Tag: oracle

  • Ce au în comun teatrul sau arta şi IT-ul? „Amândouă sunt lumi virtuale, cu regulile şi convenţiile lor. Am angajat oameni cu studii de conservator ca programatori şi au performat”

    Silvian Cenţiu locuieşte în California, dar este născut la Braşov. A studiat în cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti, precum şi la Universitatea Tehnică din Viena (TU Wien), Universitatea San Francisco (USF), Universitatea Stanford şi alte instituţii de învăţământ superior. De asemenea, a cercetat şi predat în cadrul acestor universităţi, cât şi la ASE Bucureşti şi la Universitatea Transilvania.

    În afara activităţilor profesionale din marketing, tehnologie, management şi antreprenoriat, Cenţiu este cunoscut şi pentru activităţile sale în dramaturgie, în special cu piesa de teatru „A Transylvanian in Silicon Valley” („Un ardelean în Silicon Valley”), pe care a scris-o şi a interpretat-o cu succes pe toate continentele, inclusiv în România, la Teatrul Naţional Bucureşti şi la Teatrul Notarra.

    „Am spus o poveste într-un cadru profesional care a avut un succes atât de mare încât cei care au ascultat-o nu s-au lăsat până nu am pus-o în scenă. Piesa de teatru care a  rezultat din acest efort a avut un succes mult peste aşteptările mele şi a continuat în diferite ţări aproape de la sine, fără mare efort din partea mea.”

    De altfel, este de părere că teatrul şi IT-ul au foarte multe lucruri în comun. „Amândouă sunt lumi virtuale, cu regulile şi convenţiile lor. Amândouă sunt mijloace de comunicare. Am înţeles asta dinainte, când am angajat oameni cu studii de conservator ca programatori şi au performat. Experienţa din teatru mi-a întărit convingerea că multe domenii au principii asemenatoare şi chiar m-a dus la concluzia că studiul acestor principii poate fi mai eficient decât studiul fiecărui domeniu în parte fără înţelegerea principiilor comune.” De altfel, observă el, în Statele Unite acesta este un principiu central în învăţământ: în loc să înveţe mecanică, dinamică, fluide, elasticitate, magnetism, termodinamică, electrostatică, etc. ca parte din fizică, ei învaţă principiile medodei ştiinţifice şi o aplică doar la una sau două din aceste subdomenii. „Acest mod de abordare duce la mult mai multă înţelegere în loc de acumulare de cunoştinţe fără capacitatea de a le aplica. Însă duce şi la părerea unora că sistemul de învăţământ american este deficitar deoarece nu include toate aceste subdomenii.”

    Cine este românul angajat să schimbe imaginea Americii

  • Cum a ajuns un român să fie angajat să schimbe imaginea Americii

    Transiris, compania dezvoltată de român, înregistrează venituri anuale de 8 milioane de dolari din servicii şi tehnologii de marketing; pentru 2019, Silvian Cenţiu previzionează o dublare. Compania a fost înfiinţată în 2012 în California şi în Bucureşti pentru a deservi în principal companii de top (Fortune 500) cu servicii şi tehnologii de marketing. Între timp, s-a extins cu birouri în Canada, Austria, Spania, şi Marea Britanie. Biroul din Marea Britanie a fost înfiinţat în cooperare cu guvernul scoţian.

    Silvian Cenţiu locuieşte în California, dar este născut la Braşov. A studiat în cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti, precum şi la Universitatea Tehnică din Viena (TU Wien), Universitatea San Francisco (USF), Universitatea Stanford şi alte instituţii de învăţământ superior. De asemenea, a cercetat şi predat în cadrul acestor universităţi, cât şi la ASE Bucureşti şi la Universitatea Transilvania.

    Silvian Cenţiu îşi începe povestea cu pasiunea pentru electronică, începută încă din copilărie, când construia diferite aparate pe care le vindea ulterior. Cele mai de succes, povesteşte el, erau orgile de lumini. Apoi a început să construiască chiar calculatoare. „Când ne lipsea un circuit integrat, îl construiam cu tranzistoare.”

    S-a înscris mai târziu la studii la Politehnica din Bucureşti şi a început să combine hardware-ul cu software-ul.

    Cariera profesională şi-a început-o în Austria, ca programator, mai întâi la o firmă mică de consultanţă şi apoi la cea mai mare firmă independentă austriacă de atunci (Servo Data). „Am învăţat mult la ambele firme şi la Technische Universität Wien”, descrie el experienţa de atunci. Înainte de a termina studiile, a primit viza de State şi a plecat în America. „Pizzeria unde am vrut să mă angajez imediat când am ajuns în State nu m-a angajat, contrar celor scrise de unele publicaţii, însă am găsit după vreo lună un job de programator”, explică Cenţiu. Pe tărâmul făgăduinţei a lucrat întâi la firme mari precum Sony şi a terminat primele studii la University of San Francisco în computere şi management.

    A început o carieră de management la Sony, iar apoi a acceptat o ofertă de la Oracle, unde Silvian Cenţiu spune că a avansat atât în software, cât şi în management.

    Din rândul produselor dezvoltate acolo şi unde a avut o contribuţie importantă menţionează Oracle 8, care, potrivit lui, a oferit companiei un avantaj competiţional. „Ca urmare, am fost răsplătit într-un mod semnificativ, lucru care mai târziu mi-a permis foarte multă independenţă”, spune el. La Oracle a creat o propunere pentru un centru de dezvoltare în România, în condiţiile în care în perioada respectivă multinaţionala avea doar vânzări şi mentenanţă pe piaţa locală. A lucrat cu liderii de atunci ai companiei, Ştefan Cojanu şi Anişoara Ulceluse. Îşi aminteşte că în plus faţă de centrul în India, care era deja făcut, au existat atunci două alte propuneri, una pentru Irlanda şi una pentru China. „A mea a câştigat şi aşa a fost creat centrul Oracle din România, care mai târziu a angajat câteva mii de ingineri români”, descrie Silvian Cenţiu un prim pas în dezvoltarea companiei care acum are pe piaţa locală circa 4.500 de angajaţi.
    Tot când era la Oracle, a început studiile la Stanford, în principal pe management; spune că aceste studii l-au ajutat să avanseze rapid până pe postul de director. Primise şi un pachet de opţiuni şi acţiuni la Oracle când a lucrat la dezvoltarea produsului Oracle 8, iar în 2005 acesta a crescut mult în valoare şi a devenit independent financiar.

    Următoarea destinaţie: antreprenoriatul

    „Am plecat de la Oracle şi pentru şase ani am umblat prin lume, în Europa, Australia, Japonia, şi Africa, implicându-mă în proiecte filantropice, în special în domeniul educaţiei, în teatru, în mentoring etc.”, descrie el anii ce au urmat.

    În 2010, a terminat şi un master la Stanford în sisteme educaţionale internaţionale. Doi ani mai târziu a pus bazele Transiris, companie pe care o conduce şi acum, împreună cu doi prieteni, dintre care Simona Nan este şi acum în companie, conducând biroul din Austria. „Am pornit compania de la o observaţie din cercetare, şi anume trendul de industrializare a comunicării în societate, asemănător cu industrializarea manufacturii acum 100 de ani, când a fost introdusă banda de asamblare”, descrie Silvian Cenţiu cercetările care au condus la înfiinţarea companiei.

    Ca şi atunci, observă el, când cei implicaţi în manufactură nu observau neapărat cum maşinile transformau nu doar munca lor dar şi societatea, nici astăzi oamenii nu realizează pe deplin cum maşinile, computere de data asta, automatizează şi controlează când, cum şi cui îi este comunicat ce. Au deschis apoi birouri în mai multe ţări, au extins serviciile, iar în prezent compania este în continuare în creştere.

    Povesteşte că grupul de prieteni alături de care a pus bazele companiei nu era format din experţi în tehnologiile de automatizare a marketingului şi comunicării, domeniu cu care el era familiarizat în perioada respectivă. „I-am învăţat pe ei şi pe încă vreo câteva sute de-a lungul anilor.” Primul an a fost cel mai profitabil pentru companie, iar Cenţiu spune că a distribuit mare parte a acestor profituri către angajaţi. „Am avut surpriza că unii dintre aceştia au fost copleşiţi de bani şi şi-au schimbat radical comportamentul. Una din aceste persoane mi-a reproşat într-un mod agresiv că îi distrug viaţa că o plătesc prea mult. Am avut nişte situaţii neaşteptate, pentru care Stanfordul nu mă pregătise”, îşi aminteşte el. Astfel, o parte dintre oameni au rămas în companie, alţii au plecat, însă ambele categorii au avut un progres accelerat al carierei.  „Ca în multe alte companii, lucrurile au mers atât în sus, cât şi în jos.” Până în 2018 au înregistrat profit constant, iar anul trecut au fost numiţi una dintre firmele de top în ceea ce priveşte ritmul de creştere de către publicaţia americană Inc. O altă realizare se leagă de un grant primit de la guvernul scoţian pentru deschiderea unui birou în Glasgow. Primul client mare al Transiris, care a contribuit semnificativ la creşterea firmei în primii patru ani, a fost Cisco. „Ne-au angajat să salvăm un proiect pe care cheltuiseră deja peste 60 de milioane de dolari şi care eşuase. L-am salvat cu mai puţîn de un milion cu toate că a trebuit să refacem absolut toată munca. Însă acest succes ne-a asigurat patru ani de contracte profitabile”, descrie el activitatea pentru compania americană. Ulterior, au  făcut un parteneriat cu IBM, care le-au facilitat extinderea extinderea portofoliului de clienţi şi au obţinut contracte cu bănci, lanţuri de magazine şi companii de tehnologie.

    Internaţionali încă de la început

    Încă de la început, au deschis un birou şi în România, astfel că au avut clienţi şi pe piaţa locală: Vodafone şi Cora. Apoi au fost contractaţi de Bank of Montreal (care nu e în Montreal, ci în Toronto, precizează Silvian Cenţiu) şi au deschis un birou în Canada. Au urmat birouri în Austria, Spania şi apoi Scoţia. Silvian Cenţiu spune că au existat oportunităţi şi în Orientul Mijlociu şi au intenţionat să deschidă un birou în Dubai, însă aceste oportunităţi nu s-au materializat şi a amânat acest proiect.

    În ceea ce priveşte dezvoltarea serviciilor de automatizare a marketingului şi comunicării, au adăugat iniţial expertiza şi servicii de business intelligence, apoi platforme de date. 

    „Pentru că la clienţii noştri a fost nevoie să lucrăm şi cu produse de automatizare Oracle, Adobe şi salesforce, am dezvoltat parteneriate şi cu aceste firme şi ne-am instruit personalul. Am pus accent pe inovaţie şi aceasta a devenit factorul nostru competitiv principal”, descrie românul motorul dezvoltării serviciilor Transiris.

    Din rândul proiectelor inovative dezvoltate de companie enumeră implementarea unei platforme unitare de date, precum şi a unui sistem unificat global de comunicare la Thermo Fisher Scientific, firma pe care o descrie drept „Amazonul lumii biotech”. Transiris a devenit partener strategic al acesteia. Compania a implementat şi integrat sisteme de marketing, platforme de date şi sisteme de business intelligence la Kohls şi HPE în SUA Audi şi BMW în Germania, Vodafone şi Cora în România şi a finalizat alte proiecte mari şi mici la aceste companii şi la altele. În ceea ce priveşte preţurile serviciilor oferite, acestea diferă în funcţie de ţară şi serviciile furnizate. „Majoritatea proiectelor au preţ fix, în funcţie de livrabile: unele sunt de 50.000 de dolari, altele de 2 milioane de dolari şi majoritatea undeva la mijloc.”

    Numărul de angajaţi globali ai companiei nu a trecut încă de 100, număr care a fluctuat de-a lungul anilor în funcţie de proiecte şi de nevoi. „Oamenii cheie din companie au rămas, însă alţii ori au fost recrutaţi de alte companii, de multe ori chiar de clienţii noştri, iar alţii au utilizat deprinderile nou dobândite pentru a-şi avansa carieră şi mai rapid – mulţi trecând neaşteptat de repede de la student sau începător la expert, manager sau chiar director”, descrie el evoluţia angajaţilor Transiris.

    Personalul companiei este unul global, iar pe majoritatea proiectelor au experţi din câteva ţări. „Recrutăm şi utilizăm personalul cel mai bun, indiferent de locaţie. Oamenii colaborează destul de bine şi, unde e necesar, îi instruim în colaborare, comunicare şi lucrul în echipă. Dispersia geografică adaugă o provocare, însă acest mod de lucru este în acest moment o realitate globală în lumea inovaţiei. Cu cât este un proiect mai inovativ, cu atât atrage un personal mai divers.”

    Silvian Cenţiu observă că munca în echipe cu grad mare de diversitate şi dispersie geografică are loc de îmbunătăţire şi dacă societatea română doreşte mai mult leadership şi inovaţie şi mai puţină muncă de execuţie şi repetitivă, care cel mai probabil va fi automatizată oricum, are nevoie să îşi adapteze sistemele de educaţie, legislative şi de infrastructură.

    Cel mai recent proiect al companiei se leagă de contractarea de către Departamentul de Stat al SUA pentru o contribuţie la strategia de imagine a Statelor Unite în lume. Iniţiativa de strategie se concentrează în prezent pe Europa şi a început cu un proiect pilot în Austria, Cehia, şi Ungaria. „Proiectul are două livrabile: o strategie de îmbunătăţire a imaginii care este suficient de generală pentru a fi adoptată de multe ţări dar suficient de adaptabilă pentru a funcţiona eficient în fiecare ţară; şi un concept de branding. Pentru a putea finaliza aceste livrabile, am avut nevoie să facem o cercetare amănunţită.”

    Silvian Cenţiu descrie proiectul drept unul complex, care ar putea face obiectul nu doar al unui articol, ci al unei cărţi sau al unui întreg domeniu academic. Precizează însă că acesta este limitat ca timp şi buget şi a fost organizat în trei părţi: cercetare iniţială (o lună şi jumătate), draft de strategie şi de branding (o lună), testare, cercetarea de bază şi finalizarea strategiei şi brandingului (o lună).

    „America, aşa cum numim de multe ori Statele Unite ale Americii, nu este doar o ţară, ci o idee, un set de principii de viaţă, un simbol cultural al drepturilor la viaţă, libertate şi căutare a fericirii. Dar imaginea Americii este şi sub continuă presiune şi critică, atât din interiorul ţării, cât şi din afară. Strategia noastră se concentrează pe crearea unei imagini care reprezintă adevărata America”, a declarat Silvian Cenţiu în comunicatul de presă trimis recent.

    Livrabilele iniţiale vor fi finalizate la finalul lunii ianuarie, iar o fază ulterioară de implementare a strategiei este planificată. „Ţările ţintă vor depinde de ce ambasadori vor decide la mijlocul lui ianuarie să participe la acest program.”

    Silvian Cenţiu descrie şi paşii prin care au contractat acest proiect: Departamentul de Stat SUA a avut un RFP (Request For Proposals, sau licitaţie) la care a participat şi Transiris. La această licitaţie au participat aproximativ 60 de agenţii, aproape fiecare nume major din domeniu participând la licitaţie datorită prestigiului proiectului. Au urmat o sesiune de întrebări şi feedback – unde au văzut şi care sunt ceilalţi competitori – şi apoi o negociere, iar ei au fost câştigătorii licitaţiei. 

    „Se pare că am fost selectaţi datorită experienţei noastre interdisciplinare: în marketing şi PR, în tehnologie de comunicare digitală, şi în ştiinţe sociale. Fondul meu internaţional şi social-politic probabil a ajutat, şi fără dubiu, detaliile din propunerea noastră, la care am lucrat în principal patru oameni, şi anume trei români şi un american, au contat”, spune el. Pentru acest proiect, era important, potrivit lui Cenţiu, să cunoşti atât cultură americană, cât şi culturile ţintă.
    „Foarte puţini americani cunosc culturile ţintă la fel de bine ca noi. Eu personal nu numai că am trăit în aceste societăţi, dar le-am şi studiat activ (în special la Stanford). Alternativ, alţi europeni care cunosc culturile ţintă sunt mai puţin versaţi în nuanţele culturii americane decât noi”, explică el.

    În ceea ce priveşte modul în care se raportează România faţă de crearea unei imagini, spune: „România nu stă bine la capitolul imagine din două puncte de vedere: relativ la alte ţări şi relativ la ce merită. Faţă de alte ţări, atât imaginea din afară, cât şi imaginea românilor despre propria ţară şi chiar despre ei individual nu este foarte bună. Faţă de ce merită şi ce imagine ar putea avea, România ar putea sta mult mai bine dacă oameni pricepuţi ar lucra la asta”.
    Pe de altă parte, observă el, nici Statele Unite nu stau atât de bine la acest capitol, prin comparaţie cu alte ţări, care au acţionat mai bine în promovarea unei imagini. 

    Potrivit informaţiilor Transiris, istoric, America a finanţat o agenţie pentru promovarea imaginii în lume, USIA, din care au făcut parte şi Europa Liberă şi Vocea Americii, instituţii bine cunoscute în România în anii premergători revoluţiei. Această agenţie a fost desfiinţată printr-un act al Congresului american în 1998.
    Cenţiu spune că pentru România nu ar adopta modelul Rusiei sau Chinei – cu toate că aceste ţări au eforturi de imagine foarte eficiente, deoarece folosesc într-o oarecare măsură decepţia, atât direct, cât şi prin omisiune. Pentru România ar lua modelul Elveţiei, Japoniei, Canadei etc. „Aceste ţări au definit şi structurat aspectele de imagine bine şi le-au promovat atât extern, cât şi intern. România are nevoie să îşi promoveze imaginea întâi intern – pentru ca imaginea externă să prindă, românii au nevoie să îşi asume atât comportamentul conform acelei imagini, cât şi convingerea că merită acea imagine. Eu şi echipa mea am lucra cu plăcere la imaginea României nu doar ca un serviciu plătit, ci ca o contribuţie cetăţenească. Bineînţeles, România ar fi mult mai aproape de inima noastră decât alte ţări sau organizaţii pe care le avem sau le luăm de clienţi.”   

    Silvian Cenţiu descrie drept ineficiente demersuri precum logoul cu frunza pentru turismul local ori simbolul destinat Capitalei, care include desene ale Ateneului, Palatului CEC, Arcului de Triumf şi Arenei Naţionale. „Părerea mea este că această strategie de imagine e foarte ineficientă. În primul rând, nu o cunoaşte mai nimeni, nici în exterior, nici în interior. Eficienţa unei strategii poate fi măsurată – şi dacă nu prinde, e nevoie să fie ajustată, adaptată. Am putea crede că poate nu e promovată suficient, însă dacă această strategie ar fi bună, ar adopta-o firmele româneşti care interacţionează cu exteriorul şi partenerii externi care au interes să prezinte România într-o lumină pozitivă. Eu personal nu cred că această strategie este promovabilă.”

    Între două continente şi între business şi teatru

    Silvian Cenţiu îşi împarte în acest moment timpul în mod aproape egal între Europa şi America de Nord:  „Când sunt în Europa, cam jumătate din timp mi-l petrec în România, atât pentru business, cât şi pentru acţiuni filantropice şi activităţi cu prietenii şi rudele”.

    În afara activităţilor profesionale din marketing, tehnologie, management şi antreprenoriat, Cenţiu este cunoscut şi pentru activităţile sale în dramaturgie, în special cu piesa de teatru „A Transylvanian in Silicon Valley” („Un ardelean în Silicon Valley”), pe care a scris-o şi a interpretat-o cu succes pe toate continentele, inclusiv în România, la Teatrul Naţional Bucureşti şi la Teatrul Notarra.

    „Am spus o poveste într-un cadru profesional care a avut un succes atât de mare încât cei care au ascultat-o nu s-au lăsat până nu am pus-o în scenă. Piesa de teatru care a  rezultat din acest efort a avut un succes mult peste aşteptările mele şi a continuat în diferite ţări aproape de la sine, fără mare efort din partea mea.”

    De altfel, este de părere că teatrul şi IT-ul au foarte multe lucruri în comun. „Amândouă sunt lumi virtuale, cu regulile şi convenţiile lor. Amândouă sunt mijloace de comunicare. Am înţeles asta dinainte, când am angajat oameni cu studii de conservator ca programatori şi au performat. Experienţa din teatru mi-a întărit convingerea că multe domenii au principii asemenatoare şi chiar m-a dus la concluzia că studiul acestor principii poate fi mai eficient decât studiul fiecărui domeniu în parte fără înţelegerea principiilor comune.” De altfel, observă el, în Statele Unite acesta este un principiu central în învăţământ: în loc să înveţe mecanică, dinamică, fluide, elasticitate, magnetism, termodinamică, electrostatică, etc. ca parte din fizică, ei învaţă principiile medodei ştiinţifice şi o aplică doar la una sau două din aceste subdomenii. „Acest mod de abordare duce la mult mai multă înţelegere în loc de acumulare de cunoştinţe fără capacitatea de a le aplica. Însă duce şi la părerea unora că sistemul de învăţământ american este deficitar deoarece nu include toate aceste subdomenii.”

    În acest moment, Silvian Cenţiu se ocupă de managementul şi creşterea companiei Transiris şi direct de unele din proiectele companiei. În afara acestora, are câteva proiecte întrerupte sau amânate în domeniul culturii (cărţi şi filme) pe care ar vrea să le continue şi să le termine. Iar când vine vorba despre viaţa personală, spune: „Am şi câteva aspecte în viaţa personală pe care le-am amânat deja prea mult. Însă încerc să găsesc drumul de mijloc între planificare şi spontaneitate, cu un pic de serendipitate pe ici, pe colo”.

  • Chiar şi titanii vor o bucăţică din plăcinta lui Musk: Larry Ellison, veteranul tehnologiei care a fondat Oracle, deţine 3 milioane de acţiuni Tesla

    Larry Ellison, fondatorul gigantului Oracle, s-a dovedit a fi al doilea cel mai mare investitor individual în compania Tesla, cu o deţinere de un miliard de dolari în producătorul de vehicule electrice, potrivit Bloomberg.

    Investiţia sa a fost confirmată într-o declaraţie financiară depusă la marţi la SEC de către acesta. Deţinerea fondatorului Oracle în Tesla a devenit publică după ce Ellison, un apropiat prieten de-al lui Elon Musk şi un titan al tehnologiei, a devenit unul dintre directorii companiei Tesla la sfârşitul lunii decembrie.

    Ellison, 74 ani, deţine în mod indirect 3 milioane de acţiuni Tesla prin trustul Lawrence J. Ellison Revocable Trust, potrivit declaraţiei financiare. Participaţia de 1,75% îl transformă în al doilea cel mai mare investitor individual din Tesla, după Elon Musk – care deţine circa o cincime din companie – potrivit datelor agregate de sursă. Tesla a anunţat numirea lui Ellison în board-ul director la sfârşitul anului 2018.

    Acţiunile Tesla au crescut luni pe Nasdaq cu 5,4% după ce compania a anunţat că va contrui o fabrică în Shanghai, ajungând la 335 dolari per acţiune, la o capitalizare bursieră de circa 57,5 mld. Dolari. Marţi, la ora 15.30, înainte de deschiderea bursei americane, acţiunile Tesla se bucurau de încrederea investitorilor cu o creştere de 3% în pre-market.

     

  • Oracle Corporation, afaceri de 9,8 miliarde de dolari în trimestrului III ale anului fiscal 2018

    Veniturile din Cloud şi On-Premise au crescut cu 8% ajungând până la 8,0 miliarde de dolari. Veniturile din Cloud Software as a Service (SaaS) au crescut cu 33%, ajungând până la 1,2 miliarde de dolari.

    Veniturile din Platforma Cloud Platform as a Service (PaaS) şi Infrastructure as a Service (IaaS) au crescut cu 28%, ajungând la 415 milioane de dolari. Totalul veniturilor din Cloud au crescut cu 32% ajungând până la 1,6 miliarde de dolari.

  • Următorul cel mai mare business din lume. Jeff Bezos, cel mai bogat om din lume, Larry Ellison, fondatorul Oracle, dar şi creatorii Google pariază pe asta

    Miliardarii din Silicon Valley sunt interesaţi să investească în tehnologie şi medicină menită să oprească procesul de îmbătrânire. Jeff Bezos, fondatorul Amazon, alături de alţi miliardari precum Peter Thiel, cofondator PayPal, Larry Ellison, fondatorul Oracle, şi Larry Page şi Sergey Brin investesc o parte din avere într-un efort de a-şi extinde speranţa de viaţă, încetinind procesul de îmbătrânire, scrie This Is Money.

    Jim Mellon, poreclit Warren Buffet al Marii Britanii, şi-a înfiinţat compania Juvenescence în SUA pentru a investi în medicamente care prelungesc viaţa. El prognozează că descoperirile în medicină vor duce la noi medicamnte ce vor creşte speranţa de viaţă medie undeva la 110-120 de ani în următoarele trei decenii.

    “În 20 de ani cursa pentru extinderea speranţei de viaţă va deveni cel mai mare business din lume, mult mai important decât servicii triviale precum Facebook sau Snapchat”, spune omul de afaceri de 61 de ani care şi-a făcut averea investind 100.000 de dolari în UraMin, o companie de minerit, pe care a vândut-o pentru 1,6 miliarde doi ani mai târziu.

    Juvenescence se află la început de drum, iar Mellon speră că în doi-trei ani să înceapă experimentele umane şi ca la un moment dat să listeze compania la bursă.

    Unity Biotechnology, compania pe susţinută de Bezos Expeditions, are 150 de milioane de dolari disponibili pentru a crea medicamente care previn, opresc îmbătrânirea.

    Şi Google a dedicat o parte din bani în această direcţie prin intermediul proiectului numit Calico, destinat dezvoltării medicamentelor anti-îmbătrânire.

  • Cât câştigă un angajat al Oracle în România?

    Un analist în e-commerce care este reprezentant al generaţiei Millennials (deci are între 25 şi 35 de ani) câştigă astfel cu 25% mai mult decât un angajat plătit la nivelul salariului mediu pe economie.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cât câştigă un angajat al Oracle în România?

    Un analist în e-commerce care este reprezentant al generaţiei Millennials (deci are între 25 şi 35 de ani) câştigă astfel cu 25% mai mult decât un angajat plătit la nivelul salariului mediu pe economie.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ca să apară dintre români un Bill Gates, ar trebui ca Microsoft, Oracle şi IBM să închidă operaţiunile din România şi să dea toţi programatorii afară

    ”Piaţa din România nu este antreprenorială, aceasta este cea mai mare diferenţă faţă de Turcia. Aici, în Turcia, nu găsim oameni pentru că toată lumea vrea să fie următorul Bill Gates. În România nu este aşa şi acest lucru este în favoarea noastră, pentru că putem găsi oameni buni; nimeni nu vrea să fie Bill Gates“.
     
    El a spus într-o discuţie cu Ziarul Financiar că românii sunt mai bine pregătiţi, dar nu îşi asumă mai multe riscuri. ”Calitatea resurselor umane din România este foarte bună; în medie, calitatea absolvenţilor este mai bună decât cea din Turcia. Oamenii nu îşi asumă însă mai multe riscuri, este o diferenţă culturală, cred.“
     
    Este un adevăr care poate să doară: românii vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates.
     
    România are peste 100.000 de IT-işti, cea mai mare parte dintre ei lucrând pentru Bill Gates (Microsoft), Larry Ellison (Oracle), IBM, Deutsche Bank, ING etc. Avem prea puţine cazuri în care programatori români, IT-işti, antreprenori români au vrut să facă ceva mare, s-au gândit la un produs scalabil din prima care să cucerească lumea. Aici am putea să includem familia Talpeş, cu Bitdefender, care reuşesc să controleze compania după 27 de ani (cu 60% din acţiuni), Netopia, compania de plăţi controlată de Antonio Eram, sau UiPath, controlat de Daniel Dines, considerat cel mai de viitor start-up românesc, care ar putea să valoreze un miliard de dolari (optimizează prin roboţi procesele repetitive).
     
    Cititi mai multe pe www.zf.ro
  • Toţi IT-iştii români vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates

    Nu cred că cineva a putut să rezume cel mai bine situaţia IT-ului din România, domeniul cu care ne mândrim peste tot, decât Tugrul Tekbulut, cofondator al grupului Logo din Turcia, care a cumpărat firma românească TotalSoft.

    ”Piaţa din România nu este antreprenorială, aceasta este cea mai mare diferenţă faţă de Turcia. Aici, în Turcia, nu găsim oameni pentru că toată lumea vrea să fie următorul Bill Gates. În România nu este aşa şi acest lucru este în favoarea noastră, pentru că putem găsi oameni buni; nimeni nu vrea să fie Bill Gates“.

    El a spus într-o discuţie cu Ziarul Financiar că românii sunt mai bine pregătiţi, dar nu îşi asumă mai multe riscuri. ”Calitatea resurselor umane din România este foarte bună; în medie, calitatea absolvenţilor este mai bună decât cea din Turcia. Oamenii nu îşi asumă însă mai multe riscuri, este o diferenţă culturală, cred.“

    Este un adevăr care poate să doară: românii vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates.

    România are peste 100.000 de IT-işti, cea mai mare parte dintre ei lucrând pentru Bill Gates (Microsoft), Larry Ellison (Oracle), IBM, Deutsche Bank, ING etc. Avem prea puţine cazuri în care programatori români, IT-işti, antreprenori români au vrut să facă ceva mare, s-au gândit la un produs scalabil din prima care să cucerească lumea. Aici am putea să includem familia Talpeş, cu Bitdefender, care reuşesc să controleze compania după 27 de ani (cu 60% din acţiuni), Netopia, compania de plăţi controlată de Antonio Eram, sau UiPath, controlat de Daniel Dines, considerat cel mai de viitor start-up românesc, care ar putea să valoreze un miliard de dolari (optimizează prin roboţi procesele repetitive).

    Radu Georgescu a avut antivirusul RAV, pe care l-a vândut către Microsoft la începutul anilor 2000, iar băieţii de la Cluj, Sergiu Biriş, care a ieşit pe parcurs din afacere, şi Andrei Dunca, s-au predat iniţial unor investitori de la Londra, după care au mers în Silicon Valley pentru a ajunge cu LiveRail în curtea lui Facebook pentru 500 de milioane de dolari (bineînţeles că din toată suma Andrei Dunca a luat doar o mică parte). După doi ani, Facebook i-a închis, iar echipa, în principal formată din români, s-a împrăştiat în întreaga lume.

    Totuşi, de ce IT-iştii români nu ţintesc mai sus decât a lucra pentru un gigant extern?

    O explicaţie este legată de faptul că au salarii prea mari pe poziţiile actuale şi, în consecinţă, nu sunt muritori de foame. Când Bill Gates te plăteşte cu 2.000-4.000 de dolari net în România, nu ştiu dacă mai ai energie şi determinare să laşi poziţia deţinută ca să te apuci de un start-up care nu ştii unde va ajunge.

    Când companiile din IT nu ştiu ce să mai facă pentru a îşi mai ţine programatorii – şeful BMW România spune că firmele din această industrie au ajuns să ofere bonusuri câte un BMW angajaţilor de top, nu numai directorilor din prima linie – nimeni nu se mai gândeşte să o ia pe cont propriu, să caute el angajaţi, să tremure pentru încasarea facturilor. Asta dacă găseşte de lucru; sau să consume mii de euro lunar din banii lui de acasă pentru a plăti salariile, chiar dacă nu vede un viitor promiţător.

    Câţi dintre voi, care sunteţi IT-işti şi credeţi că aveţi o idee care poate să ajungă în lumea întreagă, lăsaţi jobul din mână, unde salariul intră la timp, pentru o aventură unde falimentul este mai probabil decât succesul?

    Câţi dintre voi sunteţi în stare să vă convingeţi prietenii să vină alături de voi, fără să fie plătiţi, ci doar cu o promisiune deşartă de a încasa ”câteva milioane“ dacă produsul sau serviciul creat va avea succes? Mai mult decât atât, cine ar accepta să lucreze pentru voi în aceste condiţii? (Apropo, articole despre Microsoft povestesc că secretara lui Bill Gates a fost plătită mulţi ani de zile în acţiuni, pentru că firma nu avea bani, şi a ajuns milionară când s-a listat la bursă.)

    În aceste condiţii, este mai bine să lucrezi pentru Bill Gates, pentru că nu rişti nimic.

    O altă explicaţie este legată de faptul că mediul din România nu încurajează start-up-urile în general, nu numai pe cele din IT. Probabil că dacă statul ar face trei parcuri de IT, în care doar să vii, să lucrezi acolo pe baza unei promisiuni că peste 10 ani, dacă produsul tău va avea succes, vei da înapoi o parte din bani statului, am mai avea o şansă să iasă un Bill Gates.

    Israelul a găsit o soluţie în urmă cu 30 de ani iar acum culege roadele, firmele israeliene ajungând pe Wall Street cu evaluări de miliarde de dolari, fiind cele mai bune în soluţii de securitate. Pericolul războiului şi atentatelor i-a mânat pe israelieni să facă performanţă în acest sector.

    Atât timp cât IT-iştii români nu vor muri de foame, nu va ieşi un Bill Gates dintre ei.

    Cinic vorbind, ca să se întâmple acest lucru ar trebui ca Oracle, IBM, Microsoft să plece din România şi să îi lase fără job. De foame, unii dintre ei vor încerca să devină antreprenori, să cucerească lumea şi să fie ca Bill Gates.

  • S-a urcat în maşină şi a plecat în California în căutarea succesului. Acum are o avere de aproape 50 de miliarde de dolari. Cum a reuşit

    Numele Ellison a fost adoptat de tatăl său în onoarea punctului prin care a intrat în Statele Unite, Ellis Island. La vârsta de nouă ani, Ellison a făcut pneumonie, iar mama sa l-a dat unchilor spre adopţie. El nu şi-a mai întâlnit mama biologică până la vârsta de 48 de ani.

    Deşi părinţii săi adoptivi, fiind evrei, mergeau în mod regulat la sinagogă, Larry Ellison a rămas un sceptic din punct de vedere religios pentru întreaga viaţă.  El a declarat: „Deşi cred că sunt religios într-un anumit sens, există anumite dogme în cadrul iudaismului cu care nu mă identific. Nu cred că sunt reale. Sunt poveşti frumoase şi îi respect pe cei care le cred, însă eu nu am nicio dovadă în sensul acesta„. El spune totuşi că are o „poveste de dragoste„ cu Israelul, dar nu una bazată pe credinţă, ci una bazată pe spiritul inovator al statului iudaic, mai ales în domeniul tehnologiei.

    După ce a terminat liceul a urmat cursurile Universităţii din Illinois, însă a renunţat în al doilea an de facultate atunci când mama sa adoptivă a murit. A mai încercat la Universitatea din Chicago, dar a renunţat din nou după un singur semestru. În 1966, la 22 de ani, Ellison s-a mutat în California în căutarea succesului. A trecut dintr-o slujbă în alta, ocazie cu care a început să înveţe programare.  

    În anii ‘70, Ellison a început să lucreze pentru Ampex Corporation. Unul dintre proiectele sale a fost realizarea unei baze de date pentru CIA, pe care el a numit-o Oracle. În 1977, a fondat alături de doi parteneri Software Development Laboratories (SDL) cu o investiţie iniţială de 2.000 de dolari. În anul 1982, SDL şi-a schimbat numele în Oracle Systems Corporation şi a lansat prima versiune a produsului, numită Oracle 2.

    Oracle a crescut foarte repede, iar în 1986 Oracle s-a listat la bursă şi a raportat venituri de 55 milioane de dolari. Nu totul a mers ca pe roate şi în 1990 Ellison a trebuit să concedieze 400 de oameni (10% din angajaţi) din cauza a ceea ce a numit ca fiind “o greşeală de afaceri incredibilă”. 

    După ce a reparat greşeala, se spune că Oracle era aproape de faliment. În acelaşi timp, concurenţii Oracle înghiţeau din cota de piaţă a Oracle. 

    În 1997, după întoarcerea lui Steve Jobs la Apple, Ellison a fost numit director al companiei. El a păstrat funcţia până în 2002, când a declarat că „programul nu îmi mai permite să particip la suficiente şedinţe pentru a-mi putea îndeplini rolul de director„.

    Larry Ellison a reacţionat atunci când Hewlett-Packard l-a concediat din funcţia de CEO pe bunul său prieten Mark Hurd, spunând că „HP a făcut cea mai gravă eroare de personal de când idioţii din boardul Apple l-au dat afară pe Steve Jobs„. Ulterior, Hurd a fost angajat în funcţia de copreşedinte al Oracle.

    În prezent, potrivit Forbes, Larry Ellison este al cincilea cel mai bogat om din SUA şi al şaptelea din lume, cu o avere estimată de 49,3 miliarde de dolari. Wall Street Jounal l-a desemnat ca fiind cel mai bine plătit CEO din ultima decadă, cu compensaţii totale de 1,9 miliarde de dolari.

    Ellison deţine acţiuni în cadrul Salesforce.com, NetSuite, Quark Biotechnology şi Astex Pharmaceuticals. În 2012, el a cumpărat 98% din suprafaţa unei insule din Hawaii, deţinută anterior de David Murdock.