Tag: PIB

  • FMI emite prognoze stabile pentru economia României, dar se arată pesimist în privinţa PIB global

    FMI a menţinut, în ediţia din octombrie a World Economic Outlook, lansat oficial marţi, prognozele de creştere economică şi de inflaţie pentru România făcute publice la finele lunii august, după vizita de evaluare a unei misiuni a instituţiei la Bucureşti. 

    Fondul Monetar Internaţional estimează o creştere economică de 4% pentru acest an şi o inflaţie de 4,2%. Deficitul de cont curent este prognozat la 5,5% din PIB (5,2% din PIB pentru 2020).

    Instituţia a publicat raportul după consultările din iunie cu oficialii români. Raportul apreciază că activitatea economică va continua să fie stimulată de consum, iar inflaţia va rămâne ridicată, instuţia recomandând autorităţilor un proces de consolidare fiscală durabilă, susţinut de măsuri menite să reducă deficitul bugetar şi cel comercial. Instituţia recomanda redirecţionarea cheltuielilor fiscale dinspre salarii şi pensii spre investiţii, creşterea a investiţiilor publice, precum şi o absorbţie mai eficientă a fondurilor UE.

    Pe plan internaţional, FMI apreciază că războiul comercial a redus ritmul de creştere economică globală la cea mai scăzută valoare de la criza financiară de acum un deceniu, adăugând că perspectivele s-ar putea reduce şi mai mult dacă tensiunile comerciale rămân nerezolvate.

    Cele mai recente proiecţii ale perspectivei economice mondiale avansate de FMI arată o creştere a PIB global în 2019 cu 3,0%, în scădere faţă prognoza din iulie de 3,2%.

    Previziunile stabilesc un fundal tensionat pentru reuniunile anuale ale FMI şi ale Băncii Mondiale din această săptămână de la Washington, unde noul director general al Fondului, Kristalina Georgieva, ia în primire o serie de probleme, de la stagnarea comerţului până la criza politică din unele ţări emergente.

    Raportul „World Economic Outlook” prezintă dificultăţile economice cauzate de creşterile tarifelor vamale din conflictul comercial SUA-China, inclusiv costuri directe, tulburări în piaţă, investiţii reduse şi productivitatea scăzută din cauza perturbărilor lanţului de aprovizionare.

    FMI spune că, până în 2020, tarifele anunţate vor reduce producţia economică globală cu 0,8%. Georgieva a spus săptămâna trecută că acest lucru înseamnă pierderi de 700 de miliarde de dolari, echivalentul dispariţiei economiei Elveţiei.

    Pentru 2020, Fondul a declarat că creşterea globală va fi de până la 3,4%, din cauza previziunilor pozitive pentru Brazilia, Mexic, Rusia, Arabia Saudită şi Turcia. Dar prognoza este cu o zecime de punct mai mică decât în ​​iulie şi vulnerabilă la tensiunile comerciale, perturbările legate de Brexit şi o aversiune a pieţelor financiare la risc.

    Achiziţiile globale de vehicule au scăzut cu 3% în 2018, ceea ce reflectă o scădere a cererii în China după expirarea stimulentelor fiscale şi a ajustărilor de producţie şi după adoptarea noilor standarde de emisii în Germania şi în alte ţări din zona euro.

    Noile proiecţii ale FMI arată că PIB-ul Chinei va scădea cu 2% pe termen scurt în scenariul tarifar actual şi cu 1% pe termen lung, în timp ce producţia americană va scădea cu 0,6% în ambele perioade de timp.

  • Industria berii, brand de ţară

    Un miros plăcut, dar uşor înţepător i-a întâmpinat pe cei care au umplut sala în care s-a desfăşurat clubul Business MAGAZIN „Industria berii – brand de ţară”. Aroma venea de la hameiul din sală – proaspăt cules şi trimis înainte de evenimentul organizat pe 24 septembrie – tocmai din Târgu-Mureş, unul dintre puţinele locuri în care se mai cultivă acest ingredient esenţial din producţia berii. Aceasta a fost însă doar una dintre informaţiile care au reieşit din dezbaterea dedicată pieţei berii.
    Cu o istorie românească de câteva sute de ani, potenţialul industriei berii pe plan local pare că încă nu şi-a atins încă maximul. În prezent, piaţa berii din România este influenţată de tendinţe legate de forţa de muncă, de creşterea veniturilor, de accesul oamenilor la informaţie, cât şi de căutările lor de lucruri noi, care modelează domeniul înspre o cerere mai mare pentru brandurile premium. În acest nou context, poate industria locală a berii să câştige statutul de „brand de ţară”?
    Julia Leferman, director executiv  al Asociaţiei Berarii României, a deschis discuţia prin conturarea câtorva dintre punctele forte ale industriei pe care o reprezintă: de-a lungul istoriei de 15 ani a acesteia, fabricile de bere au fost modernizate, retehnologizate odată cu preluarea de către marile companii producătoare de bere – motiv pentru care „avem în prezent în România unele dintre cele mai moderne fabrici de bere din Europa”. 
    De asemenea, avem deopotrivă o producţie naţională consistentă, cu peste 97% din berea care se consumă în România produsă local. „Producţia locală înseamnă, desigur, şi ingrediente locale, şi forţă de muncă locală. Potrivit studiilor derulate la nivelul asociaţiei, industria berii generează în România peste 85.000 de locuri de muncă, atât direct, cât şi indirect – mare parte din locurile muncă generate în sectoarele conexe se regăsesc în segmentul de retail, în sectorul de aprovizionare, în agricultură şi în industria ospitalităţii.” Julia Leferman a mai subliniat importanţa sectorului berii în dezvoltarea agriculturii României, în contextul în care aceasta preia materii prime precum orzul, orzoaica şi hameiul în producţia berii: „Există un potenţial real de a creşte ponderea acestor materii prime realizate local în producţia internă de bere, ceea ce automat înseamnă şi un impact pozitiv asupra locurilor de muncă pe care le generăm în domeniul agricol, aproximativ 10.000 la nivel naţional”.
    Din punctul de vedere al activităţii şi al contribuţiilor bugetare pe care sectorul berii le are în România, Julia Leferman observă că valoarea adăugată în economie ajunge până la peste 160 de milioane de euro anual, din care 40% se regăsesc în retail şi aproximativ 7% în HoReCa. Veniturile la bugetul de stat depăşesc şi acestea jumătate de miliard de euro, ponderea cea mai mare a acestor venituri fiind reprezentantă de cota TVA (cu aproximativ 53% din această sumă colectată la bugetul de stat sub formă de TVA); 28% o reprezintă ponderea accizelor încasate din bere – sectorul berii fiind unul 100% fiscalizat şi care contribuie cu peste 60% din acciza pe care statul român o colectează din piaţa de alcool (diferenţa o reprezintă impozitul pe profit, impozitul pe salarii şi contribuţii sociale).
    Lucian Ghinea, directorul general al Bergenbier, parte a grupului Molson Coors şi preşedintele Asociaţiei Berarii României, a observat că, de-a lungul a 15 ani de istorie a industriei berii, sunt trei perioade care s-au evidenţiat în evoluţia acesteia: perioada de până în 2007-2008, când aceasta a avut un avânt fantastic, cu un  consum anual de 100 l/capita, apoi a urmat perioada de recesiune, până în 2012, urmată de o revenire cu o oarecare frână în 2013, când sectorul s-a confruntat cu creşterea accizei de 10% peste noapte. „De atunci vedem o creştere extrem de moderată a pieţei berii în consum, în volum, vedem o creştere în valoare, nu atât în cantitate. Chiar dacă PIB-ul României are o evoluţie foarte bună în ultimii 4-5 ani, pe piaţa berii, în acelaşi interval de timp, abia se trece în zona pozitivă, suntem în zona de creştere de low single digit, cu procente de creştere de 1-2%; aşadar, nu avem sărbătoare în ceea ce priveşte consumul de bere volumic.”
    Lucian Ghinea a mai constatat că există o diversificare a produselor oferite în piaţă de către toţi producătorii, o tendinţă de premiumizare, dar şi o prezenţă din ce în ce mai mare a producătorilor craft în această industrie, care aduc un element de noutate şi diversitate în bere.
    În ceea ce priveşte investiţiile, el spune că de-a lungul a 15 ani de istorie a industriei locale a berii circa 1,5 miliarde de euro au fost investiţi în capacităţi de producţie, în modernizare. „Este o industrie unde calitatea este indiscutabilă şi către această direcţie au mers şi investiţiile, apoi, normal, acestea au fost direcţionate către dezvoltarea durabilă a industriei, în sensul eficientizării consumului de apă în producţia de bere, în limitarea amprentei de CO2; acordăm o atenţie din ce în ce mai mult economiei circulare, folosirii ambalajelor reutilizabile – industria berii cred că este în avanpost în tot ceea ce priveşte dezvoltarea economiei.” 
    Din punctul de vedere al lui Lucian Ghinea, pentru industria berii urmează o perioadă pe care ar numi-o plină de provocări din perspectiva datelor demografice.  „Ce ne-ar trebui ca să avem un consum mai mare de bere? Datele demografice nu ne ajută: în ultimii ani, un număr mare de concetăţeni de-ai noştri au plecat în Europa, astfel că sunt milioane de români care acum creează valoare adăugată şi contribuie la dezvoltarea economiilor din alte ţări şi consumă bere din alte ţări, am fi vrut să îi avem în ţară, să contribuie la creşterea economică din România.” El speră de asemenea la o predictibilitate în partea fiscală şi în partea legislativă: „Ar fi bine ca măcar din acest punct de vedere să nu avem surprize, să nu ne facem singuri probleme aici local, în ţară, adăugate problemei legate de plecarea foarte multor concetăţeni de-ai noştri din ţară”. Problema demografiei se reflectă însă şi în forţa de muncă din acest sector – la fel ca în majoritatea industriilor din România. „Avem probleme mari să angajăm la orice nivel oameni în companii – nu doar noi, ci şi furnizorii noştri, nu reuşim să angajăm oameni, nu găsim – nu se mai pune problema de salariu, pur şi simplu nu îi găsim; şi în zona de consum, acei oameni nu se regăsesc, să chemăm înapoi 4 milioane de români ar fi frumos, dar nu cred că este fezabil”, spune Lucian Ghinea.

    Cum se vede industria locală a berii de la bruxelles?
    „România este în top 10 când vine vorba despre producţia de bere din Europa – este în top 10 când vine vorba despre consumul de bere în Europa şi este în top 5 în consumul per capita. Când mă uit la cei 29 de membri ai Brewers of Europe, România are un loc înalt”, descrie modul în care este privită de la Bruxelles piaţa românească a berii Pier Olivier Bergeron, secretar general al Asociaţiei Berarii Europei (Brewers of Europe), care reprezintă interesele industriei berii la Bruxelles în relaţia cu instituţiile UE. 
    „Provocările europene sunt la fel ca în România – când eşti un sector care produce ceva de calitate, cum este berea, ce ai vrea să primeşti în schimb pentru investiţia pe care o faci în calitate, în satisfacţia consumatorilor, este un minim de stabilitate economică”, subliniază Bergeron. Din punctul lui de vedere, stabilitatea se traduce şi printr-o taxare corectă. „Nu am auzit niciun producător să se plângă de faptul că ei ar contribui la stat prin taxare, ce aud – şi cred că este perfect justificat – este că nu poţi să fii luat prin surprindere, în special atunci când contribui sincer şi masiv la bugetul statului.”
    De asemenea, el mai atrage atenţia asupra unui element care ţine de corectitudine: „Berarii din Europa, inclusiv cei din România, şi-au luat angajamentul voluntar de a-i informa pe consumatori care sunt ingredientele din berea lor. Următorul pas logic ar trebui să fie ca toate băuturile să facă la fel, asta ar crea corectitudine”. Totodată, o altă provocare se leagă de posibilele limitări ale exporturilor: „Dacă trebuie să exporţi, ai nevoie de condiţiile corecte, nu te poţi confrunta cu bariere legate de schimburile comerciale, există oameni cărora le place în prezent să vorbească despre acestea, dar din perspectivă europeană misiunea noastră este să depăşim aceste bariere.” Nu în ultimul rând, o altă provocare a industriei se leagă de sustenabilitate: „Sectorul berii este în frunte când vine vorba despre managementul sustenabilităţii legate de mediu. Dar pentru a rămâne aşa, trebuie să fii tratat corect, cred că din punctul de vedere al reglementărilor există de asemenea nevoia corectitudinii, cred că berarii sunt operatori economici foarte responsabili, dar există limite când vine vorba despre cântărirea responsabilităţii unui singur sector, responsabilitatea trebuie să fie împărţită”.

    „Ultimii mohicani” în furnizarea materiei prime pentru berii locali
    „Dacă până în anii 2000 în România nu se aducea un gram de hamei din afară, iar cu 2.700 de hectare era asigurat necesarul de hamei pentru berea din România, presupun că acum suntem undeva sub 10% din ceea ce reuşim să furnizăm producătorilor de bere din ţară”, a subliniat în cadrul dezbaterii Akos Mora, care reprezintă Asociaţia Producătorilor de Hamei din România.
    Unul dintre motive se leagă de infrastructura fizică pentru realizarea acestui tip de cultură: „Trebuie să ai o structură care să urce hameiul până la 7-8 metri înălţime. Această infrastructură este extrem de scump de realizat, de aceea, după Revoluţie nu s-a mai făcut nimic nou şi am fost suficient de neîndemânatici să nu păstrăm ceea ce am avut ca moştenire de dinainte de 1989. Nicio ţară care şi-a distrus infrastructura de hamei nu a reuşit să o mai refacă”. Oferă ca exemplu Ungaria, care, potrivit lui, a fost înaintea noastră în distrugerea acestei industrii; în prezent însă, derulează programe de încurajare a  cultivării hameiului, în sensul în care ministerul echivalent celui al agriculturii din Ungaria oferă sprijin pentru înfiinţarea culturii de hamei, legat de crearea de infrastructură pe câmp, pe teren. Pe lângă această infrastructură, este nevoie şi de ferme, de maşini de cules hamei, de uscătoare şi alte echipamente. Hameiul este, de asemenea, un mare consumator de forţă de muncă umană, cu o etapă a cultivării, de îndrumare, care nu se face decât manual, în toată lumea, fie că vorbim despre Germania, Cehia sau Statele Unite. Akos Mora mai observă că mare parte din infrastructura necesară culturii de hamei din perioada comunismului a fost distrusă: „Mare afacere a fost în perioada ’97-2000, că cei care au cumpărat ferme de hamei au tăiat stâlpii de metal din câmp şi au vândut absolut totul la fier vechi”.
    Potrivit lui, investiţia necesară pentru realizarea infrastructurii pentru cultura unui hectar de hamei este cuprinsă între 25.000 şi 30.000 de euro, exclusiv pe partea de câmp, la care se adaugă investiţii în maşini de cules hamei, uscătoare etc. „Mai suntem patru mohicani, ultimii care mai sunt în acest domeniu, şi din păcate nici legislaţia nu ne ajută, în sensul în care nici legile 1 din 2000 şi 247 din 2005, care retrocedau terenurile, nu s-au respectat în spiritul lor, în sensul în care acolo unde aveai investiţie în infrastructură, nu trebuia să pui în posesie cetăţenii.” Un alt obstacol în cultivarea hameiului se leagă de fragmentarea suprafeţelor de teren: „Avem situaţii în care pe o parcelă de 6-7 hectare avem peste 10 proprietari de terenuri cu 0 şi ceva de hectare – dacă unul dintre ei nu îţi arendează sau nu îţi vinde terenul, tu nu ai cum să cultivi hameiul”.
    În acest context, unul dintre obiec­ti­vele din prezent când vine vorba de producţia de hamei este dublarea suprafeţei cultivate. Mora este de părere că acesta ar putea fi atins dacă, din punct de vedere legislativ, ar fi amendată legea 17 din 2014, ce reglementează vânzarea terenurilor din extravilan. „Încercăm să introducem un drept de preempţiune a celor care avem investiţie pe teren – investiţia este, de multe ori, de 7-8 ori mai mare decât valoarea terenului. Din păcate, nici cel care are terenul, nici cel care are investiţia nu se pot bucura din plin de dreptul de proprietate al fiecăruia. Suntem într-o situaţie juridică foarte complicată pe care încercăm să o rezolvăm în ceasul al 12-lea cu această amendare a legii.”
    „Depindem în linie directă de berari, provocările noastre sunt puţin diferite de ale lor: când avem clienţi şi avem piaţă, nu avem infrastructură şi practic ce încercăm să facem acum este să prezervăm, să menţinem ce avem ca infrastructură”, spune Mora. Pe lista provocărilor sectorului se află şi lipsa capacităţii de inovare: „Încercăm să facem câteva proiecte cu universitatea agronomică din Cluj – cu un partener client lucrăm la un soi nou de hamei, dar e departe de ce ar trebui să fie cercetarea în România”. El oferă ca exemplu modul în care se face cercetare în Germania: aceasta este semiprivată, fiind asigurată jumătate de stat, jumătate de sectorul privat, iar de ceva timp, noile soiuri produse sunt create exclusiv pentru fermierii germani. „Nu mai avem acces la cele mai bune şi cele mai noi soiuri productive din punct de vedere al eficienţei, nu neapărat al calităţii, iar nouă ne-ar plăcea să mişcăm lucrurile şi în zona de cercetare din România – provocările sunt multe, dar cea mai importantă este a reuşi să nu pierdem infrastructura existentă încă.”
    Situaţia este similară şi când vine vorba despre malţ – un alt ingrediente esenţial în producţia de bere –, care 60% din materia primă necesară producţiei locale de bere, vine de la furnizori locali. „În România în prezent se află cea mai modernă fabrică din sud-estul Europei, probabil şi cea mai mare din punctul de vedere al capacităţii. Pentru berarii români, fabricile de malţ din România (mai există încă una în afară de cea pe care o reprezint) reprezintă acum cam 76% din necesarul local”, spune Ionuţ Oprea, care este directorul general al Soufflet Malt România. Compania pe care o reprezintă a făcut recent o investiţie de 30 de milioane de euro, în capacităţile de producţie ale fabricii din Buzău. „Malţul este produs din orz, România este un mare exportator de orz şi cumva intrigă faptul că nu avem suficient orz pentru a produce malţ pentru bere.” Potrivit lui Oprea, anul 2019 a fost unul foarte dificil pentru producţia orzului de bere, acesta fiind o recoltă destul de tehnică, unde fermierii trebuie să respecte o anumită tehnologie, iar în prezent circa 60% din necesarul producţiei de malţ la fabrica din Buzău a putut fi asigurat de fermierii locali, acesta fiind un record negativ al ultimilor 7-8 ani (anterior era de 70%). Soufflet lucrează în mod direct cu fermerii, printr-o altă divizie a companiei, Soufflet Agro, prin care le furnizează seminţe şi servicii tehnice, plus garantarea că producţia va fi preluată de companie, dar în anumiţi parametri şi anumite specificaţii necesare pentru a produce o bere bună, fiindcă pune accent în continuare pe calitate.
    „Pentru industria malţului, principala provocare este de a găsi noi fermieri care să cultive orzul acesta pentru bere – aici avem nevoie de ajutor din partea Ministerului Agriculturii prin a subvenţiona sau a găsi cumva o cale de a sprijini fermierii locali.” Potrivit lui, cultura orzului pentru malţ este una dificilă, drept urmare, „30% din fermierii cu care lucrăm acum, anul viitor nu îi vom mai vedea”.

    Cum consumă românii berea?
    „Aşa cum vedem noi lucrurile, berea are o importanţă foarte mare în această piaţă a bunurilor de larg consum (FMCG), de 12% în valoare, vorbim despre aproximativ 14 milioane de hectolitri care trec prin retail şi HoReCa”, observă Dan Matei, industry leader beverages and tobacco la Nielsen România. Valoarea pieţei este de aproximativ 7 miliarde de lei, din care 1,4 miliarde de lei se duc ca TVA către stat. Dan Matei face o radiografie a pieţei berii din pers­pectiva datelor adunate de Nielesn România: sectorul bunurilor de larg consum (FMCG) a înregistrat o creştere de 8,9%, partea de food cu 7,4%, băuturile alcoolice, cu 10%, iar cele non-alcoolice cu 12,6% şi partea de non-food – tot ce înseamnă îngrijire corporală – a casei, a avut şi aceasta o creştere de 10%. În ceea ce priveşte canalele de unde aceste bunuri sunt cumpărate, cel mai important canal este comerţul tradiţional, cu o pondere de 42%, hipermarketurile nu au mai crescut atât de mult, în schimb canalul cel mai dinamic este cel de proximitate, unde avem o creştere de 26,2%.
    Potrivit studiilor citate de el, există de asemenea o tendinţă de premiumizare, reflectată şi în consumul de bere.  „Vedem o creştere a segmentului superpremium, în timp ce cel economy este în scădere, fenomenul este prezent în piaţă de aproximativ trei ani deja şi această premiumizare se vede diferit de la o categorie la alta, în partea de food au apărut produse gluten free, bio, în partea de băuturi vedem o orientare către pet size-uri mai mici, pe lângă orientarea spre branduri mai scumpe, mai de calitate, beri speciale, craft.”
    Când vine vorba de cumpărători şi modul în care aceştia privesc categoria, potrivit unui studiu derulat de Nielsen, aproximativ 30% dintre cei care au vizitat magazinul au pus în coş şi bere – dintre aceştia, două treimi au avut berea ca o cumpărare planificată. „Atunci când se gândesc să cumpere bere, 2/3 o pun pe lista de cumpărături şi 40% dintre ei pun deja un brand pe lista de cumpărături. Desigur, mulţi merg în magazin şi acolo iau decizia de cumpărare, procentul acestora este foarte mare, aproximativ 60% dintre shopperii noştri intervievaţi ne-au spus acest lucru.” Aproximativ 40% din bere este vândută încă în mediul rural – aspect similar şi cu structura populaţiei. În ceea ce priveşte canalele de vânzare, comerţul tradiţional rămâne în continuare foarte important, iar HoReCa reprezintă cam 25% din piaţa berii, în volume fiind undeva la 15-16%. Când vine vorba despre tipurile de ambalaje, a observat o evoluţie: „Au fost anumite perioade în care, de exemplu, sticla avea o pondere foarte mare, era aproape jumătate din piaţă, în 2008-2009, imediat după ce a venit criza, am asistat la o creştere a vânzării berii la PET şi mai bine zis a PET-urilor de dimensiune mare, acum, în ultimii 3-4 ani, vedem o reorientare către sticlă, o creştere foarte mare a produselor la can, dar şi în interiorul PET-urilor vedem schimbări importante, au aprăut de mai multe dimensiuni, care mănâncă din cota de piaţă a PET-ului mare”.
    Berea fără alcool, din ceea ce se măsoară de către Nielsen în HoreCa şi Retail, în valoare, reprezintă acum aproximativ 5% din piaţa berii, iar specialităţile (brună, albă) reprezintă o mică parte din piaţă, încă 2%. „Ultimele tendinţe din România şi din alte state merg spre o diversificare a pieţei şi probabil acest trend va fi mult mai vizibil în anii următori.”

    o industrie care merge mână-n mână cu industria berii
    „Noi, turismul, cu industria berii, cred că am pune mult mai multe cărămizi împreună ca să creăm mai mult într-o piaţă ce ar aduce beneficii ambelor părţi şi, nu în ultimul rând, consumatorului final”, crede Călin Ile, preşedintele Federaţiei Industriei Hoteliere din România şi parte din comitetul organizaţional UEFA Euro 2020. Din punctul lui de vedere, turismul în România este abia la început, iar cifrele înregistrate în această industrie, chiar dacă au fost în creştere în ultimii patru ani, sunt departe de potenţial. „Vorbim de sub 3 milioane de turişti străini care vin anual în România, o cifră extrem de mică raportat la ţările din jur şi la ceea ce oferă această ţară. Credem că tendinţa de creştere pe care o înregistrăm de patru ani va continua pentru cel puţin zece ani. Un punct de referinţă în industria turismului va fi cel în care vom atinge 10 milioane de turişti străini; văd posibil ca acest lucru să se întâmple în următorii cinci ani.”
    Faptul că în ultima perioadă s-a găsit o prioritizare de către autorităţi a sectorului turismului a condus la creşterea rezultatelor în turism şi, implicit, şi a partenerilor care contribuie la dezvoltarea sectorului. „Să ajungem la 10 milioane de turişti nu se poate fără un efort comun, fără o politică publică serioasă; un deziderat pe care noi îl avem de ceva timp este extinderea sezonului turistic, care implicit ar aduce beneficii şi industriei berii, dar în efortul de a extinde sezonul turistic nu ne-am unit. Se pot face aceste lucruri, dar trebuie să ne unim forţele”, spune el, adresându-se reprezentanţilor industriei berii. Un alt lucru care ar putea aduce plusuri sectorului este, potrivit lui Călin Ile, dezvoltarea sectorului festivalurilor: „Acestea aduc o creştere punctuală – dar nu doar o creştere, ci şi o stare de bine”. La acest capitol, subliniază că există aşteptări mari referitoare la Euro 2020. „Nu ştiu câţi dintre dvs. ştiu că UEFA a lansat o posibilă organizare de zone dedicate fanilor pentru încă zece oraşe din afara Bucureştiului; acestea ar putea organiza zone pentru vizionarea meciurilor, care creează evenimente în sine.” Cel mai mare cumpărător de bilete pentru 2020 din străinătate este piaţa Angliei –  spune el, referindu-se la rezultatele primei tranşe de vânzare de bilete. Per total, estimările comitetului organizaţional UEFA Euro 2020 anticipează că la fiecare meci vor fi între 24.000 şi 36.000 de turişti străini, care vor sta câteva zile în Bucureşti şi nu numai, în contextul în care ei promovează şi alte destinaţii, ceea ce ar aduce creşteri pentru ambele sectoare.
    „Cred că în scurt timp ponderile consumului de bere vor creşte semnificativ şi cu valori bune şi aştept momentul când berea va deveni un motiv de a veni în România – unul dintre acele motive aş prefera să fie berea, nu acel clasic şablon, Dracula.” El sugerează că atât sectorul berii, cât şi al turismului ar beneficia de proiecte precum un muzeu al berii, sau activităţi de turism industrial – de vizitare a fabricilor de bere, de pildă.
    Anita Panait, care este director executiv al organizaţiei patronale a hotelurilor şi restaurantelor din România, HORA, observă o creştere a consumului de bere în sectorul restaurantelor. „Consumul de bere a înregistrat o creştere anuală – numai în grupul City Grill dacă ar fi să ne uităm, care este cel mai mare din ţară, am înregistrat o creştere de 6% pe vânzarea de bere, vânzând undeva la 600.000 de litri anul trecut.” Panait este de părere că există mai mulţi factori care au influenţat această creştere, printre care nivelul educaţiei pe această zonă – consumatorul este mai educat, mai deschis să testeze, să deguste; a apărut de puţin timp în acest sens şi conceptul de beer pairing, care ajută la dezvoltarea consumului. Creşterea observată de ea este în special în Bucureşti, unde există peste 6.000 de restaurante, baruri şi cafenele, iar consumul de bere înregistrează cu siguranţă un trend ascendent.

    Lecţia de consum de bere
    Virgil Dumitraşcu, somelier de bere, este de acord că educarea consumatorului, dar şi a jucătorilor pieţei va avea un rol în creşterea industriei. El îşi începe discursul cu o anecdotă referitoare la profesia sa – „În 2002, când eu am câştigat concursul naţional de somelieri, m-am dus să înregistrez Asociaţia Somelierilor din România la sectorul 2. Mi s-a întocmit înregistrarea, am luat-o în plic şi, coborând, ieşind din primărie, am vrut să văd dacă este totul în regulă – am avut o surpriză: scria Asociaţia Şomerilor din România.”
    Aşa era situaţia în 2000; ulterior lucrurile au evoluat, însă povesteşte că acum este în continuare privit cu scepticism când se prezintă: „Somelier de bere?”. La nivel internaţional, există somelieri de apă, de tutun, de ceai – toate acestea derivând în meseria de somelier, care, în principal, s-a dezvoltat în zona viticulturii. În ultimii 20 de ani, datorită mişcărilor din gastronomie, fiecare segment în parte a primit un om dedicat pentru produsul lui, explică Dumitraşcu.
    În ceea ce priveşte berea, el a explicat că aceasta se împarte în două mari categorii: Ale şi Lager. Povesteşte că în 2015, când s-a întors în România de la Academia de Bere din Londra, a avut două proiecte cu doi producători din România şi, timp de doi ani, de-a lungul a 15.000 de km, a pregătit 2.000 de oameni angajaţi în HoReCa. La momentul respectiv, procentajul celor care ştiau diferenţa între Ale şi Lager a fost de 2,3%. „Pentru mine este un lucru extrem de important ca atunci când vinzi un produs să ştii ce fel de produs vinzi. Dacă ospătarul ştie cu privire la carne că vine din Argentina şi alte detalii, la bere, din păcate, şi în acest moment singura întrebare este: «Ce bere doriţi?».” Anul viitor vom avea mulţi vizitatori din Marea Britanie – iar berea este un univers în Marea Britanie – şi imaginaţi-vă un client care va veni în restaurant şi va spune: Give me a double boc sau «a double ipa» (sortimente de bere – n.red). Dumitraşcu este de părere că încă suferim în ceea ce priveşte educaţia berii în HoReCa, raportat la modul în care este obţinută berea, la cum este posibil să vinzi o bere în asociere cu preparate culinare. „Dacă vă uitaţi pe Facebook, în fiecare săptămână există o vizită la o cramă de vin din România, în ultimii cinci ani, dar nu există nicio vizită la o fabrică de bere. Atunci întrebarea mea, ca om care lucrează în HoReCa, este cum putem să îi ajutăm pe aceşti vânzători finali ai produsului denumit bere astfel încât să ştie ce să recomande la masă. Eu nu văd altfel decât făcându-se investiţii în două direcţii: aş sugera ca berarii să îşi specializeze oameni strict pe acest domeniu şi să îi folosească în a educa; eu îmi doresc să fie 100 de somelieri de bere în România, dacă ar exista, cum sunt 1.400 de somelieri de vin, piaţa berii nu ar mai fi 12% din FMCG, ci ar sări de 20%. A doua direcţie ar fi ca cei din industria hotelieră să fie mai deschişi şi să organizeze şi asocieri culinare între bere şi mâncare”. Oferă ca exemplu o bere renumită din Irlanda care organiza „doar” trei sesiuni la Dublin de asociere între berea neagră şi fructele de mare, iar biletul de intrare pentru o persoană era de 90 de lire: patru feluri de mâncare, aceeaşi bere. Biletele se vânduseră într-o seară. „Există în alte ţări aşa numitele Brewery Dining Halls, zone dedicate asocierii dintre bere şi mâncare”, adaugă el.
    Când vine vorba despre sfaturi practice de consum, el aduce în discuţie paharul răcit în frigider, cu care este servită berea de cele mai multe ori pe timp de vară. „Urăsc să merg vara la mare, să comand un pahar de bere şi să primesc paharul răcit din frigider; raportat la cele două tipuri de bere, unele sunt obţinute la temperaturi scăzute şi există nişte drojdii de fermentaţie inferioară (dar nu calitativ, ci care lucrează la baza vasului de fermentaţie), iar berea Ale se obţine la o temperatură mai ridicată, cu drojdii superioare (deasupra lichidului în vasul de fermentaţie).” Astfel, există şi o mecanică de deservire la masa clientului. Lagerul este servit între 4 şi 6 grade Celsius, iar Ale-ul între 8 şi 12 grade Celsius. „Atunci întrebarea mea este: unde regăsesc eu, consumatorul final, calităţile organoleptice ale berii, când aceasta vine într-un pahar răcit?” Există riscul să credem că sortimentul respectiv de bere nu este ceea ce trebuie. „Nu cred că va exista în următorii 10 ani în România un beer bar în care să intri şi să găseşti pe peretele din spate – cum există în Belgia de exemplu stânga sus – Lager, dreapta – Ale.”
    Dacă suntem atenţi la anumite detalii şi încercăm să le fixăm, în următorii ani berea va reprezenta mult mai mult din consum. „Nouă, românilor, ne place berea, dar trebuie să învăţăm cum să o bem.” 


    15 ani de măsuri pentru susţinerea sectorului berii din România
    Asociaţiei Berarii României reprezintă interesele sectorului berii din România în relaţia cu autorităţile publice, cu consumatorul şi, deopotrivă cu media în ceea ce priveşte comunicarea legată de bere. Aceasta a fost înfiinţată în 2004, la iniţiativa unui grup de producători de bere la care s-au adăugat, încă de la început, furnizorii de materie primă de pe piaţa locală, respectiv Soufflet Malt, cea mai mare mălţărie din România şi Asociaţia Producătorilor de Hamei. Un an mai târziu de la înfiinţare, asociaţia a adoptat Codul Comunicării Comerciale; acesta fiind primul sector din România care se autoreglmentează prin asumarea de către membrii asociaţiei a unui astfel de cod. În 2008, Asociaţia Berarii României s-a alăturat asociaţiei Brewers of Europe. În 2015, Asociaţia a iniţiat un dialog structurat cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin care şi-a propus să identifice măsurile de sprijin pentru fermierii care cultivă orz, orzoaică şi hamei astfel încât suprafeţele cultivate cu aceste produse să crească.  2016 este anul în care au revizuit codul de comunicare comercială, pentru a limita şi mai mult accesul minorilor la comunicarea de marketing legată de bere. Anul acesta a fost marcat de deţinerea de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, iar Asociaţia Berarii României a încheiat un parteneriat pentru susţinerea evenimentelor organizate de Ministerul Afacerilor Externe. Recent, s-au alăturat unui demers organizat la nivel european prin care industria berii şi-a luat un angajament voluntar de a eticheta până în anul 2022 informaţii privind ingredientele şi conţinutul caloric al berii puse la vânzare. În rândul campaniilor pe care asociaţia le derulează se numără „Alcoolul nu te face mare”,  prin care aceasta îşi asumă angajamentul de a contribui eficient la reducerea consumului de alcool în rândul minorilor, iniţiată în 2006, precum şi „Fără Alcool la volan” (relansată în 2018), în parteneriat cu Poliţia Română.

  • Despre economia subterană sau cum dispar anual 200 de miliarde de lei din PIB-ul României

    „Principala motivaţie pentru care există această economie informală este cea de neplată a taxelor. Mai există o componentă legată şi de neconformarea cu regulamentele, autorizaţiile şi aşa mai departe. Adică îţi faci un business în economia formală dar nu vrei să obţii autorizaţie, să plăteşti anumite taxe. Motivaţia principală este legată de neplata taxelor, iar în România, ştim cu toţii, avem o problemă majoră când ai 36% TVA necolectat, este o problemă extrem de gravă şi nu pare să existe voinţa politică să luăm măsuri în această privinţă”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank şi fost preşedinte al Consiliului Fiscal.

    Activităţile asociate cu economia subterană sunt realităţi concrete în toată lumea. Pentru a aloca resurse eficient, pentru un stat este esenţial să aibă informaţii în legătură cu magnitudinea economiei subterane, activităţile implicate în aceste procese, persoanele implicate, dar şi frecvenţa acestor activităţi. Este foarte dificil de măsurat şi analizat activităţile economice subterane, inclusiv bunurile şi forţa de muncă implicată, în contextul în care persoanele implicate în astfel de activităţi nu doresc să fie identificate.

    Subiectul este controversat, în măsura în care există dezbateri privind definiţia economiei subterane, modalitatea de a face estimările, dar şi utilizarea acestor estimări în economie. Cu toate acestea există destule indicii care sugerează faptul că economia mondială ascunsă este în creştere, însă se cunosc foarte puţine despre amploarea şi dezvoltarea acestui tip de economie în economiile emergente din Europa de Est şi Asia Centrală.

    Din 31 de ţări europene analizate de Fondul Monetar Internaţional într-un raport din 2018, România ocupă locul al patrulea în UE în ceea ce priveşte dimensiunea economiei subterane estimate, cu o pondere de 26,3% din Produsul Intern Brut al ţării în 2016, serie neajustată. Cea mai mare pondere a economiei subterane este în Bulgaria, cu 29,6% din PIB, însă ţara vecină a României a făcut eforturi considerabile în ultima vreme pentru combaterea acestor activităţi. „Dacă ne uităm la alte ţări avem Bulgaria care şi-a redus masiv pierderile din TVA, Polonia la fel, iar noi ne complacem într-o situaţie extrem de gravă care pune în pericol siguranţa naţională până la urmă. Când nu ai bani de autostrăzi, asemenea deficite de încasare reprezintă o problemă foarte gravă. Media europeană de colectare de taxe şi impozite este de 40% şi noi avem doar 26%”, mai spune Ionuţ Dumitru.

    Media dimensiunii economiei subterane a României în perioada 1991-2015 se află la valoarea de 30,14% din PIB, cu un maxim în 1991 de 36,03% şi un minim de 22,73% în 2014. Contribuţia economiei ascunse în economia românească a scăzut semnificativ din 1991 încoace per total, cu mici variaţii de-a lungul anilor. Din 1991 a urmat un trend descendent şi a ajuns în 1997 la o pondere de 31,65%. În 1999 a urcat cu mai mult de trei puncte procentuale, până la 34,4% din PIB, reintrând apoi pe un trend descendent.

    Criza economică a dus la o creştere a dimensiunii economiei informale în aproape toate statele europene. Contribuţia economiei ascunse în România a crescut în 2009 la 28,23% din PIB, de la 25,44% în 2007, o creştere de aproape 3 puncte procentuale. După anul 2009, ponderea acestor tipuri de activităţi a scăzut constant, ajungând în 2014 la minimul postdecembrist de 22,73% din PIB.

    Cauzele dimensiunii şi dezvoltării economiei subterane sunt multiple. Povara taxelor şi impozitelor în general şi povara fiscală pe muncă în particular (în special cea a contribuţiilor la asigurările sociale) sunt factori determinanţi pentru mărimea economiei ascunse. În România, povara fiscală (tax wedge), diferenţa dintre costurile totale ale angajatorului şi salariul net al angajatului, este de 36,7%, pe locul 7 în Uniunea Europeană şi cea mai mare din Europa Centrală şi de Est. Media Europeană este de 32,5%, potrivit unui raport din 2018 al lui Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal la acel moment.

    „Cauzele sunt multiple. În primul rând putem menţiona povara taxelor şi impozitelor pentru muncă, unde avem o povară foarte înaltă, dacă ne uităm la contribuţiile sociale. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de cota de venit de 10%, noi avem o povară fiscală generată de contribuţiile sociale foarte mare, în special la veniturile mici. Mai sunt şi alţi factori care ţin de birocraţia plăţii taxelor şi impozitelor, de multe ori efortul birocratic este atât de mare încât mulţi îşi pun întrebarea dacă chiar merită să te supui”, a mai spus Ionuţ Dumitru.

    Alţi factori care influenţează nivelul economiei neoficiale sunt: controlul statului asura corupţiei, eficacitatea guvernului (calitatea serviciilor publice, calitatea seviciilor sociale), statul de drept, dar şi capacitatea guvernului de a reglementa în mod eficient economia, astfel încât să permită şi să avantajeze dezvoltarea mediului privat.

    Reglementările din piaţa muncii reprezintă un factor esenţial pentru dimensiunea economiei ascunse. Astfel, în 2008, diferenţa dintre salariul minim pe economie şi cel mediu pe economie în România se apropia de 32%, în 2012 diferenţa a crescut la 35%, în 2015 această diferenţă a crescut până la 43%, iar în 2017 ecartul s-a majorat până la aproximativ 47%. „Aş adăuga un alt factor. Faptul că, neavând o calitate a serviciilor publice corespunzătoare, în special de sănătate şi educaţie, conformarea voluntară este extrem de mică şi motivaţia de a face evaziune este foarte mare – tu plăteşti taxe şi impozite foarte mari, însă atunci când ai o problemă medicală trebuie să scoţi bani din buzunar şi rişti să intri cu o boală în spital şi să ieşi cu şapte, motivaţia de conformare voluntară scade dramatic.”

    Nivelul şi calitatea serviciilor publice sunt de asemenea factori determinanţi pentru dimensiunea şi evoluţia economiei subterane. Nivelul şi calitatea serviciilor publice se pot reflecta în numărul de morţi din accidente rutiere, care în România este cel mai mare din UE raportat la populaţie. Astfel, în 2017, 98 de persoane la un milion de locuitori au murit în accidente rutiere pe şoselele din România, în timp ce media europeană este de 49 de decese la un milion de locuitori. De asemenea, România are cea mai mare rată din UE a deceselor care ar fi putut fi evitate la persoane cu vârsta mai mică de 79 de ani, de 48%. Media europeană este de 33,1%.

    În ceea ce priveşte munca la negru, România ocupa în 2013 locul doi în Uniunea Europeană ca dimensiune, de 26,2% din valoarea adăugată brută. Deficitul de încasare a TVA-ului din România este cel mai mare din Uniunea Europeană, de 35,9% în 2016. Deficitul de încasare de TVA se referă la diferenţa între ce şi-a propus statul să încaseze din TVA într-un anumit an şi cât a încasat efectiv.

    Ionuţ Dumitru este de părere că reducerea nivelului economiei subterane ţine de aceiaşi factori care sunt determinanţi pentru dimensiunea acesteia, dar şi de digitalizarea instituţiilor româneşti, în special a autorităţii fiscale.

    „Reducerea economiei neobservate ţine de multe aspecte care sunt legate între ele: nivelul taxelor pe muncă, calitatea serviciilor publice, eficienţa cheltuirii banilor publici. Mai este şi aspectul digitalizării în domeniul administraţiei fiscale, care ar ajuta enorm. În felul acesta Bulgaria şi Polonia au redus masiv apetitul de evaziune fiscală, în timp ce la noi aceste programe sunt inexistente. Am asistat în 2015 la reducerea TVA-ului şi cu toate acestea nu am văzut efecte de conformare – problema este foarte gravă şi structurală – rezolvarea problemei colectării taxelor trebuie realizată pe calea digitalizării. Este mult mai uşor, de exemplu, să plăteşti taxele online decât să te duci să stai la cozi”, adaugă Dumitru.

    El dă atât exemplul Poloniei, cât şi pe al Bulgariei, ţări în care relaţia dintre contribuabil şi autoritate fiscală este una digitalizată, la fel şi supravegherea tranzacţiilor de către autorităţi.

    „Polonia a făcut recent asta (digitalizarea autorităţii fiscale – n. red.), iar acum relaţia dintre autoritatea fiscală şi contribuabil este una în timp real, electronică, în timp ce la noi ne-am dorit să facem, am avut programul cu Banca Mondială, la care actualul ministru de finanţe a renunţat, ceea ce arată destul de clar că, după şase ani în care nu s-a făcut nimic, nu există voinţă politică. Bulgaria a făcut un program similar cu Banca Mondială cu mulţi ani înaintea noastră, cu rezultate majore de colectare, în timp ce noi am tras de el ani de zile, după care am renunţat.”

    Dimensiunea medie a economiei mondiale ascunse este de 31,9% din PIB. Din 158 de ţări analizate, cea mai mare pondere a economiei subterane există în Zimbabwe – 60,6% – şi Bolivia – 62,3% din PIB. Cele mai mici rate ale acestei economii se regăsesc în Austria – 8,9% din PIB – şi Elveţia – 7,2% din PIB, potrivit economiştilor Medina şi Schneider de la FMI.

    Estimările economiei informale sunt dificil de realizat, în cea mai mare măsură din cauza faptului că actorii implicaţi nu vor să fie identificaţi. Metodele folosite în estimări sunt de asemenea contestate de unii economişti. Pentru o mai bună acurateţe, autorii studiului din cadrul FMI au folosit, pe lângă informaţiile de la birourile de statistică naţionale, şi metoda sondajelor de opinie, atât în cadrul populaţiei, cât şi în cadrul managerilor de companii. De asemenea, un alt indicator folosit în cercetare a fost estimarea diferenţei între consumul per gospodărie şi venitul gospodăriei. Toate aceste date au permis, într-o oarecare măsură, aproximarea unei dimensiuni a acestor tipuri de activităţi economice.

  • Eurostat: România a alocat cel mai mic procent din PIB pentru sănătate în 2016

    Cheltuielile curente de asistenţă medicală în Franţa au fost finanţate cu 11,5% din produsul intern brut, în 2016, mai mult decât în orice alt stat membru al UE. Următoarele state care au acordat sume semnificative pentru sănătate în 2016 au fost Germania (11,1%) şi Suedia (11,0%).

    În schimb, domeniul medical a fost finanţat cu mai puţin de 7,5% din PIB în 12 state membre, România înregistrându-se pe ultimul loc cu 5%, potrivit Eurostat. Datele pentru anul următor arată că România a majorat procentul din PIB pentru sănătate, ajungând la 5,16% în 2017. Vecinii bulgari au acordat în perioada analizată 8,23% din PIB pentru domeniul medical, iar Ungaria, 7,13%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România a avut a doua cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană în al doilea trimestru

    Astfel, creşterea PIB-ului României a fost, în serie ajustată sezonier, de 4,6% în T2, 2019, faţă media europeană de 1,3%.

    În Ungaria, PIB a crescut cu 5,1% în serie ajustată sezonier faţă de aceeaşi perioadă a anului precent. După România, a treia cea mai mare creştere din UE a fost înregistrată în Polonia, unde economia a crescut cu 4,1%.

    Bulgaria a înregistrat de asemenea o creştere economică peste medie europeană. Economia bulgară a crescut în al doilea trimestru al acestui an cu 3,3%, iar Cehia a înregistrat un avans anual de 2,7% în T2. Nicio ţară din UE pentru care există în acest moment date nu a înregistrat scăderi ale PIB-ului în al doilea trimestru din acest an, prin comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Cu toate acestea, economia italiană a stagnat în al doilea trimestru din acest an, după ce în primul trimestru a înregistrat o scădere economică de 0,1% faţă de aceeaşi perioadă din 2019.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • PIB a crescut în primul semestru cu 4,7% faţă de primul semestru

    Faţă de acelaşi trimestru din anul 2018, Produsul intern brut a înregistrat în T2 o creştere cu 4,4% pe seria brută şi cu 4,6% pe seria ajustată sezonier.

    În trimestrul II 2019, comparativ cu trimestrul anterior, Produsul intern brut a crescut cu 1,0%, serie ajustată sezonier.

    Ca urmare a revizuirii seriei brute prin includerea estimării Produsului intern brut pentru trimestrul II 2019 în seria trimestrială, seria ajustată sezonier a fost recalculată, fără a se înregistra modificări.

  • Ce se întâmplă cu Marea Britanie: Economia ţării s-a contractat cu 0,2% în ultimul trimestru

    Economia Marii Britanii s-a contractat pentru prima dată de la finalul anului 2012 şi până în prezent, datele oficiale arătând că PIB-ul ţării s-a micşorat cu 0,2%, potrivit CNBC.

    Un consens de analişti au prezis că rezultatele oficiale vor arăta o stagnare, dar nu o contracţie.

    Ca reacţie la datele oficiale lira sterlină a scăzut sub nivelul de 1,21 faţă de dolar şi a scăzut uşor faţă de euro.

    Indicele FTSE 100, care de obicei reacţionează invers proporţional la evoluţia lirei sterline, a crescut după rezultate, dar a ajuns în teritoriu negativ imediat după.

    Sectorul de producţie a fost principalul vinovat de rezultatul economic slab, după ce a scăzut cu 2,3% T2 2019 versus T2 2018. Acesta a fost cel mai mare declin trimestrial din primele două luni ale lui 2009 până în prezent.

    Evoluţia PIB-ului pe luna iunie s-a situat la 0%, faţă de o estimare de creştere de 0,1%.

    Încetinirea în producţia Marii Britanii era de aşteptat după o serie de probleme economice raportate în primul trimestru în anticiparea unui Brexit la finalul lunii martie. Data de ieşire la care va părăsi Marea Britanie blocul european este setată acum la 31 octombrie.

     

  • Veşti proaste pentru economiile globale: Creşterea economică a Chinei este la cel mai slab nivel din ultimii 27 de ani

    Creşterea economică din China a încetinit la cel mai slab nivel din 1992 până în prezent – de când a început statistica trimestrială pe PIB – pe fondul tensiunilor comerciale cu SUA, în timp ce anumiţi indicatori arată că urmează o stabilizare economică, potrivit Bloomberg.

    PIB-ul a crescut cu 6,2% în al doilea trimestru din acest an, sub creşterea de 6,4% înregistrată în primul trimestru.

    În luna iunie, producţia şi vânzările din retail au depăşit estimările, în timp ce nivelul investiţiilor din prima jumătate a anului arată că stimulii guvernului chinez vor da roade spre finalul anului.

    Încetinirea demonstrează impactul şi presiunea conflictului comercial asupra economiei. Deşii SUA şi China au reluat negocierile, nu există nicio certitudine cu privire la data în care vor ajunge la un acord, şi dacă nu va fi prea târziu pentru a produce pagube economice majore.

    „Continuăm să vedem o încetinire a creşterii economice în al doilea trimestru, dar se conturează o stabilizare. Banca centrală trebuie să adopte o poziţie mai proactivă”, notează Wang Tao, economist şef al UBS pentru China.

    Exporturile nete au contribuit la 20,7% din creşterea producţiei în primul trimestru, în scădere cu 22,8% faţă de primul trimestru.

     

     

  • PIB a crescut în primul trimestru cu 5% faţă de perioada similară din 2018

    Seria ajustată sezonier a Produsului intern brut trimestrial nu s-a modificat, ca urmare a revizuirii estimărilor pentru trimestrul I 2019, faţă de varianta provizorie publicată în 6 iunie 2019.

    Produsul Intern Brut – date ajustate sezonier – estimat pentru trimestrul I 2019 a fost de 251,236 miliarde lei preţuri curente, în creştere – în termeni reali – cu 1,3% faţă de trimestrul IV 2018 şi cu 5,0% faţă de trimestrul I 2018.

    Produsul Intern Brut estimat pentru trimestrul I 2019 a fost de 200,383 miliarde lei preţuri curente, în creştere – în termeni reali – cu 5,0% faţă de trimestrul I 2018.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reprezentant al Ministerului de Finanţe: Datoria publică a României este de 55% din PIB

    „Guvernul este ferm hotărât să menţină deficitul sub 3%. România face eforturi de a ajusta deficitul bugetar. Deficitul structural va fi ajustat de la 3% în 2020 la 2.4% în 2022. Creşterea deficitului structural faţă de 2019 la 2020 se va datora reflectării unei măsuri pozitive. Estimăm un deficit structural de 2,4% în 2022. Datoria publică este în limitele de 60% din PIB. Avem acum 55% şi estimăm că nu va depăşi 58%”, a declarat Daniel Vâlcu, director în cadrul Ministerului de Finanţe.

     

    El a afirmat că mărirea deficitului bugetar la 2,76% se datorează măririi alocaţiilor pentru copii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro