Marile oraşe ale Europei Occidentale nu doar că iau în serios politicile de decongestionare a traficului şi de reducere a poluării, ci şi se „înverzesc productiv”. În Paris, ca în multe oraşe europene, numărul de maşini este în scădere, ceea ce lasă o mare parte din parcările subterane goale. Printr-un proiect denumit La Caverne, Cycloponics recucereşte aceste teritorii urbane şi le foloseşte pentru cultivarea legumelor ecologice, scrie Euractiv Franţa. Deşi recoltarea a 200 de kilograme de legume organice în fiecare zi pentru a fi livrate în magazinele locale din Paris ar părea o provocare, Jean-Noël Gertz şi Théo Champagnat nu s-au lăsat intimidaţi şi s-au apucat de treabă în 2017. În locul numit Porte de la Chapelle din Paris, cei doi au înfiinţat o fermă urbană de 3.500 de metri pătraţi în subteran, într-o fostă parcare. Însă la Strasbourg unul dintre tineri a avut mai întâi ideea de a folosi instalaţiile subterane. „Există buncăre peste tot. Am început cu o cameră de 150 de metri pătraţi acolo. Dar cei de la Strasbourg au fost un pic reticenţi să renunţe la parcările lor”, a explicat Jean-Noël Gertz, unul dintre fondatorii Cycloponics. Prin urmare, Gertz şi Champagnat au răspuns cererilor de participare la licitaţii de la Paris, ale cărui parcări goale deveniseră ascunzişuri pentru consumatorii şi dealerii de droguri grele. Au trecut mai bine de doi ani de când „organicul a înlocuit iluzia” drogului, iar în acest timp îndrăzneaţa afacere a creat aproximativ cincisprezece locuri de muncă. Acest proiect a fost posibil datorită abilităţilor speciale ale celor doi fondatori. Gerst este de profesie inginer termic, în timp ce partenerul său, Champagnat, este agronom. „Avem nevoie de condiţii de temperatură foarte exacte pentru a controla bolile şi pentru a cultiva legume organice. Deci, în cazul unei parcări, este vorba în principal de inginerie climatică. Trebuie să reproduci toamna tot timpul: multă umiditate, dar şi ventilaţie consolidată”, a explicat Gerst în timp ce arăta o serie de conducte de ventilaţie adăugate la al doilea subsol al „cavernei” unde cresc ciupercile stridie şi miraculoasele shiitake. Pachete mici de paie solubile în apă, sterilizate şi ambalate sunt atârnate de la podea până la tavan, iar ciupercile cresc prin găuri minuscule. Totul este calculat pentru a asigura creşterea lor optimă. Aerul este saturat de umiditate, andivele cresc la întuneric, iar ciupercile sunt răsfăţate cu câteva becuri LED. Parcarea are avantaje certe faţă de grotele calcaroase utilizate de obicei pentru cultivarea ciupercilor deoarece există un control permanent şi precis al condiţiilor de mediu, precum şi o mai bună stabilitate termică. Acesta este motivul pentru care legumele nu cresc în primul, ci în cel de-al doilea subsol al parcării, unde temperatura rămâne stabilă în cazul unui val de căldură sau al unui frig extrem. Agricultura în parcări face, de asemenea, posibilă o rezistenţă mai bună la criza climatică. Paraziţii şi alte insecte, de exemplu, sunt ceva destul de rar în subsol, chiar dacă tuberculii de andive şi paiele cumpărate din afară pot fi şi vectori de boli, cum ar fi sclerotinia, care a distrus o parte din recolta de andive din acest an. Un alt avantaj al legumelor cultivate în oraşe este faptul că nu respiră în acelaşi fel şi nu sunt sensibile la microparticule cum sunt animalele. Cycloponica este, de asemenea, unul dintre puţinele start-up-uri pariziene care au mai degrabă prea mult spaţiu în loc de insuficient. Prin urmare, găzduieşte şi alte structuri în spaţiile sale uriaşe, cum ar fi acvarii de arici de mare prinşi cu mâna în Arctica, precum şi alte proiecte care cresc plante prin metoda hidroponică. De asemenea, tocmai a câştigat proiecte pentru alte două parcări mari din districtul 19 al Parisului. „La Paris, ca în multe capitale europene, oamenii nu mai au maşini, există prea multe parcări, în special în cele mai sărace cartiere. Dar am vizitat şi parcări nefolosite de pe Champs-Elysée. Ar fi posibil să facem ceva în acest sens!” spun antreprenorii. De fapt, afacerea a stârnit deja interesul altor capitale europene, dar, pentru moment, Cycloponics, care în prezent strânge 500.000 de euro pe platforma de investiţii responsabile Lita, îşi propune ca mai degrabă să se extindă spre Bordeaux şi Lyon, tot cu ciuperci ecologice şi andive. „Am face multe alte lucruri, dar reglementările pentru agricultura organică sunt stricte, iar unele ţări interzic acest lucru. Spania, de exemplu, cu siguranţă că nu doreşte ca Olanda să poată cultiva căpşuni”, a explicat Gertz. Cu excepţia ajutorului de start-up pentru fermierii tineri, ferma nu primeşte niciun ajutor de la politica agricolă comună (PAC), dar aplică noua strategie a UE „de la fermă la furculiţă” cu cea mai mare stricteţe deoarece nu poţi ajunge mai aproape de consumatori decât prin a te aşeza sub ei. Compania livrează produse alimentare bio aprozarelor în fiecare zi, ajutată în special de o flotă de 20 de biciclete de marfă. Această piaţă permite, de asemenea, companiei să beneficieze de preţuri mai mari, datorită în special reţelei Biocoop, care oferă o primă pentru produsele locale. Dar această primă este mai degrabă secretă, întrucât Franţa şi-a văzut numărul culturilor de andive trecând de la 4.000 la mai puţin de 500 în 20 de ani şi numărul de ferme de ciuperci de la 300 la mai puţin de 30. În Bruxelles, povestea se mută la altitudine. Cea mai mare fermă urbană din Europa, situată pe acoperişurile capitalei UE, creşte peşti şi legume, respectând criteriile stricte ale economiei circulare. Fondatorul companiei BIGH (Building Integrated Greenhouse), Steven Beckers, spune că ferma sa urbană intenţionează să-şi copieze practicile de succes peste graniţă. În Bruxelles se poate mânca biban de mare de când arhitectul belgian Steven Beckers, un pionier al agriculturii urbane, a fondat BIGH în 2015. Cu o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi, cea mai mare fermă urbană din Europa se află în inima Bruxelles-ului, pe acoperişurile Foodmet, o piaţă de alimente cunoscută sub numele de „burta Bruxelles-ului”, care atrage peste 100.000 de oameni în fiecare weekend. „Privind întotdeauna oraşul ca pe o soluţie şi nu ca pe o problemă, am căutat modalităţi de a-l face productiv”, spune Beckers. „În calitate de arhitect, am văzut şi posibilitatea de a înconjura o clădire cu o seră productivă ale cărei plante reglează climatul şi protejează ocupanţii de extreme, purificând în acelaşi timp aerul de dioxidul de carbon cu care este încărcat”, a adăugat el. Pe acoperişurile Foodmet, ferma adoptă un model de economie circulară, asigurându-se că nu se pierde nimic şi că totul este redistribuit. Energia fermei provine în primul rând din energia pierdută de clădirea pe care o înconjoară şi de la panouri solare. „Recuperăm energia termală irosită în camerele reci ale Foodmet folosind o pompă de căldură. Pompele sunt alimentate cu energie electrică din reţeaua clădirii, care este alimentată în mare parte de panouri fotovoltaice. Deci, folosim în principal energie irosită, precum şi energie verde”, a precizat fondatorul. Însă puterea BIGH constă în faptul că creşte peşte în mijlocul oraşului şi foloseşte excrementele produse de animale pentru a hrăni plantele. Bibanul cu dungi, originar din America de Sud, este crescut în iazuri mari, în care biofiltrele tratează resturile pentru a le transforma în nitriţi şi apoi în nitraţi care, la rândul lor, sunt folosiţi ca nutrienţi pentru roşiile, vinetele şi ardeii din seră.„Alegerea bibanului cu dungi se bazează pe faptul că este un peşte de calitate ridicată, al cărui metabolism răspunde bine la condiţiile unei ferme cu sistem închis prin natura sa gregară şi obiceiul de a trăi în râuri şi estuare“, a explicat arhitectul. „Bucătarii îl apreciază pentru carnea sa, care este excelentă, şi pentru prospeţimea sa, transportul şi procesarea durând câteva ore în loc de obişnuitele câteva săptămâni dintre prindere şi punerea în farfurie”, a adăugat el. Deasupra culturilor acvatice se află o seră automată de înaltă tehnologie, unde apa şi lumina sunt distribuite şi controlate fin. Pe mesele glisante mari, mai multe soiuri de plante cresc în căldura din jur, înainte de a fi trimise în magazine sau supermarketuri. Grădina de legume în aer liber este folosită ca teren de pregătire pentru agricultura urbană prin încercarea de a reintegra social şi profesional persoane care, prin intermediul asociaţiei Groot Eiland, au grijă de fructe şi legume, le transportă la restaurantul asociaţiei şi le procesează. Această cultură fără antibiotice, pesticide sau îngrăşăminte chimice va trece în curând frontiera pentru a fi copiată în Franţa şi – de ce nu – în alte părţi ale Europei. „Avem în plan mai multe proiecte în Belgia şi Franţa, oportunităţile sunt numeroase şi dorim să avansăm pas cu pas cu un al doilea proiect în Hauts-de-France, şi cu altele în Paris şi în împrejurimi”, a mai spus Beckers.
Tag: pesti
-
Brexit, poveste despre două oraşe şi peşti
Pentru pescarii din Whitby, un Brexit fără acord ar însemna că vasele de pescuit de pe continent nu vor mai avea voie să pescuiască în apele lor. UE nu le va mai impune cote de pescuit. Nu va mai trebui să împartă cu nimeni peştii. Brexitul dur i-ar mulţumi.
În ceea ce priveşte micul oraş Dieppe, dacă după Brexit se închid graniţele dintre Marea Britanie şi se introduc controale vamale, acesta va fi pus în faţa imposibilului. Pur şi simplu nu are suficiente spaţii pentru a face faţă cozilor lungi de la punctele vamale. „Dacă va fi un Brexit dur, va fi haos total pe străzi”, crede Jean-Luc, un localnic. Pentru pescarii din Dieppe, Brexitul dur ar putea însemna pierderea locului de muncă.
Oamenii portului şi locuitorii din Dieppe au ajuns să trăiască cu frica Brexitului, după cum a descoperit un reportaj al Deutsche Welle.
Dieppe are legături mai strânse cu Regatul Unit decât alte oraşe din Normandia. Feribotul dintre Dieppe şi Newhaven este cea mai veche legătură între Anglia şi Franţa şi a fost o punte între Paris şi Londra cu mult înainte de tunelul feroviar de sub Canal, care leagă direct cele două capitale cu trenul abia din 1994.Unii observatori spun că Brexitul ar putea stimula afacerile din Dieppe – dacă centrele logistice majore din Calais şi Dunkirk sunt supraîncărcate de controalele la frontieră, porturile alternative ar putea deveni mai atractive. Departamentul (unitate administrativă fraceză) Seine-Maritime, care operează ruta Newhaven-Dieppe, discută deja introducerea mai multor ture de feribot. Optimism este şi în Dieppe, dar numai la nivelurile de sus. Autorităţile portuare de acolo şi oficialii municipali de rang înalt spun că oraşul cu aproximativ 35.000 de locuitori va putea să controleze efectele Brexitului şi ţin să sublinieze că sunt pregătiţi pentru toate situaţiile posibile. Însă planurile există doar în mintea oamenilor. Traficul va creşte, iar inspectarea bunurilor, inclusiv a animalelor, ar putea deveni o problemă reală. Aproximativ 600 de cai sunt expediaţi în Dieppe din Marea Britanie în fiecare an şi, deocamdată, oraşul intenţionează să-i verifice şi să-i adăpostească pe terenurile unui hipodrom de la marginea oraşului. Fructele şi legumele aduse din Marea Britanie vor sta probabil în depozitele specifice din port în aşteptarea inspecţiei. Niciunul dintre porturile franceze de la Canal nu pare să fie pregătit de asalt.
La 200 de kilometri spre nord, în Calais, un nod de trafic major, ofiţerii vamali au ajuns în titlurile ştirilor introducând în mod voit „controale mai stricte“, producând astfel perturbări de trafic majore – o mostră a ceea ce va aduce Brexitul. Poliţia a fost forţată să blocheze mai multe ieşiri de pe autostradă în timpul protestului vameşilor, care urmăreau să atragă atenţia asupra condiţiilor în care lucrează. În timp ce ofiţerii vamali se luptă pentru salarii mai mari şi condiţii mai bune de muncă, pescarii din Dieppe se tem de şomaj. „În cazul unui Brexit dur, Marea Britanie ar putea să-şi închidă apele“, spune Pascal Coquet, un fost pescar care acum îi reprezintă pe producătorii şi procesatorii de scoici francezi. Guvernul de la Paris a promis că va oferi un sprijin financiar temporar într-un astfel de scenariu, însă pescarii nu vor să fie plătiţi şi să stea degeaba în port. Ei vor să muncească.
Dacă Brexitul va fi unul dur, nu va dura mult timp până când apele franceze vor deveni aglomerate, avertizează Coquet: „Dacă celelalte state din UE va trebui să-şi retragă navele din apele britanice, ar fi de două ori mai multe bărci pentru jumătate din peşte.“ Pentru a înrăutăţi situaţia, autorităţile au aprobat construirea a trei ferme eoliene pe coasta franceză, în mijlocul unor zone de pescuit bogate, se plânge Coquet. „Chiar şi investitorii spun că în timpul lucrărilor de construcţie peştii vor ocoli zona, nu vei mai prinde nimic pe o rază de 25 de mile nautice.“
Pe Loic Marguerie, un tânăr pescar care a cumpărat barca lui Coquet când acesta s-a retras, îl îngrijorează viitorul. „Dacă nu mai putem pescui pe coasta britanică, pierdem 80% din captură“, spune el. Are doar 30 de ani. Marguerie şi echipajul său de patru persoane îşi prind cea mai mare parte din peşte în apele britanice. Nu e de mirare că în special pescarii britanici abia aşteaptă Brexitul. „Este poate singura industrie de acolo pe care Brexitul ar face-o cu adevărat fericită“, spune Marguerie. „Cu cât este mai dur Brexitul, cu atât va mai bine – ei şi-ar dori să secţioneze Canalul Mânecii şi să-şi închidă jumătatea pentru bărcile străine.“
Dar familia sa, inclusiv părinţii şi bunicii, pescuieşte de mult timp în apele britanice. „Nu ne puteţi lua asta pur şi simplu peste noapte, nu-i aşa?“ Toţi pescarii din Dieppe sunt îngrijoraţi.
Deocamdată, Marguerie încă poate pescui scoici. Din fericire pentru el, cele mai bune locuri pentru prinderea popularelor moluşte sunt în apele franceze. Marguerie nu ţine legătura cu niciun pescar britanic. Îi vede pe Canal, dar nu comunică, spune el.
Coquet este convins că vor veni vremuri tulburi pentru Franţa. În funcţie de modul în care Brexitul se va desfăşura, spune el, „oamenii vor învăţa să îşi controleze furia, iar pescarii francezi vor şti cum să-i împiedice pe cei englezi să treacă graniţa şi să le fure scoicile.“
În Whitby, Marea Britanie, deocamdată vântul dinspre Marea Nordului e prea puternic pentru ca pescarii să iasă în larg, scrie CNN. În schimb, în dimineţile cenuşii ei se adună într-un grup pestriţ la cantina din port. Ceaiul este puternic. Râsetele sunt la fel de puternice. Discuţia poate deveni directă – mai ales când subiectul este Brexitul. „Debandadă“, izbucneşte James Cole, un pescar care pescuieşte în aceste ape de 35 de ani. Şi Theresa May? „Nu poate conduce. O tot dă în bară de la bun început.“ Aceşti bărbaţi îşi petrec majoritatea zilelor de muncă pe mare, dar sunt serios informaţi despre toate lucrurile ce ţin de Brexit. Este ceva personal, spun ei.
„La bord îl am pe fiul meu, cât şi pe frate-miu“, spune Cole. „Şi aş vrea să văd că pentru ei industria pescuitului are un viitor“. Richard Brewer, în vârstă de 62 de ani, este un alt pescar care toată viaţa lui a pescuit în regiune. Şi el lucrează împreună cu cei doi fii ai săi. Spune că a urmărit fiecare vot important din parlament în ceea ce priveşte Brexitul. „Sperăm ca astfel să putem prelua controlul apelor şi destinelor noastre.“
Whitby este un oraş de coastă din nordul Angliei, străbătut de un port îngust şi lung. Pescarii din Whitby sunt suporteri înverşunaţi ai Brexitului cu gândul la o singură chestiune. Tot ce doresc este să scape de politica comună de pescuit a Uniunii Europene. Ei dau vina pe acele reglementări pentru cotele scăzute care lasă vasele fără afaceri. Şi sunt foarte supăraţi că pescarii europeni au acces la apele britanice.
„Trebuie să avem control asupra navelor care intră în zonele noastre“, zice Brewer. „Şi aceasta este una dintre misiunile pentru care sper că May va continua să lupte.“
Premierul a promis că planul pentru Brexit îi va elibera pe pescarii britanici de politica de pescuit comună. Doar pentru acest motiv mulţi dintre comandanţii flotei din Whitby au acceptat să susţină acordul lui May. Însă, spune Cole, nimeni nu este surprins că parlamentul a respins acordul premierului a doua oară. „Este aşa cum era de aşteptat. Guvernul habar nu are şi ar trebui să arate că are sânge în vine şi să forţeze un Brexit fără acord cât mai repede posibil“, crede el.
Whitby este un oraş frumos, chiar şi atunci când norii sunt jos şi ziua este gri. Este împărţit în două de un port îngust şi lung, cu case, magazine, hoteluri şi puburi construite pe pante care se ridică abrupt de fiecare parte. Ruinele dramatice ale abaţiei Whitby domină peisajul dinspre sud. Statuia celui mai cunoscut locuitor al oraşului, exploratorul James Cook, priveşte portul din partea de nord. Această combinaţie de istorie, frumuseţe şi farmec înseamnă că se câştigă bine din turism aici, mai ales vara. Prin urmare, nu toţi localnicii sunt de acord cu pescarii că Brexitul este bun pentru oraş.
Graham Collinson este administratorul mai multor case de vacanţă în Whitby. El se plânge că are deja probleme în a atrage personal din Europa continentală. Collinson şi vechiul său prieten, pensionarul Steve Hartley, înfruntă în afara cafenelei Clara vântul care bate dinspre Marea Nordului. Sunt agitaţi. Niciunuia nu-i vine să creadă că s-a ajuns aici: Brexitul pare iminent şi guvernul nu are un plan aprobat de parlament.
„Cred că este ruşinos şi toată lumea ar trebui să fie concediată“, spune Collinson. „Este o mizerie totală, execuţia este slabă, nu se va ajunge niciodată la un final fericit. Suntem conduşi de o gaşcă de idioţi.“ Hartley este un pensionar îngrijorat de ce va însemna această dezorganizare pentru generaţiile mai tinere.
„Este inevitabil indiferent de vot, că este cel de noaptea trecută, votul din seara asta, votul de mâine, politica este aceeaşi, nu contăm pentru ei“, crede el. „Cum se poate să fim atât de aproape de Brexit şi să nu ştim ce se va întâmpla?“
În aer se simte miros de heringi afumaţi. Vine de la Fortune’s Kippers, o fabrică micuţă la care se ajunge pe un drum pietruit îngust – sau luându-te pur şi simplu după miros. Heringii – kippers – sunt în meniul de mic dejun al multor britanici. În interiorul camerei de afumat, Barry Brown aşază rând după rând peştii, la fel cum făcea stră-străbunicul său, William Fortune, când şi-a început afacerea în 1872. Fortune’s Kippers se laudă cu singura afumătoare tradiţională din Whitby. Răspunsul lui Brown la haosul din politică, dată fiind experienţa recentă, este un optimism molipsitor. Întreprinzătorul ar vrea ca parlamentul să strângă rândurile în spatele premierului, pentru binele ţării.
„Haideţi să trecem peste şi să mergem mai departe“, spune el entuziasmat. „Să fim optimişti. Politicienii se împacă şi lucrează împreună, iar noi să mergem înainte. Cred că putem face acest lucru.“
-
Cum să creezi o operă de artă din hârtie
Acesteia îi place să se joace cu foile de hârtie, care, în opinia sa ascund numeroase posibilităţi de exprimare, reuşind să taie cu mare precizie tot felul de forme de animale şi plante, foarte detaliate. Printre cele mai spectaculoase creaţii ale sale se numără şerpi, pisici, păsări, peşti sau flori, iar alegerea acestei modalităţi de expresie artistică, spune Pippa Dyrlaga, se datorează costului redus al materialelor şi uşurinţei depozitării lucrărilor, elemente foarte importante la începutul carierei sale, de pe vremea studenţiei.
-
Cum poate să coste un peşte milioane de dolari? – VIDEO
Un campion la un festival dedicat acestei specii de peşte din Japonia a fost vândut cu 1,8 milioane de dolari în 2017. Acesta a fost cel mai scump peşte din această specie vândut vreodată.
A fost vândut de ferma japoneză Sakai Fish, specializată pe creşterea peştilor Koi de peste 100 de ani. Peştii din această rasă, originară din Japonia, sunt de o varietate enormă. Distincţiile între ei se fac în funcţie de criterii precum coloritul şi dimensiunea.
Japonia este responsabilă de 90% din producţia totală de astfel de peşti. În 2016, a exportat 295 de tone de peşti Koi. Dar nu doar japonezii vând crapi japonezi. Pe site-urile româneşti de profil sunt populare anunţurile de vânzare de icre sau de peşti Koi, cu preţuri care ajung la câteva sute de lei pentru un crap japonez.
-
10 dintre cele mai frumoase destinaţii de Crăciun din România – GALERIE FOTO
1. Valea cu Peşti
Valea cu Peşti este un complex turistic aflat în Arefu, judeţul Argeş, la 7 km de Barajul Vidraru, pe drumul Transfăgărăşan- DN7C. Este o locaţie potrivită să petreci Crăciunul atât cu familia, cât şi cu gaşcă de prieteni. Pe lângă mâncarea tradiţională servită ireproşabil, oaspeţii au parte de surprize şi momente artistice autohtone. De asemenea, în cadrul complexului, ai acces la o gama largă de activităţi: bowling, biliard, tenis de masă, zona SPA cu piscină, jacuzzi, saună şi masaj.
De la Valea cu Peşti ajungi uşor la Curtea de Argeş, asta în cazul în care vrei să admiri Mănăstirea meşterului Manole sau poţi escalada Munţii Făgăraş de care o să te îndrăgosteşti pe loc.
2. Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac
Hotelul a fost construit în iarnă anului 2005-2006, primul de acest gen din Europa de sud-est. Destinaţie inedită pentru Crăciun, este o experienţă ce merită trăită măcar o dată în viaţă. Hotelul în sine, Biserica de gheaţă şi Winter Parkul unde poţi să faci schi şi snowboard fac din Hotelul de Gheaţă o destinaţie atractivă pentru Crăciun.
Hotelul este construit din blocuri de gheaţă decupate în fiecare an din Lacul Bâlea şi lipite cu zăpadă de pe versant, iar interiorul este luminat cu instalaţii cu leduri ecologice poziţionate strategic pentru a crea o imagine de neuitat. În camere, paturile de gheaţă sunt acoperite cu blănuri şi saci de dormit, astfel încât frigul să fie ţinut la distanţă, iar în restaurantul hotelului vei servi mâncarea pe platouri de gheaţă şi băutură din pahare de gheaţă sculptată. Foarte interesant la Hotelul de Gheaţă este că în fiecare an devine altul, pentru că în fiecare sezon constructorii vin cu o tema nouă. De exemplu, în sezonul 2014-2015, tema aleasă a fost Zodiacul, introdusă în decorul tuturor camerelor, al restaurantului şi al barului.
3. Borşa
Să mergi în Maramureş este o idee bună în orice perioada a anului, însă dacă ajungi la Borşa de Crăciun vei fi uluit de frumuseţea locului şi de tradiţiile păstrate încă din bătrâni. La Borşa găseşti şi părţii de schi foarte bune: Runc-Stiol, Telescaun şi Pătrat. Oraşul este situat la o altitudine de 700 m, înconjurat de munţii Rodnei, Maramureşului şi Tibau.
Ofertele de cazare sunt numeroase, atât la hoteluri şi pensiuni, cât şi la localnicii care-şi întâmpină oaspeţii cu preparate tradiţionale gătite dumnezeieşte, dar şi cu obiceiuri păstrate din generaţie în generaţie cu sfinţenie.
Turismul în zona este ofertant: Cascadă Cailor, Carieră de Piatră, Lacul Iezer, cabană meteorologică şi mocăniţa.
4. Băile Balvanyos
Lacul Sfânta Ana
Balvanyos se află în judeţul Covasna, la nord-vest de Târgul Secuiesc şi este o staţiune renumită pentru izvoarele sale minerale, dar şi pentru peisajele superbe. “Cetăţile Păgânilor”, în traducere din limba maghiară, sunt situate la adăpostul munţilor Bodoc şi dispun de instalaţii moderne pentru tratamentul afecţiunilor cardiovasculare, bazin în aer liber cu apă minerală carbogazoasă, instalaţii pentru mofete şi de electroterapie. Staţiunea dispune de numeroase locuri de cazare în vile, pensiuni şi hoteluri, dar şi de numeroase atracţii turistice în împrejurimi. Ruinele cetăţii Balvanyos, Grotă cu Alaun, Cimitirul Păsărilor şi Peştera Ucigaşă merită cu siguranţă vizitate atunci când ajungi în zona. De asemenea, la 10 kilometri de Balvanyos este lacul Sfânta Ana unde trebuie să încerci saniuşul pe drumul ce duce până la lac. Distracţia este garantată la Sfânta Ana, iar bucăţele de la Balvanyos sunt de neuitat, făcând din staţiune o destinaţie de luat în considerare pentru Crăciun.
5. Sâmbătă de Sus
Sâmbătă de Sus este un sat de poveste, din Ţară Făgăraşului, aflat chiar la poalele Munţilor Făgăraş. Prima atestare documentară a satului a avut loc în 1437 şi a fost una dintre moşiile familiei Brâncoveanu.
Dacă ajungi în Sâmbătă de Sus în preajma sărbătorilor de Crăciun, vei avea impresia că timpul a stat în loc. Tradiţiile şi obiceiurile din strămoşi încă se păstrează cu sfinţenie. Veţi fi martori la ceaţă de feciori, care în seară de Crăciun umblă cu colindul în tot satul. În prima zi de Crăciun, ceaţă merge la slujba de la biserica unde colindă, apoi tot alaiul împreună cu sătenii merg la balul de la Căminul Cultural. Acesta este cel mai bine păstrat obicei din Ţară Făgăraşului şi a fost inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO, din decembrie 2013. Dacă obiceiul nu te-a convins să mergi de Crăciun la Sâmbătă de Sus, poate castelul Brâncoveanu sau mănăstirea Sâmbătă de Sus te vor face să te mai gândeşti. Iar dacă tot ajungi în zona poţi să vezi şi herghelia de Lipizzani de la Sâmbătă de Jos.
6. Valea Drăganului
Valea Drăganului este situată la poalele munţilor Vlădeasa şi Meses, lângă depresiunea Huedin, la 65 de kilometri distanţă de Cluj. Drumul către Valea Drăganului este accesibil, iar cu cât înaintezi către Apuseni cu atât peisajele de-o frumuseţe extraordinară îţi vor tăia respiraţia. Dacă îţi doreşti un Crăciun liniştit alături de familie, Valea Drăganului este un locul potrivit. Locaţia dispune de numeroase pensiuni unde îţi poţi încarcă bateriile înainte de petrecerea de Revelion. De asemenea, merită să vezi moară de apă de la Bologa care încă funcţionează, iar ruinele cetăţii Bologa sunt încă de neclintit. În apropiere se află localitatea Ciucea care găzduieşte Castelul Goga, locul unde binecunoscutul poet şi-a petrecut ultimii ani din viaţă.
7. Micloşoara
Satul Micloşoara din judeţul Covasna adăposteşte pensiunea Contelui Kalnoky, cu căsuţe vechi ţărăneşti, ce au fost restaurate şi mobilate în stilul tradiţional secuiesc. La aproximativ 5 minute de mers pe jos de la pensiune, se află şi castelul Contelui, care şi-a păstrat autenticitatea prin mobilier, tablouri şi gravurile pereţilor. Familia Kalnoky este una dintre familiile istorice ale Transilvaniei, originile ei datând încă din Evul Mediu. Se crede că prin secolul al 13-lea, unul din membrii familiei ar fi salvat viaţă regelui Ungariei în timpul unei partide de vânătoare, omorând cu o săgeata ursul care se napustise asupra suveranului. În semn de recunoştinţă, monarhul i-a oferit moşia de la Micloşoara şi l-a înnobilat, iar blazonul familiei poartă şi acum emblemă ursului străpuns de săgeata. Dacă v-am convins să va petreceţi Crăciunul la Micloşoara, trebuie să ştiţi că aveţi toate şansele să-l întâlniţi pe Prinţul Charles, în drumul lui spre proprietatea să din Valea Zaganului, ce se află destul de aproape de domeniul Contelui Kalnoky.
8. Conacul Archia
Situat la 5 kilometri distanţă de oraşul Deva, Conacul Archia este singură pensiune boutique din judeţul Hunedoara. Locaţia este foarte interesantă, camerele fiind amenajate în stilul anilor ’20 şi au tematici diferite cum ar fi camera Levănţică, camera Cuib de Păsărele, camera Frunze, camera Floarea Soarelui. Restul tematicilor îl puteţi descoperi voi în cazul în care v-am trezit curiozitatea. În perioada Crăciunului, pe lângă cină de Ajun şi pregătirile speciale, pensiunea are musafiri de la un centru de plasament. Copiii au parte de cadouri, iar fiecare familie are în custodie un copil, pe parcursul cinei.
9. Valea Verde
Valea Verde se află în satul Cund din judeţul Mureş şi este un loc de poveste unde poţi petrece sărbătorile de iarnă şi te poţi relaxa alături de prieteni sau de cei dragi. Restaurantul cu specific tradiţional (preparate din ingrediente organice produse în regiune şi în grădina pensiunii) şi camerele amenajate în stil rustic or să va cucerească din primul moment, cu siguranţă. Pensiunea se află foarte aproape de Cetatea Sighişoarei ce merită văzută, dacă nu aţi bifat deja această destinaţie.
10. Domeniul Dracula Danes
Domeniul Dracula Danes se află la câţiva kilometri de cetatea Sighişoarei, în apropierea localităţii Danes. Pe lângă peisajul transilvănean deosebit, te poţi bucură de mâncarea tradiţională, dar şi internaţională. Un plus pentru acest domeniu îl adaugă faptul că poţi face echitaţie la Centrul Ecvestru. De asemenea, domeniul este grozav şi pentru copii pentru că există o mini grădina zoologică unde pot vedea găini, porumbei, struţi, păuni şi ponei. Grajdurile sunt cochete, iar activitatea de îngrijire a cailor poate fi un aspect interesant de văzut.
Sursa: qbebe.ro
-
Copil legat cu cătuşe de un coş de gunoi şi lovit de un poliţist de la Poliţia Locală Sector 3
“Conducerea Direcţiei Generale de Poliţie Locală a Sectorului 3 dezaprobă ferm orice tip de comportament violent sau agresiv. Pentru lămurirea tuturor aspectelor care ţin de producerea evenimentului vă informăm că a fost sesizată Comisia de Disciplină, care va verifica şi va lua măsurile care se impun cu privire la faptele semnalate, în conformitate cu prevederile legale”, anunţă Primăria Sectorului 3, într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX.
Sesizarea a venit după ce imaginile au fost postate pe Facebook.
“Azi, Rică şi Vali – doi dintre copiii din Deltă – au fost bătuţi şi legaţi cu cătuşele de un coş de gunoi de către Poliţia Locală Sector 3 pentru că au prins patru peşti în parcul IOR. Vom depune plângere penală împotriva instituţiei care i-a angajat pe ghiolbanii care bat copii pe stradă. (…) Mă gândeam că ăsta nu e un caz izolat şi că aşa arată realitatea pentru sute de mii de români care trăiesc în sărăcie şi n-are cine să le aibă de grijă, să le ia apărarea. Doar că pumnul ăla dat de brută în copil (la secunda nouă) e, de fapt, realitatea noastră, a tuturor celor care ne încăpăţânăm să mai trăim în statul ăsta devastat. Tot pumn e şi ăla când te duci la instituţii de stat şi stai cu orele la cozi, scatoalcă e şi când te infectează bacteriile în spital, când cade acoperişul şcolii peste copil sau când îţi iei jet paralizant de la jandarm. Niciodată n-am fost mai dezamăgit de locul în care trăiesc.”, a scris, pe Facebook, Radu Ciorniciuc, care a şi filmat ce s-a întâmplat.
-
Cum a reuşit un film de animaţie să ducă la dispariţia unei specii de peşti
Peştele-clovn a devenit faimos în 2003, atunci când filmul de animaţie “Finding Nemo” a ajuns pe marile ecrane. Filmul spunea povestea unui peşte care îşi caută fiul după ce acesta fusese capturat de către pescari. Succesul uriaş la box office a avut însă şi o serie de consecinţe neaşteptate.
Mai exact, peştii-clovn au devenit atât de populari încât toată lumea a vrut să cumpere unul.
“Filmul exprimă o idee simplă, şi anume că e greşit să iei peştii din mediul lor natural”, a declarat celor de la CNN Karen Burke da Silva, biolog marin la Universitatea Flinders din Australia. “Oamenii au făcut exact opusul: au început să ia peştii din locurile cele mai ferite, iar asta aduce în discuţie chiar dispariţia lor din anumite zone.”
Da Silva este cofondator al unei organizaţii numite “Saving Nemo”: el a semnat parteneriate cu mai multe şcoli pentru a promova conservarea peştilor-clovn şi pentru a educa studenţii cu privire la habitatul marin.
Într-un alt oraş din Australia, Townsville, mai mulţi studenţi s-au înscris într-un program prin care ajută la creşterea peştilor-clovn într-un mediu sigur. “Facem asta pentru ca cei care vor să aibă un astfel de peşte să nu mai cumpere de la braconieri”, le-a povestit celor de la CNN Imogen Everson, un elev de 11 ani. “Încercăm astfel să ne asigurăm că peştii nu mai dispar din habitatul lor natural.”
-
Cum arată tribul care nu a atins pământul niciodată – GALERIE FOTO, VIDEO
Ei sunt porecliţi “ţiganii mării” deoarece trăiesc doar pe apă, iar unii dintre ei au “rău de pământ”. Ei fie trăiesc în bărci înguste unde şi dorm, fie în căsuţe din lemn contruite deasupra apei. Tribul Baju locuieşte în apropierea insulei Borneo.
Oamenii Bajau nu au cetăţenie şi nu au drepturi la facilităţi sau la şcoli.
În loc să înveţe să matematică sau biologie, copii bajau învaţă cum să prindă peşti, crabi sau caracatiţe. Se zice că datorită faptului că petrec atât de mult timp sub apă ochii lor văd mai clar sub apă decât oamenii obişnuiţi. Viaţa lor este atât de legată de apă încât timpul îl măsoară în funcţie de maree şi nu numără orele şi zilele.
-
Geniul care vrea să facă oceanele să se cureţe singure. Autoritaţile îi numesc ideea “cea mai mare curăţenie din istorie”
Boyan Slat este un tânăr de 24 de ani care, în urmă cu câţiva ani, a dezvoltat un concept numit “The Ocean Cleanup”, pe care l-a prezentat în cadrul TEDxDelft 2012. Acesta presupunea instalarea unei reţele de ziduri plutitoare în apele oceanelor, cu scopul de a acumula, cu ajutorul curenţilor marini, plasticul care poluează apele.
Ideea i-a venit în timp ce făcea scufundări în Grecia şi a văzut mai multe gunoaie decât peşti. Ulterior, tânărul a fondat “The Ocean Cleanup foundation”, o organizaţie nonprofit responsabilă cu dezvoltarea tehnologiei. El a explicat cum crede că plasticul ar putea fi colectat cu ajutorul curenţilor şi al valurilor oceanului. De ce să nu foloseşti forţele oceanului în avantaj propriu? “Luptă cu ajutorul naturii, în loc să lupţi împotriva ei”, este motto-ul tânărului.
Slat a avut, de-a lungul timpului, susţinători celebri, printre care se numără regi, prim-miniştrii sau staruri rock, dar au fost, deopotrivă, şi persoane care au încercat să îl descurajeze, spunându-i că ar putea răni vieţuitoarele marine pe care doreşte să le protejeze. În cinci ani, Slat a reuşit să strângă peste 40 de milioane de dolari pentru start-up-ul său şi să formeze o echipă de 70 de ingineri.
Ideile sale pot salva sute de mii de organisme subacvatice anual, dar şi milioane de dolari prin scăderea costurilor de curăţenie, reducerea la minim a daunelor produse unor nave sau a turiştilor care ar vizita anumite zone în număr mai mare.
Unul dintre dispozitivele lansate de Slat a trecut un test crucial săptămâna trecută, în timpul căruia a traversat regiuni din oceanul Pacific şi s-a întors în San Francisco. Ca urmare a succesului înregistrat, proiectul a primit undă verde din partea guvernului danez, de a-şi extinde operaţiunile şi în apele internaţionale.
Dacă programul lansat de Slat va continua să dea rezultate, tânărul inventator plănuieşte proiectarea a încă 60 de mecanisme similare pe care să le lanseze între Hawaii şi California. Acesta a calculat că în mai puţin de cinci ani ar putea curăţa jumătate din cantitatea de plastic. O organizaţie din Olanda a lumit această iniţiativă “cea mai mare curăţenie din istorie”.
Măsuri în direcţia reducerii poluării se iau şi la nivel macro. O serie de oraşe americane au renunţat la paiele de plastic. La sfârşitul lunii mai, şi Comisia Europeană a îndrumat cele 28 de state membre să adopte măsuri care să excludă folosirea plasticului.
-
Te simţi singur la hotel? Închiriază un peşte
Hotel Charleroi Airport din Bruxelles pune la dispoziţia turiştilor care vor să-şi alunge singurătatea peştişori de companie contra sumei de 3,50 euro pe noapte, serviciul de închiriere fiind deja disponibil de ceva timp şi gândit ca o surpriză pentru turişti.
Oferta de închiriere de peştişori a fost bine primită de unii, în timp ce alţii şi-au exprimat îngrijorarea, afirmând că aceştia sunt chinuiţi, deoarece sunt duşi în camere în acvarii micuţe de forma unor boluri.
Conducerea hotelului însă susţine că are un acvariu de dimensiuni mari dotat cu cele necesare unei vieţi confortabile pentru peşti, care sunt bine îngrijiţi şi cazaţi acolo atunci când nu li se caută compania.