BusinessMagazin

Tag: Phoenix

  • Cronică de film: În mintea ucigaşului

    You Were Never Really Here este un film violent, dar regizorul a ştiut să ascundă foarte bine detaliile care ar fi adus un rating de tip ”interzis minorilor„: sunt numeroase scene în care protagonistul fuge dintr-o parte în alta şi bate diverşi indivizi cu un ciocan, dar momentele sunt prezentate prin lentila unei camere de securitate, astfel că imaginile devin neclare. Un alt aspect este cel al abuzului, care nu este niciodată prezentat pe cameră dar sugerat în mod insistent de unele personaje. Cu alte cuvinte, You Were Never Really Here e un film dedicat unui public adult, dar nu cred că cei sub 18 ani ar trebui îndepărtaţi din sala de cinema.

    Tema centrală este de fapt un studiu al suferinţei, al depresiei prin care trece un om măcinat de regrete. Personajul principal este Joe (interpretat magistral de Joaquin Phoenix), un veteran care îşi ocupă mare parte a timpului gândindu-se la sinucidere. El lucrează ca un soi de recuperator, aceasta fiind de fapt o bună ocazie pentru a-şi lăsa latura violentă să iasă la suprafaţă.

    De la pledoaria lui Joe pentru asfixiere la replicile frecvente legate de o copilărie marcată de abuzuri, de la efectele stresului post-traumatic şi până la descoperirea unei grămezi de oameni morţi într-un camion, spectatorul este lăsat să desluşească dacă personajul principal este de fapt unul malefic sau unul care a fost doborât de evenimentele prin care a trecut. Revin puţin la Joaquin Phoenix şi remarc că o bună parte a filmului pare gândită pentru a scoate ce e mai bun din evoluţia sa. E un actor complet, care a semnat roluri cu adevărat memorabile.

    Destinul lui Joe pare să ia o nouă direcţie atunci când o cunoaşte pe Nina, femeia pe care decide să o salveze. Spectatorii sunt lăsaţi cu impresia că el va găsi o frânghie de care să se agaţe pentru a ieşi la suprafaţă, dar sentimentul dispare atunci când devine evident că şi Nina are destule secrete întunecate.

    Într-un fel, You Were Never Really Here pare un soi de Taken mult mai profund, mult mai ancorat în psihologia umană, în drama personală a unui om care nu mai are nimic de pierdut. E un film care merită urmărit şi care va rămâne în mintea celor care părăsesc sala de cinema.

    În concluzie, You Were Never Really Here este genul de film pe care îl recomand cu încredere; foloseşte un scenariu exagerat pentru a prezenta, cu convingere, subiecte cât se poate de reale.

  • Ce actor îl va juca pe celebrul Joker, într-un film dedicat personajului

    Filmul, care prezintă originile personajului şi va fi produs de Warner Bros., nu are deocamdată un titlu, informează Mediafax.

    Phillips, cunoscut pentru amuzanta serie “Hangover”, va asigura şi rolul de scenarist al filmului, alături de Scott Silver.

    Cântăreţul şi actorul Jared Leto este cel care l-a jucat cel mai recent pe Joker, în lungmetrajul “Suicide Squad”, şi va relua acest rol cel mai probabil în filmul “Suicide Squad 2”.

    Citeşte continuarea pe www.mediafax.ro

  • Bill Gates investeşte 80 de milioane de dolari în construirea unui oraş inteligent

    Un grup de investitori condus de Bill Gates va investi 80 de milioane de dolari într-un cartier dominat de tehnologie în apropierea oraşului american Phoenix.

    Comunitatea din Belmont va avea la dispoziţie reţele de internet de mare viteză, vehicule autonome, centre de date şi hub-uri logistice automate.

    Belmont Partners, entitatea legală constituită de investitori, a transmis că zona va avea o suprafaţă similară cu cea a oraşului Tempe, Arizona, ce are o populaţie de 182.000.

    Conceptul de oraş inteligent a devenit extrem de popular de când companiile din Silicon Valley au început să îşi îndrepte eforturile către inovaţii în domeniul transporturilor, aşa cum sunt maşinile autonome sau programele de car sharing.

  • Nicu Covaci: “Un neam care behăie şi nu pune mâna pe bâtă nu schimbă nimic”

    Invitat în platoul Realitatea TV, Nicu Covaci a explicat de ce a decis să concerteze din nou în România, după ce o bună parte din viaţă a trăit în exil.

    “Ne-am întors acasă zicând că e datoria noastră să ducem steagul mai departe, să încurajăm lumea şi chiar speram că s-a schimbat ceva şi va fi bine şi frumos. Sunt deceptionat, trebuie să spun, poate ca greşesc, nu a reuşit nimeni să mă convingă că ne merge mai bine. Incercăm să punem lucrurile la cale şi să întărim şira spinării la români. Un neam care behăie şi nu pune mâna pe bâtă nu schimbă nimic”, a spus Nicu Covaci la emisiunea “Jocuri de Putere”

    Liderul legendarei trupe Phoenix a spus, cu mâhnire în suflet, ce a găsit la revenirea în ţară.

    “Ce a pierdut România cel mai scump lucru e omenia – o putem recâştiga? – sunt convins. Dar pentru asta trebuie educaţie. Părinţii au obligaţia să îşi educe copiii. Fiecare calcă în picioare pe fiecare. Divide et impera. E o formula veche care funcţionează”, mai spune liderul Phoenix, scrie realitatea.net

     

  • Nicu Covaci: “Un neam care behăie şi nu pune mâna pe bâtă nu schimbă nimic”

    Invitat în platoul Realitatea TV, Nicu Covaci a explicat de ce a decis să concerteze din nou în România, după ce o bună parte din viaţă a trăit în exil.

    “Ne-am întors acasă zicând că e datoria noastră să ducem steagul mai departe, să încurajăm lumea şi chiar speram că s-a schimbat ceva şi va fi bine şi frumos. Sunt deceptionat, trebuie să spun, poate ca greşesc, nu a reuşit nimeni să mă convingă că ne merge mai bine. Incercăm să punem lucrurile la cale şi să întărim şira spinării la români. Un neam care behăie şi nu pune mâna pe bâtă nu schimbă nimic”, a spus Nicu Covaci la emisiunea “Jocuri de Putere”

    Liderul legendarei trupe Phoenix a spus, cu mâhnire în suflet, ce a găsit la revenirea în ţară.

    “Ce a pierdut România cel mai scump lucru e omenia – o putem recâştiga? – sunt convins. Dar pentru asta trebuie educaţie. Părinţii au obligaţia să îşi educe copiii. Fiecare calcă în picioare pe fiecare. Divide et impera. E o formula veche care funcţionează”, mai spune liderul Phoenix, scrie realitatea.net

     

  • Nicu Covaci: “Un neam care behăie şi nu pune mâna pe bâtă nu schimbă nimic”

    Invitat în platoul Realitatea TV, Nicu Covaci a explicat de ce a decis să concerteze din nou în România, după ce o bună parte din viaţă a trăit în exil.

    “Ne-am întors acasă zicând că e datoria noastră să ducem steagul mai departe, să încurajăm lumea şi chiar speram că s-a schimbat ceva şi va fi bine şi frumos. Sunt deceptionat, trebuie să spun, poate ca greşesc, nu a reuşit nimeni să mă convingă că ne merge mai bine. Incercăm să punem lucrurile la cale şi să întărim şira spinării la români. Un neam care behăie şi nu pune mâna pe bâtă nu schimbă nimic”, a spus Nicu Covaci la emisiunea “Jocuri de Putere”

    Liderul legendarei trupe Phoenix a spus, cu mâhnire în suflet, ce a găsit la revenirea în ţară.

    “Ce a pierdut România cel mai scump lucru e omenia – o putem recâştiga? – sunt convins. Dar pentru asta trebuie educaţie. Părinţii au obligaţia să îşi educe copiii. Fiecare calcă în picioare pe fiecare. Divide et impera. E o formula veche care funcţionează”, mai spune liderul Phoenix, scrie realitatea.net

     

  • Tragedie TULBURĂTOARE în trupa Phoenix. După 30 de ani un adevăr cutremurător iese la iveală. „Mama a fost TĂIATĂ ÎN BUCĂŢI şi i s-a dat foc simbolic. Vizat eram eu”

    Mărturisire tulburătoare în trupa Phoenix. Zeci de ani iubiţi şi adulaţi, membrii trupei au purtat în suflet drame cumplite.  „Maică-mea a fost tăiată în bucăţi şi i s-a dat foc simbolic. Mi-a spus căpitanul poliţiei:  tu eşti vizat”, a mărturisit unul dintre simbolurile Phoenix. 

     „Nu pot să renunţ la România, la români, nu se poate. Nu se poate pentru că sunt român şi nu sunt altceva decât român şi orice român ar trebui să îşi iubească ţara, să-şi iubească poporul”, spune el. 

    Află aici tragedia TULBURĂTOARE din trupa Phoenix. După 30 de ani un adevăr cutremurător iese la iveală. „Mama a fost TĂIATĂ ÎN BUCĂŢI şi i s-a dat foc simbolic. Vizat eram eu”

  • Cu arta la psihiatru

    Galeriile exclusiviste de artă se adresează în genere celor foarte bogaţi, dar sunt momente când nici aceştia nu au acces la ele, dacă artiştii hotărăsc să expună în locuri mai puţin obişnuite. Un astfel de spaţiu expoziţional este Phoenix Unit, un mic spital de psihiatrie din Londra, scrie BBC, în care şi-au propus să expună un grup de artişti britanici contemporani şi fotografi, printre care şi un fost colaborator al creatorului de modă Alexander McQueen.

    Proiectul acestor artişti, Hospital Rooms presupune alocarea fiecăruia dintre ei a unei părţi din Phoenix Unit de a cărui redecorare să se ocupe, pacienţii şi medicii putând oferi şi ei sugestii. Se urmăreşte astfel realizarea unui spaţiu cât mai propice recuperării pacienţilor instituţiei. 

  • Cronică de film: Irrational Man

    O idee se repetă, aproape obsesiv, în filmele lui Woody Allen: viaţa este imprevizibilă, iar cele mai multe lucruri se întâmplă aleatoriu. Aceasta este şi tema centrală a celui mai recent film al său, Irrational Man.

     După cum ne-a obişnuit de-a lungul anilor, Woody Allen este atât scenarist cât şi regizor al filmelor sale, iar Irrational Man nu face excepţie. În rolurile principale îi regăsim pe Joaquin Phoenix (Gladiator, Her, Walk the Line, The Master), Emma Stone (The Help, Birdman: Or the Unexpected Virtue of Ignorance, Easy A) şi Parker Posey (The House of Yes, Henry Fool, Superman Returns).

    Deşi este prezentat drept o comedie romantică, avându-i în centru pe Joaquin Phoenix şi Emma Stone, filmul nu are foarte mare legătură cu dragostea, un subiect abordat într‑un mod cumva absurd. Cele două personaje sunt Abe Lucas, un profesor de filosofie ale cărui principii de viaţă sunt lipsite de etica la care ne-am fi aşteptat, interpretat excelent de Phoenix, şi Jill Pollard (Emma Stone), o tânără ce duce o viaţă plictisitoare şi care leagă o strânsă prietenie cu profesorul ei (Phoenix).

    Deşi a fost membru al Greenpeace şi a călătorit în jurul lumii pentru a încerca să schimbe lucrurile în bine, Abe Lucas se găseşte acum într-o situaţie dramatică, fiind alcoolic şi depresiv.  Ceea ce urmează este un scenariu tipic pentru Woody Allen: elemente de nonconformism şi imprevizibilitate ce se leagă armonios, creând un film agreabil.

    Obiceiul lui Woody Allen de a nu da prea multe indicaţii actorilor duce la o aparentă „luptă“ a actorilor cu personajele; aceasta se traduce, judecând după succesul filmelor semnate de regizor, într-un realism care contrabalansează ideile de multe ori ciudate din scenariile lui Allen. Una din scene pare să aducă aminte de „Străinii din tren“ al lui Hitchcock şi personajele sale ciudate. Este un moment interesant, inserat într-un film care prezintă o viziune întunecată asupra vieţii şi care te face să te întrebi dacă titlul este legat, în vreun fel, de cel care i l-a dat.

    În timpul festivalului de la Cannes, cu puţine momente înainte de vizionarea de presă a filmului, Woody Allen a încercat să explice viziunea sa asupra lumii şi asupra meseriei de cineast: „Singurul lucru pe care poţi să îl faci, ca artist, este să găseşti o cale de a explica oamenilor de ce viaţa are un sens. Şi nu poţi face asta fără să îi păcăleşti. Pentru că, în cele din urmă, viaţa nu are niciun sens. Tot ceea ce creezi va dispărea, aşa cum planeta dispare, aşa cum soarele dispare… Toate se vor duce într-o bună zi, indiferent de cât de mult le iubim“, a spus Allen.

    Irrational Man se încadrează în categoria (bine definită, de altfel) a filmelor care sunt fie foarte apreciate, fie foarte criticate. Filmele lui Woody Allen nu permit o zonă de mijloc: cei care îi apreciază filmele vor aprecia şi această ultimă producţie. Ceilalţi o vor evita.
    Recomandarea mea este să urmăriţi Irrational Man, dacă nu pentru stilul mereu inovativ al lui Allen, măcar pentru întrebările pe care acest film te forţează să ţi le pui.
     

  • Afacerea Eurovision: cât au câştigat austriecii din organizarea concursului din 2015

    Peste 100 de milioane de spectatori urmăresc în direct concursul internaţional Eurovision – competiţia muzicală unde fiecare naţiune îşi poate trimite câte un reprezentant. Concursul se desfăşoară în Austria ca urmare a victoriei Conchitei Wurst la concursul din 2014 cu piesa “Rise Like a Phoenix”.

    Aceasta este a doua oară când Austria organizează Eurovisionul, prima dată fiind în 1967. Echipa care s-a ocupa cu organizarea îl are ca producător executive Edgar Böhm,  şef pe divertisment la principala televiziune din Austria. Până nu demult, evenimentul era caracterizat de un singur cuvânt – “extravaganţă”, Eurovisionul fiind faimos pentru parada de cântăreţi şi actele artistice neobişnuite.
    Pentru organizatori a devenit mai mult o luptă care se duce cu armele tehnologiei – cine are cel mai amplu ecran LED, cele mai multe camere video. Organizatorii ediţiilor trecute au insistat ca filmările să se facă în cadre ample şi din toate unghiurile, pentru a fi oferită o imagine completă a grandorii scenei.

    Să facă faţă exploziei de strălucire şi de tehnică a devenit, an de an, o provocare financiară tot mai mare pentru ţările care erau desemnate să organizeze concursul. Potrivit regulamentului, ţară-gazdă a Eurovision este desemnată aceea al cărei reprezentant a câştigat ediţia de anul precedent. Una dintre cele mai mari provocări ale ţării-gazdă este aceea de a pune la bătaie milioane de euro pentru a se ridica la nivelul spectacolului anterior şi chiar de a-l depăşi.

    Concursul european Eurovision 2015 este şi o afacere pentru Austria, ţara organizatoare, care are astfel noi locuri de muncă, dar şi de câştigat sume importante de bani. Austria ar putea câştiga peste 11,5 milioane de euro în urma acestui eveniment, confrom estimărilor oficiale. Mai mult, organizarea Eurovision 2015 va asigura 150 de locuri de muncă pe o perioadă determinată.

    În timp ce Austria are câştiguri financiare, Ucraina a decis să nu mai participe la Eurovision 2015 din cauza costurilor ridicate. Cipru, Serbia si Republica Cehă revin după pauza de 1 an, respectiv 5. Aceasta ediţie marchează şi debutul Australiei în concurs, în semn de recunoştinţă pentru cei peste 30 de ani de transmitere a Eurovision-ului pe micile ecrane. Dacă Australia căştigă ediţia aceasta va fi nevoită să alegă un oraş european apt să găzduiască evenimentul şi va ajuta la organizarea lui.