BusinessMagazin

Tag: pensiune

  • Povestea familiei care a lăsat viaţa din Bucureştiul agitat pe o viaţă la un conac în vârf de munte înconjurat de pădure. Aici au construit o adevărată oază de linişte, dar şi o afacere de succes

     În primăvara lui 2014, Amalia Petre era manager de logistică la Ursus Breweries, iar soţul ei, Romeo, îşi dedica toată atenţia propriei firme de procesare foto şi producţie de materiale personalizate. Nici nu le trecea prin cap să facă vreo schimbare majoră în vieţile lor. Până când cineva i-a întrebat dacă nu vor să preia şi să ducă la bun sfârşit un proiect turistic, o pensiune în mijlocul pădurii, pe vârful unui deal din satul Măgura, judeţul Buzău. Răspunsul afirmativ nu a întârziat şi aşa a ajuns familia Petre să dezvolte Cetăţuia.

    Pensiunea se afla în faza aprobării documentaţiei atunci când Amalia şi Romeo Petre, în vârstă de 53 de ani fiecare, au acceptat propunerea de a o dezvolta mai departe. În elanul luat pentru a se aventura în această provocare a contat însă un lucru. „Eu eram într-o perioadă în care eram fascinată de arhitectura conacelor româneşti, de frumuseţea lor şi nu mă săturam căutându-le pe internet.

    Aveam colecţii întregi de poze cu ele. În acest context a venit soţul meu cu propunerea şi mi-a arătat proiectul. Arcadele de la faţadă m-au cucerit. Aveam pe masă propriul nostru conac”, îşi aminteşte Amalia Petre. Aşa că amândoi au fost de acord că o astfel de şansă nu se iveşte de două ori în viaţă, iar decizia a fost luată aproape imediat. În noiembrie 2014, la jumătate de an după ce au văzut proiectul, începeau primele lucrări de construcţie, iar un an mai târziu, în noiembrie 2015, totul era gata: construcţie, finisaje, dotări. Pe 2 aprilie 2016 s-au deschis uşile de la Cetăţuia pentru primii clienţi.

    500.000 de euro a fost valoarea proiectului iniţial, cu 50% finanţare europeană, dar investiţia totală a depăşit valoarea iniţială cu mult.

    „Eu m-am ocupat de decoraţiuni şi de dotări. Nu am apelat la un designer pentru că am vrut ca această casă să ne reprezinte. Piatra şi lemnul au fost principalele elemente de la care am plecat atunci când am gândit interioarele. Natura ne-a inspirat.” Iniţial, văzând proiectul, Amalia Petre se gândise să-l decoreze ca pe un conac boieresc, cu elemente tradiţionale româneşti, cuverturi croşetate, perdele de borangic, mobilă veche, covoare ţesute în război, scoarţe. După ce au mers, însă, în vizită, din întâmplare, la un alt proiect turistic, toate planurile au fost reconfigurate, aşa că totul a căpătat o tentă mai modernă. „Valoarea proiectului iniţial a fost de 500.000 de euro, cu 50% finanţare europeană, dar investiţia totală a depăşit valoarea iniţială cu mult, pentru că am făcut upgrade la mai multe elemente din proiect. De exemplu, am înlocuit gresia din toate spaţiile comune şi din băi cu piatră naturală, iar uşile, mobilierul şi parchetul am ales să fie din lemn masiv, aşa că preţurile au fost pe măsură.” În plus, nu au fost mici nici costurile cu aducerea utilităţilor, precum curent sau apă, sau cele pentru amenajarea curţii, unde a fost folosită piatra care a fost scoasă din fundaţie. „Am avut noroc şi de meşteri care au ştiut cum s-o folosească şi cum s-o aşeze. Toate lucrurile acestea s-au făcut fără proiect, fără designer, doar la inspiraţia locului şi a meşterului.” De altfel, despre loc, Amalia Petre spune că mai degrabă el i-a ales pe cei doi soţi. Numele pensiunii vine de la cel al dealului, pe care se află, Cetăţuia, cu o înălţime de 632 de metri. Înainte de a începe construcţia, Amalia şi Romeo au mers să vadă locul, de care s-au îndrăgostit pe loc. Era o poiană fascinantă, fără copaci, iar în cel mai înalt punct al dealului se află o cruce de piatră de hotar din 1869. „Locul are în spate o istorie pe care am aflat-o abia mai târziu. În apropiere, la numai 600 de metri de schitul Cetăţuia, se află un loc superb, despre care se spune că regele Carol ar fi vrut să-l aleagă pentru a-şi face reşedinţa de vară, înainte de Sinaia. Legenda spune că lipsa apei din zonă şi un incident nefericit, interpretat ca fiind de rău augur (calul său s-a accidentat la picior când vizitau zona), l-au făcut să renunţe.”

    Amalia Petre, proprietară Cetăţuia: „Am avut şi turişti străini, nu anul trecut, însă anterior pandemiei. Cei mai mulţi au fost din Israel, Germania, Olanda, dar şi din locuri foarte îndepărtate, precum Australia, Noua Zeelandă, Japonia sau Statele Unite ale Americii.”

    La distanţă de patru kilometri de pensiunea Cetăţuia se află Mănăstirea Ciolanu, o mănăstire de călugări, atestată documentar din secolul al XVI-lea, iar pe dealurile de jur-împrejur, întinsă pe 20 de hectare, este tabăra de sculptură Măgura, o expoziţie în aer liber cu 256 de lucrări în piatră, care în 2020 a împlinit o jumătate de secol de la prima ediţie. Iar acestea nu sunt singurele facilităţi şi atracţii din zonă. „Suntem, în mod fericit, plasaţi oarecum echidistant de multe obiective turistice, unele foarte cunoscute, cum sunt Vulcanii Noroioşi, iar altele – pe cât de necunoscute, pe atât de surprinzătoare: Babele de la Ulmet sau Trovanţii de la Ulmet, aşezările rupestre de la Nucu, munţii de sare. Zona Buzăului este o zonă turistică ce un potenţial enorm şi se fac demersuri pentru încadrarea geoparcului Ţinutul Buzăului ca geoparc UNESCO. Sunt locuri care abia aşteaptă să fie descoperite.” Pentru cei care îşi doresc mai mult să se relaxeze decât să cutreiere, Cetăţuia are o minibibliotecă, o masă pentru tenis de masă, tir cu arcul, un loc de joacă pentru copii, leagăne şi hamace. O cameră dublă la Cetăţuia costă aproximativ 450 de lei pe noapte şi include mic-dejun. Preţurile variază în funcţie de zilele săptămânii, dar şi în funcţie de sezon. În total, există două apartamente, o cameră triplă şi şapte camere duble. Restaurantul à la carte a ajutat la poziţionarea locului pe piaţă, având o capacitate la interior de 40 de locuri şi încă 50 la terasele din exterior. Chiar dacă anul trecut, familia Petre a pus lacătul pe poartă în perioada martie-iunie, din cauza pandemiei, rezervările nu au fost cu mult mai puţine faţă de anul precedent per total. Terasa s-a dovedit a fi un avantaj, iar clienţii au căutat locuri mai retrase, de dimensiuni mai reduse. „Cred că avem în jur de 2.000 de turişti pe an. Foarte mulţi au revenit la noi de mai multe ori. Am avut şi turişti străini, nu anul trecut, însă anterior pandemiei. Cei mai mulţi au fost din Israel, Germania, Olanda, dar şi din locuri foarte îndepărtate, precum Australia, Noua Zeelandă, Japonia sau Statele Unite ale Americii.” Amalia şi Romeo Petre vor să ducă mai departe proiectul Cetăţuia, aşa cum au reuşit şi până acum să-l dezvolte împreună. Se cunosc de 40 de ani, au fost colegi de clasă din şcoala generală până la liceu şi s-au făcut amândoi ingineri. Ea, mai precaută, a ales statutul de angajat, iar el, cu spirit antreprenorial, a ales riscul şi şi-a construit propria afacere încă din anii ’90. Seriozitatea şi munca sunt cele două elemente care i-au ajutat, cred ei. Pe ele se bazează şi pentru a pune în aplicare proiectul de extindere a pensiunii din judeţul Buzău. Mai aşteapă doar finanţarea, în rest totul este gata.

    Amalia Petre, proprietară Cetăţuia: „Suntem, în mod fericit, plasaţi oarecum echidistant de multe obiective turistice, unele foarte cunoscute, cum sunt Vulcanii noroioşi, iar altele – pe cât de necunoscute, pe atât de surprinzătoare: Babele de la Ulmet sau Trovanţii de la Ulmet, aşezările rupestre de la Nucu şi munţii de sare. Zona Buzăului este o zonă turistică CU un potenţial enorm şi se fac demersuri pentru încadrarea geoparcului Ţinutul Buzăului ca geoparc UNESCO. Sunt locuri care abia aşteaptă să fie descoperite.”

  • 10 destinaţii pentru primăvara asta. Astăzi, casa din copilărie

    O casă de vacanţă folosită prea rar a fost punctul de plecare pentru Casa din Plai, agropensiunea turistică pe care economistul Andrei Blidar din Bucureşti, în vârstă de 37 de ani, a deschis-o publicului în 2019. Proiectul, aflat în Proviţa de Sus, judeţul Prahova, se îndreaptă acum către o nouă etapă în dezvoltarea sa, urmând să se extindă cu unităţi de cazare individuale, de tip tiny house.

     

     

    Relaţia lui Andrei Blidar cu Proviţa de Sus a început în 1990, când avea şapte ani, iar părinţii lui au cumpărat, imediat după Revoluţie, o căsuţă bătrânească în comuna aflată la 100 de kilometri de Bucureşti. Acolo avea să-şi petreacă mare parte din vacanţele de vară. Zece ani mai târziu, tatăl său, de profesie inginer constructor, a început dezvoltarea unei case noi – cea care avea să devină Casa din Plai, mai aproape de centrul comunei şi mai potrivită pentru nevoile familiei.

    Astfel, arhitectura, structura şi compartimentarea Casei din Plai sunt, în mare măsură, rezultatul muncii părinţilor lui Andrei Blidar. „Prin 2013, deoarece casa noastră de vacanţă era folosită din ce în ce mai rar, adică doar de câteva ori pe an, am luat hotărârea de a o transforma în pensiune turistică, cu ajutorul fondurilor europene. Proiectul părea simplu la acel moment: cumpăr câteva dotări specifice pensiunilor, refac parte din finisajele interioare, cumpăr nişte echipamente mai bune pentru instalaţiile necesare şi gata. Prima estimare a fost de 30.000 – 35.000 de euro. Proiectul depus pe fonduri europene a fost în valoare de aproximativ 90.000 de euro. Iar până la momentul deschiderii cheltuisem aproximativ 150.000 de euro”, sintetizează Andrei Blidar.

    Aşadar, în toamna lui 2013 a început o aventură care a durat aproape şase ani, până la deschiderea oficială, din august 2019. Au fost necesare sute de drumuri între Bucureşti şi Proviţa de Sus sau Ploieşti, Câmpina ori Târgovişte, pentru accesarea fondurilor europene sau contactarea furnizorilor. Peste 30 de firme de construcţii a contactat Andrei Blidar în decurs de un an până a găsit una care şi-a asumat proiectul în suma de bani anunţată.

    Construcţia efectivă, care, de fapt, era o recompartimentare a celei existente, trebuia să dureze iniţial trei luni, dar a ajuns la peste doi ani. Dotarea pensiunii şi ultimele detalii dinaintea deschiderii au mai consumat şi ele încă un an. „Deşi pare simplu, atunci când faci achiziţia pe fonduri europene nu e aşa simplu: socoteala făcută cu câţiva ani în urmă trebuia refăcută, fie nu se mai găseau bunurile iniţiale, fie deja erau depăşite moral ori era nevoie de altele.”

    Andrei Blidar spune că s-a pus chiar în postura de turist atunci când a gândit conceptul Casei din Plai şi a identificat nevoile pe care oaspeţii pe care urma să-i primească le-ar fi putut avea în timpul vacanţelor. „Am evitat pe cât posibil integrarea obiectelor tradiţionale româneşti, pentru că nu sunt fan. În schimb, am vrut să aduc un pic ideea de conac din perioada interbelică, asta şi pentru că arhitectura casei aduce un pic a conac.”

    Amenajarea spaţiului a fost gândită inclusiv pentru oaspeţii de lungă durată, care nu au lipsit.

    Numele Casa din Plai este inspirat de satul Plaiu, din comuna Proviţa de Sus, în care se află pensiunea. Proviţa de Sus este o comună de deal, cu două avantaje majore: apropierea de Bucureşti şi peisajele splendide, puţin atinse de mâna omului. Iar asta îi atrage pe turişti. Pensiunea este una boutique, de dimensiuni mici, cu patru camere şi multe spaţii comune.

    Există acolo o cameră dedicată jocurilor, o bibliotecă cu un loc de citit, dar şi alte facilităţi, astfel că unii oaspeţi ajung să-şi dorească să stea mai mult înăuntru, în foişor sau pe terasă, decât să exploreze împrejurimile. „Fiind o pensiune mică, în general, în weekend noi o rezervăm integral unui grup de maximum 12 per­soane, adică două camere duble, două triple, plus, la nevoie, o canapea extensibilă în living. Dar am avut oaspeţi care au rezervat întreaga pensiune pentru o familie formată din trei-patru persoane, mai ales în perioada pandemiei.”

    Amenajarea spaţiului a fost gândită inclusiv pentru oaspeţii de lungă durată, care nu au lipsit – „Am avut rezervare inclusiv pentru două luni”. Preţurile pornesc de la 165 de lei pe noapte pentru singura cameră cu baie proprie şi ajung la 1.500 de lei pe noapte în weekend, pentru întreaga pensiune, cu mic-dejun inclus. „Mulţi ne întreabă ce pot face în zonă – o întrebare naturală, având în vedere că suntem în afara zonelor turistice consacrate, dar se lămuresc când ajung în faţa hărţii din recepţie, cu 40 de variante de petrecere a timpului la maximum o oră de mers cu maşina.”

    Sinaia se află la mai puţin de jumătate de oră, în Câmpina se pot vizita muzee, Salina Slănic este la o oră distanţă, iar Barajul Paltinul – la 30 de minute.

    Sinaia se află la mai puţin de jumătate de oră, în Câmpina se pot vizita muzee, Salina Slănic este la o oră distanţă, iar Barajul Paltinul – la 30 de minute. „Dar majoritatea alege să-şi petreacă şederea fie în curtea noastră, fie cercetând împrejurimile satului.” Casa din Plai are circa 50% grad de ocupare, dar potenţialul său, cu o promovare mai intensă, ar fi mai mare, spune Andrei Blidar.

    Cum el este însă şi angajat, spune că nu a alocat foarte mult timp şi resurse până acum pentru a se promova. „Turiştii sunt, în cea mai mare parte, din România, mai precis din Bucureşti şi împrejurimi, dar am avut şi oaspeţi din Israel, Belgia, Republica Moldova, Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie.” În 2020, în perioada stării de urgenţă, antreprenorul spune că, profitând că pensiunea este una mică, a reuşit s-o închirieze în întregime pe o perioadă lungă. Tăind drastic din cheltuieli, a reuşit să treacă de acea perioadă cu bine, iar de la sfârşitul lunii mai a început din nou să primească turiştii ca de obicei. „Suntem profitabili în fiecare lună de la deschidere, deşi nu sunt sume mari. Până la urmă, suntem o pensiune cu doar patru camere”, spune Andrei Blidar.

    El vrea acum să ducă mai departe un proiect pornit chiar înainte de pandemie, care a fost accelerat de nevoia de distanţare. Antreprenorul vrea să facă unităţi de cazare individuale, pentru un cuplu sau o familie, într-un cadru natural, izolate de agitaţie. „Similar conceptului de tiny house, dar adaptate nevoilor consumatorilor high-end, de la design ce profită la maximum de priveliştea cadrului natural, la aplicaţii smarthome şi până la aplicaţie pe smartphone pentru rezervare, deschiderea unităţii sau controlul temperaturii anterior sosirii.” La fel ca în cazul Casei din Plai, nu va fi urmată linia tradiţional românească, ci mai degrabă una modernă. Până la finalul acestui an, Andrei Blidar spune că va avea cel puţin câteva astfel de unităţi în funcţiune, cel mai probabil, tot în zona în care se află Casa din Plai.

    Pensiunea este una boutique, de dimensiuni mici, cu patru camere şi multe spaţii comune. Există acolo o cameră dedicată jocurilor, o bibliotecă cu un loc de citit, dar şi alte facilităţi.

  • Povestea oamenilor care au renunţat la viaţa în aglomeratul şi poluatul Bucureşti pentru a se muta în munţi. În ce au transformat aceştia un sat cu doar doi locuitori, aflat în unul dintre cei mai sălbatici munţi din lanţul carpatic

    Gura Milii este un fost cătun de oameni de la munte, obişnuiţi cu traiul dur, în armonie cu natura, în judeţul Buzău. Este „fost”, pentru că acum nu mai locuieşte nimeni acolo permanent. Cu o excepţie. De fapt, două. Familiile Dincă şi Flesariu, care au pus în comun bani şi eforturi pentru a ridica Ferma de sub Penteleu, o oază de linişte departe, departe de lumea dezlănţuită.

    La Ferma de sub Penteleu, denumită astfel pentru că şi-a găsit locul chiar la poalele Muntelui Penteleu, mulsul caprelor este o adevărată plăcere pentru turişti la orele serii. Restul timpului şi-l ocupă cu ateliere de olărit, tâmplărie, fierărie, arte populare, plimbări pe munte cu căruţa, mers cu caprele la păscut… şi lista continuă.

    Când nu fac drumeţii sau mountain bike pe cărările Muntelui Penteleu, se pierd în visare în spaul tradiţional, adică un ciubăr cu apă caldă. Când nu se înduplecă soarele pe plaja amenajată pe malul râului Bâsca Mare, îşi încălzesc mâinile la un foc de tabără. Nicio secundă nu trece fără rost la fermă. Istoria locului a început să se scrie acum mai bine de un deceniu. Totul începea în vara anului 2009, când Valerica şi Alexandru Dincă erau în căutarea unui loc liniştit în care să se retragă din când în când departe de stresul zilnic al Capitalei şi al afacerilor lor de pe atunci. Şi l-au găsit.

    Un colţ uitat de lume, în Munţii Buzăului, nu departe de oraşul Buzău, de unde se trage Alexandru. Aşa au ajuns în fostul cătun Gura Milii, care mai avea doar doi locuitori permanenţi la acea vreme, cuibărit de-a lungul râului Basca Mare de la poalele Muntelui Penteleu – chiar dacă nu cel mai înalt, dar cu siguranţă unul dintre cei mai sălbatici munţi din lanţul carpatic, spun Valerica şi Alexandru Dincă.

    „După venirea pe lume a primului nostru copil, Toma, am extins proprietatea şi am înfiinţat o mică fermă de capre şi o grădină de legume, din dorinţa de a-i asigura fiului nostru cea mai bună hrană sănătoasă şi naturală la care puteam visa. Nu ştiam, la acea vreme, că ceea ce a început ca un hobby şi ca o încercare de a le oferi celor dragi tot ce-i mai bun va reuşi, încet-încet, să ne acapareze viaţa cu totul”, povesteşte familia Dincă.

    Când a venit pe lume şi cel de-al doilea copil, Cezar, s-a extins nu doar familia, ci şi proprietatea, iar mica fermă de capre a tot crescut. Înainte să-şi dea seama, aveau peste o sută de capre, porci, găini, raţe, vaci şi au început să împartă produsele fermei cu prietenii. Următorul pas a fost dezvoltarea unor spaţii de cazare. „Urmând stilul tradiţional ţărănesc, integrându-se în peisaj, luând tot ce este mai bun de la natură, dar dându-i înapoi cel puţin la fel, am construit, treptat, 15 unităţi de cazare. Acestea au venit împreună cu un restaurant tradiţional, unde oaspeţii îşi pot alinta simţurile cu mâncare specific românească, gătită cu ingrediente naturale şi mult, foarte mult suflet.”

    Pentru ca experienţa tradiţională să fie completă, Valerica şi Alexandru Dincă au colectat şi recondiţionat echipamente şi unelte vechi şi au înfiinţat ateliere meşteşugăreşti.

    Pentru ca experienţa tradiţională să fie completă, Valerica şi Alexandru au colectat şi recondiţionat echipamente şi unelte vechi şi au înfiinţat ateliere meşteşugăreşti. Tot ca să diversifice experienţele de la fermă, au amenajat un spa în stil rustic – ciubărul cu apă caldă şi sărată -, dar şi o saună uscată, de unde panorama asupra fermei nu lasă de dorit. „La un moment dat, Ferma ajunsese într-un punct în care complexitatea ei devenise covârşitoare pentru noi. Anul 2016 a fost momentul în care doi prieteni, familia Flesariu – Cristina şi Dan – s-au alăturat Fermei ca parteneri.

    Ne cunoscusem şi devenisem prieteni în 2009, la Gura Milii, când am cumpărat prima parcelă de teren.” Înainte de acel moment-cheie, ambele familii îşi trăiseră vieţile şi carierele în paralel în Bucureşti, fără să ştie una de alta. Valerica şi Alexandru Dincă aveau o firmă de colectare şi reciclare deşeuri industriale, Cristina Flesariu era parteneră la o firmă românească de executive search, iar soţul ei, Dan, făcea carieră în domeniul imobiliar. „În Gura Milii, am avut plăcerea şi onoarea de a-i cunoaşte şi de a fi vecini cu ultimii doi locuitori, Nea Ionică şi Tanti Vica, oameni simpli, de nădejde, dintr-o bucată, cum se spune.

    Au fost vremuri când Gura Milii a avut o viaţă economică mai tumultoasă. A existat şi o mocăniţă care trecea pe aici, în drumul său de la Nehoiu la Comandău, în special pentru transportul lemnelor. De fapt, actualul drum forestier pe care se face accesul la ferma noastră este fosta linie de mocăniţă. La Comandău mai există încă planul înclinat pe care întorcea trenul la capăt de linie, o construcţie inginerească clasificată ca monument.”

    Copilăria de la ţară a Valericăi şi a lui Alexandru Dincă a fost cea care i-a călăuzit în amenajarea Fermei de sub Penteleu, care, mai mult decât fermă, este un complex cu mai multe imobile. Casa Mare este prima casă de vacanţă, cea care i-a adus, de altfel, în Gura Milii, iar Casa Maramureşeană, Casa Tâmplarului, Casa Olarului sunt alte unităţi de cazare individuale tematice. În total, sunt 16 unităţi de cazare şi o a 17-a în curs de finalizare.Totul a fost construit din aproape în aproape, în funcţie de resurse şi de idei, iar investiţiile nu s-a oprit niciodată, nici măcar acum. De pildă, când au ajuns acolo, cei doi proprietari ai Fermei de sub Penteleu nu găsiseră nici curent electric, aşa că singuri a trebuit să se ocupe de toată infrastructura necesară.

    Valerica şi Alexandru Dincă, fondatori Ferma de sub Penteleu: „La un moment dat, Ferma ajunsese într-un punct în care complexitatea ei devenise covârşitoare pentru noi. Anul 2016 a fost momentul în care doi prieteni, familia Flesariu – Cristina şi Dan – s-au alăturat Fermei ca parteneri. Ne cunoscusem şi devenisem prieteni în 2009, la Gura Milii, când am cumpărat prima parcelă de teren.”

    „Tarifele variază de la 45 de euro pe noapte pentru Căbănuţă – cea mai mică unitate de cazare, o căsuţă cochetă pentru două persoane, până la 150 de euro pe noapte pentru Casa Tâmplarului – cea mai mare şi mai luxoasă unitate de cazare, o casă individuală cu living şi dormitor la parter şi cu un dormitor matrimonial cu şemineu şi terasă la mansardă, sau 320 de euro pe noapte pentru Casa Mare – fosta noastră casă de vacanţă, cu patru dormitoare foarte spaţioase.” La aceste tarife se adaugă cel de pensiune completă, de 45 de euro pe zi pentru un adult. Anual, peste 500 de familii ajung la Ferma de sub Penteleu să se relaxeze, iar unele revin chiar de mai multe ori pe an.

    Printre turişti, se regăsesc şi oameni din Israel, Marea Britanie, Franţa, Ucraina sau ţările nordice. Anul 2020 a fost însă cu certitudine al românilor, pentru că restricţiile internaţionale au ajutat foarte mult turismul intern. „Dacă cele trei luni de lockdown au conturat o perspectivă în cel mai bun caz gri pentru industria noastră, am reuşit să ne mobilizăm şi să creăm cadrul şi procedurile necesare pentru a oferi oaspeţilor siguranţa sanitară, imediat ce am redeschis, în luna iunie. Putem spune că, în zece luni de activitate, am reuşit să recuperăm mare parte din pierderile din prima parte a anului, astfel încât am închis anul 2020 cu rezultate apropiate de 2019, ce-i drept, şi cu trei unităţi de cazare în plus.” Valerica şi Alexandru Dincă, împreună cu partenerii lor de business, îşi doresc acum să consolideze tot ce-au realizat de-a lungul ultimului deceniu, apoi nu exclud o extindere a proiectului pe acelaşi amplasament. Dar nu vor să ajungă la mai mult de 20-25 de unităţi de cazare. De ce? Pentru că esenţele tari se ţin totuşi în sticluţe mici.

    Casa Mare este prima casă de vacanţă, cea care i-a adus, de altfel, în Gura Milii, iar Casa Maramureşeană, Casa Tâmplarului, Casa Olarului sunt alte unităţi de cazare individuale tematice.

  • Un român care s-a săturat să trăiască printre străini a decis să revină în ţară după 15 ani, să readucă la viaţă un loc uitat de lume şi să îl transforme într-o afacere

    Glod. Judeţul Alba. O casă la capătul unui sat care nu continuă niciunde mai departe. Un loc de încărcat bateriile, unde familia Muşat s-a „branşat” acum mai bine de doi ani şi unde primeşte oaspeţi dornici de conexiune, într-un loc ca acasă. E Casa Glod, un cuibar unde patul miroase a ierburi şi lavandă, soba e împărăţia lemnelor care trosnesc când afară ţiuie viscolul, iar dimineaţa răsună numai a linişte.

    Pe Alin Muşat, brăilean la origine, l-a adus în Alba o discuţie ispititoare cu finul său, ai cărui părinţi locuiesc în Glod. Stăteau de vorbă într-o zi la telefon, când finul i-a spus că tocmai se afla la Glod ca să-şi încarce bateriile. „Am spus că vreau şi eu să văd cum e să-ţi încarci bateriile!”, îşi aminteşte Alin Muşat.

    Aşa că a mers direct la sursă. El şi familia s-au îndrăgostit instantaneu de locul în care au poposit în plină lună mai, după o ploaie zdravănă, când totul era înflorit şi însorit până la refuz. Glodul este excepţional în orice anotimp, spune Alin Muşat, însă mai este cireaşa de pe tort. E un loc izolat, drum mai departe de el nu există, pe unde vii trebuie să te şi întorci. Din tot satul, familia Muşat s-a stabilit într-un loc unde nu exista drum de acces, apă sau curent, aşa că le-au făcut pe toate de la zero.

    Alin Muşat poartă în spate o experienţă de 18 ani ca asistent medical. O perioadă, a lucrat la Milano, în cadrul unuia dintre cele mai mari grupuri de spitale private din Italia – Gruppo San Donato (GSD). Când patronul spitalului în care lucra a încetat din viaţă, la conducere a venit fiul său, iar atunci Alin Muşat a decis să se întoarcă în România.

    „Ne doream să facem ceva pentru noi, legat însă de tradiţie. Noi şi în timpul în care am stat în Italia, adică 15 ani, tăiam purcelul, făceam şuncă, afumam peşte, ne îmbrăcam tradiţional la petreceri.”

    Aplecarea către tradiţie nu l-a părăsit aşadar niciunde, aşa că, înapoi acasă, nu a avut decât să se reconecteze cu ea. Până când s-a restabilit definitiv în România, o perioadă a făcut săptămânal naveta Milano – Glod, pentru a pune la punct ceea ce avea să devină cel mai confortabil refugiu. Într-un final, acum aproape trei ani, în februarie 2018, Casa Glod a fost gata.

    „Citisem pe site-ul Adelei Pârvu (blogger de design interior – n. red.) despre un băiat din Maramureş care recondiţionează casele vechi din lemn, Dani Hotea. Am ajuns la el şi am văzut cum redă viaţa caselor la care oamenii renunţă.”

    El a strămutat trei case şi le-a adus în complexul pe care îl are astăzi familia Muşat. Fiecare din ele are o poveste. Cea mai apreciată de turişti este Casa-Muzeu, denumită astfel pentru că este cea mai veche dintre toate. Urmează Primăria şi Şcoala în topul preferinţelor.

    „Oamenii din sat au făcut aceste căsuţe acum 200-300 de ani, le-au construit ca pe nişte case din lego, dar la scară mare. Ele se desfac şi se construiesc la loc, se montează cu ceară, iar lemnul are o elasticitate foarte mare. Casa de lemn oferă un mare confort – iarna este călduroasă, vara este răcoroasă”, spune Alin Muşat.

    Alin Muşat, proprietar Casa Glod: „Multe agenţii de turism ne-au sunat şi ne-au spus că le place locul şi vor să încheiem o colaborare. Dar vara asta a fost atât de ocupată, încât nici agenţiile nu au mai putut trimite oameni la noi. Dacă aveam de trei ori capacitatea pe care o avem, am fi ocupat totul.”

    Le-a poziţionat astfel încât, în fiecare anotimp, soarele să desfete fiecare fereastră în parte. În total, disponibile pentru cazare sunt cinci camere, cu câte două locuri, iar în fiecare cameră se mai poate instala, la nevoie, un pat suplimentar. Pentru două persoane, tariful este de 235 de lei pe cameră pe noapte.

    „Mai avem două căsuţe. Una dintre ele e foarte mică, a fost de fapt o fierărie, nu o casă, iar deasupra ei vrem să facem o cameră. În cealaltă casă vrem să amenajăm alte trei camere. Dar rămâne de văzut când vom avea suficienţi bănuţi. În spatele fiecărei case sunt foarte multe detalii, iar acestea costă”, mărturiseşte Alin Muşat.

    În spaţiile de cazare pe care le-a amenajat cu migală, el îşi doreşte ca oaspeţii să se simtă cum s-ar simţi într-o vacanţă la bunici. Tocmai de aceea, nu a denumit proiectul „pensiune”, ci „casă”. Un fel de „acasă”. Cineva care alege să vină pentru câteva zile la Casa Glod trebuie să plece din start cu dorinţa de a se regăsi pe sine. Nu va găsi acolo televizor sau internet, dar se va putea bucura din plin de apă bună, aer curat, mâncare delicioasă, trasee montane, sobe ca-n poveşti, pe care se poate dormi.

    „Este o altă lume, o lume uitată, pe care oamenii o apreciază din ce în ce mai mult, tocmai pentru că e din ce în ce mai greu de găsit.”

    La distanţă de o oră cu maşina de jur-împrejur, se poate ajunge la Alba Iulia, la Hunedoara, la Deva sau la Roşia Montană. Nu sunt departe nici Cheile Cibului, Cheile Caprei sau Cheile Glodului. Iar pentru aventurieri, zona nu duce lipsă de trasee montane, de la cele mai simple, de o oră, până la cele mai provocatoare, de patru ore. Vara aceasta, de ele s-au bucurat din plin turiştii reorientaţi către România din cauza pandemiei.

    „Anul trecut au fost foarte mulţi străini la noi, iar anul acesta – foarte mulţi români. Multe agenţii de turism ne-au sunat şi ne-au spus că le place locul şi vor să încheiem o colaborare. Dar vara asta a fost atât de ocupată, încât nici agenţiile nu au mai putut trimite oameni la noi. Dacă aveam de trei ori capacitatea pe care o avem, am fi ocupat totul.”

    De linişte şi de pace s-au îndrăgostit şi oamenii care au revenit la Casa Glod chiar şi de şase ori, spune Alin Muşat. Nici nu mai încape vorbă că toate camerele sunt deja ocupate pentru Crăciun încă din vară. Această vară ca niciuna alta înainte, în zodia coronavirusului, care i-a făcut pe unii chiar să meargă să lucreze „remote“ de la Casa Glod, vreme de câteva săptămâni. Chiar dacă nu există conexiune la internet, hotspotul funcţionează, aşa că, de la profesori la corporatişti, au fost numeroşi cei care s-au retras în Alba pentru a presta munca de acasă dintr-o altfel de casă. Una tradiţională.

    „Avem saltele făcute din cânepă ţesută la război, pe care am luat-o de la oamenii din sat. Am umplut saltelele cu paie de ovăz şi flori de lavandă. De ce ovăz? Pentru că nu face gărgăriţe. Am luat gata tradiţiile bătrânilor şi le-am adus la noi în casă.”

    Împreună cu soţia lui şi copiii, Alin Muşat s-a stabilit în Glod, pentru a fi sigur că rămâne mereu cu bateriile încărcate. Copiii merg la şcoală la Alba Iulia, iar de luni până vineri mama lor stă cu ei acolo, pentru ca weekendurile să le petreacă împreună în Glod.

    „Noi nu am investit aici ca să scoatem banii într-un anumit număr de ani. Scopul a fost să nu facem un loc comercial, ci unul în care oamenii să vină cu drag. Pe toţi cei care vor să facă aşa ceva, îi încurajez să facă, dar fără să transforme totul în ceva comercial. Vrem să rămânem mici şi să putem oferi acea căldură pe care oamenii o găsesc când merg acasă la rudele lor”, spune Alin Muşat.

  • Descoperă România. Destinaţii altfel: Case săseşti din inima Transilvaniei au fost transformate în case de oaspeţi pentru turiştii care vor să experimenteze viaţa la sat

    Antreprenorii au lăsat Bucureştiul pentru a deschide două case de oaspeţi la sat în Viscri  şi Cincşor, reastaurând vechi case săseşti.

    Case tradiţionale săseşti din satele din Transilvania au fost transformate în case de oaspeţi pentru a putea primii turiştii dornici de a avea experienţa unei vacanţe la sat. În Viscri şi în Cincşor, antreprenorii au deschis mici pensiuni astfel încât turiştii să se pot bucura de traiul vieţii la sat.

    Viscri, satul din judeţul Braşov, situat la câţiva kilometri de drumul care leagă Braşovul de Sighişoara, este cunoscut pentru biserica fortificată săsească, care face parte din cele şase din patrimoniul mondial UNESCO. Totodată, Viscri mai este popular şi pentru că Prinţul Charles al Marii Britanii deţine în acest sat o proprietate.

    Astfel, doi antreprenori din Bucureşti, Alexu Toader şi Mara Elena Oană, au lăsat viaţa aglomerată a Bucureştiului pentru traiul la sat şi au deschis casa de oaspeţi Viscri 32-White Barn & Blue House, care are un restaurant şi o mică pensiune.

    Casa de oaspeţi are în prezent trei camere cu baie proprie, mobilierul este restaurat şi în fiecare cameră există câte o sobă construită din ceramică tradiţională. Modul în care casa de oaspeţi de la Viscri este amenajată duce cu gândul la vechile case rurale din Transilvania. Viscri 32 are şi un restaurant construit într-un vechi hambar.

    Conform site-ului de rezervări Airbnb, casa de oaspeţi are cele două camere ocupate până în luna ianuarie 2021, iar preţul unei astfel de camere ajunge la aproximativ 670 lei pe noapte.

    Carmen Schuster, care locuieşte în localitatea braşoveană Cincşor, care numără doar 650 de locuitori, a deschis o Casa de Oaspeţi în satul transilvănean. Ea s-a mutat în Cincşor în urmă cu aproape cinci ani şi a dezvoltat proiectul Casele de Oaspeţi de la Cincşor, care are în componenţa sa patru case cu un total de 18 camere şi o capacitate de cazare de circa 40 de persoane. Acestora li se adaugă un restaurant în bucătăria căruia se folosesc ingrediente locale, acolo unde ele există.

    Toate cele patru case au trecut printr-un proces de restaurare, astfel încât să se păstreze aerul unei case tradiţionale săseşti. Una dintre case este o veche şcoală evanghelică, o clădire foarte modernă pentru un sat transilvănean, scriu reprezentanţii pe site-ul pensiunii.

    Casa are patru camere, o bibliotecă şi o zonă de relaxare în salonul din vechea cancelarie.

    O altă casă în care pot dormi turiştii este o veche casă parohială, printre cele mai vechi clădiri din Cincşor, care a fost restaurată şi transformată astfel încât să poată primi oaspeţi în cele cinci camere ale sale. În cadrul proiectului se mai află şi casa ţărănească care are trei camere decorate în stil rustic-modern şi o casă numită Frank House, care înainte a fost magazinul satului.

    Conform site-ului de rezervări Booking.com, o noapte de cazare la Casa de oaspeţi Cinşor în perioada 27-28 august este de 70 de euro pentru doi adulţi într-o cameră dublă.

  • Atenţie! Cea mai nouă metodă de înşelăciune de sărbători

    Falşi proprietari de pensiune din judeţul Maramureş au postat un anunţ de închiriere pentru Revelion pentru suma de 7.000 de lei. Ei sunt căutaţi acum de poliţişti şi vor fi cercetaţi pentru tentativă la înşelăciune.

    Poliţia Maramureş anunţă că s-a sesizat după ce persoane necunoscute au postat pe un site un anunţ prin care ofereau spre închiriere o pensiune situată în judeţul Maramureş, pentru 7.000 de lei.

    Falşii proprietari cer jumătate din sumă, ca avans, pentru un pachet de servicii turistice de Revelion, incluzând trei nopţi de cazare în întreaga pensiune.

    Fotografiile postate în anunţ aparţin însă unei pensiuni din alt judeţ, iar la adresa indicată din localitatea maramureşeană funcţionează o altă pensiune.

    Poliţiştii anunţă că au deschis un dosar penal pentru tentativă la înşelăciune şi caută atât autorii, cât şi posibile victime.

    „Poliţia Maramureş vă recomandă să verificaţi cu atenţie ofertele de turism existente în mediul on-line şi să folosiţi site-urile autorizate pentru asemenea rezervări, astfel încât să nu cădeţi victima unor infracţiuni de înşelăciune. …iar sărbătorile să rămână aşa cum trebuie, adică fericite”, scriu poliţiştii din Maramureş.

  • Atenţie!! Cea mai nouă metodă de înşelăciune de sărbători.

    Poliţia Maramureş anunţă că s-a sesizat după ce persoane necunoscute au postat pe un site un anunţ prin care ofereau spre închiriere o pensiune situată în judeţul Maramureş, pentru 7.000 de lei.

    Falşii proprietari cer jumătate din sumă, ca avans, pentru un pachet de servicii turistice de Revelion, incluzând trei nopţi de cazare în întreaga pensiune.

    Fotografiile postate în anunţ aparţin însă unei pensiuni din alt judeţ, iar la adresa indicată din localitatea maramureşeană funcţionează o altă pensiune.

    Poliţiştii anunţă că au deschis un dosar penal pentru tentativă la înşelăciune şi caută atât autorii, cât şi posibile victime.

    „Poliţia Maramureş vă recomandă să verificaţi cu atenţie ofertele de turism existente în mediul on-line şi să folosiţi site-urile autorizate pentru asemenea rezervări, astfel încât să nu cădeţi victima unor infracţiuni de înşelăciune. …iar sărbătorile să rămână aşa cum trebuie, adică fericite”, scriu poliţiştii din Maramureş.

  • Cum a transformat un inginer îndrăgostit de Delta Dunării o reşedinţă de vară pentru familie într-o pensiune de 10 camere decorată cu elemente tradiţionale din zonă

    Delta Dunării i-a cucerit pe unii dintre vizitatorii săi datorită florei şi faunei aparte. Pe alţii i-a convins cu gastronomia cum alta nu-i în România. Există însă şi aceia care au mers în Deltă ca să asculte liniştea şi n-au mai vrut să se vadă plecaţi. Un astfel de exemplu este chiar cel al lui Eugen Octavian şi al soţiei sale Mălina care au găsit o modalitate ce le-a permis să transforme acest paradis natural în reşedinţă – de vară, dar nu numai. Cum? Au deschis în satul Ilganii de Jos, comuna Nufăru, pe braţul Sfântu Gheorghe, la 17 kilometri de Tulcea, o pensiune. Iara.

    „Atât eu, cât şi soţia mea suntem iubitori de Deltă, chiar şi înainte să avem pensiunea ajungeam o dată sau de două ori pe an aici“, povesteşte antreprenorul Eugen Octavian, de formaţie inginer. În continuare el lucrează în domeniu, oferind consultanţă şi coordonând proiecte locale şi internaţionale, însă atunci când prinde puţin timp liber fuge în Deltă, unde soţia sa administrează pensiunea Iara.

    Merge pentru pensiune, merge pentru peisaje, dar merge şi pentru că e, după cum se descrie chiar el, un „pescar amator înrăit“. Iar aici are ocazia să le facă pe toate, să îmbine şi utilul, şi plăcutul.

    Dar cum a ajuns însă un iubitor de Deltă să investească într-o zonă defavorizată din punct de vedere economic, dar favorizată de zeii care i-au dat frumuseţe din plin?

    „Îmi amintesc, era o zi de duminică şi discutam cu soţia mea la o cafea. Am întrebat-o cum i s-ar părea dacă am cumpăra un teren în Deltă pe care să ridicăm o căsuţă pentru noi doi, o casă de vacanţă.“ Ea i-a spus atunci că în urmă cu 2-3 săptămâni chiar văzuse un teren de vânzare într-un ziar, a căutat anunţul şi i l-a arătat. „Am sunat la numărul respectiv de telefon, ne-a răspuns cineva din Constanţa şi de acolo lucrurile s-au desfăşurat cu o viteză uimitoare.“

    Terenul era (este) amplasat pe braţul Sfântu Gheorghe, la 17 kilometri de Tulcea, la apă. Poziţia era bună, dar ca stare naturală, acolo era mlaştină. Mai mult, avea apă trasă din sat, dar în rest nimic altceva. L-au cumpărat totuşi.

    Iar ideea unei case de vacanţă a crescut, s-a dezvoltat în altceva.

    „Era anul 2013 când ne-am întâlnit cu nişte prieteni şi am discutat despre posibilitatea de a ridica o pensiune în Deltă, apelând şi la fonduri europene. Ne-am gândit că avem avantajul că atât eu, cât şi soţia mea suntem ingineri şi am lucrat pe proiecte naţionale şi internaţionale, deci ştim direcţia lucrurilor.“

    Au lucrat toată partea de inginerie cu un arhitect din Tulcea care le-a sesizat şi primul obstacol dintr-un şir mai lung ce avea să urmeze. Iniţial antreprenorii cumpăraseră 1.500 mp de teren, dar luaseră decizia că vor o pensiune cu 10 camere şi au aflat atunci că au nevoie de 300 mp de teren pentru amprenta la sol a clădirii, deci de o suprafaţă mai mare în total.

    Cititi mai multe pe www.https://da.zf.ro

  • Doina şi Ciprian Savin din Câmpulung Moldovenesc fac afaceri de 200.000 de euro cu un complex tip pensiune-muzeu în Bucovina

    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma  zf.ro/afaceri-de-la-zero . În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Doina şi Ciprian Savin, originari din Suceava, au pus bazele unui complex de tip pensiune format din patru case în zona masi­vu­lui Rarău din Munţii Bucovinei. Cu cinci angajaţi, cei doi proprietari ai proiectului numit Casa Poveste au avut în 2018 o cifră de afaceri de aproape 200.000 de euro.
     
    Cele patru case din Câmpulung Moldo­venesc, judeţul Suceava, reprezintă de fapt o pen­siune-muzeu, un concept la care Doina şi Ciprian Savin au ajuns după ce vreme de mai mulţi ani au colecţionat mobilier şi diverse obiecte de decor specifice Bucovinei. Ulterior, s-au gândit că ar putea începe să colecţioneze şi case din lemn caracteristice zonei, pentru a expune colecţiile adunate în timp. Iniţial, şi-au dorit ca acestea să funcţioneze ca muzeu, dar treptat au ajuns la concluzia că ar fi mai rentabil să le transforme în pensiune. Acum, proiectul – deschis în 2013 – se întinde pe un teren de două hectare şi are în total 14 camere.
     
    „Am început simultan cu trei case pe care le-am achiziţionat, în­semnat, dezmembrat, strămutat, reasamblat şi reabilitat. Având în vedere că bugetul planificat iniţial a fost spulberat de multitudinea de cheltuieli neprevăzute, am luat decizia să facem pensiune-muzeu. Recuperarea investiţiei iniţiale este mult mai rapidă în turism decât prin muzeu şi permite reinvestirea în noi achiziţii”, spune Ciprian Savin. 
     

  • Cât costă o cameră în hotelul Simonei Halep de Valentine’s Day

    Cum era de aşteptat, mai sunt disponibile doar foarte puţine camere de Valentine’s Day la hotelul lui Halep

    două nopţi într-o cameră “suită junior” cu 1 pat dublu mare şi cu mic dejun inclus te costă puţin peste 1000 de lei.

    Hotelul este o pensiune care combină confortul modern cu ambianţa medievală şi are blazoane, halebarde, armuri, scuturi, săbii şi picturi originale. Camerele au podea cu mochetă, TV prin cablu cu 300 de canale, precum şi facilităţi pentru prepararea de ceai/cafea.

    Simona Halep este proprietara fostei pensiuni Heraldic Club din Poiana Braşov, redenumită Drachenhaus, dar şi a hotelului cu acelaşi nume din municipiul Braşov, de pe strada Nicolae Bălcescu, în plin centru istoric al oraşului. Halep a plătit pentru cele două imobile două milioane de euro.

    DRACHENHAUS HOTEL e cotat la 8.9 din 10 pe booking.com