BusinessMagazin

Tag: pandemia

  • Pandemia a lăsat o urmă grea. Industria berii locale se bazează pe retail în contextul în care pandemia a lăsat doar 10% din vânzări în HoReCa

    ♦ Retailul este tradiţional o piaţă pe care se bazează producătorii din zona centrală şi de est a Europei, deşi în Vest HoReCa are o pondere mai mare.

    Vânzările de bere din România, un sector unde producţia locală do­mină, se bazează pe hipermarketuri, supermarketuri sau magazine de car­tier, acestea având o pondere de 90% din volumele de bere, arată ultimele date ale Asociaţiei Berarii Europei. Restul vânzărilor se înregistrează în HoReCa, un domeniu care a avut de suferit în pandemie. Odată cu acest sector, a suferit şi industria berii, care a ajuns să vândă doar 10% din total în baruri, restaurante şi cluburi. Ca pon­dere a HoReCa în vânzările de bere, România nu este o ţară atipică în regi­u­ne, având în vedere că obiceiurile de consum din zonă sunt asemănătoare. Astfel, în ţări precum Bulgaria sau Polonia, procentul vânzărilor de bere în HoReCa nu trece de 15%, în timp ce în Ungaria acesta a ajuns la 20%. 

    În Cehia, campioana consumului de bere per capita, cu 128 de litri anual, vânză­rile de bere în baruri şi restaurante ajunge la 30%. În schimb, în Germa­nia, unde consumul de bere este şi el ridicat, de 88 litri per capita, circa 15% din volume se înregistrează în canalul on-trade, aşa cum mai este denumită HoReCa. 

    De altfel, la un astfel de pro­cent se afla şi România, însă înainte de pandemie. 

    „Sectorul ospitalităţii, în mod tradiţional motorul vital al industriei berii, continuă să se confrunte cu presiuni, şi încă nu şi-a recuperat ponderea. Din 2019, mixul on/off-trade s-a schimbat şi mai mult spre consumul în „afara comerţului“ (retail n-red). Odinioară barurile, restaurantele, cafenele au reprezentat o treime din piaţa berii din UE, acum au aproximativ sfert din vânzări. Revigorarea sectorul ospitalităţii berii este absolut esenţial, deoarece aici este cea mai mare parte a valorii adăugate şi locurile de muncă sunt generate de bere“, explica în ultimul raport al Berarii Europei, Julia Leferman, secretarul general al Asociaţiei. 

    „Există potenţial şi în zona de HoReCa, aceasta având o pondere de 10% în prezent“, spunea recent Thibaut Boidin, managing director al Heineken România, al doilea jucător din piaţă ca cifră de afaceri. 

    Piaţa locală de bere din România a avut o creştere moderată în 2024, conform datelor din piaţă, după doi ani consecutivi de scădere. 

    Însă, consumul nu scăde doar pe fondul provocărilor cu care se confruntă în general sectorul şi anume creşteri de preţuri şi de costuri, ci şi de faptul că berea are acum tot mai mulţi concurenţi în sectorul băuturilor. 

    În acest sens, jucătorii au lansat tot mai multe branduri, dar şi campanii pentru a-şi creşte veniturile. 

    De exemplu, Bergenbier SA, unul dintre cei mai importanţi patru jucători de pe piaţă, a lansat recent Madrí Excepcional, o bere de tip lager.

    „Lansarea Madrí Excepcional este un pas important pentru Bergenbier S.A. şi vine într-un moment de inflexiune pentru segmentul premium, unde vedem o tranziţie tot mai evidenţă a consumatorilor spre beri premium accesibile. România este una dintre pieţele dinamice ale Europei Centrale şi de Est“, spunea Mihai Voicu, general manager Bergenbier S.A. 

    Pe de altă parte, Carlsberg (URBB) a devenit berea oficială a UEFA pentru Competiţiile Echipelor Naţionale de Fotbal, iar Peroni Nastro Azzurro 0.0%, brand al grupului care deţine Ursus Breweries a semnat un parteneriat cu Ferrari.

  • Omer Susli a închis două din cele patru magazine Homelux: Pandemia şi apoi războiul ne-au afectat foarte mult

    ♦ „Lăsăm deoparte Homelux momentan, nu mai continuăm cu planul de extindere. Mai avem un plan, vrem să cumpărăm centre comerciale în New York şi în jur, pe coasta de est a Statelor Unite ale Americii. Scanăm piaţa“, spune Omer Susli.

    Antreprenorul Omer Susli, care a pus bazele reţelei de magazine cu obiecte de amenajări interioare Homelux, a mai rămas doar cu două dintre cele patru unităţi care funcţionau sub acest nume. Proprietarul Homelux a ales să închidă anul trecut două magazine în contextul economic dificil pe care îl traversează România.

    „Aveam planuri de extindere, voiam să ajungem la 20 de magazine, însă pandemia şi apoi războiul ne-au afectat foarte mult. Ne concentrăm pe online acum şi pe cele două magazine cu care am rămas“, spune Omer Susli.

    În prezent, mai sunt funcţionale unităţile Homelux din Focşani (de 1.500 de metri pătraţi) şi din Baloteşti – DN1 Value Centre, fostul centru comercial Prisma (de 10.000 de metri pătraţi). Ambele unităţi închise se aflau în Ploieşti, unul fiind într-un spaţiu închiriat, iar celălalt fiind proprietate proprie şi fiind în prezent ocupat de retailerul austriac de mobilă XXXLutz.

    „Lăsăm deoparte Homelux momentan, nu mai continuăm cu planul de extindere. Nu ne gândim deocamdată să închidem cele două magazine rămase, dar ne concentrăm pe centrele comerciale pe care le-am adăugat în portofoliu în ultimii ani.“

    Omer Susli a cumpărat în 2022 centrul comercial River Plaza Mall din Râmnicu Vâlcea de la Sonae Sierra, dezvoltatorul care are şi mallul Park Lake din Bucureşti. El a mai achiziţionat, tot anul trecut, şi complexul comercial Vitantis Shopping Center din Bucureşti de la fondul de investiţii Revetas Capital Advisors, prin intermediul Praktiker Real Estate România. Proiectul River Plaza Mall a fost inaugurat în noiembrie 2006 şi are o suprafaţă de aproximativ 12.000 de metri pătraţi, în vreme ce Vitantis Shopping Center are o suprafaţă de aproximativ 50.000 de metri pătraţi, fiind dezvoltat pe un teren de 80.000 de metri pătraţi.

    Antreprenorul mai deţine proiecte comer­ciale şi în Tulcea, Râmnicu Vâlcea, Bistriţa şi Bârlad. Mai multe dintre acestea au fost cum­pă­rate de la fondul american de in­vestiţii Portico Investments România.

    În Bârlad, clădirile sunt ocupate de retailerul Lidl şi de o staţie de carburanţi deţinută de compania MOL. În Tulcea, omul de afaceri a achiziţionat un centru comercial în care se regăsesc retaileri precum Lidl, Jysk şi Altex, iar în Drobeta-Turnu Severin, clădirea Fortuna Severin are chiriaşi precum Pepco, Jysk, Romstal, Poşta Română, Penny.

    Omer Susli a cumpărat în 2022 centrul comercial River Plaza Mall din Râmnicu Vâlcea de la Sonae Sierra, dezvoltatorul care are şi mallul Park Lake din Bucureşti. Desen: Romeo Răileanu

    „Vrem să închiriem complet ce avem deja, gradul de ocupare fiind în prezent de 97%. Ne gândim totodată şi la noi locaţii, vedem oportunităţi în piaţă, analizăm în funcţie de potenţialul oraşelor sau de yield. În plus, mai avem un plan, vrem să cumpărăm centre comerciale în New York şi în jur, pe coasta de Est a Statelor Unite ale Americii. Scanăm piaţa“, mai spune Omer Susli.

    În 2022, antreprenorul spunea că, din întregul business Homelux, online-ul generează aproximativ jumătate, uneori chiar 55% din vânzări, crescând în mod accelerat. În 2021, cifra de afaceri a Homelux a fost de 28 de milioane de lei, în scădere cu 2% faţă de anul precedent.

    În afară de Homelux, Omer Susli mai deţine şi companiile Romtextil – producător de fibre textile, Search Chemicals – firmă specializată în import/ export, Tempo Invest – fabrică de cretă măcinată (carbonat de calciu) şi transport rutier, Travel Tips – agenţie de turism. Omer Susli a avut până în 2017 reţeaua de magazine de bricolaj Praktiker, pe care a vândut-o către britanicii de la Kingfisher. Ulterior, el a pus bazele reţelei de magazine cu decoraţiuni interioare Homelux.

  • Ciolacu: Pandemia nu se încheie, dar o să fie o relaxare

    „Părerea mea că pandemia nu se încheie, dar o să fie o relaxare. Această tulpină care, mai ales la cei vaccinaţi nu le pune viaţa aşa de mult în pericol, este şi o imunizare pe o perioadă de timp destul de consistentă în România, mă uitam pe cifre în Bucureşti e 83% imunizare”, a declarat Marcel Ciolacu, duminică seara, la Antena 3.

    Întrebat despre posibilitatea ridicării stării de alertă, liderul social-democrat a spus: „Cred că o să se ia toate aceste măsuri. Am văzut şi eu anunţurile domnilor Rafila şi Arafat. Au anunţat că în următoarele săptămâni o să renunţăm la măştile în exterior. O să fie anumite zone, unde sunt aglomeraţii… e normal că până la urmă ne păzim singuri”, a mai spus Ciolacu.

    Acesta a precizat că „o să trebuiască să ne obişnuim să trăim cu acest virus”.

  • Franţa se împăunează cu o creştere record, dar umflată cu datorii, iar Germania cade pentru că lanţurile de aprovizionare i-au fost retezate. Pandemia este toxică pentru toată lumea

    Franţa este înainte de alegeri, iar cea mai bună veste pe care preşedintele Emmanuel Macron le-o poate da francezilor este că economia lor a atins anul trecut cea mai mare viteză de creştere din ultima jumătate de secol. În Germania postalegeri, germanii au primit o veste şoc: economia lor, cea mai mare din Europa, pare că se îndreaptă din nou spre recesiune. În ultimele trei luni din 2021, PIB-ul german a scăzut.

    Să fie modelul economic francez mai bun decât cel german? Ani de-a rândul economia Germaniei a fost considerată motorul de creştere al Europei. Va trage de data aceasta continentul în jos odată cu ea?

    Economia franceză se poate mândri cu cea mai mare creştere economică din ultimii 50 de ani, de 7%, însă în ultimele trei luni din 2021 şi aceasta a încetinit, chiar semnificativ, la 0,7% faţă de trimestrul anterior. Noul val al pandemiei şi noile restricţii nu au iertat pe nimeni. PIB-ul german a scăzut în trimestrul patru cu 0,7%. De aceea, după cum scrie Bloomberg, perspectiva de creştere pentru întreaga zonă euro se întunecă.

    Franţa şi Germania sunt cele mai mari economii ale Uniunii Europene. Dar Franţa este mai puţin expusă la globalizare, pe când economia germană este puternic dependentă de exporturi, în special de exportul de produse a căror fabricaţie necesită parcurgerea de lanţuri de aprovizionare internaţionale lungi. Iar lanţurile de aprovizionare sunt întrerupte de tot felul de penurii şi sincope.

    Industria auto a fost probabil cea mai afectată, reducându-şi producţia din cauza lipsei de semiconductori. Diferenţa dintre evoluţiile economice ale celor două state reflectă şi un alt aspect. Franţa este un stat providenţă şi în pandemie nu s-a dezminţit.

    Expansiunea economică record a avut drept combustibil creşterea cheltuielilor consumatorilor şi a investiţiilor, semn că guvernul de la Paris şi-a deschis larg cuferele pentru populaţie. Dar preţul acestei generozităţi este creşterea datoriilor şi deficitelor guvernamentale. Spre deosebire de criza precedentă, în cea actuală Comisia Europeană a relaxat regulile de disciplină bugetară, iar Franţa conduce un grup de ţări europene care cer ca acest lucru să se permanentizeze. Toată lumea ştie cât de distructivă, mai ales politic, a fost austeritatea împusă statelor cu datorii mari în criza datoriilor din zona euro şi din UE.

    Datoria guvernamentală a Franţei se ridică la aproape 129% din PIB. Cea a Germaniei nu ajunge la 80% din PIB. Berlinul nu mai este atât de încăpăţânat cum era înainte în privinţa disciplinei stricte bugetare, dar nici nu face exces de cheltuieli şi datorii. Îndatorarea a fost încurajată în ultimii ani de politica de relaxare a politicii monetare a BCE, care a împins dobânzile până la cea mai joasă cotă din istorie tocmai pentru a permite economiilor slabe să se împrumute la costuri nesemnificative.

    Şi Germania a profitat de situaţie, yieldurile câtorva categorii de obligaţiuni guvernamentale germane stând mult timp în teritoriul negativ. Adică, teoretic, investitorii plăteau pentru ca Germania să le ia banii. Însă aceste vremuri sunt pe ducă.

    În Europa de Est băncile centrale majorează dobânzile deja de mai bine de jumătate de an din cauza inflaţiei exagerate. În SUA, banca centrală, cea mai influentă în economia mondială, pregăteşte pentru anul acesta mai multe şarje contra inflaţiei record prin majorări de dobânzi.

    BCE a semnalizat că se va abţine cât se va putea de mult pentru a nu pune în pericol revenirea economică. Dobânzile mari, creditul mai scump, tind să frâneze creşterea economică. Dar dacă inflaţia va deveni mai toxică pentru creşterea economiei decât majorările de dobândă?

    Până acum scumpirile accelerate au ieşit din toate tiparele tuturor băncilor centrale, mari şi mici.

    Cu mai puţin de trei luni până la alegeri, imaginea unei economii rezistente la criză dă bine pentru Macron, un reformist ñ mai ales dacă evoluţia este pusă în paralel cu cea a Germaniei, care se îndreaptă spre cea de-a doua recesiune din perioada pandemiei.

    „O creştere de 7% este spectaculoasă, iar în spatele ei stau locuri de muncă, fabrici şi afaceri“, a declarat ministrul de finanţe francez Bruno Le Maire la un post local de televiziune. „Am făcut alegerile economice corecte şi tot ceea ce timp de decenii părea imposibil va fi acum la o aruncătură de băţ dacă vom continua în această direcţie.“

    La fel ca Franţa, şi Spania a înregistrat o creştere economică peste aşteptări. Dar, ca şi Franţa, guvernul spaniol a făcut exces de cheltuieli. FMI a redus recent perspectiva de creştere economică pentru zona euro şi a avertizat că inflaţia va persista mai mult timp decât s-a crezut până acum. Pentru Germania, ministerul economiei estimează un avans economic de doar 3,6% în acest an, la o inflaţie tot atât de mare. Un indicator al încrederii în economie realizat de CE a atins în ianuarie cel mai scăzut nivel din ultimele nouă luni. Aşteptările privind angajările au scăzut şi ele, aminteşte Bloomberg. În China şi Asia, restricţiile legate de pandemie riscă să acutizeze sincopele de pe lanţurile de aprovizionare şi să amorţească cererea pentru exportatorii europeni. Viitorul ar trebui privit cu prudenţă, dar nu cu pesimism. „Economia germană va arăta o revenire impresionantă la primăvară“, dacă pericolele geopolitice nu se concretizează, cred analiştii de la ING.

  • Care este una dintre cele mai mari probleme ale societăţii într-o perioadă în care pandemia aduce doar carantină, izolare, boală, moarte şi multă suferinţă

    Carantină, izolare, boală, moarte, o pandemie poate aduce multă suferinţă şi prin aceasta poate lăsa răni adânci în societate, în emoţionalul colectiv şi în cele din urmă în economie. Unele naţiuni sunt mai empatice decât altele şi se descurcă mai bine în a alina suferinţa, construindu-şi astfel un drum mai scurt şi mai lin de revenire şi baze mai puternice de pe care pot înfrunta o criză viitoare.

    David Kessler tratează pentru revista Quartz chiar problema lipsei de empatie în cea mai urâtă consecinţă a pandemiei, moartea. Adică problema analfabetismului emoţional în caz de doliu. Kessler este director de empatie la Empathy, o companie americană de tehnologie care se ocupă cu alinarea suferinţei familiilor îndoliate.

    Pentru guverne şi angajatori, a şti să facă şi ei acest lucru poate însemna productivitate mai bună, angajaţi mai motivaţi şi mai fideli şi o societate mai sănătoasă. El discută din punctul de vedere al SUA, o ţară cu deficit de empatie în care salariaţii au mai puţine drepturi decât colegii din multe dintre ţările membre ale UE. Însă ideile sale sunt de actualitate şi în Europa mai ales acum când pandemia produce mai multă suferinţă decât unele comunităţi pot duce.

    În mulţii ani în care am discutat cu oamenii despre pierderi şi i-am consiliat în suferinţa lor, de multe ori am fost uimit de cât de prost echipaţi sunt cei mai mulţi dintre noi când vine vorba de a vorbi despre moarte, scrie Kessler. Moartea este o parte nedorită a vieţii, dar una cu care fiecare dintre noi va trebui să se confrunte la un moment dat. Şi totuşi, de multe ori ne simţim atât de incorfortabil în faţa inevitabilităţii morţii încât găsim modalităţi de a evita să discutăm despre ea sau chiar să ne gândim la ea, până când devine imposibil de evitat – şi apoi, având atât de puţină practică, de multe ori pur şi simplu nu ştim ce să facem sau să spunem.

    Trăim într-o societate analfabetă emoţional, mai ales când este vorba de doliu, de durerea provocată de pierderea unei fiinţe. Acesta este motivul pentru care mulţi oameni care şi-au pierdut recent o persoană iubită nu sunt familiarizaţi cu sau nu înţeleg doliul, ceea ce le poate adânci şi prelungi sentimentele de durere şi melancolie.

    Trăim într-o societate analfabetă emoţional, mai ales când este vorba de doliu, de durerea provocată de pierderea unei fiinţe. Acesta este motivul pentru care mulţi oameni care şi-au pierdut recent o persoană iubită nu sunt familiarizaţi cu sau nu înţeleg doliul, ceea ce le poate adânci şi prelungi sentimentele de durere şi melancolie. Se pot lupta cu reacţii necunoscute, cum ar fi vinovăţia sau furia, fără să-şi dea seama că acestea pot fi elemente foarte comune şi chiar productive ale procesului de doliu. Şi, în multe cazuri, ei nu ştiu cum să vorbească despre asta cu alţii sau cum să ia legătura cu cei care-i pot ajuta şi astfel ajung să se simtă pierduţi şi singuri.

    Trecerea prin doliu necesită timp, energie şi înţelegere şi nu este un drum uşor. Prin demistificarea morţii, putem atenua o parte din suferinţa şi sentimentul de singurătate trăite de cei care pierd pe cineva. Cu toate acestea, costul emoţional pe care îl are pierderea este doar un aspect al consecinţelor negative ale tabuului construit în jurul morţii. Este vorba de adevărate consecinţe logistice, sociale şi chiar economice, atât pentru cei care au suferit din cauza pierderii, cât şi pentru comunităţile cărora le aparţin.

    În timp ce eu şi colegii mei care predau, consiliază familiile şi conduc grupuri de sprijin pentru cei în doliu ne facem partea pentru a încuraja discursul onest despre moarte, sunt foarte necesare intervenţii proactive şi directe, inclusiv din partea angajatorilor şi a guvernelor, pentru a rezolva multe dintre aceste probleme, mai spune Kessler.

    Un bun exemplu de situaţie în care în care societatea eşuează este lipsa unei conversaţii coerente despre concediul pentru caz de deces. În SUA, un singur stat, Oregon, are o formă de concediu legal obligatoriu pentru angajaţii care au suferit o pierdere în familie, iar la companiile care oferă concediu de deces plătit, durata medie permisă este de doar trei zile.

    Un bun exemplu de situaţie în care în care societatea eşuează este lipsa unei conversaţii coerente despre concediul pentru caz de deces. În SUA, un singur stat, Oregon, are o formă de concediu legal obligatoriu pentru angajaţii care au suferit o pierdere în familie, iar la companiile care oferă concediu de deces plătit, durata medie permisă este de doar trei zile.

    De cele mai multe ori suferinţa provocată de pierderea unei fiinţe durează mai mult decât trei zile de concediu. Durerea sufletească acută se poate prelungi săptămâni şi chiar luni. Lipsa politicilor de concediu adaptate momentului nu numai că provoacă suferinţă angajatului îndoliat, care se poate confrunta adesea cu alegerea imposibilă de a se întoarce la muncă în timp ce încă este pierdut în ceaţa suferinţei intense sau de a pierde venituri în timp ce trece prin procesul necesar de vindecare.

    De asemenea, o astfel de disfuncţionalitate dăunează angajatorilor, care ajung să aibă fie angajaţi în concediu fără plată pe durată mare, fie  productivitate şi moral scăzut atunci când lucrătorii care nu sunt vindecaţi sau pe drumul spre vindecare se întorc la birourile lor. Pe frontul socioeconomic, analfabetismul doliului din cultura noastră ne costă mai mult decât dificultăţile emoţionale şi productivitatea pierdută.

    De exemplu, majoritatea familiilor îndoliate sunt eligibile pentru diverse beneficii, surse importante de finanţare care pot ajuta la acoperirea costurilor de înmormântare, la compensarea veniturilor pierdute ale gospodăriei şi, în general, permit oamenilor să treacă peste săptămânile şi lunile dificile de după moartea unei persoane dragi. Acestea includ beneficii de urmaş, beneficii pentru veteran, asistenţă pentru înmormântare etc. Dar multe familii nu cunosc beneficiile la care au dreptul şi chiar şi cei care ştiu despre ce este vorba nu sunt suficient de familiarizaţi cu procesele birocratice prin care trebuie să treacă pentru a ajunge la ele.

    Acesta este doar un exemplu costisitor al barierelor logistice peste care trebuie să treacă familiile îndoliate în timp ce sunt insuficient informate cu privire la paşii şi detaliile importante. Mulţi trebuie să se ocupe şi de testamente, bunuri şi succesiune, de planificarea înmormântării,  de închiderea conturilor pe care persoana iubită nu le va mai folosi şi de multe alte astfel de sarcini.

    Tăcerea noastră din jurul morţii expune, de asemenea, familiile îndoliate la un risc mai mare de abuz sau exploatare. În timp ce majoritatea persoanelor şi organizaţiilor care lucrează în spaţiul din jurul sfârşitului vieţii sunt corecţi din punct de vedere moral şi plini de compasiune, vor exista întotdeauna cei care vor căuta să profite de cei mai vulnerabili. Recuperatorii de datorii, de exemplu, au căpătat reputaţia de a încearca  să-i convingă pe membrii familiei că sunt responsabili pentru datoriile persoanei dragi decedate – o practică ilegală care persistă deoarece oamenii îndureraţi, care nu au cunoştinţele suficiente, uneori vor plăti pur şi simplu facturile pentru a-i face pe recuperatori să tacă.

    Deschiderea discuţiei despre moarte are potenţialul de a ajuta în mare parte din aceste probleme, nu în ultimul rând pentru că îi poate inspira pe inovatori să-şi îndrepte atenţia către ele. Avem nevoie de campanii la scară largă care să informeze publicul în ansamblu, şi nu doar pe cei îndoliaţi, despre drepturile şi cele mai bune practici în astfel de situaţii. Există atât o nevoie, cât şi o oportunitate ca firmele inovatoare să vină cu o gamă largă de soluţii şi metodologii, oferind o experienţă mai raţională, umană, instructivă şi de sprijin familiilor care trec printr-o perioadă foarte dificilă. Cu acest tip de ajutor poate fi eradicat stigmatul durerii, al pierderii şi al morţii, pentru a menţine o relaţie mai sănătoasă cu sfârşitul vieţii, atât ca indivizi, cât şi la nivel de cultură.

    Ideile lui Kessler sunt importante în contextul în care în unele ţări mari, cum ar fi Marea Britanie şi Canada, se vorbeşte de epidemii tăcute de suferinţă provocată de moarte şi pierdere. Mai important, astfel de concluzii arată că acolo există discuţii şi sunt făcute studii temeinice privind impactul pandemiei şi al suferinţei aduse de aceasta, în societate. În statele mai sărace, cum ar fi cele est-europene, astfel de analize lipsesc.

    În unele ţări mari, cum ar fi Marea Britanie şi Canada, se vorbeşte de epidemii tăcute de suferinţă provocată de moarte şi pierdere. Mai important, astfel de concluzii arată că acolo există discuţii şi sunt făcute studii temeinice privind impactul pandemiei şi al suferinţei aduse de aceasta, în societate. În statele mai sărace, cum ar fi cele est-europene, astfel de analize lipsesc.

     

  • Cum a influenţat pandemia migraţia internă: peste 116 mii de români s-au mutat de oraş la sat în 2020. Dumitru Sandu, sociolog: „O bună parte din plecările din urban în rural sunt în ruralul izolat, cu un mediu natural curat şi cu o poluare mai mică“

    Peste 116.000 de români s-au mutat din oraşe la sate în 2020, nu­mă­rul acestora fiind în uşoară creş­tere (+2%) faţă de anul anterior, arată datele centralizate de ZF pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

    Pandemia a accentuat tendinţa de migraţie din urban în rural şi a redus semnificativ fluxul invers, de migraţie din rural în urban. Anul trecut, mai puţin de 78.000 de români s-au mutat de la sate la oraşe, numărul acestora fiind cu 14% mai scăzut decât în 2019. Diferenţa netă dintre cele două fluxuri migraţioniste este de 38 de mii de persoane, dublă faţă de anii anteriori.

    „Ne-am mutat în mediul rural deoarece aici avem mult mai mult spaţiu, casa este una decomandată şi în care am putut amenaja două birouri în camere diferite şi aveam toate condiţiile unui trai «ca la oraş». În plus, proximitatea faţă de un oraş, fie şi unul mai mic precum Alexandria, ne permite să avem la doar câteva minute distanţă acces la retail modern. Dacă rămânem sau nu aici depinde de evoluţia muncii de acasă, dar avantajele sunt numeroase faţă de Bucureşti în timpul săptă­mânii deoarece timpul pierdut în trafic în timpul săptămânii tinde spre zero, în timp ce acum în weekend avem timp şi energie să ne bucurăm de avantajele Bucureş­tiu­lui“, spune Bianca, 37 de ani, project manager.

    Schimbarea fluxului de migraţie internă a început în 1997, anul în care, pentru prima dată, numărul de români care s-au mutat cu domiciliul de la oraş la sat l-a depăşit pe cel al românilor care se mutau din rural în urban. În 1990, de exemplu, aproape 550 de mii de români s-au mutat din rural în urban, pe când de la oraşe la ţară s-au mutat mai puţin de 28.000 de locuitori.

    „În afară de tendinţa obişnuită, care datează din 1997 încoace, în 2020 avem de-a face cu efectul pandemiei. Această creştere a migraţiei urban-rural în acest context arată că au plecat spre rural şi cei cu o stare materială bună, de teama contagiunii“, a declarat prof. dr. Dumitru Sandu de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti.

    „O altă ipoteză este, dacă analizăm datele INS cu cele ale unui studiu lansat anul trecut realizat cu ajutorul Băncii Mondiale pe un eşantion foarte mare, de 10- 15 mii de orăşeni, rezultă că o bună parte din plecările din urban în rural au fost făcute în ruralul izolat, cu un mediu natural curat şi cu o poluare mai mică“

    El a mai spus că, în mod tradiţional, migraţia urban-rural se făcea în zonele periurbane, în comunele şi satele bogate, bine dezvoltate, de pe lângă marile oraşe, precum Dumbrăviţa, Floreşti sau Valea Lupului.

    Totuşi, chiar dacă românii s-au mutat anul trecut şi în comunele mai izolate şi mai depărtate de oraşele mari, costul vieţii nu a fost neapărat mai redus decât în Capitală.

    „Costurile cu încălzirea şi răcirea sunt mai mari decât la un apartament, iar o grădină de 2.000 mp vine cu alte costuri şi mai mari. Mai mult, jobul «de birou», chiar şi de acasă, tot ocupă cel puţin 8 ore pe zi, iar grădina mare necesită atenţie. Viaţa la ţară este una extrem de calculată, iar orice amânare înseamnă pierderea recoltei sau o invazie de dăunători. N-ai cosit iarba? Vin ţânţarii. N-ai udat grădina? Pierzi toată munca de până atunci. Avantajul este că înveţi să fii mult mai disciplinat deoarece natura nu iartă. Pe de altă parte, toată muncă se face cu unelte specializate care de asemenea au un cost de achiziţie şi de mentenanţă. Şi acum în loc de city-break la Madrid, ai pauza de udat grădina“, a mai spus Bianca, care lucrează acum dintr-o comună din judeţul Teleorman. Ea face parte din categoria migranţilor care nu sunt prinşi în statistici, pentru că nu şi-a schimbat adresa din cartea de identitate, întrucât nu a renunţat la locuinţa din Bucureşti, iar schimbarea buletinului i-ar fi adus o birocraţie inutilă.

    „Ce nu vedem în datele statistice este siutaţia locuinţelor de vacanţă, pentru că sunt mulţi care şi-au făcut casă de vacanţă, şi-au construit locuinţe secundare, sunt mai multe faţete ale aceluiaşi factor – pandemia care a influenţat decizia oamenilor în ceea ce priveşte locuinţa“, a mai spus profesorul Dumitru Sandu.

    Fluxurile de migraţie din rural în urban şi invers reflectă schimbările din rândul populaţiei după domiciliu (de 22,5 milioane de locuitori) şi nu din rândul populaţiei după reşedinţa obişnuită (de 19,1 milioane de locuitori), însă INS nu furnizează date la nivel local pentru populaţia rezidentă.

  • OMS, bilanţ oficial al deceselor provocate de Covid-19 la nivel global

    „Tocmai am trecut de pragul critic al celor patru milioane de decese provocate de Covid-19, un număr care, dar cu siguranţă, mai mic faţă de bilanţul real”, a declarat Tedros Adhanom Ghebreyesus.

    Directorul OMS a subliniat că „lumea se află într-un moment periculos al acestei pandemii, care creşte în intensitate sub impulsul unor noi variante mai contagioase, dar şi ridicarea restricţiilor de sănătate”.

    Primul caz de COVID-19 a fost descoperit în China, în decembrie 2019, înainte ca acest nou coronavirus să se răspândească în întreaga lume pentru a se transforma în cea mai gravă pandemie a secolului.

    Statele Unite sunt cea mai afectată ţară atât la numărul de cazuri, cât şi la numărul de decese (605.905), urmate de Brazilia (526.892 decese), India (404.211), Mexic (233.958) şi Peru (193.588). Acesta este ţara care a înregistrat cel mai mare număr de decese în raport cu populaţia sa, urmată de Ungaria.

    Aceste cifre, care se bazează pe raportările zilnice ale autorităţilor naţionale de sănătate, sunt în general subevaluate la nivel global.

    OMS estimează că numărul deceselor ar putea fi de două până la trei ori mai mare.

  • Pandemia a crescut nevoia de libertate a angajaţilor. Viitorul pieţei muncii va fi caracterizat de munca flexibilă şi de un spaţiu de lucru reconfigurat

    ♦ Bogdan Gabor, Lugera: „Vom ieşi din pandemie cu un mediu de lucru schimbat, în care lucrul la distanţă va fi tot mai mult o practică“ ♦ Sorina Donisa, APT: „Companiile au devenit mai flexibile şi în proporţie de 35% sunt dispuse ca în următoarele 12 luni angajaţii lor să lucreze chiar peste 4 zile de la domiciliu“ ♦ Oana Tufăroiu, Humangest România şi IHM Total Consult: ”Pe măsură ce vor înţelege că productivitatea crescută din work from home a fost doar o fata morgana, angajaţii vor ajunge să aprecieze tot mai mult munca de la birou“ ♦ Cătălin Ilie, Professional: „Spaţiile de lucru de la birou vor fi reconfigurate şi adaptate sistemului de lucru hibrid.”

    Nevoia de libertate care se manifesta de câţiva ani în rândul angajaţilor a crescut şi mai mult în perioada pandemiei, iar după pandemie viitorul pieţei muncii va fi caracterizat de munca flexibilă şi de un spaţiu de lucru reconfigurat, cred reprezentanţii companiilor membre ale Asociaţiei Furnizorilor de Servicii de Resurse Umane (AFSRU).

    „Vom ieşi din pandemie cu un mediu de lucru schimbat, în care lucrul la distanţă va fi tot mai mult o practică. Oamenii vor trece la o nouă etapă de gestionare a muncii, bazată pe încredere şi rezultate şi nu vor dori revină la cultura condicii de prezenţă. Ne aşteptăm ca majoritatea organizaţiilor să adopte sisteme hibride, în care oamenii vin la birou două sau trei zile pe săptămână şi, în rest, lucrează de acasă sau din alte spaţii“, spune Bogdan Gabor, preşedinte AFSRU şi country manager Lugera & Makler România. 

    Sorina Donisa, CEO al companiei de recrutare APT Resources & Services, afirmă că în următoarele 12 luni candidaţii se aşteaptă să lucreze de acasă pentru o zi sau două pe săptămână, iar circa 35% dintre companii sunt dispuse să îşi lase angajaţii să lucreze chiar mai mult de patru zile de acasă. „Pe baza studiului realizat de APT Prohuman în perioada martie – aprilie 2021, ni se confirmă că munca în sistem hibrid va deveni cel mai frecvent întâlnit model de lucru, binenţeles pentru tipurile de joburi care pot fi desfăşurate de la distanţă. (…) În următoarele 12 luni candidaţii se aşteaptă să lucreze cu o frecvenţă de muncă de la domiciliu de 1-2 zile săptămână. Comparativ acestor aşteptări, companiile au devenit mai flexibile şi în proporţie de 35% sunt dispuse ca în următoarele 12 luni angajaţii lor să lucreze chiar peste 4 zile de la domiciliu”, spune Sorina Donisa.  

    Oana Tufăroiu, managing director al companiilor Humangest România şi IHM Total Consult, crede că varianta de lucru hibrid va rămâne o constantă, însă angajaţii vor aprecia mai mult lucrul de la birou.

    „Numărul celor care lucrează de la distanţă va înregistra în continuare creşteri, însă, pe măsură ce vor înţelege că productivitatea crescută din work from home a fost doar o fata morgana, angajaţii vor ajunge să aprecieze tot mai mult munca de la birou. În plus, nu trebuie să uităm că sănătatea noastră depinde de mobilitate şi că suntem în esenţă fiinţe sociale. Oricât de bine ne este acasă, interacţiunea cu colegii ne lipseşte”, crede ea.

    Cătălin Ilie, HR account manager în cadrul companiei de resurse umane Professional, este de părere că mediul de lucru va fi schimbat după perioada pandemie, însă în contextul actual este destul de dificil de descris cum va arăta acesta.

    „Putem spune ca principalul element se va reflecta prin prisma lucrului de acasă. Cel mai probabil vor exista companii care vor păstra această modalitate de lucru, însă majoritatea va implementa un sistem de lucru hibrid, care să îmbine lucrul de acasă cu cel de la birou. (…) În plus, ne aşteptăm la schimbări în ceea ce priveşte cultura organizaţională, ce se vor manifesta prin încercarea de a crea un mediu de lucru care să pună şi mai mult accent pe work-life balance, programe de wellbeing personalizate pentru angajaţi, timp de lucru flexibil şi crearea unui climat care să se concentreze mai mult asupra individului şi preocupările personale ale acestuia. Tot din acest punct de vedere anticipăm faptul că spaţiile de lucru de la birou vor fi reconfigurate şi adaptate sistemului de lucru hibrid”, a declarat el.

    Mediul de lucru de după pandemie va fi cu siguranţa mai permisiv referitor la prezenţa la birou, afirmă şi Paula Rus, Romania operations manager în cadrul grupului Adecco.

    ”Digitalizarea corelată cu infrastructura bună din telecom şi conexiunea performantă la internet au făcut ca prezenţa la birou să devină opţională pentru multe locuri de muncă din România. Flexibilitatea, productivitatea, eficienţa sunt repere importante care modelează deja perspectiva mediului de lucru, mai curând ca maturizare nu doar ca schimbare, prin responsabilizarea tuturor părţilor implicate: angajat, angajator şi instituţiile statului”, a spus oficialul Adecco.

    Raluca Săftoiu, specialist în resurse umane în cadru comaniei Best Personal Services consideră că majoritatea companiilor vor continua să îşi îmbunătăţească politicile care vizează lucrul de acasă şi programul de lucru.

    ”Viaţa la serviciu ni se va schimba pentru totdeauna, iar munca în spaţii deschise s-ar putea să rămână doar o amintire. Schimbările cele mai importante trebuie făcute însă la nivel personal. (…) Ne aşteptăm ca deplasările în interes de serviciu să fie reduse semnificativ, iar videoconferinţele, care şi-au dovedit eficienţa în această perioadă să rămână modalitatea preferată pentru organizarea întâlnirilor”, a concluzionat ea.

    Bogdan Gabor, Lugera: Ne aşteptăm ca majoritatea organizaţiilor să adopte sisteme hibride, în care oamenii vin la birou două sau trei zile pe săptămână şi, în rest, lucrează de acasă sau din alte spaţii.

  • Pandemia a trimis piaţa produselor cosmetice din România la sub 4 mld. lei, minus 13%. Segmentul premium a scăzut cel mai mult, aproape 30%

    Piaţa de produse cosmetice a scăzut cu 13% în pan­de­mie, vânzările nete coborând sub pragul de 4 mld. lei. Astfel, acest eveniment mondial a întrerupt o perioadă bu­nă pentru vânzările de parfumuri, produse de machiaj sau îngrijire care oricum sunt mai mici – analizate per ca­pi­ta – decât în alte ţări, semn că loc de dezvoltare există încă.

    „Dintre ţările din zona extinsă a Balcanilor, cele mai mici scăderi au fost înregistrate de România şi Serbia. Spre comparaţie, Croaţia a fost mult mai lovită“, spunea recent Vanya Panayotova, country general manager al L’Oreal România şi alte nouă ţări din zonă.

    Toate segmentele principale ale pieţei au scăzut, ritmul variind de la 5,8% la 29,9%, conform datelor ZF pe baza jucătorilor din piaţă. Cele mai puternice declinuri au fost înregistrate de segmentele premium şi produse profesionale. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că în 2020, timp de mai multe luni, magazinele specializate de cosmetice şi saloanele de înfrumuseţare au funcţionat cu restricţii, după ce în lockdown au fost închise temporar.

    „Anul 2020 a fost incomparabil mai greu decât 2009 (primul an din criza financiară precedentă – n.red.). Odată instalată starea de urgenţă, toate regulile jocului s-au schimbat, iar perioada ce a urmat a fost o probă de rezilienţă şi agilitate“, spune Andreea Moldovan, general manager Avon SEE.

  • Semne despre cât de tare a lovit pandemia în retailul de fashion. Inditex, proprietarul Zara, a renunţat la 800 de angajaţi în 2020 în România, iar profitul a scăzut la mai puţin de jumătate

    ♦ Profitul înainte de taxe al Inditex România a scăzut de la 67 mil. euro în 2018 şi 2019, la 31 mil. euro anul trecut, în pandemie ♦ Declinul a fost mai puţin drastic decât pe alte pieţe însă, în Europa scăzând la mai puţin de un sfert ♦ Spaniolii aveau în România la începutul anului 2.200 de salariaţi, faţă de circa 3.000 înainte de pandemie.

    Grupul spaniol Inditex, li­derul pieţei locale de modă, cu un total de opt branduri, a închis în pandemie patru magazine, respectiv două în Unirea Shopping Center din Bucureşti, unul în mallul Iulius din Iaşi şi un altul la Brăila. Pe de altă parte, compania a deschis şapte noi unităţi, în centrul comercial inaugurat de AFI la Braşov, aşa că la 31 ianuarie 2021 reţeaua Inditex în România număra 139 de unităţi. Între timp au mai fost deschise alte trei magazine în mallul NEPI din Târgu-Mureş.

    Raportând numărul de magazine de la 31 ianuarie 2021 cu cel din aceeaşi dată din 2020, moment în care nu se resimţea pandemia în Europa, România este pe plus cu trei unităţi. Mai mult, este singura dintre pieţele analizate de ZF în această situaţie în contextul în care în Germania reţeaua e mai mică cu şapte unităţi, în Polonia cu nouă, iar în Bulgaria cu patru. La nivel global, spaniolii mai aveau la final de ianuarie 2021 „doar“ 6.829 de maga­zine sub branduri precum Zara, Massimo Dutti sau Oysho, cu 640 mai puţine decât în urmă cu un an. Grupul anunţase deja planuri de a restructura reţeaua offline şi de a investi în online mai mult. De altfel, şi pe plan local fiecare dintre cele opt branduri Inditex are şi un magazin virtual propriu.

    Inditex este prezent pe piaţa locală cu un total de opt branduri, dintre care cel mai puternic este Zara, care aduce jumătate din business. Celelalte sunt Bershka, Stradiva­rius, Oysho, Massimo Dutti, Uterque, Zara Home şi Pull&Bear. Grupul spaniol, controlat de miliardarul Amancio Ortega, este liderul pieţei locale de modă la nivel de grup. Inditex a ajuns în 2019 (cel mai recent an pentru care există date) la afaceri cumulate de 1,83 mld. lei (380 mil. euro) în România, cu 7% mai mult decât în 2018.

    Toate cele opt branduri ale ibericilor şi-au majorat businessul în 2019 cu rate cuprinse între 3% (Massimo Dutti) şi 20% (Oysho). Datele analizate de ZF arată că brandurile mai mici, cu mai puţine magazine, înregistrează cele mai mari creşteri. O explicaţie poate fi faptul că baza de plecare e mai mică, iar orice nouă deschidere cântăreşte mai greu în total.

    Datele pe 2020 nu sunt publice încă, dar în raportul anual al grupului apar primele indicii privind impactul pandemiei. Mai exact, profitul înainte de taxe al Inditex România a scăzut de la 67 mil. euro în 2018 şi 2019, la 31 mil. euro anul trecut, în pan­demie. Declinul a fost mai puţin drastic decât pe alte pieţe însă, în Europa scăzând la mai puţin de un sfert, respectiv 388 mil. euro. România a contribuit astfel cu aproa­pe 10% la această valoare. Mai mult, în pan­de­mie, Ungaria şi Polonia au trecut pe pierderi.

    Un alt semnal privind impactul pande­miei îl reprezintă evoluţia numărului de sa­lariaţi care pe plan local a scăzut cu circa 800 de persoane. Mai exact, spaniolii mai aveau la final de 2020 puţin peste 2.200 de salariaţi, faţă de peste 3.000 în urmă cu un an. Evoluţii similare se remarcă şi pe alte pieţe. Din datele ZF, scăderea vine ca urmare a închiderii celor patru magazine, dar şi ca urmare a plecărilor voluntare, mai ales în lockdown când magazinele fizice ne-esenţiale au fost închise temporar. Atunci oamenii – în special studenţi care au început cursuri online – au plecat către oraşele natale şi nu s-au întors în centrele universitare, spun sursele ZF. În retail oricum fluctuaţia de personal era mare şi înainte de pandemie, chiar peste 50%. În modă, pentru grupurile mari lucrau mulţi studenţi care alegeau poziţia de lucrător comercial ca un prim job.

    Aceste cifre ale Inditex România – privind profitabilitatea şi numărul de salariaţi – sunt primele care indică faptul că dincolo de evoluţia macroeconomică peste aşteptări în 2020, businessul a avut de suferit, chiar şi la vârf. În cazul Inditex, pandemia a întrerupt o perioadă de creştere constantă susţinută de un apetit sănătos pentru modă al românilor.