BusinessMagazin

Tag: Phoenix

  • Metoda „Phoenix” face ravagii în România. Schema complexă prin care statul este prejudiciat de aşa-zişi „oameni de afaceri”

    Statul român pierde anual sute de milioane de lei de pe urma unor scheme de natură infracţională, puse la punct de câteva reţele care operează în domeniul securităţii private.

    Deşi este vorba despre mai multe firme, sunt cam aceleaşi personaje care păgubesc Statul şi economia României.

    Obiective de interes naţional şi companii care gestionează proiecte sensibile ajung să fie „păzite” de formă. Iau astfel naştere vulnerabilităţi care culminează cu creşterea insecurităţii publice. Caracatiţa reţelei de (in)securitate privată are ramificaţii politice.

    De ani de zile, Statul român este prejudiciat la scară mare printr-o schema complexă de natură infracţională pusă la punct de o serie de aşa-zişi „oameni de afaceri” care operează în domeniul firmelor de pază.

    Prejudiciile aduse anual bugetului de stat prin aceste mecanisme infracţionale sunt de ordinul zecilor de milioane de euro. Asta înseamnă, de fapt, sute de milioane de euro acumulate în ultimul deceniu în circuite ale economiei subterane, cu tot ceea ce mai mişună prin canalele muncii la negru şi ale influenţelor politice care interferează cu afacerile. În curând, vom scoate la lumină amploarea acestui fenomen.

    Economia neagră are pază şi protecţie

    Surse din sectorul acesta de activitate, care au studiat metoda „Phoenix” de la apariţia sa până în prezent, trag concluzia că fenomenul nu s-ar putea manifesta pe o perioadă atât de îndelungată fără o protecţie de la cele mai înalte niveluri.

    Pe canale ilicite şi bine protejate de ochii lumii, se scurg bani nefiscalizaţi şi, evident, iau naştere circuite paralele de control şi decizie în care banii negri dictează direcţia în care merge piaţa şi, în cele din urmă, cine trebuie să supravieţuiască şi cine să dispară. Discutăm despre companii care au în spate personaje compromise prin abateri sistematice de la lege şi care – după toate indiciile – sunt nu doar toleraţi, ci şi protejaţi de oameni politici, direct sau prin interpuşi din organe de control.

    Schema de fraudare, cunoscută în mediul specialiştilor sub numele de metoda „Phoenix”, este complexă şi exploatează atât carenţe legislative, cât şi imperfecţiuni ale felului în care Statul execută controlul şi aplicarea legii. Totul este însă posibil din cauza corupţiei şi a intereselor ascunse care leagă politicieni şi funcţionari publici.

    Preţurile care ruinează Statul, licitaţiile şi concurenţa

    Mai întâi, este vorba despre „aranjarea” sau exploatarea imperfecţiunilor legii în cazul unor licitaţii prin care autorităţi publice sau companii de stat încheie contracte cu firme de securitate privată. În astfel de situaţii, adjudecarea se face pe baza criteriului „cel mai mic preţ”, în ciuda evidenţei faptului că preţul respectiv nu poate acoperi în mod real costurile pentru prestarea serviciilor de securitate privată. Folosirea „preţului de ruinare” este o strategie deliberată a unei întreprinderi pentru a elimina concurenţii de pe piaţă. Oferirea de servicii la preţuri inferioare costurilor de producţie, deşi nerentabilă economic, este deseori folosită de firmele de securitate privată „abonate” la contractele cu Statul.

    Pentru companiile care preferă să joace corect într-o economie de piaţă şi care se luptă cu „metodiştii Phoenix” de zeci de ani, este de neînţeles cum nici până la această oră nu s-a pus capăt unor practici care fac gaură la bugetul României, care afectează siguranţa cetăţenilor, care creează vulnerabilităţi în paza unor obiective economice sensibile şi care, în cele din urmă, aruncă o pată pe obrazul întregii categorii de firme şi de antreprenori din acest segment de activitate. Singura explicaţie – care rămâne încă ne-infirmată de acţiunile poliţiei şi ale politicienilor – este aceea că reţeaua de ilegalităţi este protejată de un lanţ complet de beneficiari cu ramificaţii în politică şi în poliţie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix, susţine că a avut Covid în ianuarie 2020: „Totul este o manevră. Nu ştiau ce am. Că e penumonie, că e nu ştiu ce”

    Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix, susţine că a fost infectat cu SARS-CoV-2 în ianuarie 2020. La acea vreme, în România nu se ştia încă de această boală. Covaci a fost internat iniţial la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”.

    Legendarul muzician Nicu Covaci susţine că a avut Covid-19 în ianuarie 2020, atunci când în ţară nu se ştia despre această boală. Liderul trupei Phoenix a mărturisit că a trecut printr-o răceală puternică, când a venit în România din Spania.

    Muzicianul a ajuns, atunci, la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, în Bucureşti, după care a mers în Timişoara. La acea dată nu se făceau teste pentru acest virus, dar artistul susţine că a avut simptomele specifice Covid-19. Nicu Covaci a plecat pe semnătură de la Spitalul de Boli Infecţioase din Timişoara. Avea febră mare, tuşea puternic şi prezenta, în general, o stare de rău. Artistul spune că s-a tratat singur în Spania cu medicamente, dar şi prin terapii alternative.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • Povestea tristă a staţiunii româneşti care a fost cândva perla turismului european şi care acum a ajuns într-o situaţie îngrozitoare. Cine sunt oamenii care vor să o readucă la viaţă

    Ape minerale cu efecte terapeutice, zeci de unităţi de cazare – mare parte nefuncţionale – şi o istorie bogată în spate. Este ceea ce a rămas dintr-o staţiune care ar fi putut aduce de zeci de ori mai mulţi turişti străini decât o face în prezent. Ar fi putut. Timpul n-a avut însă răbdare şi a măcinat, puţin câte puţin, staţiunea Băile Herculane, până aproape de pierzanie. Dar nu-i totul pierdut, şi-au spus curajoşii care au găsit oportunităţi de dezvoltare, aşa că, de ceva timp, locul a început să renască din propria cenuşă. Încet, dar sigur.

    În împrejurimile staţiunii Băile Herculane sunt cunoscute în prezent 16 izvoare naturale cu apă termominerală, înşirate de-a lungul râului Cerna, care traversează oraşul cu 5.000 de locuitori. Despre apele sulfuroase de la Herculane se ştie că, de-a lungul timpului, au dovedit că pot vindeca boli atât interne, cât şi externe, de la artroze la boli de piele, afecţiuni gastrice, oftalmologice, respiratorii sau sechele posttraumatice. Factorii naturali pot fi folosiţi fie în scop preventiv, fie în scop terapeutic.

    Dar nimic din toate acestea nu se poate întâmpla fără un program investiţional amplu, care să creeze un mediu turistic atractiv pentru cei care ajung la concluzia că apele de la Herculane le pot face bine. Staţiunii îi trebuie infrastructură, îi trebuie posibilităţi mai multe de petrecere a timpului şi o atractivitate constantă tot timpul anului, nu doar în vârful de sezon.

    Azi, o plimbare prin staţiunea Băile Herculane e ca şi cum ai răsfoi o carte veche, un manual care le-a fost de folos bunicilor sau străbunicilor pe băncile şcolii, dar care a sfârşit aruncat în podul casei. Poveştile localnicilor încep, invariabil, cu „Aici, cândva, veneau turiştii străini cu probleme de sănătate” sau „Aici erau hotelurile neîncăpătoare în timpul sezonului de vară”. Toate au fost cândva, pe vremuri, de mult. Azi, hoteluri întregi stau în paragină, cu geamuri sparte şi uşi ferecate, iar clădiri istorice cu detalii fascinante de arhitectură stau să se prăbuşească. Au mai rămas ca martori doar localnicii care au trăit şi vremurile de glorie ale staţiunii.

    „Să mergeţi în centru să vedeţi, acolo e frumos. Aşa, pe lângă ruine, n-aveţi mare lucru de admirat”, spunea prieteneşte un locuitor din staţiune, ieşit la plimbare într-o duminică rece de noiembrie. La fel de rece ca staţiunea.

    În Herculane există astăzi 66 de unităţi de cazare, cu o capacitate de 4.476 de locuri. Dintre acestea, 3.193 se găsesc în cele 13 hoteluri, spun proprietarii din staţiune.

    Tot ei mai arată că, în 2018, în Herculane s-au cazat peste 140.000 de turişti, un record al staţiunii în ultimele două decenii. Minimele istorice au fost atinse în anii 2009 şi 2010, când numărul turiştilor nu a depăşit 5.000 pe an. Pentru 2019, estimările arată că numărul se va apropia de 170.000. Au fost făcuţi paşi înainte, dar nu e suficient.

    Pionierii

    Printre curajoşii care au investit în Herculane se numără familia Băzăvan din Craiova, care este responsabilă de peste 400 dintre cele aproape 3.200 de locuri de cazare disponibile în hotelurile din staţiune.

    „Obişnuiam să venim aici cu părinţii în copilărie, aşa că am văzut cât de căutată era zona cândva. Ani mai târziu, când ne-am reîntors, am găsit totul în paragină. Atunci am decis să cumpărăm noi un hotel şi să-l renovăm pentru a-l redeschide”, povesteşte Marius Băzăvan, care, alături de fratele lui, Florin, ţine în mâini hotelurile Diana şi Afrodita din Băile Herculane.

    Marius avea 22 de ani când a hotărât să se dedice redeschiderii hotelului Diana. Coordonaţi şi susţinuţi permanent de părinţi, cei doi fraţi au făcut ceea ce nu mulţi îndrăzniseră să creadă că se mai poate face. „Am pornit cu un buget care s-a terminat mai repede decât plănuiserăm. Până la finalizarea primului hotel (Diana – n. red.), bugetul programat a crescut de două ori şi jumătate. Am apelat la credite bancare şi încă nu ne-am amortizat investiţia. Sperăm să facem asta în următorii doi ani”, spune Florin Băzăvan.

    Hotelul Diana a fost repus în funcţiune în 2011. Un an mai târziu s-a deschis ceea ce este astăzi Afrodita Resort & Spa, un complex care, pe lângă hotel, include saune, o sursă proprie de apă termală sulfuroasă şi zone destinate tratamentelor de recuperare şi prevenţie. Investiţia în cele două hoteluri a ajuns, în cele din urmă, la 10 milioane de euro.

    „În prima iarnă, am avut şase cazări. Pe atunci (în 2012 – n. red.), în Herculane toate spaţiile de cazare se închideau pe perioada iernii, de aceea oamenii nu erau obişnuiţi să vină aici în lunile acelea”, îşi aminteşte Marius Băzăvan.

    Ei au fost deschizători de drumuri, iar lor le-au urmat şi alţii. Uşor-uşor, staţiunea a ajuns la un nivel decent.

    Afrodita Resort & Spa face parte din grupul Bacolux, deţinut de fraţii Marius şi Florin Băzăvan. Pe lângă hotelurile Diana (trei stele) şi Afrodita (patru stele) din Băile Herculane, în grup mai sunt incluse hotelul Craioviţa din Craiova şi pensiunea Bacolux din Buşteni. Împreună, acestea au peste 1.000 de locuri de cazare şi 350 de angajaţi. Grupul Bacolux a fost înfiinţat în 1994 ca un business de familie. Primul hotel deschis a fost cel din Craiova, căruia i-au urmat, în 2011, hotelul Diana (preluat şi redeschis), iar apoi hotelul Afrodita. La finalul anului trecut, în cadrul hotelului Afrodita a fost deschis centrul spa Herculum, o investiţie de 2,5 milioane de euro, iar acum proprietarii lucrează la o zonă de divertisment pentru copii.

    Mânaţi de inconştienţă

    La opt ani distanţă de la deschiderea primului hotel din Herculane, cei doi fraţi Băzăvan spun că nu curajul, ci inconştienţa i-a mânat în luptă. „Investitorii nu vin aici, pentru că investiţia nu se amortizează foarte repede. Nimeni nu vrea să cumpere o clădire în ruină, să aştepte un an şi jumătate, poate chiar doi, până să primească autorizaţia de construcţie, să construiască încă patru-cinci ani şi abia apoi să deschidă. Şi totuşi, staţiunea trebuie să renască, peisajele sunt foarte frumoase, resursele naturale şi aerul ionizat sunt elemente foarte valoroase pentru dezvoltarea oraşului”, spune Florin Băzăvan.

    Anul acesta, pentru prima dată în perioada săbătorilor, multe rezervări la Afrodita Resort & Spa sunt pentru perioada 23 decembrie – 3 ianuarie, adică oamenii vor să stea mai mult timp în Herculane, nu doar trei-patru zile, ca până acum. Şi ponderea turiştilor străini e mai mare, ajungând acum la 14-15%, faţă de doar 2% în urmă cu opt ani. „Mai avem câteva proiecte pe care vrem să le dezvoltăm în Băile Herculane şi la care lucrăm în prezent. Unul dintre ele este un spaţiu de divertisment. Ne-ar mai trebui însă angajaţi. Avem 260 de oameni la hotelurile din Herculane, dar am mai avea nevoie de încă cel puţin 15%”, spune Florin Băzăvan.

    Cei doi fraţi antreprenori spun că, dincolo de investiţiile private, turismul balnear are nevoie şi de o colaborare mai bună între Ministerul Sănătăţii şi cel al Turismului, pentru a încuraja oamenii să meargă la tratamente în astfel de staţiuni, unde se ajunge, de regulă, cu trimitere de la medicul de familie. Turiştii care vin să-şi trateze diverse afecţiuni trebuie să respecte indicaţiile clare ale medicului de familie şi ale medicilor din staţiune.

    De altfel, circa 40% dintre turiştii care se cazează la Afrodita Resort & Spa se duc pentru tratamente recomandate de medici, iar restul aleg să meargă acolo pentru relaxare. Media de vârstă a celor care se cazează în complex este de aproximativ 40 de ani. Preţurile variază în funcţie de sezon, de tipul camerei şi de alte criterii, dar în medie şapte nopţi de de cazare în complex costă circa 200 de euro pentru o cameră dublă, potrivit unei simulări de rezervare făcute pe site.
    Pentru toate hotelurile din grupul Bacolux, familia Băzăvan estimează o cifră de afaceri de 7,3 milioane de euro în 2019, în creştere faţă de cele 6 milioane de euro obţinute anul trecut. Businessul creşte şi, odată cu el, creşte şi staţiunea Băile Herculane. Mai trebuie să crească doar interesul investitorilor şi al autorităţilor.

  • O nouă tranzacţie pe piaţa farma: Germanii care deţin Help Net au preluat 52 de farmacii Remedia cu 8,5 mil. euro

    Farmaceutica Remedia (simbol bursier RMAH), companie listată la Bursă şi care operează circa 100 de unităţi, anunţă vânzarea a 52 de farmacii către HelpNet, reţea controlată de grupul german Phoenix, într-o tranzacţie de până la 8,5 mil. euro.  

    “Urmând direcţiile şi obiectivele aprobate de Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor din 4 decembrie 2019, Farmaceutica Remedia a semnat contractul pentru vânzarea fondului de comert aferent a 52 farmacii către Help Net Farma pentru suma de până la 8,5 mil. euro”, transmit reprezentanţii Remedia într-un anunţ pe bursă.

    Prin această tranzacţie, Remedia confirmă aşteptările investitorilor de a creşte profitabilitatea instituţiei şi de a asigura resurse de consolidare şi dezvoltare a liniilor de afaceri de perspectivă.

    „Cel mai important lucru în dezvoltarea unei afaceri este să ai viziune,determinare şi resursele necesare. Ştiu că Help Net ţinteşte sus şi sunt convins că cele 52 de farmacii ale noastre vor contribui la viziunea Help Net de a se dedica nevoilor pacienţilor din România şi de a le oferi angajaţilor noştri un mediu de lucru excelent”, spune Valentin – Norbert Ţăruş, CEO şi acţionar principal al companiei.

    Prezenta pe piaţă din 1991, Farmaceutica Remedia a fuzionat în 2006 cu acţionarul majoritar, V. TARUS RoAgencies SRL. Compania operează 100 de unităţi de retail proprii, în 14 judete, in special Hunedoara şi Alba plus Bucureşti, unde are 20 de farmacii. Suplimentar, firma are din 2012 şi o platformă online.

    Businessul Remedia a înregistrat în 2018 vânzări consolidate de 463 milioane lei, în creştere cu 32%, din care segmentul de retail a generat 96 milioane lei, respectiv 20% din total, potrivit celor mai recente date ale companiei.

    Grupul Phoenix a intrat pe piaţa locală în prima jumătate a anului 2018,  după ce a cumpărat grupul Farmexim, fondat de antreprenorul Ovidiu Buluc, al patrulea jucător din piaţă, care cuprinde distribuitorul cu acelaşi nume şi lanţul de farmacii Help Net într-o tranzacţie estimată la 100 mil. euro, potrivit surselor ZF.

    Anterior, germanii au mai preluat 17 far­ma­cii Proxi Pharm din Constanţa, precum şi 32 de unităţi  Ecofarmacia, una dintre cele mai mari reţele regionale din zona Transilvaniei.

    Help Net este al patrulea retailer farma din piaţă, cu afaceri de 665 mil. lei în 2018.

     

  • Cine sunt curajoşii care au readus la viaţă una dintre perlele turismului românesc. Spun că inconştienţa, nu curajul i-a mânat în luptă

    În împrejurimile staţiunii Băile Herculane sunt cunoscute în prezent 16 izvoare naturale cu apă termominerală, înşirate de-a lungul râului Cerna, care traversează oraşul cu 5.000 de locuitori. Despre apele sulfuroase de la Herculane se ştie că, de-a lungul timpului, au dovedit că pot vindeca boli atât interne, cât şi externe, de la artroze la boli de piele, afecţiuni gastrice, oftalmologice, respiratorii sau sechele posttraumatice. Factorii naturali pot fi folosiţi fie în scop preventiv, fie în scop terapeutic.

    Dar nimic din toate acestea nu se poate întâmpla fără un program investiţional amplu, care să creeze un mediu turistic atractiv pentru cei care ajung la concluzia că apele de la Herculane le pot face bine. Staţiunii îi trebuie infrastructură, îi trebuie posibilităţi mai multe de petrecere a timpului şi o atractivitate constantă tot timpul anului, nu doar în vârful de sezon.

    Azi, o plimbare prin staţiunea Băile Herculane e ca şi cum ai răsfoi o carte veche, un manual care le-a fost de folos bunicilor sau străbunicilor pe băncile şcolii, dar care a sfârşit aruncat în podul casei. Poveştile localnicilor încep, invariabil, cu „Aici, cândva, veneau turiştii străini cu probleme de sănătate” sau „Aici erau hotelurile neîncăpătoare în timpul sezonului de vară”. Toate au fost cândva, pe vremuri, de mult. Azi, hoteluri întregi stau în paragină, cu geamuri sparte şi uşi ferecate, iar clădiri istorice cu detalii fascinante de arhitectură stau să se prăbuşească. Au mai rămas ca martori doar localnicii care au trăit şi vremurile de glorie ale staţiunii.

    „Să mergeţi în centru să vedeţi, acolo e frumos. Aşa, pe lângă ruine, n-aveţi mare lucru de admirat”, spunea prieteneşte un locuitor din staţiune, ieşit la plimbare într-o duminică rece de noiembrie. La fel de rece ca staţiunea.

    În Herculane există astăzi 66 de unităţi de cazare, cu o capacitate de 4.476 de locuri. Dintre acestea, 3.193 se găsesc în cele 13 hoteluri, spun proprietarii din staţiune.

    Tot ei mai arată că, în 2018, în Herculane s-au cazat peste 140.000 de turişti, un record al staţiunii în ultimele două decenii. Minimele istorice au fost atinse în anii 2009 şi 2010, când numărul turiştilor nu a depăşit 5.000 pe an. Pentru 2019, estimările arată că numărul se va apropia de 170.000. Au fost făcuţi paşi înainte, dar nu e suficient.

    Pionierii

    Printre curajoşii care au investit în Herculane se numără familia Băzăvan din Craiova, care este responsabilă de peste 400 dintre cele aproape 3.200 de locuri de cazare disponibile în hotelurile din staţiune.

    „Obişnuiam să venim aici cu părinţii în copilărie, aşa că am văzut cât de căutată era zona cândva. Ani mai târziu, când ne-am reîntors, am găsit totul în paragină. Atunci am decis să cumpărăm noi un hotel şi să-l renovăm pentru a-l redeschide”, povesteşte Marius Băzăvan, care, alături de fratele lui, Florin, ţine în mâini hotelurile Diana şi Afrodita din Băile Herculane.

    Marius avea 22 de ani când a hotărât să se dedice redeschiderii hotelului Diana. Coordonaţi şi susţinuţi permanent de părinţi, cei doi fraţi au făcut ceea ce nu mulţi îndrăzniseră să creadă că se mai poate face. „Am pornit cu un buget care s-a terminat mai repede decât plănuiserăm. Până la finalizarea primului hotel (Diana – n. red.), bugetul programat a crescut de două ori şi jumătate. Am apelat la credite bancare şi încă nu ne-am amortizat investiţia. Sperăm să facem asta în următorii doi ani”, spune Florin Băzăvan.

    Hotelul Diana a fost repus în funcţiune în 2011. Un an mai târziu s-a deschis ceea ce este astăzi Afrodita Resort & Spa, un complex care, pe lângă hotel, include saune, o sursă proprie de apă termală sulfuroasă şi zone destinate tratamentelor de recuperare şi prevenţie. Investiţia în cele două hoteluri a ajuns, în cele din urmă, la 10 milioane de euro.

    „În prima iarnă, am avut şase cazări. Pe atunci (în 2012 – n. red.), în Herculane toate spaţiile de cazare se închideau pe perioada iernii, de aceea oamenii nu erau obişnuiţi să vină aici în lunile acelea”, îşi aminteşte Marius Băzăvan.

    Ei au fost deschizători de drumuri, iar lor le-au urmat şi alţii. Uşor-uşor, staţiunea a ajuns la un nivel decent.

    Afrodita Resort & Spa face parte din grupul Bacolux, deţinut de fraţii Marius şi Florin Băzăvan. Pe lângă hotelurile Diana (trei stele) şi Afrodita (patru stele) din Băile Herculane, în grup mai sunt incluse hotelul Craioviţa din Craiova şi pensiunea Bacolux din Buşteni. Împreună, acestea au peste 1.000 de locuri de cazare şi 350 de angajaţi. Grupul Bacolux a fost înfiinţat în 1994 ca un business de familie. Primul hotel deschis a fost cel din Craiova, căruia i-au urmat, în 2011, hotelul Diana (preluat şi redeschis), iar apoi hotelul Afrodita. La finalul anului trecut, în cadrul hotelului Afrodita a fost deschis centrul spa Herculum, o investiţie de 2,5 milioane de euro, iar acum proprietarii lucrează la o zonă de divertisment pentru copii.

    Mânaţi de inconştienţă

    La opt ani distanţă de la deschiderea primului hotel din Herculane, cei doi fraţi Băzăvan spun că nu curajul, ci inconştienţa i-a mânat în luptă. „Investitorii nu vin aici, pentru că investiţia nu se amortizează foarte repede. Nimeni nu vrea să cumpere o clădire în ruină, să aştepte un an şi jumătate, poate chiar doi, până să primească autorizaţia de construcţie, să construiască încă patru-cinci ani şi abia apoi să deschidă. Şi totuşi, staţiunea trebuie să renască, peisajele sunt foarte frumoase, resursele naturale şi aerul ionizat sunt elemente foarte valoroase pentru dezvoltarea oraşului”, spune Florin Băzăvan.

    Anul acesta, pentru prima dată în perioada săbătorilor, multe rezervări la Afrodita Resort & Spa sunt pentru perioada 23 decembrie – 3 ianuarie, adică oamenii vor să stea mai mult timp în Herculane, nu doar trei-patru zile, ca până acum. Şi ponderea turiştilor străini e mai mare, ajungând acum la 14-15%, faţă de doar 2% în urmă cu opt ani. „Mai avem câteva proiecte pe care vrem să le dezvoltăm în Băile Herculane şi la care lucrăm în prezent. Unul dintre ele este un spaţiu de divertisment. Ne-ar mai trebui însă angajaţi. Avem 260 de oameni la hotelurile din Herculane, dar am mai avea nevoie de încă cel puţin 15%”, spune Florin Băzăvan.

    Cei doi fraţi antreprenori spun că, dincolo de investiţiile private, turismul balnear are nevoie şi de o colaborare mai bună între Ministerul Sănătăţii şi cel al Turismului, pentru a încuraja oamenii să meargă la tratamente în astfel de staţiuni, unde se ajunge, de regulă, cu trimitere de la medicul de familie. Turiştii care vin să-şi trateze diverse afecţiuni trebuie să respecte indicaţiile clare ale medicului de familie şi ale medicilor din staţiune.

    De altfel, circa 40% dintre turiştii care se cazează la Afrodita Resort & Spa se duc pentru tratamente recomandate de medici, iar restul aleg să meargă acolo pentru relaxare. Media de vârstă a celor care se cazează în complex este de aproximativ 40 de ani. Preţurile variază în funcţie de sezon, de tipul camerei şi de alte criterii, dar în medie şapte nopţi de de cazare în complex costă circa 200 de euro pentru o cameră dublă, potrivit unei simulări de rezervare făcute pe site.
    Pentru toate hotelurile din grupul Bacolux, familia Băzăvan estimează o cifră de afaceri de 7,3 milioane de euro în 2019, în creştere faţă de cele 6 milioane de euro obţinute anul trecut. Businessul creşte şi, odată cu el, creşte şi staţiunea Băile Herculane. Mai trebuie să crească doar interesul investitorilor şi al autorităţilor.

  • Proprietarul Help Net preia 33 de farmacii din Bucureşti şi Constanţa cu afaceri cumulate de 70 mil. lei în 2018, după ce Consiliul Concurenţei a autorizat tranzacţia

    Grupul german Phoenix, proprietarul lanţului de farmacii Help Net pe piaţa locală, a achiziţionat unităţile deţinute de companiile Tinos Farm şi Flora Farm din Bucureşti cu afaceri cumulate de peste 36 mil. lei în 2018, precum şi cele deţinute de Proxi-Pharm din Constanţa, cu afaceri de 34 mil. lei anul trecut.

    Aceasta este prima tranzacţie pe care germanii o operează de la intrarea pe piaţa românească în 2018, odată cu achiziţia grupului Farmexim -distribuitorul de medicamente cu acelaşi nume şi a farmaciilor Help Net.

    “În urma evaluării efectelor concentrării economice, Consiliul Concurenţei a constatat că aceste tranzacţii nu ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia şi că nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea sa cu un mediu concurenţial normal”, transmit reprezentanţii autorităţii de concurenţă.

    Businessul Tinos, înfiinţat în urmă cu 25 de ani în Bucureşti de familia Ursuleanu, a raportat afaceri de 33,8 milioane de lei în 2018, în creştere cu 23% faţă de anul precedent, arată datele de la ministerul de Finanţe.

    Compania operează 15 farmacii în Capitală, potrivit informaţiilor de pe site-ul propriu.

    Proxi-Pharm are, de asemenea, ca obiect de activitate comercializarea cu amănuntul a produselor farmaceutice, prin magazine specializate. Compania deţine 17 unităţi în judeţul Constanţa şi a raportat afaceri de 34,7 mil. lei în 2018, în creştere cu 19% faţă de anul precedent, potrivit datelor de la ministerul de Finanţe.

    Bazele Farmexim, prima companie de import de medicamente din România, au fost puse în 1990 de către omul de afaceri Ovidiu Buluc. El a dus grupul farmaceutic la afaceri totale de 2,7 miliarde de lei în 2018, cifră care include divizia de distribuţie şi retail de medicamente, potrivit datelor publice.

     

  • Un secol de istorie pentru Bursa de la Bucureşti

    Închisă aproape cinci decenii de socialişti pe fondul procesului de naţionalizare a economiei, bursa de la Bucureşti renaşte din propria cenuşă în 1995 în contextul alinierii României la practicile capitalismului, care presupuneau şi o piaţă de capital funcţională.
    Încercată de mai multe crize în jumătate de secol cât a fost activă, bursa de la Bucureşti are în prezent şansa de a promova de la o piaţă de frontieră la una emergentă, în ceea ce ar putea fi biletul dus către pieţele dezvoltate ale vestului.
    De la emitenţi precum Banca Naţională a României, care era una dintre cele mai căutate acţiuni la începutul secolului XX ca urmare a dividendelor ridicate, sau Letea, unul dintre cei mai vechi şi mai mari producători de hârtie de atunci, bursa de la Bucureşti a evoluat până în prezent la companii din sectoare de activitate care nici măcar nu existau acum o sută de ani, precum telecomunicaţii, IT, intermediare financiară.
    Însă chiar şi cu noile tendinţe, bursa de la Bucureşti încă se luptă să recâştige rolul de finanţator al companiilor în condiţiile în care în 1926 s-a tranzacţionat la Bucureşti circa 11% din Produsul Intern Brut (PIB) al României de atunci faţă de 1,6% în 2017, potrivit calculelor ZF pe baza datelor BNR, ASF şi ale BVB.

    50 de ani în beznă
    Activitatea Bursei de Efecte, Acţiuni şi Schimb este întreruptă în 1948 odată cu instaurarea regimului comunist în România şi cu începerea naţionalizării economiei, proces care avea să transforme din temelii societatea românească şi a cărui cerneală în paginile de istorie este proaspăt uscată.
    La acel moment, la bursa de la Bucureşti erau înscrise acţiuni emise de 93 de societăţi şi 77 de titluri cu venit fix (obligaţiuni). Coincidenţă sau nu, în prezent pe piaţa principală sunt listate circa 90 de acţiuni şi 76 de emisiuni de obligaţiuni, practic numere asemănătoare celor de acum o jumătate de secol, potrivit datelor BVB.
    România a schimbat macazul în 1989 odată cu Revoluţia, eveniment care avea să delimiteze generaţii întregi şi care cu siguranţă va rezista testului timpului. Economia sare într-o nouă etapă, de la una închisă la una de tipul deschis, capitalist. Iar bursa îi urmează exemplul câţiva ani mai târziu.
    Capitalismul se scrie cu cerneală verde, dolarii fiind motorul care la începutul anilor ’90 a pus în funcţiune motorul pieţei de capital în România. Iar cum banii nu au ochi sau urechi să audă, au nevoie de specialişti care să îi dirijeze spre plasamente. Până şi inginerii au răspuns chemării pieţei de capital de atunci şi au devenit din stâlpi ai orânduirii socialiste, stâlpi ai capitalismului românesc.

    Renaşterea
    Anii de început ai bursei post-decembriste au fost cuprinşi de un „romantism revoluţionar”, cu sute de mii de români prinşi în vârtejul transformării în profit chiar şi a celei mai reduse sume investite, a cupoanelor rezultate de pe urma privatizărilor în masă de la începutul anilor ’90, dar şi a premierelor la Bucureşti, suprapuse chiar cu o criză.
    „Capitalul de entuziasm a fost molipsitor şi a atras rapid câteva mii dintre cei mai buni absolvenţi ai facultăţilor economice, juridice şi tehnice ale vremii către firmele de brokeraj, consultanţă şi servicii IT conexe, cu promisiunea unor cariere fulgerătoare şi a unor câştiguri pe măsura adrenalinei care pulsa în vene mai rapid decât cotaţiile primelor blue chips pe ecranele computerelor Pentium, cu hardul mai mic decât al celui mai ieftin smartphone de azi”, spune Dragoş Neacşu, unul dintre cei mai vechi specialişti ai pieţei de capital din România, în prezent director general al Erste Asset Managmenet, administrator a circa 7 miliarde de lei.
    În noiembrie 1995 bursa de la Bucureşti înregistrează prima şedinţă de tranzacţionare de după pauza de aproape o jumătate de secol. În acea zi au fost tranzacţionate 905 acţiuni emise de şase companii listate. În prezent la bursa de la Bucureşti se tranzacţionează în medie circa 30 de milioane de acţiuni emise de aproape 90 de companii.
    „Noutatea anilor 1995-1996 a fost dată de diluţia a circa 30% din capitalul românesc al vremii, existent în circa 6.000 de companii din numeroase sectoare de activitate şi cu o largă răspândire geografică, către peste 13 milioane de cuponari/acţionari minoritari. Care au primit aceste hârtii de valoare gratuit, pentru simplul motiv ca împliniseră 18 ani şi erau cetaţeni români. Dar care nu aveau nici cele mai elementare cunoştinţe despre piaţa de capital, mecanismele acesteia şi modul în care ar trebui să se comporte cu noua avuţie financiară”, spune Dragoş Neacşu.
    Practic, în urma procesului de privatizare, românii au devenit acţionari la cele mai mari companii din România şi până şi în prezent sunt mulţi care nu ştiu acest lucru în condiţiile în care la Depozitarul Central sunt parcate deţinerile a circa 9,4 milioane de români.
    În 1997 bursa de la Bucureşti lansează indicele BET, principalul indice al evoluţiei pieţei de capital din România. De la 1.000 de puncte atunci, indicele BET afişează la începutul lunii octombrie din 2018 un nivel de circa 8.500 de puncte, fiind încercat de mai multe crize, una cu puţin timp de la lansare.
    La un an din momentul lansării, BET avea să atingă minimul istoric pe fondul crizei rublei din Rusia. Pe 24 septembrie 1998, indicele ajungea la cel mai scăzut nivel, de 281 de puncte. În contrapartidă, la aproape 10 ani de la momentul lansării, BET a atins maximul istoric: pe 24 iulie 2007, de 10.813 puncte. Ulterior, evenimentele de pe scena financiară internaţională din anul 2008 au condus la scăderi abrupte pe toate pieţele de capital ale lumii, iar nivelul minim după această perioadă a fost atins în România pe 25 februarie 2009, când indicele BET avea un nivel de 1.887 puncte.

    Perspective de promovare
    În septembrie 2016, agenţia de evaluare financiară FTSE Russell introduce piaţa de capital din România pe lista de promovare de la piaţa de frontieră la una emergentă, cea mai bună veste primită de piaţa bursieră post-decembristă în contextul în care o posibilă promovare aduce fluxuri ale investitorilor străini, capital care ulterior se regăseşte în preţurile acţiunilor şi în economia românească. În septembrie 2018 FTSE Russell anunţă că menţine România pe lista de monitorizare şi îmbunătăţeşte două criterii, printre care şi cel de lichiditate, cea mai dureroasă rană a bursei româneşti. Analiştii consideră că în 2020 bursa de la Bucureşti va trece într-o nouă ligă, ceea ce va aduce şi marfă nouă, dar şi un aflux de capital al investitorilor.

    1948
    În 1948, anul în care bursa de la Bucureşti
    a fost închisă de comunişti, erau înscrise acţiuni emise de 93 de societăţi şi 77 de titluri cu venit fix (obligaţiuni).

    2018
    În prezent pe piaţa principală sunt listate circa 90 de acţiuni şi 76 de emisiuni de obligaţiuni, asemănător statisticilor de acum o jumătate de secol. 

    # Bursa de la Bucureşti are 169 miliarde de lei capitalizare (38 mld. euro) şi 87 de emitenţi listaţi. Spre comparaţie, bursa de la Varşovia adună 870 emitenţi cu 290 mld. euro capitalizare.

    # Indicele BET-TR de la Bucureşti, care urmăreşte şi dividendele livrate de prima ligă bursieră, a adus în 2017 un randament de 19%, printre cele mai ridicate la nivel european. Deutsche Boerse din Germania a livrat 16%, iar Euronext din Bruxelles circa 4,9%.

    # 2 miliarde de lei (430 mil. euro) este cea mai mare listare la Bucureşti, cea a Electrica din 2014. 944 milioane de lei (205 mil. euro) reprezintă cea mai mare listare anteprenorială, cea a Digi în mai 2017.

    # 4,5 mld. euro este capitalizarea Petrom (SNP), cea mai valoroasă companie de la Bucureşti. Spre comparaţie, cea mai valoroasă companie de la Varşovia, PKO Bank, are
    13 mld. euro capitalizare.

  • Cum a ajuns să cânte pe stradă in Germania un artist foarte cunoscut in România. Muzicianul a făcut parte din trupa Phoenix

    Mani Neumann cântă pe stradă în Germania. Fost membru al trupei Phoenix, îndrăgitul violonist a susţinut un concert ad-hoc la o cafenea stradală din centrul oraşului Dusseldorf.

    Muzicianul nu a făcut acest gest pentru că se află într-o situaţie disperată, din contră; nonconformistul violonist a acceptat inedita cântare printre mesele aflate pe trotuar la invitaţia unor buni prieteni.

    Mani a fost ajutat în originalul concert, pe care o mulţime de trecători s-au oprit să-l asculte, de chitaristul Ulli Brand, alături de care a sărbătorit recent 35 de ani  de activitate muzicală intense.

    Ulli, de asemenea german, cântă în proiectul de suflet al lui Mani, formaţia Farfarello. Cu Farfarello, cei doi au întreprins recent un turneu în România, alături de colegi mai vechi de-ai lui Mani din Phoenix – Ioji Kappl şi Ovidiu Lipan Ţăndărică.

    Mani Neumann a cântat în Phoenix aproape 15 ani, Ioji Kappl a petrecut 21 de ani alături de legendarul grup etno rock, iar Ovidiu Lipan Ţăndărică, 30 de ani. Mani şi Ioji au părăsit Phoenix în urmă cu 10 ani, din cauza unui conflict cu Nicu Covaci, iar Ţăndărică a plecat din formaţie în urmă cu 6 ani, înaintea turneului aniversar prin care trupa marca 55 de ani de activitate, libertatea.ro

     

  • Snoop Dogg concertează la Bucureşti, pe 29 august

    Biletele pentru acest concert au fost puse deja în vânzare şi au preţuri pornind de la 179 de lei.

    Calvin Cordozar Broadus Jr, născut pe 20 octombrie 1971, cunoscut după numele de scenă Snoop Doggy Dogg şi Snoop Dogg, în a cărui discografie se regăsesc albume precum “Tha Doggfather” şi “Malice N Wonderland”, şi-a început cariera de rapper la începutul anilor ’90, dar s-a implicat şi în actorie, jucând în noua versiune a filmului “Starsky şi Hutch” (2004). Din 1993, când a devenit celebru, Snoop Dogg a vândut peste 20 de milioane de albume în Statele Unite. Printre hiturile sale se numără “Who Am I (What’s My Name)?”, “Gin and Juice”, “Groupie Luv”, “From tha Chuuuch to da Palace”, “Beautiful”, “Drop It Like It’s Hot”, “That’s That Shit” etc.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: În mintea ucigaşului

    You Were Never Really Here este un film violent, dar regizorul a ştiut să ascundă foarte bine detaliile care ar fi adus un rating de tip ”interzis minorilor„: sunt numeroase scene în care protagonistul fuge dintr-o parte în alta şi bate diverşi indivizi cu un ciocan, dar momentele sunt prezentate prin lentila unei camere de securitate, astfel că imaginile devin neclare. Un alt aspect este cel al abuzului, care nu este niciodată prezentat pe cameră dar sugerat în mod insistent de unele personaje. Cu alte cuvinte, You Were Never Really Here e un film dedicat unui public adult, dar nu cred că cei sub 18 ani ar trebui îndepărtaţi din sala de cinema.

    Tema centrală este de fapt un studiu al suferinţei, al depresiei prin care trece un om măcinat de regrete. Personajul principal este Joe (interpretat magistral de Joaquin Phoenix), un veteran care îşi ocupă mare parte a timpului gândindu-se la sinucidere. El lucrează ca un soi de recuperator, aceasta fiind de fapt o bună ocazie pentru a-şi lăsa latura violentă să iasă la suprafaţă.

    De la pledoaria lui Joe pentru asfixiere la replicile frecvente legate de o copilărie marcată de abuzuri, de la efectele stresului post-traumatic şi până la descoperirea unei grămezi de oameni morţi într-un camion, spectatorul este lăsat să desluşească dacă personajul principal este de fapt unul malefic sau unul care a fost doborât de evenimentele prin care a trecut. Revin puţin la Joaquin Phoenix şi remarc că o bună parte a filmului pare gândită pentru a scoate ce e mai bun din evoluţia sa. E un actor complet, care a semnat roluri cu adevărat memorabile.

    Destinul lui Joe pare să ia o nouă direcţie atunci când o cunoaşte pe Nina, femeia pe care decide să o salveze. Spectatorii sunt lăsaţi cu impresia că el va găsi o frânghie de care să se agaţe pentru a ieşi la suprafaţă, dar sentimentul dispare atunci când devine evident că şi Nina are destule secrete întunecate.

    Într-un fel, You Were Never Really Here pare un soi de Taken mult mai profund, mult mai ancorat în psihologia umană, în drama personală a unui om care nu mai are nimic de pierdut. E un film care merită urmărit şi care va rămâne în mintea celor care părăsesc sala de cinema.

    În concluzie, You Were Never Really Here este genul de film pe care îl recomand cu încredere; foloseşte un scenariu exagerat pentru a prezenta, cu convingere, subiecte cât se poate de reale.