BusinessMagazin

Tag: pandemia

  • Pandemia este mană cerească pentru grupurile de crimă organizată în UE care se infiltrează în nişele făcute în economie de criză. Tinerii care nu-şi găsesc de lucru pot fi recrutaţi mai uşor de clanurile mafiote

    Recesiunea care va lovi Europa după pandemie va ajuta grupurile de crimă organizată să se infiltreze în sectorul de business şi să recruteze specialişti rămaşi fără un loc de muncă, avertizează Europol, agenţia UE de cooperare în materie de aplicare a legii, potrivit EUobserver.

    „Companiile care îşi desfăşoară ac­tivitatea în sectoare care resimt pre­­­siuni economice puternic ne­ga­ti­ve, cum ar fi cel al ospitalităţii, de ca­te­ring şi turism, devin mai vulnerabile în faţa infiltrării grupurilor de crimă organizată“, se arată într-un raport recent al acesteia.

    Presiunile crescute asupra băncilor ar putea duce la un due-diligence mai slab le­gat de delictele financiare, în timp ce firmele sărăcite şi chiar şi au­to­ri­tă­ţile locale vor deveni probabil mai dis­puse să treacă cu vederea practici cum ar fi serviciile ilegale de eli­mi­nare a deşeurilor. În acelaşi timp, specialiştii din domeniul financiar şi juridic, cât şi tinerii cu aptitudini IT care nu găsesc de lucru vor fi mai vulnerabili în faţa recrutării de către astfel de grupuri, avertizează Eu­ro­pol.

    Raportul Euro­pol, cel mai am­plu de acest fel din is­to­ria agenţiei, arată că pandemia a creat deja noi oportunităţi pentru delincvenţi. Pan­demia de coronavi­rus a constituit un catalizator pentru apa­riţia de noi scheme online de fra­u­dă; trecerea bruscă la munca de la distanţă a făcut multe reţele corpo­rate vulnerabile în faţa atacurilor cibernetice; copiii petrec mai mult timp online nesupravegheaţi, devenind mai vulnerabili la exploatare.

    Sche­me de genul celor care implică echi­pa­­mente de pro­tec­ţie false, servicii me­­dicale false me­ni­te să-i ajute pe de­lincvenţi să pă­trun­dă în casele oame­nilor, cât şi vân­zările de vaccinuri con­­­­trafăcute sunt în creştere, mai aver­­tizează Europol în ultimul ra­port. Acesta conţine puţine veşti bune, atrăgând atenţia că vânzările de droguri ilegale şi utilizarea vio­len­ţei de către grupurile de crimă organiza­tă au atins niveluri mai ridicate decât oricând.

    „Suntem într-un moment crucial. Impactul crimei organizate asupra vieţilor cetăţenilor, asupra economiei, asupra statului de drept este prea mare“, arată Catherine De Bolle, director Europol.

    În acelaşi timp, din cauza regimurilor deficitare de recuperare a activelor din Europa, „peste 98% din sumele obţinute prin acţiuni ilegale rămân în mâinile grupurilor criminale“, se arată în raportul Europol, care face ael pentru reformă în acest domeniu.

  • Pandemia în cifre: Un an de lockdown-uri a costat economia britanică peste 250 de miliarde de lire

    O analiză a Centrului pentru Economie şi Cercetări privind Mediul de Business (CEBR) arată că, în timp ce Marea Britanie a suferit pagube semnificative din cauza restricţiilor impuse de pandemie, greul a fost dus de regiunile mai sărace, conform unui raport publicat luni, citat de The Guardian.

    Compania a declarat că diferenţa dintre nord şi sud ar putea creşte în condiţiile în care guvernul nu va lua măsurile necesare pentru a se asigura că părţile mai puţin înstărite ale ţării nu vor continua să suporte, în mod disproporţionat, pierderile provocate de coronavirus.

    Sam Miley, economist CEBR, spune că raportul a comparat estimările organizaţiei din perioada pre-COVID-19 cu nivelul de producţie înregistrat în cele 12 luni de după anunţarea primului lockdown din 2020.

    Valoarea adăugată brută – care măsoară valoarea bunurilor şi serviciilor produse de economie, minus costurile de producţie şi costurile materialelor prime – a fost cu peste 250 de miliarde de lire sub nivelurile prezise de grupul britanic, spune Miley.

    Cele mai grave pierderi au fost raportate în Londra, unde lipsa de activitate a business-urilor a şters 51,4 miliarde de dolari din economie.

    Datorită programului de vaccinare al autorităţilor – unul dintre cele mai eficiente la nivel global – economia britanică ar putea atinge nivelurile pre-COVID-19 până la finalul anului, potrivit guvernatorului Băncii Angliei, Andrew Bailey.

  • Pandemia a produs dezechilibre care ameninţă să încetinească revenirea economiilor

    Cei mai mari producători de containere de transport de mărfuri din lume întâmpină probleme în a aco­peri o cerere în creştere puternică pentru cutiile de metal în care sunt trans­portate aproximativ 90% din bu­nuri în jurul lumii, scrie Bloomberg.

    O revenire în forţă a comerţului în a doua jumătate a anului trecut i-a luat pe producătorii de containere, în cea mai mare parte companii chi­nezeşti, prin surprindere. Aceştia şi-au tot crescut producţia de atunci, dar nu au reuşit să diminueze penuria.

    Problema este similară cu cele din industria auto, unde construc­torii şi-au redus comenzile de semi­con­duc­toare la începutul anului 2020, aşteptându-se la o scădere a vânză­ri­lor, fiind ulterior luaţi prin sur­prin­de­re de rezistenţa consumu­lui gospodăriilor.

    Samsung Electronics a tras recent un semnal de alarmă cu privire la un dezechilibru serios din industria semiconductoarelor, ulti­mul avertisment că criza de semi­con­ductoare cu care se luptă con­struc­torii auto riscă să se extindă către sec­torul tech, potrivit Financial Times.

    Semnalul venit din partea celui mai mare producător de cipuri pen­tru computer din lume vine în con­diţiile în care guverne şi companii se declară îngrijorate că deficitele de pe piaţa semiconductoarelor ar putea încetini redresarea economiilor de pe urma crizei generate de pandemie.

    Revenind la sectorul containe­relor, penuria şi aglomeraţia din por­turi s-ar putea prelungi în al doilea semestru al acestui an, cererea de bunuri din China fiind aşteptată să rămână ridicată, notează Bloomberg.

    Industria producătoare de con­tai­nere nu a intrat în 2020 de pe o poziţie bună, producţia şi vânzările din China scăzând în 2020, potrivit China International Marine Contai­ners, cel mai mare producător din lume. A existat de asemenea un ex­ce­dent uriaş de cutii, iar acest ex­ce­dent, dublat de aşteptările legate de o prăbuşire a comerţului pe fon­dul pandmiei a generat o scădere a co­menzilor către producătorii chinezi.

    Totuşi, situaţia s-a schimbat la mijlocul anului, în contextul în care consumatorii din SUA şi alte ţări au achiziţionat masiv computere şi echipamente pentru munca de acasă, pentru decorarea locuinţelor, iar importurile de măşti şi alte bunuri având legătură cu pandemia au crescut puternic.

    Exporturile în creştere din China au dus mai apoi la un val de comenzi pentru containere noi. Producţia de containere noi a crescut mai apoi, însă nu suficient pentru a compensa faptul că nu există suficiente cutii folosite care revin în China pentru a fi reumplute şi re-exportate.

    Situaţia nu se va îmbunătăţi până în iunie, când vaccinările vor tempera pandemia, iar cutiile vor începe să revină în China, anticipează Mai Boliang, CEO şi preşedinte al CIMC.

  • Anul 2020 conturează pentru prima dată harta turistică a României

    În 2019, Bucureştiul a fost cel mai vizitat oraş din România, atât de turiştii străini, cât şi de cei români, care au venit într-un număr de peste 2 milioane, însă pandemia a detronat Capitala, poziţionând-o pe locul al treilea, scrie ZF.

    Cel mai vizitat judeţ din România în 2020 a fost Constanţa, care a primit peste 1 milion de turişti anul trecut, conform datelor Institutului Naţional de Statistică.

    Este pri­mul an în care Constanţa reuşeşte să atragă cei mai mulţi turişti, concurând cu Braşovul şi Bucureştiul în ultimii ani. În ultimii ani, Capitala a fost cea mai vizitată de către turişti, dar pandemia a schimbat acest lucru, astfel că în 2020 au reuşit să ajungă doar 560.000 de turişti în Bucureşti.

    Constanţa, Braşovul şi Bucureştiul s-au lup­tat în ultimii ani în ceea ce priveşte pri­mele poziţii în clasamentul celor mai vizitate ju­deţe, dar Bucureştiul câştiga detaşat, având chiar şi peste 2 milioane de turişti, pe când Braşovul şi Constanţa înregistrau cu un mi­lion de turişti mai puţin.

    În 2019, Bucureştiul a fost cel mai vizitat oraş din România, atât de turiştii străini, cât şi de cei români, care au venit într-un număr de peste 2 milioane, însă pandemia a detronat Capitala, poziţionând-o pe locul al treilea.

    Totuşi, pandemia a schimbat lucrurile, astfel că judeţul de la malul mării deşi a înregistrat mai puţini turişti faţă de 2019, când au sosit circa 1,3 milioane turişti, a reuşit anul trecut să se situeze pe prima poziţie în clasamentul celor mai vizitate judeţe. Pe locul al doilea se află Braşovul, care nu şi-a schimbat poziţia în clasament, dar a atras mult mai puţini turişti. În 2019, circa 1,3 turişti au ajuns în Braşov, pe când anul trecut numărul acestora a fost de doar 715 mii.

    Bucureştiul are cea mai dezvoltată infrastructură hotelieră din ţară, fiind prezente cele mai multe hoteluri de patru şi de cinci stele din România. Deşi hotelierii din Bucureşti şi-au concentrat businessul către turismul de business, care în alţi ani a fost motorul creşterii şi dezvoltării turismului, anul trecut au fost cei mai afectaţi din industrie.

    Turismul de business a fost puternic impactat de efectele pandemiei, astfel că, multe companii au renunţat să îşi trimită oamenii în delegaţii sau să organizeze diferite evenimente, ceea ce a însemnat scăderi masive pentru hotelierii de business. Hotelurile din marile oraşe au fost foarte afectate de noile condiţii de lucru adoptate de către companii, astfel că gradul mediu de ocupare nu a trecut de 20% în cazul hotelurilor de lux.

    Pe lângă faptul că turismul de business a fost cel mai afectat de către pandemiei, revenirea acestuia este estimată a se produce mult mai lent faţă de turismul de leisure.

    România are doar 36 de hoteluri de cinci stele, cu două mai multe faţă de anul anterior, iar aproape jumătate dintre acestea se află în Bucureşti şi Cluj. Două dintre cele mai mari branduri din piaţa hotelurilor de lux din România sunt JW Marriott şi Intercontinental, ambele fiind în Bucureşti.

    Capitala este principalul pol de business din ţară, dar şi destinaţia care atrăgea cei mai mulţi turişti străini, cei mai mulţi venind în interes de afaceri. Acest lucru a fost însă schimbat de pandemie, care a determinat autorităţile mai multor state să impună restricţii în privinţa călătoritului.

    Constanţa a reuşit să ocupe primul loc în 2020 în clasamentul celor mai vizitate judeţe din cauza faptului că mulţi români au ales anul trecut să îşi facă vacanţa de vară pe litoralul românesc, deşi în alţi ani preferau să călătorească în afara ţării, Bulgaria, Grecia şi Turcia fiind pe primele locuri în preferinţele turiştilor români.

    La polul opus, cele mai puţin vizitate judeţe de către turişti în 2020 au fost Giurgiu, cu doar 5.700 de turişti sosiţi, Teleorman, cu 6.500 de turişti, şi Călăraşi, 9.900 de turişti.

  • Pandemia a transformat 2020 în anul animalelor de companie. Piaţa de hrană şi produse de îngrijire pentru câini, pisici sau păsări merge spre 3 mld. lei după un plus de 13%

    Vânzările de produse şi servicii pentru animalele de companie aproape s-au triplat în perioada 2008-2020, iar trendul ascendent se va menţine.

    Piaţa de hrană şi produse de îngrijire pentru câini, pisici, păsări sau alţi prieteni necuvântători va creşte în acest an cu circa 13%, până la un pas de 3 mld. lei, conform datelor oferite de compania de cercetare de piaţă Euromonitor. În timp ce multe alte sectoare economice au scăzut considerabil sau în cel mai bun caz au stagnat, aceasta este pe val.

    „Tot mai multe familii adoptă animale de companie, mai ales câini“, spunea recent Leszek Wacirz, country manager la Nestle România, companie care este activă pe piaţa de hrană pentru animale cu divizia Purina. El face referire la faptul că în această perioadă în care oamenii a trebuit să stea acasă mai mult, românii, dar nu numai, au decis să aibă un prieten necuvântător alături.

    Orientarea mai degrabă către câini vine în contextul în care libertatea de mişcare a fost limitată de către autorităţile care au vrut să împiedice astfel răspândirea virusului. Astfel, motivele pentru care românii şi cetăţenii celor mai multe ţări din lume aveau voie să iasă erau cumpărăturile de strictă necesitate, activităţile sportive şi plimbarea animalelor de companie, adică a câinilor.

    În România “moda” animalelor de companie a venit mai târziu, însă odată cu creşterea puterii de cumpărare şi călătoriile către Vest, numărul persoanelor care cumpără sau adoptă un pet a crescut.
     

  • Pandemia, refugiaţii şi „superioritatea” morală suedeză. Si cum a ajuns să fie privită în lume ca omul „ciudat” al Europei

    Mulţi dintre cei care au lăudat strategia „iubirii de libertate” a Suediei în ceea ce priveşte pandemia de COVID-19 sunt aceiaşi oameni pe care politica „inimilor deschise” adoptată de guvernul suedez în criza refugiaţilor din 2015 i-a îngrozit. Pentru cei mai mulţi, Suedia este de neînţeles.

    O criză capătă dimensiuni globale, iar Europa suferă cumplit. Aproape toate ţările reacţionează la unison, cu excepţia Suediei. Faptul că ţara scandinavă îşi alege propria cale reverberează în titluri internaţionale care se întreabă de ce aceasta iese din turmă.

    Astfel s-ar putea descrie acum arhicunoscutul răspuns al Suediei la pandemia de COVID-19 şi modul în care ţara a refuzat să aplice blocajele de carantină adoptate de restul Europei. Însă tot aşa ar putea fi rezumată reacţia Suediei la criza refugiaţilor din 2015, când a acceptat mai multe cereri de azil decât orice altă ţară membră a UE în raport cu mărimea populaţiei.

    „Este frapant faptul că în ultimii cinci ani Suedia a luat-o pe căi foarte diferite faţă de alte state în ceea ce priveşte două crize internaţionale”, spune Nicholas Aylott, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Sodertorn. „Sunt exemple ale excepţionalismului suedez.” Este izbitor cum această ţară nordică bogată, cu 10 milioane de locuitori, a ieşit în evidenţă în ultimele două mari crize internaţionale atât de diferite.

    Suedia a ajuns să fie privită în lume ca omul „ciudat” al Europei. Există oare ceva care să coreleze reacţiile sale la criza refugiaţilor şi pe cele la criza cauzată de pandemie? Experţii au găsit o serie de motive, dar în esenţă este impresia că, în pofida dimensiunii sale reduse în comparaţie cu alte ţări europene, Suedia este o „superputere morală” care încearcă să acţioneze raţional în timp ce percepe comportamentul altor ţări ca fiind bazat pe calcule politice sau emoţii.

    Acest statut este adânc înrădăcinat în neutralitatea de lungă durată a Suediei – nu a luptat într-un război de mai bine de două secole -, însă politologii spun că acest comportament poate altera în timp viteza de reacţie. „Suntem în pace de atâţia ani. Suedia nu a avut crize foarte mari de-a lungul istoriei, aşa că am stat în mica noastră lume romantizată, unde totul este în regulă”, spune Jenny Madestam, politolog la Universitatea Sodertorn. „Suntem, într-un anumit sens, naivi, crezând că nu vom trece prin crize grele – oamenii spun că Suedia este o ţară bună şi va ieşi cu bine din astfel de crize.”

    Peter Wolodarski, editor la ziarul liberal Dagens Nyheter, spune că în ambele cazuri poziţia Suediei nu a avut la bază un plan cuprinzător, ci guvernul mai degrabă a improvizat o explicaţie pentru politica sa. În cazul pandemiei de COVID-19, a evitat restricţiile formale şi s-a bazat pe responsabilitatea individuală pentru a obţine schimbări de comportament. De la lipsa lockdownurilor şi până la utilizarea foarte limitată a măştilor, omul responsabil cu răspunsul faţă de pandemie în Suedia – epidemiologul Anders Tegnell – a insistat că el urmăreşte dovezile ştiinţifice în timp ce alte ţări iau decizii din motive mai politice.

    „SE POTRIVEŞTE IMAGINII PE CARE O AVEM DESPRE NOI ÎNŞINE, CĂ SUNTEM DIFERIŢI ŞI SUPERIORI. NE SPUNEM CĂ AVEM IDEI MAI BUNE DECÂT ALŢII. SUNTEM O NAŢIUNE EXTREM DE LAICĂ ÎN CARE RAŢIONALITATEA ESTE PERCEPUTĂ CA FIIND O VALOARE SUPERIOARĂ, SPUNE WOLODARSKI, CARE PRIVEŞTE CU SCEPTICISM ABORDAREA LUI TEGNELL. „NU ESTE ADEVĂRAT CĂ ŞTIINŢA ESTE
    CLAR DE PARTEA NOASTRĂ.“

    Fascinaţia lumii pentru răspunsul Suediei pare aproape fără limite. Întrucât ţară după ţară a impus restricţii de carantinare a populaţiei rareori văzute pe timp de pace, Suedia a devenit un simbol al dezbaterii cu privire la modul de a se obţine imunizarea populaţiei. „Suedia a avut dreptate”, a fost judecata fondatorului Tesla, Elon Musk, postată  pe Twitter în stilul lui Trump şi reflectând sprijinul puternic al unor libertari americani pentru strategia suedeză.

    Scopul Suediei nu a fost niciodată de a suprima virusul în totalitate, ci doar de a se asigura că sistemul său de sănătate va putea face faţă în timp ce sănătatea populaţiei în ansamblu nu este trecută cu vederea. Poate că acolo nu au fost blocaje de tip lockdown impuse prin lege, însă o combinaţie între o cultură a consensului şi o încredere puternică în autorităţi a însemnat că majoritatea oamenilor au ales să lucreze de acasă şi să evite contactul social.

     

    Alte ţări au părut că au încercat să imite Suedia – în special Marea Britanie la începutul pandemiei – dar au cedat la presiunea publică intensă pe fondul creşterii numărului de morţi. În Suedia, 5.900 de persoane au murit din cauza coronavirusului, ceea ce înseamnă o rată de deces pe cap de locuitor de aproximativ 10 ori mai mare decât în ţările vecine Finlanda şi Norvegia.

    Criticile interne au fost slabe, agenţia de sănătate publică şi Tegnell beneficiind de un sprijin puternic. Deşi acest sprijin a slăbit uşor în ultimele luni, majoritatea criticilor încă vin din afara ţării.

    „SUEDIA ARE O ÎNCREDERE ÎN SINE COLECTIVĂ ATUNCI CÂND VINE VORBA DE ORGANIZAREA SOCIETĂŢII PENTRU BINELE TUTUROR. ATÂT POLITICIENII, CÂT ŞI CETĂŢENII AU O ÎNCREDERE PROFUNDĂ ÎN AUTORITĂŢILE GUVERNAMENTALE”, spune Jonas Ludvigsson, profesor de epidemiologie clinică la Institutul Karolinska din Stockholm.

    Este ceva aproape religios. „A fost o încredere cam cum a fost cea în Merkel, că «da, putem face asta»”. În 2014 şi 2015, Suedia s-a remarcat din nou. Atunci, când un număr mare de solicitanţi de azil au venit în Europa, majoritatea ţărilor au încercat să îşi închidă graniţele. Unele, precum Germania, au primit un număr mare de refugiaţi, dar Suedia a acceptat şi mai mulţi, raportat la numărul de locuitori, mai mulţi decât orice altă ţară din UE.

    Premierul de atunci, politicianul de centru-dreapta Fredrik Reinfeldt, i-a îndemnat pe suedezi „să-şi deschidă inima” refugiaţilor chiar înainte de alegerile naţionale din 2014. Administraţia sa a fost înlocuită de un guvern de centru-stânga care a păstrat politica pe tot parcursul anului 2015 chiar după ce alte ţări au cedat.

    Pe fondul unei presiuni interne puternice din partea democraţilor suedezi anti-imigranţi, precum şi al atenţiei internaţionale, Suedia a cedat şi ea în cele din urmă, impunând propriile restricţii în noiembrie 2015. Atunci, prim-ministrul Stefan Lofven a recunoscut că este „o situaţie de nesuportat”. Cererile de azil au scăzut la 22.000 în 2019 de la nivelul maxim de 163.000 în 2015.

    Mulţi dintre cei care au lăudat strategia „iubirii de libertate” a Suediei în ceea ce priveşte pandemia au fost aceiaşi oameni îngroziţi de politica inimilor deschise privind imigraţia din 2015. În Suedia, unii văd puţine legături între cele două abordării. Dar alţii au identificat legături mai subtile.

    Tegnell a declarat pentru Financial Times în august că îngrijorările legate de ambele crize ar putea fi exagerate: „Criza refugiaţilor nu a fost cu adevărat o criză. I-am absorbit pe acei oameni şi, desigur, nu suntem cea mai bună ţară din lume în integrarea lor şi, desigur, ei sunt încă o problemă. Dar nu sunt o problemă majoră. Economia a continuat să trăiască. Situaţia locuinţelor nu s-a schimbat foarte mult.” Întrebat dacă el crede că coronavirusul ar fi o problemă similară, a răspuns: „Îmi e destul de clar ce se va întâmpla. Rolul meu va dura încă cinci sau şase luni şi apoi va dispărea, sunt sigur ”. Pentru alţii, există explicaţii mai profunde. Wolodarski susţine că o parte din răspuns ţine de ceea ce el descrie a fi poziţia „dubioasă” a Suediei în cel de-al Doilea Război Mondial. El susţine că Suedia şi-a menţinut statutul neutru în război – deşi uneori a ajutat Germania nazistă, dar şi pe aliaţi – din „motive pragmatice, nu ideologice”. Cu toate acestea, când ajutorul dat Germaniei a fost pus în discuţie de istorici şi de unii suedezi, spune Wolodarski, neutralitatea „a fost injectată cu tonuri morale”. „A trebuit să explicăm de ce Suedia a ales această cale: eram diferiţi de alte ţări. Când vă gândiţi la criza refugiaţilor şi la coronavirus, momente în care Suedia s-a remarcat, nu este ceva nou pentru noi. Oamenii sunt destul de mândri de asta”, a adăugat el.

    Suedia îşi susţine valorile. Sondajul World Values Survey dă ţărilor calificative în funcţie de cât de mult acestea favorizează valorile tradiţionale ca religia şi familia sau pe cele laice-raţionale; şi în funcţie de înclinaţie spre valori de supravieţuire centrate pe securitatea economică şi fizică sau spre modurile de autoexprimare care evidenţiază aspecte precum protecţia mediului şi toleranţa faţă de străini şi homosexuali. Suedia are cel mai mare scor pentru valorile de autoexprimare şi aproape cel mai mare pentru cele laice-raţionale. „De fapt, suntem la extreme în multe privinţe”, spune Ludvigsson. Unii văd o combinaţie de istorie şi valori în ambele crize recente. Johan Strang, profesor de studii nordice la Universitatea din Helsinki din Finlanda, spune că remuşcările Suediei legate de cel de-al Doilea Război Mondial „s-a tradus prin ideea de a deveni o superputere morală”. Acest lucru, la rândul său, a însemnat că politica suedeză se învârte adesea mai degrabă în jurul unor dezbateri ideologice, decât pe lângă probleme considerate mai practice la vecini precum Finlanda.

    „SUEDEZII AU ACESTE IDEALURI ŞI ACEST SENTIMENT DE A FI ÎNAINTEA TIMPURILOR, ÎN AVANGARDA  DEZVOLTĂRII UMANE. EI TREBUIE SĂ REZOLVE FIECARE PROBLEMĂ DE DRAGUL ÎNTREGII OMENIRI ”, adaugă el.

    Madestam spune că în centrul valorilor Suediei stă un paradox: „Pe de o parte, avem un stat foarte puternic, care are întotdeauna grijă de individ; dar, în acelaşi timp, acest stat foarte puternic ne spune că ar trebui să fim independenţi şi să ne asumăm responsabilitatea individuală pentru viaţa noastră.” În ceea ce priveşte coronavirusul, acest lucru nu s-a tradus prin lockdown naţional, ci prin presiune asupra fiecărui individ pentru a accepta responsabilitatea şi ţine distanţa unul faţă de celălalt. „Depinde de tine. Este libertatea ta să alegi cum te comporţi”, a adăugat ea. Un alt factor, spun criticii, este că Stockholmul pare adesea să reacţioneze lent la crize. Suedia a fost cea mai afectată din toate ţările europene de tsunamiul asiatic din 2004, care a ucis aproape 550 de suedezi, mai ales în Thailanda. Însă guvernul a fost puternic criticat atât într-un raport independent, cât şi de familii pentru răspunsul său întârziat. În mod similar, atât în 2015, cât şi în 2020, când alte ţări s-au grăbit să impună restricţii, Suedia pare că are nevoie de mai mult timp pentru a reacţiona. Ludvigsson spune că a fi lent este pur şi simplu „preţul pe care îl plăteşti pentru că nu reacţioneazi excesiv”. „De multe ori, este un lucru bun. Nu poţi reacţiona exagerat la toate. Dar asta înseamnă, de asemenea, că reacţionezi puţin mai încet atunci când trebuie”, a explicat el. Alţii susţin că tradiţia Suediei ca una dintre cele mai paşnice ţări ale lumii – ultimul război la care a participat activ a fost în 1814 – înseamnă că este adesea slab pregătită pentru crize.

    Când pandemia a lovit, Finlanda a recurs la propriile rezerve de echipamente medicale de urgenţă şi la legile proiectate pentru o posibilă pandemie, în timp ce Suedia a trebuit să se bată cu alte ţări pentru a obţine măşti, iar guvernul cu greu a obţinut puterile de care avea nevoie. Întrebat dacă neimplicarea în război a afectat caracterul Suediei, Tegnell a răspuns: „Acest lucru se vede cel puţin în atitudinea faţă de importanţa pregătirii. Există ceva acolo. ”

    Epidemiologul de stat a minimalizat mult timp probabilitatea ca Suedia să fie puternic afectată de Covid-19, susţinând la începutul lunii martie că pandemia a atins atunci punctul culminant. În timp ce alte ţări precum Norvegia şi Danemarca s-au grăbit să protejeze azilele de bătrâni, Suedia a interzis vizitele abia în aprilie, când virusul făcea deja ravagii în multe unităţi. În 2015, guvernul suedez a impus restricţii privind imigraţia doar când municipalităţile suedeze suprasolicitate au avertizat că serviciile vitale sunt expuse riscului – şi cu mult după ce au acţionat alte ţări.

     

    Puterea semnificativă acordată conform constituţiei Suediei agenţiilor independente – care funcţionează aproape de guvern – contribuie, de asemenea, la explicarea deciziilor luate în 2015 şi 2020. Dacă Agenţia pentru Migraţie a avut influenţă în 2015, omologul din sănătate a avut un rol chiar mai central în abordarea pandemiei. „Consecinţa acestui fapt este că agenţiile sunt foarte puternice şi decid singure cum trebuie abordate crizele”, spune Madestam. Aceasta înseamnă că factorii de decizie sunt mai izolaţi de presiunea publică sau politică decât în alte ţări în care politicienii sunt cei care iau deciziile. Dar acest lucru a atras critici grele asupra guvernului din partea deputaţilor din opoziţie, care cer mai multă conducere politică într-o criză. Mattias Karlsson, liderul parlamentar al democraţilor suedezi, a declarat pentru FT în august că Tegnell este „un expert în virusuri, dar nu este un politician”, adăugând că „guvernul a vrut să se ascundă în spatele acestuia, astfel încât să nu poată fi învinuit.”

    Aylott crede că „spaţiul oferit de constituţia suedeză agenţiilor independente a creat probleme de responsabilitate democratică”.

    Abordarea poate funcţiona, deoarece suedezii au încredere mai mare în autorităţi decât cetăţenii majorităţii ţărilor europene. Dar chiar şi acest lucru este în pericol. „Mă tem că Suedia devine o societate mai polarizată şi cu mai puţină încredere decât acum 20-30 de ani. De fapt, mă îngrijorează foarte, foarte mult ”, spune Ludvigsson.

    O altă legătură între 2015 şi 2020 este guvernul lui Lofven. Prim-ministrul a fost sindicalist înainte de a deveni şef al social-democraţilor în 2012. „Politica nu-l interesează, nu pare să vrea să conducă. . . Înseamnă că procesul de elaborare a politicilor suedeze este uneori atât de mult descentrat de opinia publică suedeză şi europeană ”, spune Aylott.

    Wolodarski crede că Suedia poate schimba în cele din urmă strategia de luptă cu pandemia, dar este puţin probabil să recunoască că a greşit ceva – ca în 2015 cu imigraţia. Pe măsură ce numărul de cazuri creşte din nou, agenţia suedeză de sănătate publică are în vedere posibilitatea unor măsuri localizate, cum ar fi avertismente ca evitarea transportului public şi a centrelor comerciale, precum şi a contactului social cu membrii altor gospodării, ceea ce aduce ţara mai aproape de abordarea altora, dar totuşi o fereşte de restricţiile ca pe timp de război.

    „Este ceva tipic pentru suedezi”, spune Wolodarski. „Ne prefacem că am fost întotdeauna raţionali, dar ne schimbăm. Suedia se pricepe la schimbarea lucrurilor. Suntem foarte flexibili şi foarte pragmatici.”

  • Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, numărul salariaţilor a depăşit in februarie 2020 numărul pensionarilor, dar pandemia a reversat trendul

    „Înainte de pandemie, România avea o ofertă largă de locuri de muncă, existau planuri de creştere în majoritatea companiilor româneşti, piaţa în general era în creştere.“

    Numărul salariaţilor l-a în­trecut pe cel al pen­sio­narilor înainte de de­bu­tul pandemiei de COVID-19 pe teritoriul României, con­form statisticilor de la Ministerul Muncii şi de la Institutul Naţional de Sta­tistică, o performanţă la care eco­no­mia locală nu a mai ajuns în ultimii 20 de ani.

    „Înainte de pandemie, România avea o ofertă largă de locuri de muncă, exis­tau planuri de creştere în majo­rita­tea companiilor româneşti, piaţa în ge­ne­ral era în creştere. Ar fi extrem de be­nefic dacă am avea în mod constant un nu­măr cât mai mare de angajaţi în com­paraţie cu numărul de pensionari, pre­siu­nea bugetară ar fi mai redusă“, a spus pentru ZF Sorina Donisa, CEO al fir­mei de recrutare şi închiriere de for­ţă de muncă în regim temporar APT Re­sour­ces & Services, parte a Prohuman Grup.

    Astfel, în luna ianuarie a acestui an nu­mărul total de salariaţi activi din eco­nomie a fost de 4,99 milioane de per­soane, pe când numărul de pen­sio­nari a fost de 4,95 milioane de per­soa­ne. În februarie, numărul de angajaţi a con­tinuat să crească, iar cel al pensio­na­rilor a continuat să scadă, ajungând la 4,94 milioane.

    „Sunt 9 pensionari pentru 10 sa­lariaţi, pe medie naţională, dar există discrepanţe majore între judeţe – unele cu un număr de salariaţi deo­sebit de mic. Astfel, conform cifrelor INS, în Teleorman sunt 16 pensionari la 10 salariaţi, în Botoşani 14 pen­sio­nari pentru 10 salariaţi, în timp ce în Ilfov sunt abia 4 pensionari la 10 sala­riaţi“, explică Raluca Pârvu, business ma­nager în cadrul BPI Group, companie de consultanţă în manage­ment şi resurse umane.

    În lunile februarie şi martie ale anu­lui 2020, numărul total al sala­ria­ţilor a fost în continuare mai mare faţă de cel al pensionarilor din economie, însă din luna aprilie, odată ce efectele crizei sanitare au început să fie vizibile în economie, numărul pensionarilor l-a depăşit din nou pe cel al salariaţilor.  

    „Numărul salariaţilor activi a suferit o evoluţie neaşteptată începând cu luna martie, din cauza situaţiei pan­demice“, spune Raluca Pârvu.

    În aprilie 2020 au fost puţin peste 4,908 milioane de salariaţi în economia lo­cală, cu 67.700 mai puţini decât în lu­na precedentă, pe când numărul pen­sio­narilor a crescut cu 600 comparativ cu luna martie şi a ajuns la 4,944 mi­lioane.

    România are aproape 5 milioane de salariaţi la o populaţie de circa 20 de mi­lioane de locuitori, pe când ţări pre­cum Cehia sau Ungaria au 5 milioane de angajaţi la o populaţie de 10 milioa­ne de locuitori.