce casa de avocatură NNDKP.
    De partea cealaltă, un pariu pierdut de Ioannis Papalekas este cel cu Cathedral Plaza. El a cumpărat clădirea în 2012 în urma unei înţelegeri cu miliardarul israelian Eyal Ofer pentru preluarea turnului Cathedral Plaza, un proiect cu o istorie zdruncinată. Proiect demarat de Eyal Ofer în 2003 în urma unei investiţii de 40 de milioane de euro, turnul de 18 etaje este situat în imediata apropiere a catedralei Sf. Iosif din Capitală, iar finalizarea a avut loc în 2009. De atunci însă, imobilul nu a fost utilizat şi stă închis, iar în prezent există o decizie finală cu privire la demolarea clădirii, încă din 2017, însă procedura efectivă de demolare nu a început.
    De partea cealaltă, un pariu câştigător tot cu un „turn fantomă” a fost Tower Center International din Piaţa Victoriei – clădire care s-a confruntat cu peste 50 de litigii şi un dosar de insolvenţă şi care ulterior, în 2012, a fost preluată de Dragoş Bîlteanu şi Ioannis Papalekas – care erau deja atunci doi dintre cei mai puternici investitori din imobiliarele locale – în urma unei tranzacţii de circa 50 de milioane de euro.
    Imobilul, care prin înălţime domină Piaţa Victoriei, a fost dezvoltat de firmele Avrig 35 şi Industrialexport, care s-au judecat mai mulţi ani la diverse instanţe.
    Tranzacţia a fost complexă şi a fost bazată în primul rând pe o creanţă de aproape 190 de milioane de lei (circa 44 mil. euro) pe care Industrialexport o avea faţă de Tower Center Internaţional (TCI), firma dezvoltatoare.
    Această creanţă a fost cedată către Lorient Limited, firma lui Bîlteanu şi Papalekas înregistrată în Insulele Belize. Cei doi au preluat 87% din turnul de birouri prin convertirea unei părţi din această creanţă (128 mil. lei, echivalentul a 30 mil. euro) în acţiuni. Totodată, faţă de Alpha Bank a fost plătită o sumă de 17,5 mil. euro în contul unui credit acordat de banca elenă pentru construcţie.
    Cei doi au mai dezvoltat în Bucureşti proiectul UpGround din Pipera, iar Papalekas a răscumpărat tot în acea perioadă centrul City Mall, aflat în faliment, pentru 17,3 mil. euro după ce îl vânduse anterior crizei imobiliare cu 100 mil. euro.
    În 2014 Papalekas a continuat expansiunea – prin intermediul Globalworth, Papalekas a semnat în ultima lună acordurile pentru achiziţia a trei clădiri de birouri din Bucureşti – Green Court I, Nusco Tower şi UniCredit HQ –, tranzacţii cu o valoare cumulată de 133 mil. euro care au fost închise în următorul an. Tot atunci Globalworth a semnat pentru UniCredit HQ pentru 43 mil. euro.
    După doi ani în care pachetul de acţiuni deţinut de Ioannis Papalekas s-a redus treptat în cadrul Globalworth, omul de afaceri a marcat un exit prin vânzarea pachetului deţinut, însă cel puţin pentru moment rămâne CEO.
    Dezvoltatorul ceh CPI Property, Group SA deţinut de miliardarul Radovan Vitek, a ajuns marţi, 4 februarie, să deţină 27,7% din acţiunile Globalworth, cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia, după ce într-o singură zi a crescut cu aproape 11 puncte procentuale. Acum al treilea cel mai mare acţionar este dezvoltatorul german Aroundtown, cu 21,9% in acţiuni. Sud-africanii de la Growthpoint rămân cei mai mari acţionari din cadrul Globalworth, cu un pachet de 29,4% din acţiuni.
    Grupul ceh îşi majorase pe 31 ianuarie 2020 participaţia prin preluarea integrală a pachetului de acţiuni deţinut de fondatorul şi CEO-ul Globalworth, Ioannis Papalekas, care s-a retras astfel din acţionariatul companiei. Pentru pachetul de acţiuni CPI Property Group a plătit circa 280 mil. euro. Radovan Vitek controla anterior 6% din dezvoltatorul imobiliar.
    Potrivit anunţului publicat pe bursa londoneză, CPI Property Group a cumpărat în şedinţa de marţi, pe piaţa secundară, un pachet de 24,2 milioane acţiuni, reprezentând 10,9% din drepturile de vot în cadrul Globalworth. În urma acestei operaţiuni, Radovan Vitek deţine direct şi indirect 27,7% din Globalworth.
    CPI Property Group mai are în portofoliu şapte proiecte în România, dintre care cinci în Bucureşti, toate din domeniul rezidenţial în stadiu de proiect şi două în Iaşi, dintre care unul este Felicia Shopping City.
    Cel de-al treilea din board, după Ioannis Papalekas şi Dimitris Raptis, care a vândut luni acţiuni este Eli Alroy, director nonexecutiv al companiei, care a vândut 1,1 mil. acţiuni la preţul de 9,7 euro per acţiune, într-o tranzacţie de 10,67 mil. euro. După tranzacţie, Eli Alroy nu va mai deţine nicio acţiune în cadrul companiei. Anterior, tot luni, 3 februarie, Dimitris Raptis, CEO-ul adjunct al Globalworth, a vândut un portofoliu de 559.640 de acţiuni la un preţ de 9,7 euro per acţiune, într-o tranzacţie estimată la 5,43 mil. euro. Potrivit datelor companiei, Dimitris Raptis a vândut aproximativ 40% din acţiunile pe care le deţinea.
    Luni dimineaţă în data de 3 februarie, Ioannis Papalekas anunţa că a vândut un portofoliu de 23.734.670 de acţiuni dezvoltatorului ceh CPI Property Group SA contra sumei de 230,2 mil. euro. În plus, la timpul vânzării, CPI a plătit încă 7,1 mil. euro în contul dividendelor ce vor fi încasate săptămâna viitoare alături de încă 39 mil. euro pentru acţiunile deţinute de Ioannis Papalekas prin intermediul Zakiono. Odată cu semnarea tranzacţiilor CPI a ajuns la 16,8% din acţiuni.
    Aroundtown are un portofoliu evaluat la peste 13 miliarde de euro şi 6,6 milioane de metri pătraţi de proprietăţi imobiliare. Din portofoliul nemţilor 56% din portofoliu reprezintă birourile, urmat de 28% hoteluri, 10% logistică şi 6% retail. Dezvoltatorul german deţine cele mai multe proprietăţi în Berlin (20% din portofoliu), München şi Frankfurt.
    În ceea ce priveşte valoarea portofoliului din România, Dimitris Raptis, CEO-ul adjunct al Globalworth, declara în 2019 că până la finalul anului trecut va ajunge la 1,4 mld. euro, în funcţie de evoluţia lucrărilor la GW Campus şi Square.
    De asemenea, este de aşteptat ca pe radarul Globalworth să intre în curând şi proiectul de birouri Equilibrium construit de Skanska pe str. Gara Herăstrău de lângă Barbu Văcărescu.
    Proiectul Globalworth Square, construit lângă GW Plaza, pe terenul cumpărat anterior de la Nusco, va avea o suprafaţă totală închiriabilă de aproximativ 28.000 mp, va include 14 etaje de spaţii de birouri, trei niveluri subterane dedicate parcării, iar parterul va fi destinat facilităţilor, precum un restaurant şi diferite opţiuni de retail.
    Cel de-al doilea proiect care va demara în perioada următoare va fi construcţia celei de-a patra clădiri din ansamblul de birouri Green Court de pe str. Gara Herăstrău. De asemenea, tot în zonă, NEPI-Rockcastle, fondul care deţine mallul Promenada, a obţinut autorizaţia pentru a demara lucrările la subsolul viitorului proiect care include extinderea centrului comercial şi construcţia unei noi clădiri de birouri. Green Court D va avea o suprafaţă închiriabilă (GLA) de 16.000 de metri pătraţi, la care se adaugă 9.500 de metri pătraţi la subsol. Va fi în oglindă cu Green Court C şi va cuprinde subsol (trei niveluri), parter, 11 etaje şi un etaj tehnic. Bugetul investiţiei este de 23,5 mil. euro plus TVA. Finalizarea este estimată în 2020.
    Globalworth a înregistrat o creştere cu 161% a venitului operaţional net în 2018 în comparaţie cu anul anterior. În urma extinderii continue, atât în România, cât şi în Polonia, prin finalizarea de achiziţii, proiecte de dezvoltare şi încheierea de noi parteneriate, venitul operaţional net înregistrat de companie a crescut la 133.4 milioane de euro.
    Globalworth a finalizat construcţia celui de-al treilea turn al complexului Globalworth Campus, cel mai extins parc de birouri din ţară.
    Al treilea turn de pe bulevardul Dimitrie Pompeiu va găzdui birourile UniCredit Services şi o parte importantă a sediului Allianz. Mai exact două companii ale grupului german de asigurări îşi vor reloca activităţile din Bucureşti în noua clădire din cadrul proiectului office, după ce au închiriat împreună 9.200 mp: Allianz Services, o divizie a Allianz Technology SE şi Allianz Partners, entitatea B2B2C a grupului.
    După finalizarea primei clădiri din Globalworth Campus în 2017 şi a celei de-a doua în aprilie 2018, Tower 3, un turn înalt de 14 etaje şi cu două niveluri subterane, oferă nu mai puţin de 33.000 mp de spaţii de birouri de închiriat, dar şi 24.000 mp de spaţii sub nivelul solului. Complexul va îngloba şi o sală de conferinţe impozantă, de 1.800 mp, care va fi finalizată în cursul acestui an.
    Construcţia noii clădiri marca Globalworth a început în luna iunie 2018, iar proiectul a fost finalizat în ianuarie 2020, acesta fiind dezvoltat în întregime pe o perioadă de un an şi 7 luni. Parcul office pune la dispoziţia chiriaşilor, pe lângă birouri de calitate premium, şi un spaţiu de promenadă cu fântâni arteziene şi spaţii verzi.
    Proiectul Globalworth Campus include trei clădiri încadrate în clasa A, cu spaţii de birouri, retail şi diverse alte facilităţi, ce se întind pe o suprafaţă închiriabilă totală de peste 92.000 mp. Complexul a fost construit ca un areal gândit să ofere o experienţă de lucru complexă şi a fost ales ca soluţie office de companii precum Amazon, Mindspace, Honeywell, Dell, Ademco, Stefanini, P4Cards, Mazars, Chain IQ, Delphi sau Stradale, iar acum UniCredit şi Allianz.

  • Ne lasă roboţii fără locuri de muncă sau ne ajută să facem anumite lucruri mai uşor?

    Atunci când ne gândim la tehnologie şi în special roboţi, mintea fuge fie către miile de clipuri online cu cele mai noi produse lansate de japonezi, fie către inteligenţa artificială şi filme cu o uşoară tentă apocaliptică. Roboţii industriali reprezintă însă un aspect extrem de important în zona de producţiE, iar cei colaborativi au depăşit deja faza de trend.

    Alte idei la care ne gândim atunci când vorbim de roboţi sunt cele legate de modul în care roboţii vor „fura” locurile de muncă deţinute de oameni, în special cele repetitive. Universal Robots, companie daneză care domină zona roboţilor colaborativi, explică de ce această idee e departe de realitate.

    Compania Universal Robots a fost fondată în 2005 de către Esben Østergaard, actual CTO al companiei, alături de alţi doi parteneri. Viziunea lui Østergaard a fost să facă tehnologia bazată pe roboţi accesibilă tuturor prin dezvoltarea unor roboţi industriali flexibili, de dimensiuni mici, uşor de utilizat, cu un preţ rezonabil şi siguri de utilizat. Încă de la lansarea primului robot colaborativ (cobot), în 2008, compania a înregistrat o creştere considerabilă, produsele fiind vândute acum pe plan mondial.

    Compania a fost în 2015 cumpărată de Teradyne şi are sediul în Odense, Danemarca, cu multiple filiale şi birouri regionale în Statele Unite, Germania, Franţa, Spania, Italia, Cehia, Polonia, Turcia, China, India, Singapore, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan şi Mexic. În 2018, Universal Robots a ajuns la venituri de 237 milioane de dolari. Compania este prezentă în 18 ţări, având un număr de peste 650 de angajaţi în cele 27 de birouri existente. În România există o subdivizie a Universal Robots, concentrată mai ales în jurul procesului de vânzare. Având o cotă de piaţă de 50% la nivel global, adusă şi de cele 65 de patente deţinute, Universal Robots este compania care dictează mersul lucrurilor pe segmentul de roboţi colaborativi.


    La ce pot fi însă folosiţi coboţii? Pe extrem de multe linii de producţie, explică reprezentanţii companiei, care amintesc zonele de ambalare şi paletizare, lipire, distribuţie şi sudură, analize de laborator, asamblare, verificarea calităţii şi altele. În România, potrivit datelor prezentate de companie, există 11 roboţi la fiecare 10.000 de lucrători, necesitatea fiind însă mult mai mare – de aproximativ 10.000 de roboţi. În comparaţie, Polonia are 28 de roboţi la 10.000 de lucrători, Ungaria 57, iar Republica Cehă 100.

    În România, proiectele de implementare comunicate de Universal Robots sunt cele de la companiile Ford şi producătorul de sisteme de închidere şi control acces Assa Abloy. În cadrul uzinei de motoare Ford România sunt activi 4 coboţi UR10 care lucrează alături de angajaţii de pe linia de asamblare, preluând activităţi repetitive. Un prim cobot UR efectuează operaţiunea de ungere a tacheţilor, un altul realizează umplerea motorului cu ulei, iar al treilea deja instalat verifică motorul cu ajutorul unei lămpi cu lumină UV şi al unei camere video pentru posibile scurgeri, după ce acesta a fost umplut cu ulei. A patra unitate UR10 din dotarea Ford România este folosită pentru teste şi training, urmând să îşi găsească în curând un rol operaţional în cadrul uzinei. Coboţii sunt integraţi în sistemul care controlează linia de asamblare, astfel că, în cazul de faţă, nu necesită intervenţia operatorului decât atunci când apar schimbări.

    Reprezentanţii companiei spun că producătorii aleg soluţiile oferite pentru a depăşi provocări precum lipsa forţei de muncă, reducerea costurilor de producţie sau limitările apărute în creşterea capacităţii de producţie şi eficienţă. Un alt aspect interesant menţionat este cel al accidentelor de la locul de muncă. Mai exact, potrivit studiului „The Impact of Robots on Productivity, Employment and Jobs“, realizat de IFR Report, 3 din 5 producători afirmă că nu găsesc forţă de muncă calificată. Pe de altă parte, doar 10% din locurile de muncă sunt în prezent automatizabile, ceea ce înseamnă că industria roboţilor colaborativi poate doar să crească în viitor.

    Reprezentanţii companiei citează un studiu realizat în 2016 de MIT (Masachussettes Institute of Technology) şi Financial Times care notează că o colaborare om-robot este cu 85% mai eficientă decât munca uzuală, realizată doar de oameni sau doar de roboţi.
    În prezent, majoritatea coboţilor sunt folosiţi în industriile auto şi electronică, dar reprezentanţii Universal Robots spun că văd un mare potenţial în zona bunurilor de larg consum, precum şi în industriile cosmetică, alimentară sau farmaceutică.

    2005 Universal Robots este fondată în Danemarca de 3 parteneri

    2008 Se lansează UR5, primul cobot din lume

    2012 Se lansează UR10, robot cu o anvergură şi greutate de lucru mai mari

    2015 Universal Robots este cumpărată de Teradyne pentru 285 mil. dolari

    2019 Există peste 38.000 de coboţi instalaţi la nivel mondial

  • Cele 270 de magazine Pepco din România sunt evaluate la 274 mil. euro. Discounterul Pepco este liderul pieţei de modă după cifra de afaceri de peste 1 mld. lei din 2018

    Pepco Retail, compania care operează reţeaua de discount de modă şi decoraţiuni cu acelaşi nume, a intrat în premieră în topul celor mai valoroase 100 de companii din România din 2019, fiind evaluată la 274 mil. euro.

    Singurul alt brand de modă prezent în top este Zara, parte a grupului spaniol Inditex, arată cea mai recentă ediţie a anuarului Top 100 cele mai valoroase companii din România. Acesta este cel mai longeviv produs al Ziarului Financiar, ajuns la cea de-a 14-a ediţie. Topul este realizat încă din 2006, de la prima ediţie, alături de BT Capital Partners. În ultimii trei ani în proiect s-a alăturat şi compania de evaluare şi consultanţă Veridio.

    Discounterul de modă Pepco a intrat pe piaţa locală acum circa cinci ani şi a ajuns la aproape 270 de magazine răspândite în toată ţara. În acest context, Pepco a obţinut o cifră de afaceri de 1 mld. lei (220 mil. euro) în 2018 (ultimul an pentru care există date publice), devenind astfel primul brand de modă din România care obţine acest nivel al businessului, depăşind Zara sau H&M. La nivel de grup lider este în continuare gigantul spaniol Inditex (care are opt branduri printre care şi Zara), însă la nivel de brand discounterul polonez este numărul unu ca cifră de afaceri.

    Grupul are peste 1.700 de magazine în 11 ţări, iar cifra de afaceri estimată pentru 2019 este de 2 mld. euro. România este a doua cea mai importantă piaţă pentru grup după Polonia.

    Piaţa locală are o populaţie mare, consumatorii sunt dispuşi să cheltuie, există oportunităţi de dezvoltare, venitul e încă mic (consumatorul-ţintă al Pepco are venituri mici şi sub medie), iar competiţia e încă redusă.

    În acest context, ţinta Pepco pentru România este de 500 de magazine şi o cifră de afaceri de 1 mld. euro în următorii cinci ani. Prin comparaţie, discounterul a deschis primul magazin din Polonia în 2004, iar acum are circa 1.000 de unităţi. Această piaţă contribuie cu 50% la businessul total. În fiecare an retailerul deschide în medie 300 de magazine, dintre care 50 doar în România. Doar în Polonia Pepco are un ritm de expansiune mai rapid, dar în anii ce vor urma focusul va fi România.

  • Polonia şi Franţa vor să taxeze activitatea companiilor americane de tehnologie

    Ministrul polonez al finanţelor Tadeusz Koscinski vrea ca site-ul de închiriere a locuinţelor Airbnb să plătească impozit pe veniturile pe care le obţine în Polonia, aceasta fiind cea mai recentă intervenţie a unui politician european în dezbaterea privind impozitarea companiilor digitale.

    Tadeusz Koscinski a declarat, citat de Financial Times, că încearcă să se asigure că polonezii care îşi închiriază apartamentele prin intermediul Airbnb plătesc impozite şi că datele colectate oferă autorităţilor o perspectivă corectă asupra activităţii Airbnb.

    „Dacă o să ne asigurăm că oricine îşi închiriază apartamentele îşi plăteşte cota justă de impozit, atunci şi oamenii pe care îi plătesc – Airbnb face parte din lanţul valoric – ar trebui să plătească de asemenea, a spus ministrul într-un interviu la Londra.

    El a adăugat: „În caz contrar, aceştia denaturează pieţele. Companiile cu sediul în Polonia plătesc impozite, astfel încât marjele lor sunt mai mici. Deci este o practică nedreaptă”, a spus ministrul.

    Problema impozitării companiilor digitale, care au adesea sedii sau persoane juridice într-o altă ţară, dar activităţi care trec de frontiere, a devenit un subiect din ce în ce mai controversat pe ambele părţi ale Atlanticului. După ce a încercat să impună o abordare comună a UE şi a eşuat anul trecut, Franţa a adoptat propriul său impozit digital, stârnind nemulţumirea SUA, care a ameninţat cu creşteri de tarife vamale ca represalii, pentru mărfuri precum şampania.

    Polonia a avut în vedere şi propria sa taxă digitală, dar după un lobby american intens guvernul lui Mateusz Morawiecki a ales să aştepte rezultatul negocierilor la OCDE, în cadrul unei abordări internaţionale a impozitării digitale.

    Koscinski, fost bancher şi aliat apropiat al lui Morawiecki, a declarat că Polonia va continua să ia parte la discuţiile OCDE. El a adăugat că nu a favorizat ideea unei taxe unice pentru companiile digitale. “Unele companii digitale au marje de 60%, iar altele au 6%, iar dacă impunem acelaşi impozit pe cifra de afaceri, le veţi răstigni, şi nu vrem să crucificăm companiile”, a spus el. „Aş prefera mult să stau cu Airbnb, Google şi Amazon şi pe toţi ceilalţi şi să spun; „ştii că trebuie să plăteşti impozite în Polonia, altfel nu vor fi drumuri, nici poliţie, nici şcoli. Cât eşti pregătit să plăteşti?”.

    Un purtător de cuvânt al Airbnb, care operează în întreaga UE prin hub-ul său în Irlanda, a declarat: „Respectăm regulile şi plătim taxele pe care le datorăm în locurile în care facem afaceri; acest lucru este valabil deoarece normele se aplică astăzi şi vor rămâne valabile pentru orice reguli se aplică în viitor.

    Şi Franţa vrea ca serviciile de streaming, precum Netflix şi Amazon, să investească un sfert din cifra lor de afaceri realizată pe plan local în producţii locale.

    Până acum, companiile de difuzare şi cinematografele au avut tendinţa de a subvenţiona conţinutul local. Acum Franţa vrea să transfere povara către firmele de streaming.

    Obligaţiile pentru companiile de streaming de a investi în conţinut local sunt în conformitate cu o directivă recentă a UE privind serviciile de media audiovizuale.

    Ministrul Culturii, Franck Riester, a dezvăluit anul trecut o reformă pentru modernizarea sectorului audiovizual şi a ameninţat că va ajunge până la blocarea site-urilor de streaming care refuză să respecte cerinţele de investiţii.

    Cei care oferă o mare varietate de programare vor trebui să investească cel puţin 16% din veniturile lor în conţinut local, iar site-urile de streaming care oferă în mare parte serii TV şi filme, o categorie care include atât Netflix cât şi Amazon, vor trebui să ofere cel puţin 25 la sută din veniturile lor pentru producţiile locale.

    Obligaţiile fac parte din efortul mai larg al Franţei de a proteja ceea ce descrie „suveranitatea sa culturală în era digitală”.

    Netflix a realizat deja mai multe seriale originale franceze, printre care „Marsilia”, cu una dintre cele mai mari vedete locale, Gerard Depardieu, care a avut premiera în 2016.

    Gigantul american a depăşit 6 milioane de abonaţi în Franţa.

  • O nouă lovitură pentru Volkswagen. O ţară importantă din Europa îi dă o amendă fabuloasă

    Autoritatea pentru protecţia consumatorilor din Polonia UOKiK a anunţat miercuri că a amendat Volkswagen cu peste 120 de milioane de zloti (31,6 milioane dolari) pentru că a prezentat date incorecte legate de emisiile vehiculelor sale, anunţă Reuters.

    Amenda, cea mai mare oferită vreodată de autoritatea poloneză de reglementare, este cel mai recent capitol dintr-un scandal global al emisiilor, care a costat Volkswagen aproximativ 30 de miliarde de euro în amenzi, rambursări de vehicule şi costuri legale şi, de asemenea, a declanşat o reacţie la nivel global împotriva vehiculelor diesel.

    “Informaţiile false din materialele publicitare au dezinformat, pentru că s-au referit la atitudinea pro-ecologică a Volkswagen, când de fapt maşinile nu erau ecologice”, a declarat preşedintele UOKiK, Marek Niechcial.

    Volkswagen a admis, în 2015, că a falsificat testele de emisii din SUA ale motoarelor diesel.