BusinessMagazin

Tag: pesti

  • Compania locală cu afaceri de 2,6 milioane de euro din peşte vândut în HoReCa

    Potrivit informaţiilor Alfredo Seafood, în restaurante, cei mai apreciaţi peşti sunt peştii sălbatici oceanici, precum calcanul, doradele regale, tonul şi chiar soiurile mai exotice, cum sunt: gruperul, dentexul, halibutul, red snapper-ul. În topul preferinţelor românilor se regăsesc şi speciile de acvacultură, deja foarte cunoscute, ca: somonul, păstrăvul, lupul de mare, dorada şi crapul de provenienţă autohtonă. În ceea ce priveşte consumul de fructe de mare pe piaţa HoReCa, clasamentul celor mai solicitate sortimente este alcătuit din creveţi, calamar, caracatiţă şi scoici.

    „Piaţa pe zona de HoReCa este extrem de dinamică, iar tendinţa de creştere pe care am
    observat-o în portfoliul de produse Alfredo Seafood, este valabilă la nivelul întregului segment. În România au început să apară tot mai multe restaurante de inspiraţie meditaraneeană sau asiatică, pentru că există cerere în acest sens. Oamenii mănâncă la restaurante în special fructe de mare şi peşti exotici, sortimente pe care nu le prea gătesc acasă. Dacă segmentul HoReCa îşi menţine ritmul de dezvoltare, luăm în considerare ca în 2018, să creştem portofoliul de produse Alfredo Seafood, care să fie distribuite pe aceast canal. Mă bucură să văd această evoluţie pozitivă, datorată faptului că românii au devenit mai deschişi la preparate din ce în ce mai sofisticate pe bază de peşte, dar şi a unei orientări mai clare înspre consumul de peşte la nivel casnic. Mai avem mult până la dezideratul nostru de minimum o masă de peşte pe săptămână, dar aceste mişcări ale diferitelor segmente din piaţa de peşte şi fructe de mare, ne fac optimişti.”, a explicat Mihai Cristian Dărmănescu, director general al Romfood Trading.

    Circa 15% din vânzările totale ale Romfood Trading sunt realizate în reţeaua HoReCa, în timp ce 35% din produse se distribuie pe canalele de retail tradiţional, iar 50% sunt orientate către zona de comerţ modern, în marile lanţuri de hypermaketuri.

    În afară de gama de peşti exotici, distribuită preponderent prin segmentul HoReCa (dar şi prin reţelele cash&carry), compania comercializează pe acest canal peşte proaspăt, preponderent sălbatic, dar şi de acvacultură, la peşte gata procesat, gamă din care fac parte soiuri ca: somonul, dorada, lupul de mare, păstrăvul sau crapul. Peştii sunt pescuiţi în special din Marea Mediterană, Atlanticul de Nord, Marea Nordului şi Oceanul Indian. Anumite soiuri sunt capturate şi din arii de importanţă secundară din punct de vedere al cantităţii de peşte adusă în România, cum este Marea Baltică.

    În România, zonele unde se mănâncă cel mai mult peşte pe segmentul HoReCa, sunt capitala şi oraşele situate în apropierea Mării Negre sau a unor râuri importante – Delta Dunării, Bucureştiul şi Constanţa rămân pe primele poziţii la acest capitol. De asemenea, consumul de peşte din reţeaua HoReCa e mai ridicat în regiunile turistice şi cunoaşte vârfurile sezoniere clasice. Zona Ardealului rămâne la un nivel mai scăzut decât restul ţării în ceea ce priveşte apetenţa pentru mâncăruri pe bază de peşte şi fructe de mare.

    “Consider că este foarte important ca oamenii să ştie ce şi cum să mănânce în materie de peşte, atunci când merg la restaurant. Există, desigur, regulile de clasice care ne spun că savoarea unui peşte bun va fi perfect completată de o garnitură din legume de calitate şi de un vin alb, sec. De asemenea, pentru cei care sunt mai informaţi în domeniu, nu ar strica să se intereseze şi de
    Chef-ul care găteşte în localul respectiv, precum şi, dacă se poate, de sursele de aprovizionare ale restaurantului”, a adăugat Mihai Cristian Dărmănescu.

    Comercializarea produselor din portofoliul companiei se face prin brandul Alfredo Seafood, brand creat de Mihai Cristian Dărmănescu şi lansat în anul 2013. Datorită experienţei şi relaţiilor internaţionale cu marii producători de peşte din lume, dar şi al celor trei linii de procesare şi ambalare automatizate şi de înaltă productivitate din cele două fabrici din Constanţa şi Bucureşti, produsele cu marca Alfredo Seafood sunt distribuite atât în cele mai importate lanţuri de hypermarketuri şi supermaketuri din ţară, precum Kaufland, Carrefour, Mega Image, Metro, Billa, Cora, Profi etc., cât şi în peste 3000 de magazine de comerţ tradiţional

  • Compania locală cu afaceri de 2,6 milioane de euro din peşte vândut în HoReCa

    Potrivit informaţiilor Alfredo Seafood, în restaurante, cei mai apreciaţi peşti sunt peştii sălbatici oceanici, precum calcanul, doradele regale, tonul şi chiar soiurile mai exotice, cum sunt: gruperul, dentexul, halibutul, red snapper-ul. În topul preferinţelor românilor se regăsesc şi speciile de acvacultură, deja foarte cunoscute, ca: somonul, păstrăvul, lupul de mare, dorada şi crapul de provenienţă autohtonă. În ceea ce priveşte consumul de fructe de mare pe piaţa HoReCa, clasamentul celor mai solicitate sortimente este alcătuit din creveţi, calamar, caracatiţă şi scoici.

    „Piaţa pe zona de HoReCa este extrem de dinamică, iar tendinţa de creştere pe care am
    observat-o în portfoliul de produse Alfredo Seafood, este valabilă la nivelul întregului segment. În România au început să apară tot mai multe restaurante de inspiraţie meditaraneeană sau asiatică, pentru că există cerere în acest sens. Oamenii mănâncă la restaurante în special fructe de mare şi peşti exotici, sortimente pe care nu le prea gătesc acasă. Dacă segmentul HoReCa îşi menţine ritmul de dezvoltare, luăm în considerare ca în 2018, să creştem portofoliul de produse Alfredo Seafood, care să fie distribuite pe aceast canal. Mă bucură să văd această evoluţie pozitivă, datorată faptului că românii au devenit mai deschişi la preparate din ce în ce mai sofisticate pe bază de peşte, dar şi a unei orientări mai clare înspre consumul de peşte la nivel casnic. Mai avem mult până la dezideratul nostru de minimum o masă de peşte pe săptămână, dar aceste mişcări ale diferitelor segmente din piaţa de peşte şi fructe de mare, ne fac optimişti.”, a explicat Mihai Cristian Dărmănescu, director general al Romfood Trading.

    Circa 15% din vânzările totale ale Romfood Trading sunt realizate în reţeaua HoReCa, în timp ce 35% din produse se distribuie pe canalele de retail tradiţional, iar 50% sunt orientate către zona de comerţ modern, în marile lanţuri de hypermaketuri.

    În afară de gama de peşti exotici, distribuită preponderent prin segmentul HoReCa (dar şi prin reţelele cash&carry), compania comercializează pe acest canal peşte proaspăt, preponderent sălbatic, dar şi de acvacultură, la peşte gata procesat, gamă din care fac parte soiuri ca: somonul, dorada, lupul de mare, păstrăvul sau crapul. Peştii sunt pescuiţi în special din Marea Mediterană, Atlanticul de Nord, Marea Nordului şi Oceanul Indian. Anumite soiuri sunt capturate şi din arii de importanţă secundară din punct de vedere al cantităţii de peşte adusă în România, cum este Marea Baltică.

    În România, zonele unde se mănâncă cel mai mult peşte pe segmentul HoReCa, sunt capitala şi oraşele situate în apropierea Mării Negre sau a unor râuri importante – Delta Dunării, Bucureştiul şi Constanţa rămân pe primele poziţii la acest capitol. De asemenea, consumul de peşte din reţeaua HoReCa e mai ridicat în regiunile turistice şi cunoaşte vârfurile sezoniere clasice. Zona Ardealului rămâne la un nivel mai scăzut decât restul ţării în ceea ce priveşte apetenţa pentru mâncăruri pe bază de peşte şi fructe de mare.

    “Consider că este foarte important ca oamenii să ştie ce şi cum să mănânce în materie de peşte, atunci când merg la restaurant. Există, desigur, regulile de clasice care ne spun că savoarea unui peşte bun va fi perfect completată de o garnitură din legume de calitate şi de un vin alb, sec. De asemenea, pentru cei care sunt mai informaţi în domeniu, nu ar strica să se intereseze şi de
    Chef-ul care găteşte în localul respectiv, precum şi, dacă se poate, de sursele de aprovizionare ale restaurantului”, a adăugat Mihai Cristian Dărmănescu.

    Comercializarea produselor din portofoliul companiei se face prin brandul Alfredo Seafood, brand creat de Mihai Cristian Dărmănescu şi lansat în anul 2013. Datorită experienţei şi relaţiilor internaţionale cu marii producători de peşte din lume, dar şi al celor trei linii de procesare şi ambalare automatizate şi de înaltă productivitate din cele două fabrici din Constanţa şi Bucureşti, produsele cu marca Alfredo Seafood sunt distribuite atât în cele mai importate lanţuri de hypermarketuri şi supermaketuri din ţară, precum Kaufland, Carrefour, Mega Image, Metro, Billa, Cora, Profi etc., cât şi în peste 3000 de magazine de comerţ tradiţional

  • Ingredientul ascuns din bere pe care majoritatea oamenilor nu ştiu că este folosit. “Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti”

    Mai puţin cunoscut este însă faptul că berea la halbă conţine o substanţă extrasă din peşte şi, potrivit BBC, organizaţii internţionale solicită producătorilor de bere să investigheze alternative pentru aceasta, din cauza problemelor de etică ale consumatorilor vegani.

    Se pare că ihtiocolul (cleiul de peşte – extras din vezica peştilor) se află pe pe lista de ingrediente a berii la halbă şi este foarte probabil să se regăsească şi în berea pe care aţi consumat-o dvs. astfel de-a lungul timpului. Încă din secolul XIX, acest ingredient a fost folosit în scopul creşterii clarităţii berii. Totodată, o face mai luminoasă şi, astfel, mai atrăgătoare pentru consumatori. Ingredientul este folosit de producătorii de bere, fie că vorbim despre giganţii în domeniu sau despre microberării.

    Prezenţa acestui ingredient a devenit însă o problemă pentru vegetarieni şi vegani,  mulţi dintre ei nu au realizat până acum că trebuie să fie atenţi la acest aspect.

    Există însă berării care au renunţat deja la acest ingredient. Spre exemplu, berăria Twisted Barrel din Anglia a decis să nu folosească acest ingredient la scurt timp după fondarea companiei, în 2014. Fondatorul acestei companii, Tim Boswarth, a devenit vegan în urmă cu doi ani şi a declarat pentru BBC că a fost şocat atunci când a aflat despre acest ingredient.

    ”Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti, chiar şi pentru oamenii care consumă carne; este pur şi simplu un lucru despre care nu se discută.Nimeni nu vrea să se promoveze prin a spune că filtrează berea prin intermediul peştilor morţi”, a declarat el în interviul acordat BBC.

    În afară de aspectele etice care ţin de veganism, producătorul a observat că acest ingredient alterează şi aroma berii. ”Din ce în ce mai mulţi oameni ştiu acum că berea nu trebuie să fie clară – nu contează cum arată, iar cleiul de peşte este folosit doar din considerente estetice.”

    În prezent, organizaţii internaţionale au solicitat producătorilor de bere să caute alternative pentru înlocuirea acestui ”ingredient ascuns”. 

  • Ingredientul ascuns din bere pe care majoritatea oamenilor nu ştiu că este folosit. “Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti”

    Care sunt ingredientele unei beri? Hamei, malţ, orz, apă, drojdie – acestea ar fi câteva dintre cele care vin în mintea celor care au consumat (sau nu) băutura. Mai puţin cunoscut este însă faptul că berea la halbă conţine o substanţă extrasă din peşte şi, potrivit BBC, organizaţii internţionale solicită producătorilor de bere să investigheze alternative pentru aceasta, din cauza problemelor de etică ale consumatorilor vegani.

    Se pare că ihtiocolul (cleiul de peşte – extras din vezica peştilor) se află pe pe lista de ingrediente a berii la halbă şi este foarte probabil să se regăsească şi în berea pe care aţi consumat-o dvs. astfel de-a lungul timpului. Încă din secolul XIX, acest ingredient a fost folosit în scopul creşterii clarităţii berii. Totodată, o face mai luminoasă şi, astfel, mai atrăgătoare pentru consumatori. Ingredientul este folosit de producătorii de bere, fie că vorbim despre giganţii în domeniu sau despre microberării.

    Prezenţa acestui ingredient a devenit însă o problemă pentru vegetarieni şi vegani,  mulţi dintre ei nu au realizat până acum că trebuie să fie atenţi la acest aspect.

    Există însă berării care au renunţat deja la acest ingredient. Spre exemplu, berăria Twisted Barrel din Anglia a decis să nu folosească acest ingredient la scurt timp după fondarea companiei, în 2014. Fondatorul acestei companii, Tim Boswarth, a devenit vegan în urmă cu doi ani şi a declarat pentru BBC că a fost şocat atunci când a aflat despre acest ingredient.

    ”Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti, chiar şi pentru oamenii care consumă carne; este pur şi simplu un lucru despre care nu se discută.Nimeni nu vrea să se promoveze prin a spune că filtrează berea prin intermediul peştilor morţi”, a declarat el în interviul acordat BBC.

    În afară de aspectele etice care ţin de veganism, producătorul a observat că acest ingredient alterează şi aroma berii. ”Din ce în ce mai mulţi oameni ştiu acum că berea nu trebuie să fie clară – nu contează cum arată, iar cleiul de peşte este folosit doar din considerente estetice.”

    În prezent, organizaţii internaţionale au solicitat producătorilor de bere să caute alternative pentru înlocuirea acestui ”ingredient ascuns”. 

  • Povestea tânărului de 20 de ani care a găsit soluţia pentru curăţarea oceanului de gunoaie – VIDEO

    Lui Boyan Slat i-a venit  ideea în timp ce făcea scufundări în Grecia şi a văzut mai multe gunoaie decât peşti. A pornit, în cadrul şcolii la care învăţa un proiect prin care analiza mărimea şi numărul particulelor de plastic din oceane. Lucrarea sa a câştigat numeroase premii, inclusiv “Cel mai bun concept tehnic” la Delft University of Technology în 2012.

    Boyan şi-a numit conceptul “The Ocean Cleanup” şi l-a prezentat în cadrul TEDxDelft 2012. Ulterior, tânărul a fondat “The Ocean Cleanup foundation”, o organizaţie nonprofit responsabilă cu dezvoltarea tehnologiei. Ideile sale pot salva sute de mii de organisme subacvatice anual, dar şi milioane de dolari prin scăderea costurilor de curăţenie, reducerea la minim a daunelor produse unor nave sau a turiştilor care ar vizita anumite zone în număr mai mare.

     Metoda prin care ar vrea să facă asta este următoarea: instalarea unei reţele de ziduri plutitoare, astfel încât plasticul adus de curenţii oceanului să fie prins.

    Planul lui este pe cale de a deveni realitate.  Ideea lui ia adus un premiu Index, în valoare de 152.000 de dolari, premiu care este acrodat antreprenorilor care prezintă soluţii inteligente problemelor dificile cu care ne confruntăm. Pe lângă asta, tânărul a reuşit să strângă fonduri 2 milioane de dolari pentru a-şi realiza ideea.

    Slat plănuieşte să construiască un zid de 100 de kilometri în Oceanul Pacific, între Hawaii şi California. Conform Huffington Post, zidul va fi implementat în 2020. Gunoaiele şi materialele din plastic vor fi prinse în structura zidului, apoi vor fi colectate şi reciclate. Slat împreună cu echipa lui speră să implementeze o structură pilot de 1,6 kilometri în Japonia pentru a testa eficienţa acesteia.

    Se estimează că prima fază a procesului ar dura în jur de cinci ani, dar în această perioadă awareness-ul oamenilor vis-a-vis de problemele ecologice ar creşte în mod semnificativ.

  • Ingredientul ascuns din bere pe care majoritatea oamenilor nu ştiu că este folosit. “Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti”

    Care sunt ingredientele unei beri? Hamei, malţ, orz, apă, drojdie – acestea ar fi câteva dintre cele care vin în mintea celor care au consumat (sau nu) băutura. Mai puţin cunoscut este însă faptul că berea la halbă conţine o substanţă extrasă din peşte şi, potrivit BBC, organizaţii internţionale solicită producătorilor de bere să investigheze alternative pentru aceasta, din cauza problemelor de etică ale consumatorilor vegani.

    Se pare că ihtiocolul (cleiul de peşte – extras din vezica peştilor) se află pe pe lista de ingrediente a berii la halbă şi este foarte probabil să se regăsească şi în berea pe care aţi consumat-o dvs. astfel de-a lungul timpului. Încă din secolul XIX, acest ingredient a fost folosit în scopul creşterii clarităţii berii. Totodată, o face mai luminoasă şi, astfel, mai atrăgătoare pentru consumatori. Ingredientul este folosit de producătorii de bere, fie că vorbim despre giganţii în domeniu sau despre microberării.

    Prezenţa acestui ingredient a devenit însă o problemă pentru vegetarieni şi vegani,  mulţi dintre ei nu au realizat până acum că trebuie să fie atenţi la acest aspect.

    Există însă berării care au renunţat deja la acest ingredient. Spre exemplu, berăria Twisted Barrel din Anglia a decis să nu folosească acest ingredient la scurt timp după fondarea companiei, în 2014. Fondatorul acestei companii, Tim Boswarth, a devenit vegan în urmă cu doi ani şi a declarat pentru BBC că a fost şocat atunci când a aflat despre acest ingredient.

    ”Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti, chiar şi pentru oamenii care consumă carne; este pur şi simplu un lucru despre care nu se discută.Nimeni nu vrea să se promoveze prin a spune că filtrează berea prin intermediul peştilor morţi”, a declarat el în interviul acordat BBC.

    În afară de aspectele etice care ţin de veganism, producătorul a observat că acest ingredient alterează şi aroma berii. ”Din ce în ce mai mulţi oameni ştiu acum că berea nu trebuie să fie clară – nu contează cum arată, iar cleiul de peşte este folosit doar din considerente estetice.”

    În prezent, organizaţii internaţionale au solicitat producătorilor de bere să caute alternative pentru înlocuirea acestui ”ingredient ascuns”. 

  • Reuters: Secătuite de dictatorul Ceauşescu, mlaştinile din România sunt restituite vieţii sălbatice

    Păsările şi peştii se întorc treptat în Delta Dunării din România, pe toată întinderea unui areal care a fost secătuit de dictatorul Nicolae Ceauşescu în anii ’80, dar pe care comunitatea locală o redă încet-încet vieţii sălbatice, relatează Reuters.

    Cu sprijin din partea organizaţiei WWF, ce se ocupă cu operele de caritate în domeniul mediului natural, dar şi cu fonduri din vistieria Uniunii Europene, aproape 900 de hectare dimprejurul Mahmudiei, odinioară secătuite la ordinul lui Nicolae Ceauşescu pentru a crea zone cu teren cultivabil, au fost reconectaţi în reţeaua de canale şi lacuri din regiune.

    Echipamentele de mari dimensiuni au fost folosite pentru a crea noi pase de navigaţie – o binefacere pentru pescarii ce compun una dintre cele mai sărace comunităţi din Europa, dar şi pentru companiile de turism locale care pot să-şi deversifice ofertele şi, în acest mod, să încurajeze prosperitatatea economică în Delta Dunării.

    “Multe păsări au migrat către această zonă şi oamenii nu mai trebuie să călătorească ore lungi pentru a le putea admira”, a delcarat viceprimarul Mahmudiei Ion Meuta pentru Reuters.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: Finding Dory

    Cel mai recent film de animaţie produs de Disney şi Pixar, Finding Dory, ne readuce în bogata lume acvatică din Finding Nemo, dar duce acţiunea şi personajele la un nou nivel din punct de vedere tehnic, cu efecte speciale şi tehnologie de design avansată.

    Finding Dory este primul film produs de Disney şi Pixar care foloseşte RIS, ultima generaţie a softului de render 3D RenderMan. Când primul film a fost lansat, una dintre marile provocări în realizarea lui a fost adăugarea altor dimensiuni în apă. „În primul film am folosit zgomot, o tehnică pentru a da senzaţia că lucrurile se mişcă în spatele peştilor. Acum am folosit un simulator de apă care ne-a permis să arătăm peştii înotând, recreând o atmosferă mult mai reală“, explică directorul de tehnologie şi simulare Patrick Coleman.

    Oceanul nu numai că se vede într-un anumit fel, dar are şi propriile sunete, pe care în noul film le-a redat echipa condusă de compozitorul Thomas Newman, cel care a făcut coloana sonoră şi la producţia din 2003. Potrivit lui Newman, coloana sonoră are rolul de a scoate în evidenţă temele-cheie ale filmului, adică pierderea familiei şi căutarea ei. Fondul sonor al filmului a fost asigurat de o orchestră formată din 83 de instrumentişti.

    Acţiunea din noua producţie Disney Finding Dory are loc la aproximativ un an de la întâmplările din filmul original Finding Nemo. Când o întâlnim prima dată pe Dory, ea nu-şi mai poate aduce aminte nimic despre locul unde s-a născut şi nici despre părinţii ei. E clar însă că are o familie, iar acest nou film spune povestea acestei căutări. Astfel, ea porneşte alături de Nemo şi Marlin într-o aventură care le va schimba viaţa. Ei merg de-a lungul oceanului până la prestigiosul Institut al Vieţii Marine din California, un centru de reabilitare şi acvariu. Încercând să-şi găsească mama şi tatăl, Dory îi implică pe cei mai ciudaţi locuitori ai institutului. Filmul este regizat de Andrew Stanton şi Angus MacLane, iar producătoare este Lindsey Collins. Scenariul este semnat de Stanton şi Victoria Strouse. Filmul Finding Dory este distribuit de Forum Film România şi a avut premiera pe 17 iunie 2016, în format 3D, variantă subtitrată, respectiv dublată.

    În concluzie, Finding Dory este o animaţie reuşită, potrivită pentru întreaga familie, pe care v-o recomand; sperăm că cei de la Disney vor continua franciza, pentru că aventurile peştilor „uituci“ sunt din ce în ce mai amuzante.

    NOTA: 8/10

  • Traseul peştelui din supermarket: “Peştele prins la câţiva kilometri de coasta de nord a Scoţiei a văzut China, Coreea de Sud şi probabil încă vreo două ţări”

    Chris Elliott a crescut la o fermă din ţinutul Antrim. „Toţi din Irlanda au ferme”, râde el. „Este obligatoriu. Muţi dintre noi au rădăcini rurale.“ La ferma din Antrim, din apropierea oraşului cu acelaşi nume, sunt „câteva vaci de lapte, câteva vaci de carne, culturi de cartofi şi de căpşuni şi zmeură. Ceva destul de tipic”. La început interesat de biologia marină, Elliott s-a ocupat apoi de ştiinţele veterinare. „La sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 era acel interes pentru folosirea incorectă a medicamentelor pentru animale – şi eu am devenit foarte interesat“. A lucrat timp de 20 de ani la Serviciul de Ştiinţe al Irlandei de Nord, o agenţie guvernamentală, înainte de a ajunge la Universitatea Reginei din Belfast ca profesor în siguranţa alimentară.

    Când familia are fermă, ştii sigur de unde vine mâncarea. Elliott crede că provenienţa alimentelor va sta la rădăcina viitorului mare scandal privind consumul alimentar din Marea Britanie.“ La un moment dat vei afla că ceva ce credeai că este produs în Marea Britanie este adus din afară – vei fi şocat.“

    Apoi, este peştele. „Norvegia şi Rusia domină industria mondială a pescuitului – au investit masiv şi au construit un număr mare de vapoare-fabrici. Acum, ce se întâmplă cu peştele?” (Lui Elliott îi plac întrebările retorice.) „Ce fac ei se cheamă «C şi M», adică taie capul peştelui şi îi scot maţele. Apoi duc peştii în altă ţară. Cea mai mare parte a operaţiunilor de tranşare se întâmplă în China deoarece acolo angajează zeci de mii de femei ca să taie peştele – femeile sunt mai bune la făcut file decât maşinile, şi sunt mai ieftine“. Apoi peştii sunt îngheţaţi în unităţi de 7,5 kilograme şi trimişi în Coreea de Sud, „deoarece are cele mai multe depozite frigorifice din lume”. Au depozite masive, de dimeniunea stadionului Wembley. Cumpărătorii se duc în Coreea de Sud, la fel şi traderii, care cumpără diferite cantităţi din diferite specii pentru a le vinde altor traderi, care vând mai departe către companii.

    După ce peştele este cumpărat sub forma acestor grămezi, se pierde controlul lanţului de aprovizionare. Aşa că „peştele prins la câţiva kilometri de coasta de nord a Scoţiei a văzut China, Coreea de Sud şi probabil încă vreo două ţări. Ce ajunge înapoi în porturile scoţiene este o ladă de 7,5 kilograme de peşte îngheţat despre care ţi se spune că este cod”. Se pot comite multe fraude aici. Elliott le spune „păcatele peştelui marin”:  înlocuirea speciilor, îngroşarea fileurilor cu apă sărată, etichetarea peştelui prins cu năvod ca peşte capturat cu undiţa, notarea incorectă a proporţiilor. „Dacă ne gândim la Marea Britanie, aproape tot peştele procesat care intră în produse gata de consum sau îngheţate vin prin acest lanţ de aprovizionare“.

    Un „obsedat“ de frauda alimentară – aşa se descrie chiar el -, Elliott urmăreşte cu atenţie ce se întâmplă prin lume în legătură cu clima. „Schimbările climatice perturbă sever cererea şi oferta. Spre exemplu în Asia de Sud-Est au fost probleme mari cu recolta de chimion la sfârşitul anului 2014. Chimionul este vândut prin lanţuri de aprovizionare foarte complexe. Este recoltat în diferite ţări din regiune, precum Vietnam şi India, apoi transportat la facilităţi masive de procesare din Turcia – un mare procesator de condimente. Am aflat de oameni care s-au îmbolnăvit în Canada pentru că au consumat chimion. Intraseră în şoc anafilactic. Chimionul fusese mărunţit cu coji de alune. Retailerii mici care vând condimente în cantităţi mai mari pot cumpăra direct din ţara lor de origine  – ceea ce asigură încă o breşă prin care crima organizată poate pătrunde în lanţuri de aprovizionare insuficient reglementate, spune Elliott. El povesteşte că a respins, din teamă, o invitaţie de la un procesator turc pentru vizitarea facilităţilor sale. „Mi-am zis: «Nu cred că mă voi duce pentru că probabil nu mă voi mai întoarce acas㻓. Este o diferenţă între infractorii şi fraudatorii din comerţul cu alimente. „Infractorii sunt chiar proşti şi sunt prinşi. Fraudatorii sunt în general foarte deştepţi şi nu sunt prinşi. În general la fraudatori ne gândim aici“.

  • Femeia care-şi poate ţine respiraţia sub apă aproape 5 minute şi prinde peşte cu suliţa – GALERIE FOTO

    Kimi Werner, 35 de ani, îşi poate ţine respiraţia sub apă timp de 4 minute şi 45 de secunde, iar acest lucru îi permite să prindă tot felul de peşti în adâncurile oceanului doar cu o suliţă şi un cuţit, scrie Daily Mail.

    Werner chiar a reuşit să prindă un ton de 72 de kilograme. Ba mai mult, a izbutit să omoare o caracatiţă doar cu dinţii. “Atrag peştii la mine, îmi folosesc suliţa apoi cuţitul pentru a le curma suferinţa”, spune ea.