Diferenţa dintre preţul grâului la începutul anului şi cel din ultimele zile ale lunii decembrie este de aproximativ 364 lei/tonă. În primele zile ale lunii ianuarie o tonă de grâu se vindea în România pentru un preţ mediu de 756 lei/tonă iar la jumătatea lunii decembrie cotaţia a ajuns la 1.120 lei/tonă. Cu 100.000 de euro un investitor ar fi putut achiziţiona la începutul anului 571 de tone de grâu.
Tag: Plasamente
-
Cât de profitabil a fost un plasament în grâu în 2012: de şase ori peste dobânda bancară sau dublu faţă de randamentul FP
-
Unde fug piraţii somalezi să-şi albească banii
Motivele de bază care îi determină pe cei care caută o modalitate de a-şi pune banii la păstrare sunt gradul de siguranţă mai ridicat decât cel din ţara lor de origine, dorinţa de a “albi” nişte bani ori de a se asigura că zona nu cade pradă unor interese imobiliare.
Printre investitori se numără piraţii somalezi care şi-au îndreptat atenţia spre capitala Kenyei, Nairobi, care găzduieşte o mare comunitate somaleză, unde au cumpărat de la apartamente la blocuri întregi, pe care au cheltuit de la 400.000 la 1-2 milioane de dolari, bani proveniţi în general din răscumpărările plătite pentru cei răpiţi.
La rândul lor, afganii bogaţi au început să cumpere proprietăţi în străinătate, inclusiv în Dubai, ca să se pună la adăpost după retragerea trupelor SUA de pe teritoriul ţării lor, iar mexicanii din categoria superioară a clasei medii, dar şi cei înstăriţi se îndreaptă spre mici orăşele situate în Texas, aproape de graniţa cu Mexicul. Venezuelenii nemulţumiţi de realegerea preşedintelui Hugo Chavez s-au îndreptat spre achiziţii în Aruba, după ce şi-au adăugat deja în portofoliu locuinţe la New York sau Miami.
Altă categorie de investitori, fie ei europeni, africani ori sud-americani, achiziţionează terenuri din zone de savană sau pădure pentru a-şi construi propriile rezervaţii naturale ori plătesc între 1 şi 8 milioane de dolari pentru terenuri de cel puţin 100 de hectare cu ieşire la râuri în Patagonia, unde pot să pescuiască liniştiţi.
-
Cum s-a asigurat Steve Jobs că averea sa nu va fi făcută publică după moarte
Transferurile de proprietate au avut loc în timpul unui concediu medical din 2009, potrivit înregistrărilor publice ale tranzacţiilor. Plasarea averii în trust se face printr-un contract care dă activele în încredinţare unei persoane sau firme specializate, în baza unor condiţii stricte, beneficiarul păstrând drepturile de exploatare şi orice alte venituri sau profituri aduse de respectivele proprietăţi. Considerat unul dintre cei mai de seamă inovatori în domeniul computerelor, industria muzicală şi sectorul comunicaţiilor mobile, Jobs a murit miercuri, la vârsta de 56 de ani, după o luptă îndelungată cu cancerul.
-
Titlurile Trezoreriei SUA au urcat luni, fiind considerate plasamente sigure de catre investitori
Avansul pretului vine in prima zi de tranzactionare dupa ce
Standard&Poor’s a retrogradat ratingul suveran al SUA cu o
treapta, de la “AAA” la “AA-“. Agentia de rating
Standard&Poor’s a retrogradat SUA dupa inchiderea sedintei
bursiere de vineri. La sfarsitul saptamanii, Banca Centrala
Europeana a a anuntat ca este pregatita sa cumpere obligatiuni
emise de Italia si Spania, doua state din zona euro confruntate cu
probleme financiare. Declinul de pe bursele din Europa si Asia a
cauzat si cresterea pretului titlurilor de Trezorerie pe 30 de ani,
insa exista conditiile unei stabilizari pe parcursul zilei.
Traderii de la firmele mari implicate in tranzactii cu obligatiuni
au afirmat ca se asteptau la mai rau. -
Romanii se incapataneaza sa bage bani in imobiliare
Pana la 30% dintre romani au spus ca sunt interesati de
cumpararea de case si locuinte, la egalitate cu cei care ar investi
in active ale pietei imobiliare. “Cred ca romanii nu au trecut asa
de usor peste acei ani de cresteri foarte mari in domeniul
imobiliar. Pe de alta parte, daca 2009 nu a fost un moment tocmai
bun pentru aceasta piata, in 2010 cine are bani e bine sa-i
investeasca in imobiliare, cu posibilitatea negocierii preturilor”,
a declarat pentru Gandul Eugen Voicu, directorul general al Aviva
Investors Romania – societate de administrare a investitiilor.
Cititi mai multe pe www.gandul.info -
Ce bine ca suntem atat de mici
“Daca ar fi dupa mine, as fi tentat sa intru in piata de actiuni chiar si acum”, spune Eugen Voicu, directorul general al Aviva Investors, compania care administreaza strategia de investitii pentru fondurile de pensii ale Aviva Romania. Actiunile cumparate acum, cand preturile sunt la minime istorice, puse de-a dreptul la pamant de furtuna fara precedent de pe pietele financiare internationale, ar putea aduce peste ani “randamente uriase”. E insa vorba de ani multi, “revenirea nu se va produce de azi pe maine, iar noi nu ne permitem acum sa aratam pierderi clientilor, pentru ca impactul emotional ar fiimens”, spune Voicu.
Pana la momentul cand cei 14 administratori de pensii private obligatorii care mai sunt activi in prezent pe piata romaneasca (din 18 cati au luat startul in septembrie 2007) vor fi“judecati” intaia oara pentru rezultatele obtinute mai este circa un an si jumatate. Legea spune ca dupa primii doi ani de functionare se vor calcula oficial pentru prima data randamentele obtinute de fondurile de pensii, iar cine iese abrupt din media pietei iese din joc. “Mergem, din acest motiv, cu grupul si investim cu totii cam la fel”, spunea in urma cu putina vreme intr-o discutie cu BUSINESS Magazin Crinu Andanut, directorul general al Allianz-Tiriac Pensii Private si presedintele Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania (APAPR) – dar “un astfel de comportament nu se poate dovedi benefic pentru client pe termen lung”.
Goana dupa randamente pe termen scurt, cu orice pret, nu poate aduce nimic bun pentru o industrie afl ata la start, cu atat mai mult cu cat nici pietele financiare nu o duc deloc bine. Oportunitatile cele mai mari vor veni din investitiile pe termen lung – din plasamentele in actiuni, mai precis -, “pentru ca odata si odata trebuie sa iasa din criza asta si cine le va avea in portofoliu va ficategoric un castigator”, sustine Andanut. Pe termen lung, “nu acum, dar cand lucrurile se vor mai linisti putin, cand lucrurile se vor mai aseza si noile centre de influenta se vor clarifica pe pietele financiare”, investitiile pe plan international ar putea fi, la randul lor, o buna oportunitate pentru plasamente.
Cat priveste masuratoarea randamentelor, Andanut crede ca o perioada corecta dupa care ar trebui sa se realizeze ar fi de minim cinci ani. “Ce poti sa arati dupa doi ani de criza?”, se intreaba retoric, adaugand ca, in opinia sa, si 2009 va fi un an marcat puternic de efectele crizei internationale. Industria de pensii ar putea sa fie, de altfel, printre putinii castigatori din aceasta intreaga perioada de zbucum. “Am avut un noroc chior ca piata s-a lansat atat de tarziu”, spune Radu Vasilescu, consultant financiar si fostul sef al ING Fond de Pensii.
Decalajul enorm fata de alte piete central si est-europene (unde fondurile private de pensii existau de ani buni) “ne-a scapat de pericolul de a simti in plin socul”, adauga Vasilescu. In plus, investitiile facute pana acum de companii au fost mai degraba “timide” din cauza volumului inca foarte redus de active de care dispun si s-au indreptat cu precadere spre plasamente sigure (depozite, titluri de stat). Cele mai recente date ale Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) arata ca la sfarsitul lunii octombrie fondurile de pensii obligatorii aveau plasate 67,81% din active in titluri de stat si municipale, 16,52% in obligatiuni corporative, 13,29% in depozite bancare, 2,07% in actiuni listate si 0,31% in fonduri mutuale. La randul lor, administratorii de pensii facultative (sapte la numar in prezent) au pastrat o linie extrem de prudenta.
Astfel, daca la inceputul anului ponderea plasamentelor in titluri de stat si municipale era de 37%, la finele lunii septembrie a trecut de 66%. In urma cu doua saptamani a intrat in vigoare si o decizie a CSSPP care le va permite administratorilor ca in urmatorul an sa poata sa investeasca pana la 100% din active in titluri de stat, peste plafonul prevazut de legislatia in vigoare. “O decizie absolut normala in conditiile actuale de piata”, apreciaza Radu Vasilescu, consultant independent si fost sef al ING Fond de Pensii; daca nu ar filuat aceasta decizie, autoritatile i-ar fifortat pe administratori sa investeasca in instrumente “foarte periculoase in acest moment”.
Migrarea in masa spre investitii sigure este o miscare cat se poate de naturala in conditiile actuale; la fel au facut in ultimul an si cehii, si polonezii, si ungurii, si bulgarii. Spre comparatie, fondurile poloneze de pensii aveau peste 67% din plasamente in titluri de stat la finele trimestrului al treilea, fata de circa 56% la mijlocul anului trecut, in timp ce ponderea actiunilor s-a redus de la 38,5% in 2007 la 25% in prezent. In Cehia, la jumatatea anului, administratorii de pensii facultative (singurul tip de pensii private care exista) plasasera in titluri de stat peste 78,6% din totalul celor 7,4 miliarde de euro active nete – nivel aproximativ similar cu cel de la finele anului trecut.
In Bulgaria, titlurile de stat reprezinta circa un sfert din investitiile fondurilor de pensii obligatorii, in crestere de la 18,5% la finele anului trecut, iar actiunile si unitatile de fond detin in jur de 21,6% (fata de aproape o treime in 2007). “Multi au ramas blocati cu aceste investitii pe piata de capital”, explica Eugen Voicu; pentru ca portofoliile erau consistente, “nu au mai putut scapa de ele, pur si simplu”. O vanzare in masa ar fidestabilizat cu totul piata de capital locala, volumele de active din administrarea acestor fonduri fiind consistent mai mari decat cele din piata romaneasca datorita istoricului mai indelungat. “Noi am avut mare noroc ca portofoliile de actiuni au fost atat de mici”, completeaza Radu Vasilescu.
Ba mai mult, pe masura ce pietele financiare se vor mai calma, iar fondurile de pensii romanesti vor ajunge sa aiba in administrare active mai consistente, “prindem piata de capital la nivelurile cele mai bune de intrare, cum nici n-am fiputut spera acum un an”, adauga Vasilescu. Peste 20 de ani, plasamentele facute acum in actiuni vor fi“aur curat”, sustine el. Deocamdata, aur curat este pentru administratori posibilitatea de a investi pe termen scurt toti banii in instrumente sigure si cu randamente ridicate, cum sunt titlurile de stat sau depozitele bancare. In acest fel, confruntarea de peste un an si jumatate cu momentul adevarului – calculul si afisarea randamentelor – poate produce surprize placute, spune Vasilescu, “chiar daca randamentele nu vor fispectaculoase”.
-
Bani sunt, dar plasamente bune se gasesc?
In sistem vor intra, de buna voie sau in urma repartitiei facute de stat, circa 3,7 milioane de clienti, dar nu toti cei care au subscris vor face efectiv contributii, dat fiind ca vor exista si conturi individuale goale in sistem, spre exemplu pentru angajatii in cazul carora angajatorii nu platesc contributii sociale. "Eu zic sa ponderam acest calcul cu 70%, si atunci vorbim de fonduri de investit lunar de circa 30 de milioane de euro", a spus Radu Vasilescu.
In 2008, contributia care merge spre fondul de pensii privat va fi de 2% din venitul brut, insa procentul va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an. In aceste conditii, in primul an companiile de pensii vor avea de investit intre 250 si 300 de milioane de euro, in functie de momentul in care va incepe efectiv colectarea.
Desi legislatia romaneasca le permite sa investeasca pana la 50% din active in actiuni, cei mai multi dintre administratori au ales o abordare extrem de conservatoare, urmarind sa plaseze pe piata de capital pana la 25-30% din active.
"Nu cred ca plasarea a zece milioane de euro pe Bursa este cea mai mare problema la inceput", comenteaza Dorin Boboc, director de investitii la Allianz Tiriac Fond de Pensii. In opinia sa, administratorilor le va fi cu mult mai dificil sa gaseasca, la momentul la care au nevoie, titluri de stat in cantitatea suficienta, "pentru ca spre ele vor se vor indrepta lunar sume de minim 15 milioane de euro", estimeaza Boboc.
-
Plasamente jucause
Renumele ursuletilor de plus nu se mai rezuma doar la magazinele de jucarii. Ei au inceput sa devina veritabile investitii. Casa de licitatii Christie’s a vandut in luna iulie doi ursuleti sub faimoasa eticheta Steiff, in varsta de 97 de ani, cu peste 10.000 de lire, adica aproximativ 15.000 de euro. Cele doua jucarii erau intr-o “conditie extraordinara”, in ciuda varstei considerabile, conform celor declarate de cei de la Christie’s.Vedeta licitatiei a fost un teddy “blond” de 28 de inchi (70 de centimetri), care a fost vandut pentru 7.200 de lire (10.600 de euro), depasind toate asteptarile, suma maxima la care acesta fusese estimat fiind de 6.000 de lire. Un exemplar mai mic, insa de aceeasi varsta, recuperat dupa ce a fost aruncat la gunoi, a fost adjudecat pentru o suma de 2.880 de lire. Recordul mondial atins de acest gen de plasamente a fost inregistrat in 1994, tot la o licitatie organizata de Christie’s, atunci cand Teddy Girl, un ursulet Steiff de culoarea scortisoarei, a fost vandut pentru 110.000 de lire. Compania Steiff, fondata in urma cu 125 de ani, are renumele de a fi produs primul teddy bear din lume. Margaret Steiff, fondatoarea, si-a petrecut intreaga viata in scunul cu rotile din cauza poliomelitei si astfel si-a descoperit pasiunea de a realiza jucarii de plus. Christie’s a fost prima casa de licitatii din lume care a organizat o licitatie dedicata in exclusivitate ursuletilor de plus in 1993, iar in prezent organizeaza asemenea licitatii de doua ori pe an in Londra, in mai si decembrie.