Rezultatul experimentului, scrie Dezeen, îl reprezintă nişte căşti, sub brandul Korvaa, al căror cadru rigid care vine peste cap a fost construit dintr-un plastic obţinut din acidul lactic al drojdiei de bere, iar elementele moi care vin peste urechi, dintr-o spumă produsă de ciuperca Trichoderma reesei, acoperită de miceliu (reţea de filamente subţiri şi ramificate) de la o altă ciupercă, Phanerochaete chrysosporium.
Tag: obiecte
-
Ia-o în glumă!
Lucrările sale, printre care o poliţă cu fundul în sus sub care se află un balon, un cui care şerpuieşte printr-un perete, un hartă a lumii mototolită sub formă de glob ori ţigări cu filtrul la ambele capete, sunt menite să le dea un pic de gândit privitorilor şi să-i invite să se amuze de absurdul situaţiei, conform artistului.
-
Cu pene şi scoici
Designerul britanic Bethan Gray, în colaborare cu firma Nature Squared, a realizat o colecţie de mobilă pentru care a folosit cochilii şi pene provenite din deşeurile industriei alimentare, pe care a prezentat-o la recent încheiata Săptămână a Designului de la Milano. Colecţia include rafturi, scaune, taburete şi mese, reunite sub denumirea Exploring Eden.
-
O artistă a găsit o metodă prin care să transforme în artă un material aflat la îndemâna oricui
În timpul unui masterat de la o facultate de artă din Londra, acesta a descoperit propolisul (substanţă răşinoasă folosită la astupat fisuri sau lipit faguri) produs de albinele din zonele cu plantaţii de arbori de cauciuc din Brazilia, scrie FT. Acest tip de propolis are o maleabilitate anume, iar curăţat de impurităţi devine negru lucios şi poate fi prelucrat ca sticla, dar la temperaturi mult mai mici. Materialul a inspirat-o pe artistă la crearea unei colecţii intitulate From Insects de lucrări care se situează la graniţa dintre sculpturi şi obiecte de mobilier sau decorative.
-
Colecţie selenară
Ce se poate face însă este achiziţia unor obiecte care par a fi confecţionate din materiale care ar putea fi suveniruri dintr-o asemenea călătorie. Din această categorie face parte colecţia Moon Rock a firmei de design Studio Furthermore din Londra, care cuprinde mese, taburete şi corpuri de iluminat ce arată ca şi cum ar fi fost lucrate din roci selenare, dar de fapt sunt confecţionate din aluminiu, scrie Dezeen. Creatorii acestei colecţii o privesc ca pe un exerciţiu de imaginaţie, explicând că au încercat să-şi închipuie cum ar arăta nişte obiecte lucrate din materiale aduse din spaţiu peste nişte ani, când acestea vor deveni uşor de procurat.
-
Echilibrul artistic
Intitulată Balancing Sculptures, seria constă din lucrări instalate, permanent sau temporar, în diverse oraşe ale lumii şi prezintă obiecte sau siluete aflate într-un echilibru precar şi care totuşi nu cad din locul în care se află. Ideea i-a venit artistului în momentul în care şi-a dorit să se extindă dincolo de spaţiul îngust al galeriilor tradiţionale, iar printre cele mai spectaculoase astfel de lucrări se numără unele care prezintă personaje care fac exerciţii cu diverse obiecte în timp ce merg pe funie. O parte dintre lucrările sale pot fi admirate până în octombrie la o expoziţie în aer liber din St. Urban, Elveţia.
-
Cel mai mare jaf din istoria Marii Britanii, dat de pensionari. Mulţi au descris operaţiunea ca fiind „crima perfectă“
Cu spargerea de la Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, o bandă de infractori trecuţi de mult de vârsta pensionării a intrat în istoria infracţionalităţii britanice şi a încins imaginaţia englezilor. Hoţii au sfidat bătrâneţea, boala, infirmităţile fizice, alarmele şi chiar Scotland Yard-ul pentru a-şi croi drum prin pereţi de beton şi oţel şi a fugi apoi cu o comoară evaluată la 20 de milioane de dolari, din care obiecte de cel puţin 15 milioane de dolari încă nu au fost găsite. Unul dintre membrii grupului este în continuare în libertate.
Revista Vanity Fair face o incursiune în viaţa eroilor unui jaf care a fost descris ca o acţiune de proporţii epice, crima perfectă, opera unor foştisoldaţi de elită, „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii“.
„A fost nevoie de o echipă diversă, de ingeniozitate şi de forţă brută“, specula la televizor reporterul BBC Declan Lawn la trei luni de la spargere. Este vorba de o acţiune prin care, în aprilie 2015, au fost golite seifurile subterane din Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor şi centrul comerţului britanic cu diamante. Prada a fost scoasă afară cu containere mari de deşeuri mobile, atât de mulţi bani şi multe bijuterii şi alte obiecte de valoare au fost furate. Valoarea bunurilor furate a fost estimată atunci la 300 de milioane de dolari. Reporterul Lawn a demonstrat ce acrobaţii a trebuit, probabil, să facă spărgătorii, iar ziarele londoneze se întreceau să arate filmul desenat al jafului: spărgători robuşti în costume negre făcând lucruri supraomeneşti. Experţii insistau că eroii acţiunii erau poate străini antrenaţiîn stilul lupătorilor de elită din marina militară americană, probabil din faimoasa bandă de tâlhari „Panterele roz“, hoţi sârbi de diamante.
Barry Phillips, un detectiv de la Scotland Yard ieşit la pensie, credea că a fost munca unei echipe foarte tehnice, unită în jurul unui strateg, care a finanţat jaful şişi-a ales oamenii, probabil din Marea Britanie. Fostul poliţist specula că niciun membru al echipei nu a fost lăsat să-şi cunoască colegii pentru a face imposibilă orice scurgere de informaţii privind identitatea lor.
Hoţii cu siguranţă că şi-au împărţit prada astfel încât să fie uşor de transportat după ce au adus-o în „Abator“, bârlogul lor, în jargon. Poate că au scos bijuteriile din ţară îndesându-le în dosurile unor cai de curse, specula la BBC Dave Courtney, un fost gangster – cel puţinaşa se laudă el – devenit celebritate. Spărgatorii şi-au pierdut, la acel moment, urma prin Europa, unde au ajuns cu o şalupă rapidă. Mulţi descriau jaful ca fiind „crima perfectă“, de genul celor demne de filme cu Cary Grant şi GraceKelly (actorii au jucat în clasicul „To Catch a Thief“, în regia lui Alfred Hitchcock).
Însă o lună mai târziu au început să curgă arestările, iar întreaga Anglie a rămas uluită. Viaţa la pensie este o pacoste. Nevasta ţi-a murit, cei mai mulţi dintre prieteni se ascund prin ţări străine, stau în închisoare sau zac în cimitir. Chiar şipoliţiştii de care ţi băteai joc odinoară au murit, s-au retras sau te-au uitat. În ziare citeşti de tineri care fac ceea ce făceai tu, iar singura ta distracţie care ţi-a rămas este să le faci zile fripte vecinilor. Aşa se simţea Brian Reader la vârsta de 76 de ani. „Nu-i mai rămăsese niciun prieten. Stătea în cafenea şi vorbea despre lucrurile de odinioară. Acum 40 de ani era hoţ“, povesteşte o cunoştinţă de-a lui Reader.
Duncan Campbell, reporter cu vechime al The Guardian, l-a cunoscut pe Reader în urmă cu trei decenii. L-a descris ca fiind un om calm, care nu-şi face griji degeaba, chiar credul, încă prieten cu colegii de la şcoală, nimic din ceea ce ar putea trăda un om care trăieşte din înşelăciune.
Cu toate acestea, aproape toată viaţa sa Reader a pus pe jar Scotland Yard-ul. A fost arestat pentru prima dată când avea 11 ani, pentru furt prin efracţie. Reader s-a alăturat apoi celebrei familii de infractori a lui Tommy Adams. Poveştile spun că a făcut parte din banda „Cârtiţele milionare“, care a săpat pe sub un magazin de obiecte din piele şi un restaurant pentru a jefui 268 de cutii de depozit din seifurile londoneze ale băncii Lloyds în 1971. „Lăsaţi-l pe Sherlock Holmes să rezolve cazul“, se pare că au scris spărgătorii pe seif. Au furat obiecte în valoare de peste 59 de milioane de lire sterline în banii de astăzi. Tot poveştile spun că tot atunci hoţii au pus mâna pe poze foarte interesante cu prinţesa Margaret şi actorul Richard Harris, despre care se spune că au avut o scurtă relaţie amoroasă.
-
Hai pe la mine să reparăm ceva!
Pentru dreptul la reparaţii militează diverse grupuri din SUA, scrie Wall Street Journal, acestea organizând evenimente la care pot participa cei care au obiecte defecte, ce le vor fi reparate de voluntari, precum şi cei care vor să înveţe şi ei cum să repare câte ceva. Printre membrii „rezistenţei” se numără Fixers’ Collective, care organizează întâlniri în Brooklyn şi Manhattan, ori diverse persoane şi grupuri care organizează aşa-numitele Repair Cafe, aceştia fiind susţinuţi şi de cei care militează pentru sprijinirea micilor întreprinzători, precum şi de ecologişti, care consideră că astfel se reduce cantitatea de deşeuri.
-
Cum să lupţi împotriva poluării cu ciuperci, ananas şi sare
Există însă unii care cred altfel şi încearcă s-o dovedească prin creaţiile lor de piese de mobilier şi obiecte decorative, mânaţi şi de dorinţa de a oferi alternative cât mai puţin poluante la materialele tradiţionale.
O specialistă din industria pielăriei, Carmen Hijosa, fondatoare a companiei Ananas Anam, şi-a dat seama de cât de poluant este acest sector în timpul unei călătorii în Filipine, scrie Financial Times. Tot în această călătorie avea să descopere veşminte tradiţionale confecţionate din fibre de ananas, ceea ce i-a dat imboldul de a căuta un înlocuitor pentru piele, ajungând astfel să creeze un material numit Piñatex, obţinut din frunzele de ananas care în mod normal ajung la gunoi. Piñatex a intrat deja în atenţia industriei modei, dar creatoarea sa consideră că este foarte potrivit şi pentru piese de mobilier tapiţat.
Un designer israelian, Erez Nevi Pana, şi-a propus în urmă cu câţiva ani să creeze piese de mobilier în care să nu folosească nimic de provenienţă animală, ajungând astfel să apeleze la sare de la Marea Moartă, aşa cum se vede din seria de scaune de lemn acoperite cu cristale din această sare.
Tot el a creat şi un material denumit Soilid, de fapt un amestec de pământ şi ciuperci care poate fi modelat în forme şi ars în cuptor pentru a fi prelucrat ulterior în piese de mobilier.
Compania unui designer italian, Maurizio Montalti, Officina Corpuscoli, s-a orientat spre sistemul de filamente subţiri care formează aparatul vegetativ al ciupercilor, miceliul, pe care-l combină cu deşeuri agricole de la culturile de grâu, rapiţă şi in şi-l întrebuinţează în confecţionarea de piese de mobilier şi obiecte decorative. Compania urmează să lanseze prima sa gamă de astfel de articole confecţionate din miceliu, sub denumirea de Mogu, în acest an.