Tag: obiecte

John Deere s-a născut în Rutland, statul american Vermont, pe 7 februarie 1804, fiind al treilea fiu al lui William Rinold Deere şi al lui Sarah Yates Deere. În 1805, familia lui s-a mutat în Middlebury, Vermont, unde William s-a angajat în croitorie. În 1808, el a plecat cu o barcă în Anglia, în speranţa de a primi moştenire şi a asigura viaţă mai confortabilă pentru familia sa. William nu a mai fost văzut niciodată după ce s-a îmbarcat şi se presupune că a murit pe mare.
Crescut doar de mama sa, care avea venituri foarte mici, John Deere a avut parte de o educaţie rudimentară. La 17 ani a început să lucreze ca ucenic fierar, iar patru ani mai târziu şi-a deschis propriul magazin în care vindea obiecte de fierărie. În următorii 12 ani, s-a ocupat de comerţ în diferite oraşe din Vermont.
În 1836, a început să se confrunte cu condiţii de afaceri dificile în Vermont şi având o familie numeroasă de întreţinut, Deere a decis să călătorească singur în Grand Detour, Illinois, pentru a începe o nouă afacere. Descurcăreţ şi muncitor, abilităţile sale de fierar au devenit imediat foarte solicitate. În activitatea de fierar, a ajuns să facă lucrări de reparaţii şi la pluguri; astfel şi-a dat seama că plugul din lemn şi fontă folosit în partea de est a Statelor Unite, proiectat pentru solul său uşor, nisipos, nu era în stare să spargă prin solurile groase şi grele ale preriei.
S-a gândit că un plug care era foarte lustruit şi în formă bună ar fi putut să se cureţe singur în timp ce tăia brazdele. În 1837, a creat un astfel de plug folosind o lamă de fierăstrău ruptă. Există diverse variante cu privire la punctul de inspiraţie pentru celebrul plug de oţel al lui John Deere, iar una dintre aceste versiuni spune că Deere şi-a amintit modul în care bolţurile de sârmă de oţel lustruite au tăiat prin fân şi sol şi a crezut că acelaşi efect ar putea fi obţinut de un plug. Experimentând noile modele de plug şi propunând produsul finit printre fermierii locali, a reuşit să vândă trei pluguri până în 1838. A produs 10 până în anul următor şi încă 40 până în 1840.
Cererea crescută din anul 1843 l-a făcut pe Deere să intre într-un parteneriat cu Leonard Andrus pentru a produce mai multe pluguri, iar până în 1846 producţia a crescut până la aproape 1.000 de pluguri. Cu toate acestea, parteneriatul a devenit tensionat din cauza încăpăţânării celor doi bărbaţi. Deere dorea să vândă clienţilor din afara Grand Detour, dar Andrus s-a opus propunerii de a crea o cale ferată prin Grand Detour. La această problemă s-a adăugat şi neîncrederea lui Deere faţă de practicile contabile ale lui Andrus.
În 1848, Deere a decis că Grand Detour, Illinois, nu avea calităţile necesare unui centru de comerţ, aşa că şi-a vândut partea din magazinul de fierărie lui Andrus şi s-a mutat în oraşul Moline, Illinois, situat pe râul Mississippi, care venea cu avantajele transportului pe apă, cărbunelui şi transport mai ieftin decât în Grand Detour.
În curând, Deere a început să importe oţel britanic, reuşind să accelereze producţia, iar compania sa a construit 1.600 de pluguri în 1850 şi a început să producă alte unelte care să-i completeze linia de pluguri. Următoarea mişcare a lui Deere a fost de a încheia contracte cu producătorii de la Pittsburgh pentru a dezvolta plăci de oţel, evitând astfel problemele legate de importul de peste mări.
În 1858, S.U.A se confruntau cu o criză financiară, iar companiile din întreaga ţară au descoperit că vânzările scădeau, inclusiv compania lui Deere. În ciuda dificultăţilor financiare, Deere a continuat să lucreze pentru a crea un echipament eficient şi fiabil în comerţul cu obiecte de fierărie utile în agricultură. În 1863, Deere a inventat primul plug-on, cultivatorul Hawkeye Riding Cultivator, care se baza pe cai pentru a trage plugul în loc de un om care să îl împingă singur. În perioada aceea, Deere a cedat compania singurului său fiu supravieţuitor, Charles Deere, care a continuat activitatea tatălui său în Moline, Illinois, actualul sediu al companiei.
Odată ce compania a fost în mâinile fiului său, Deere şi-a concentrat atenţia asupra afacerilor civile şi politice din Moline. A fost ales primar al lui Moline şi a fost preşedinte al Băncii Naţionale a Moline, precum şi directorul Bibliotecii Publice Moline. Implicarea sa în afacerile publice ale comunităţii sale şi munca sa influentă ca inventator l-au făcut pe Deere să fie văzut ca un om de afaceri respectat şi de încredere, o persoană cu care fermierul american se putea identifica. John Deere a murit pe 17 mai 1886 în casa sa din Moline.
Există chiar şi o publicaţie dedicată admiratorilor lui John Deere. Denumită Green Magazine, a fost publicată pentru prima dată în noiembrie 1984 de Richard şi Carol Hain în Bee, Nebraska. Prima ediţie a fost trimisă la începutul lunii noiembrie 1984 la 135 de abonaţi plătiţi şi avea 10 pagini alb-negru cu descrieri ale tractoarelor, scrisori de la cititori şi reclame. La acea vreme, revista era publicată de două ori pe lună. A fost scrisă în Lincoln, Nebraska şi a fost trimisă de la oficiul poştal al Bee.
Revista a crescut rapid, iar în 1990, la cererea publicului, a devenit lunară. Tirajul revistei a continuat să crească şi în prezent se ridică la în jur de 30.000 de cititori. În general, revista conţine 88 de pagini colorate. Acum este tipărită în Michigan şi trimisă prin poştă de la mai multe oficii poştale din întreaga ţară.
În prezent, compania este listată pe bursa din New York. Potrivit informaţiilor publice disponibile, are venituri de peste 37,3 miliarde de dolari şi peste 60.000 de angajaţi.