BusinessMagazin

Tag: Oana Ioniţă

  • Cum a pierdut o influenceriţă româncă un contract de imagine cu unul dintre cele mai mari lanţuri de magazine din România cu un simplu gest şi chiar a declanşat şi un scandal imens pe plan local

    Ce se întâmplă când o pungă cu mâncare neîncepută e aruncată la gunoi în faţa unei ţări întregi? Ei bine, se deschid o mulţime de discuţii. Despre influenceri şi relaţia lor cu brandurile, despre imaginea pe care ei o conturează în social media pentru comunităţile lor, despre risipa alimentară în România, despre gestionarea unei crize de imagine şi, în cele din urmă, despre cum să nu faci un apology video (un material video în care persoana publică îşi cere scuze şi îşi asumă incidental N.Red.). Pe scurt, influencerul Sânziana Negru a filmat o campanie pentru Lidl în cadrul festivalului Electric Castle, unde a prezentat mai multe produse ale brandului pe care tocmai le achiziţionase. După publicarea videoclipului în social media, a apărut şi o fotografie făcută de o altă persoană prezentă şi ea la festival în care era prezentată punga cu alimentele intacte din video aruncată la gunoi. Ce a urmat după e istorie – campania a fost ştearsă şi reacţiile au continuat să curgă.

    Influencerul a ajuns într-o situaţie de criză şi a gestionat-o fix pe dos faţă de cum scrie în manualele de comunicare. Primul lucru pe care l-am învăţat în facultate la un curs de comunicarea de criză în mediul online, şi pe care ar fi trebuit să îl facă şi ea, e că trebuie neapărat să oferi un răspuns în maximum 24 de ore. Un răspuns prompt ajută la prevenirea răspândirii de zvonuri şi speculaţii necontrolate şi demonstrează transparenţa şi responsabilitatea influencerului.  Ce altceva mai e important? Ca acest răspuns ă vină fix de la persoana a cărei imagine este afectată. În acest caz, influencerul a ales să lase o parte terţă să răspundă printr-un apology video şi anume partenerul acesteia care apărea şi el în clip. Scuzele nu au fost tocmai scuze şi au stârnit un nou val de critici la adresa ei.

    Explicaţiile ei au venit abia după o săptămână de la incident, timp în care Lidl a încheiat oficial colaborarea cu ea. Retailerul a amintit că aplică măsuri antirisipă alimentară în magazinele lor prin campania pe care o derulează de ceva timp, „Risipa alimentară”. Discuţia din mediul online s-a dus desigur şi înspre lipsa de responsabilitate a influencerilor din România şi despre lipsa de transparenţă pe care tot mai mulţi dovedesc că o au. Influencerii pot promova produse pe care nu le folosesc sau alimente pe care nu le consumă (cum a fost în acest caz) şi publicul român a simţit nu de puţine ori că opiniile lor sunt influenţate de interese comerciale, nu de experienţe reale. În timp ce aproximativ 5 milioane de români trăiesc la limita sărăciei şi au dificultăţi în asigurarea hranei, imaginea unei pungi pline de alimente aruncate la gunoi pare scoasă dintr-un film al inconştienţei. În România, zilnic sunt aruncate la gunoi 6.000 de tone de alimente. Aceasta înseamnă că, într-un an, risipa alimentară depăşeşte 2,2 milioane de tone. Per capita, acest lucru se traduce printr-o risipă de aproximativ 129 de kilograme de mâncare pe an, echivalentul unei mese pe zi, conform datelor furnizate de Uniunea Europeană şi Naţiunile Unite. În teorie, responsabilitatea influencerilor nu se opreşte la o campanie filmată şi postată pe conturile lor, ci trebuie să pună în practică valorile pe care le promovează. Realitatea însă e că majoritatea îşi creează o imagine în online, care de cele mai multe ori nu are nicio legătură cu cine sunt ei cu adevarat. Responsabilitatea revine, desigur, şi brandurilor. Acestea trebuie să se asocieze cu persoane publice numai după o analiză în adevăratul sens al cuvântului a activităţii lor, şi nu doar a numărului de urmăritori.  

    Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium

  • Prăpastia dintre influenceri şi valorile unui brand: cum a devenit o pungă cu alimente aruncată la gunoi o discuţie despre risipa alimentară în România?

    Ce se întâmplă când o pungă cu mâncare neîncepută e aruncată la gunoi în faţa unei ţări întregi? Ei bine, se deschid o mulţime de discuţii. Despre influenceri şi relaţia lor cu brandurile, despre imaginea pe care ei o conturează în social media pentru comunităţile lor, despre risipa alimentară în România, despre gestionarea unei crize de imagine şi, în cele din urmă, despre cum să nu faci un apology video (un material video în care persoana publică îşi cere scuze şi îşi asumă incidental N.Red.). Pe scurt, influencerul Sânziana Negru a filmat o campanie pentru Lidl în cadrul festivalului Electric Castle, unde a prezentat mai multe produse ale brandului pe care tocmai le achiziţionase. După publicarea videoclipului în social media, a apărut şi o fotografie făcută de o altă persoană prezentă şi ea la festival în care era prezentată punga cu alimentele intacte din video aruncată la gunoi. Ce a urmat după e istorie – campania a fost ştearsă şi reacţiile au continuat să curgă.

    Influencerul a ajuns într-o situaţie de criză şi a gestionat-o fix pe dos faţă de cum scrie în manualele de comunicare. Primul lucru pe care l-am învăţat în facultate la un curs de comunicarea de criză în mediul online, şi pe care ar fi trebuit să îl facă şi ea, e că trebuie neapărat să oferi un răspuns în maximum 24 de ore. Un răspuns prompt ajută la prevenirea răspândirii de zvonuri şi speculaţii necontrolate şi demonstrează transparenţa şi responsabilitatea influencerului.  Ce altceva mai e important? Ca acest răspuns ă vină fix de la persoana a cărei imagine este afectată. În acest caz, influencerul a ales să lase o parte terţă să răspundă printr-un apology video şi anume partenerul acesteia care apărea şi el în clip. Scuzele nu au fost tocmai scuze şi au stârnit un nou val de critici la adresa ei. Explicaţiile ei au venit abia după o săptămână de la incident, timp în care Lidl a încheiat oficial colaborarea cu ea. Retailerul a amintit că aplică măsuri antirisipă alimentară în magazinele lor prin campania pe care o derulează de ceva timp, „Risipa alimentară”. Discuţia din mediul online s-a dus desigur şi înspre lipsa de responsabilitate a influencerilor din România şi despre lipsa de transparenţă pe care tot mai mulţi dovedesc că o au. Influencerii pot promova produse pe care nu le folosesc sau alimente pe care nu le consumă (cum a fost în acest caz) şi publicul român a simţit nu de puţine ori că opiniile lor sunt influenţate de interese comerciale, nu de experienţe reale. În timp ce aproximativ 5 milioane de români trăiesc la limita sărăciei şi au dificultăţi în asigurarea hranei, imaginea unei pungi pline de alimente aruncate la gunoi pare scoasă dintr-un film al inconştienţei. În România, zilnic sunt aruncate la gunoi 6.000 de tone de alimente. Aceasta înseamnă că, într-un an, risipa alimentară depăşeşte 2,2 milioane de tone. Per capita, acest lucru se traduce printr-o risipă de aproximativ 129 de kilograme de mâncare pe an, echivalentul unei mese pe zi, conform datelor furnizate de Uniunea Europeană şi Naţiunile Unite. În teorie, responsabilitatea influencerilor nu se opreşte la o campanie filmată şi postată pe conturile lor, ci trebuie să pună în practică valorile pe care le promovează. Realitatea însă e că majoritatea îşi creează o imagine în online, care de cele mai multe ori nu are nicio legătură cu cine sunt ei cu adevarat. Responsabilitatea revine, desigur, şi brandurilor. Acestea trebuie să se asocieze cu persoane publice numai după o analiză în adevăratul sens al cuvântului a activităţii lor, şi nu doar a numărului de urmăritori.  

    Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium

  • „Romantizarea vieţii” – De ce alege Generaţia Z să vadă jumătatea plină a paharului?

    Ce termen folosim când spunem că apreciem lucrurile mărunte? Ei bine, generaţia Z poate răspunde într-un singur fel la această întrebare – „romantizarea vieţii”. Când pandemia a devenit din ce în ce mai serioasă, „romantizarea vieţii” s-a înrădăcinat aproape literalmente în social media şi de atunci a devenit printre cele mai populare trenduri.  Romantizează-ţi viaţa. E o expresie pe care sigur ai auzit-o tot mai des în ultimul timp de la generaţia Z. De unde a pornit? Totul s-a transformat în pandemie, iar lucrurile de care ne bucuram înainte cu atâta libertate au dispărut brusc şi am rămas izolaţi de tot ce cunoşteam – locuri de muncă, şcoli, călătorit, prieteni şi familie, ieşit la cafenele oricând, cumpărături. Totul a devenit brusc interzis. În afară de internet. Aşa a luat naştere trendul „romanticize your life”, care a reuşit să ia amploare pe TikTok în timpul unora dintre cele mai devastatoare luni ale pandemiei – probabil pentru că era vorba despre a privi partea bună a vieţii chiar şi în situaţia sumbră în care ne aflam. Social media a devenit în perioada COVID-19 poate singurul loc în care mai aveam libertatea de a fi creativi şi de a împărtăşi asta imediat cu restul lumii, dar şi singurul spaţiu în care puteam să pretindem că există doar partea plină a paharului.

    Conform normelor limbii române, termenul „romantizare” se referă la acţiunea de a prezenta ceva într-o manieră idealizată, emoţională sau sentimentală, adesea asociată cu idealurile romantismului. În fapt, romantizarea vieţii nu e un fenomen atât de complicat de înţeles – e căutarea intenţionată a frumuseţii în lucrurile mărunte de zi cu zi – o cafea cumpărată în drum spre birou, un weekend petrecut acasă, decorarea unei prăjituri făcute în casă, scrierea lucrării de absolvire şi multe altele. Poate fi uşor şi la îndemână să respingi conceptul de romantizare a vieţii ca fiind doar un alt trend pe reţelele sociale la fel ca multe altele, iar un superficial research pe TikTok chiar poate întări această idee – dar dacă încerci să priveşti cu mai multă compasiune, s-ar putea să găseşti idei autentice (şi extrem de simple) despre cum să fii fericit în orice moment al zilei. Poate că generaţia Z a încercat doar să se întoarcă la “normalitatea” de dinainte de pandemie. Şi tot încearcă de atunci. Pandemia a amplificat acest fenomen deoarece cu toţii căutam modalităţi de a ne ridica moralul şi de a evada din realitatea dificilă. Pe mulţi aplicarea acestui trend i-a ţinut pe linia de plutire, iar pe alţii i-a ajutat să îşi găsească motivaţia de a începe o nouă zi – oricât de asemănătoare ar fi fost cu cea precedentă. Întreabă pe oricine din generaţia Z şi îţi va spune că fix despre asta e de fapt trendul TikTok şi, mai apoi, Instagram au fost şi sunt principalii purtători de mesaj pentru acest trend. Pe TikTok, trendul „romanticize your life” a devenit extrem de popular, având miliarde de vizualizări. De exemplu, hashtagul #romanticizeyourlife a acumulat aproximativ 1,7 miliarde de vizualizări, iar varianta britanică #romanticiseyourlife a atins 54,5 milioane de vizualizări. Aceste hashtaguri au creat comunităţi în online în jurul ideii simple de a împărtăşi şi a promova un stil de viaţă idealizat, iar pe măsură ce acest trend continuă să evolueze, ne dezvăluie multe despre valorile şi strategiile de adaptare ale gen Z într-o lume care e un haos continuu. Pe reţelele sociale, hashtagul #romanticizeyourlife afişează mii de postări cu oameni care beau latte, citesc în parc sau petrec timp cu prietenii la un picnic. Un sunet viral pe Instagram Reel surprinde perfect ideea: „You’ll never regret romanticizing your life. Take the smallest moments and make them into something beautiful”. Romantizarea vieţii nu a rămas doar la stadiul de trend, ci mai degrabă a devenit un răspuns cu mai multe faţete la diferitele provocări şi caracteristici ale societăţi. A înţelege de ce generaţia Z se implică în acest comportament implică o explorare a mai multor factori interconectaţi: mecanismele de evadare şi de coping, influenţa social media, practica mindfulness şi îngrijirea de sine, precum şi căutarea sensului şi autenticităţii. Romantizarea vieţii nu necesită să cumperi lucruri noi sau să-ţi schimbi întreaga rutină. Este pur şi simplu o modalitate de a privi în jur şi de a fi recunoscător, de a te bucura şi de a găsi plăcere în lucrurile mici, de a experimenta viaţa printr-o lentilă de recunoştinţă că poţi să trăieşti o altă zi din viaţa ta şi să make the most of it. Dacă suntem sinceri, micile taskuri pe care trebuie să le facem din nou şi din nou, în fiecare zi, se pot simţi extrem de monotone. Dar dacă am lua măsuri pentru a le face cele mai importante momente ale zilei noastre?   ■

    Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium

  • Mai merită în ziua de astăzi să pui bani deoparte având în vedere cât de imprevizibil este viitorul?

    Un nou trend pleacă de la generaţia Z – soft saving, care elimină cu totul modul tradiţional de gândire despre economisire. De ce să mai pună bani deoparte când viitorul este atât de imprevizbil?

    Pe scurt, soft saving se referă la a economisi mai puţini bani pentru viitor şi a se folosi mai mult de ei în prezent. În general, este vorba de avea un stil de viaţă care prioritizează calitatea vieţii în fiecare zi şi a pune experienţele înaintea banilor. Soft saving mai este descrisă şi ca o reacţie la „hustle culture”, care implică prioritizarea carierei. Este, de asemenea, şi o dezicere de mişcarea F.I.R.E. („Independenţă Financiară, Pensionare Timpurie”), care a rezonat în special în rândul milenialilor şi necesită economii şi sacrificii agresive pentru a se detaşa de muncă în cât mai puţin timp posibil.

    Ne putem gândi la soft saving şi ca la o extensie a quiet quitting, care a apărut în 2022 ca o modalitate prin care tinerii resping pretenţiile exagerate ale angajatorilor, făcând doar minimul necesar la locurile de muncă. Alături de soft saving se aduce de multe ori în discuţie şi soft life. În studiul Indexului de prosperitate realizat de Intuit în 2023, se arată că generaţia Z consideră că soft saving este însuşi răspunsul unei vieţi soft în finanţele personale. Acest mod soft de a trăi este pentru cei care pun pe primul loc creşterea pe plan personal.

    Tot din acest studiu mai reies câteva statistici cel puţin interesante despre gen Z: 8 din 10 tineri spun că nu sunt acolo unde îşi doresc să fie din punct de vedere financiar; 3 din 4 tineri afirmă că au suficienţi bani pentru a supravieţui, dar nu pentru a prospera; iar 2 din 3 tineri recunosc că au suficienţi bani pentru nevoile lor, dar fără nimic rezervat pentru obiective/planuri viitoare. Studiul mai sugerează că 75% dintre reprezentanţii generaţiei Z exprimă o preferinţă pentru o calitate mai bună a vieţii faţă de acumularea de economii suplimentare. Această abordare soft reflectă o schimbare a valorilor, dând prioritate creşterii personale, bunăstării mintale şi experienţelor în detrimentul materialismului. Pentru generaţia Z, experienţele contează mai mult decât banii – 66% dintre respondenţii la sondaj au spus că sunt interesaţi de finanţe doar ca mijloc de a-şi susţine interesele actuale.

     

    De ce calitatea vieţii contează atât de mult pentru generaţia Z?

    Tinerii adoptă trendul de soft saving deoarece simt o presiune financiară care îi împiedică să îşi trăiască pe deplin viaţa. După cum arată studiul Intuit, calitatea vieţii este „ţinută ostatică de finanţe slabe” pentru mulţi dintre tinerii gen Z care şi-au pierdut încrederea într-un viitor bun din punct de vedere financiar. Spune multe faptul că 67% din generaţia Z simt că nu vor avea niciodată lucrurile pe care şi le doresc în viaţă din cauza situaţiei lor financiare şi două treimi spun că nu sunt siguri că vor avea vreodată suficienţi bani pentru a se pensiona. În plus, tot din studiu reiese că 70% se simt anxioşi când merg cu prietenii la restaurante sau baruri la care ştiu că nota de plată poate fi mai mult decât îşi pot permite şi 61% spun că au fost nevoiţi să petreacă mai puţin timp cu prietenii şi familia din cauza constrângerilor financiare. În timp ce generaţiile anterioare ar fi adoptat o atitudine mai strictă cu privire la economii în momentul prezent pentru a se bucura de libertate financiară mai târziu în viaţă, abordarea de economisire a generaţiei Z oferă o altă perspectivă: unele lucruri – cum ar fi timpul petrecut cu cei dragi sau crearea de amintiri – sunt mai preţioase decât punerea unor bani în contul de economii. Şi sănătatea mintală contează mai mult decât bogăţia. Climatul economic actual face dificil pentru tineri să aibă o idee clară despre cum va arăta viitorul lor. Generaţia Z are un viitor financiar nesigur din multe puncte de vedere, dar la fel ca generaţiile anterioare, şi ei încearcă să găsească un echilibru între a economisi ceva bani pentru mai târziu şi a trăi o viaţă fericită aici şi acum. Sunt aceste moduri de gândire dăunătoare şi îi opreşte cumva să dezvolte obiceiuri eficiente de management al banilor, aşa cum suntem făcuţi să credem de către baby boomers şi generaţia X? Cei care se grăbesc să învinovăţească gen Z pentru situaţia lor financiară şi pentru că trăiesc prea mult în prezent ar trebui să încerce să îşi amintească cum e să ai 20 de ani, apoi să adauge la asta şi ieşirea dintr-o pandemie globală, inflaţia care creşte preţurile de la o zi la alta, războaiele pe care le vedem zilnic pe ecranul telefonului (unii dintre noi le şi trăiesc), şi desigur, încălzirea globală. Mai eşti dispus să pui bani deoparte? Dacă da, cât din venitul tău şi pentru ce anume? Dacă nu, poţi fi arătat cu degetul de celelalte generaţii?  

    Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium

  • Tinerii din zilele noastre elimină cu totul modul tradiţional de gândire despre economisire. De ce să mai pună bani deoparte, când viitorul este atât de imprevizibil?

    Un nou trend pleacă de la generaţia Z – soft saving, care elimină cu totul modul tradiţional de gândire despre economisire. De ce să mai pună bani deoparte când viitorul este atât de imprevizbil?

    Pe scurt, soft saving se referă la a economisi mai puţini bani pentru viitor şi a se folosi mai mult de ei în prezent. În general, este vorba de avea un stil de viaţă care prioritizează calitatea vieţii în fiecare zi şi a pune experienţele înaintea banilor. Soft saving mai este descrisă şi ca o reacţie la „hustle culture”, care implică prioritizarea carierei. Este, de asemenea, şi o dezicere de mişcarea F.I.R.E. („Independenţă Financiară, Pensionare Timpurie”), care a rezonat în special în rândul milenialilor şi necesită economii şi sacrificii agresive pentru a se detaşa de muncă în cât mai puţin timp posibil.

    Ne putem gândi la soft saving şi ca la o extensie a quiet quitting, care a apărut în 2022 ca o modalitate prin care tinerii resping pretenţiile exagerate ale angajatorilor, făcând doar minimul necesar la locurile de muncă. Alături de soft saving se aduce de multe ori în discuţie şi soft life. În studiul Indexului de prosperitate realizat de Intuit în 2023, se arată că generaţia Z consideră că soft saving este însuşi răspunsul unei vieţi soft în finanţele personale. Acest mod soft de a trăi este pentru cei care pun pe primul loc creşterea pe plan personal. Tot din acest studiu mai reies câteva statistici cel puţin interesante despre gen Z: 8 din 10 tineri spun că nu sunt acolo unde îşi doresc să fie din punct de vedere financiar; 3 din 4 tineri afirmă că au suficienţi bani pentru a supravieţui, dar nu pentru a prospera; iar 2 din 3 tineri recunosc că au suficienţi bani pentru nevoile lor, dar fără nimic rezervat pentru obiective/planuri viitoare. Studiul mai sugerează că 75% dintre reprezentanţii generaţiei Z exprimă o preferinţă pentru o calitate mai bună a vieţii faţă de acumularea de economii suplimentare. Această abordare soft reflectă o schimbare a valorilor, dând prioritate creşterii personale, bunăstării mintale şi experienţelor în detrimentul materialismului. Pentru generaţia Z, experienţele contează mai mult decât banii – 66% dintre respondenţii la sondaj au spus că sunt interesaţi de finanţe doar ca mijloc de a-şi susţine interesele actuale.

     

    De ce calitatea vieţii contează atât de mult pentru generaţia Z?

    Tinerii adoptă trendul de soft saving deoarece simt o presiune financiară care îi împiedică să îşi trăiască pe deplin viaţa. După cum arată studiul Intuit, calitatea vieţii este „ţinută ostatică de finanţe slabe” pentru mulţi dintre tinerii gen Z care şi-au pierdut încrederea într-un viitor bun din punct de vedere financiar. Spune multe faptul că 67% din generaţia Z simt că nu vor avea niciodată lucrurile pe care şi le doresc în viaţă din cauza situaţiei lor financiare şi două treimi spun că nu sunt siguri că vor avea vreodată suficienţi bani pentru a se pensiona. În plus, tot din studiu reiese că 70% se simt anxioşi când merg cu prietenii la restaurante sau baruri la care ştiu că nota de plată poate fi mai mult decât îşi pot permite şi 61% spun că au fost nevoiţi să petreacă mai puţin timp cu prietenii şi familia din cauza constrângerilor financiare. În timp ce generaţiile anterioare ar fi adoptat o atitudine mai strictă cu privire la economii în momentul prezent pentru a se bucura de libertate financiară mai târziu în viaţă, abordarea de economisire a generaţiei Z oferă o altă perspectivă: unele lucruri – cum ar fi timpul petrecut cu cei dragi sau crearea de amintiri – sunt mai preţioase decât punerea unor bani în contul de economii. Şi sănătatea mintală contează mai mult decât bogăţia. Climatul economic actual face dificil pentru tineri să aibă o idee clară despre cum va arăta viitorul lor. Generaţia Z are un viitor financiar nesigur din multe puncte de vedere, dar la fel ca generaţiile anterioare, şi ei încearcă să găsească un echilibru între a economisi ceva bani pentru mai târziu şi a trăi o viaţă fericită aici şi acum. Sunt aceste moduri de gândire dăunătoare şi îi opreşte cumva să dezvolte obiceiuri eficiente de management al banilor, aşa cum suntem făcuţi să credem de către baby boomers şi generaţia X? Cei care se grăbesc să învinovăţească gen Z pentru situaţia lor financiară şi pentru că trăiesc prea mult în prezent ar trebui să încerce să îşi amintească cum e să ai 20 de ani, apoi să adauge la asta şi ieşirea dintr-o pandemie globală, inflaţia care creşte preţurile de la o zi la alta, războaiele pe care le vedem zilnic pe ecranul telefonului (unii dintre noi le şi trăiesc), şi desigur, încălzirea globală. Mai eşti dispus să pui bani deoparte? Dacă da, cât din venitul tău şi pentru ce anume? Dacă nu, poţi fi arătat cu degetul de celelalte generaţii?  

    Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium

  • Un sindrom afectează tot mai mulţi angajaţi, dar companiile se fac că nu văd problema

    Sindromul burnout: un subiect tabu pentru companii, o realitate pentru angajaţi

    Termenul de burnout (epuizarea prin muncă) a fost creat în anii ‘70 în America pentru a descrie consecinţele stresului cronic la locul de muncă, dar după o jumătate de secol ştim că poate fi experimentat de oricine. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a inclus din 2019 (chiar anul începerii pandemiei de COVID-19) sindromul de burnout ca fenomen ocupaţional în Clasificarea Internaţională a Maladiilor, ediţia a XI-a (din engleză – International Classification of Diseases sau prescurtat ICD-11), sistem folosit la scară largă drept reper în stabilirea diagnosticelor medicale. Deşi sindromul burnout nu este clasificat ca afecţiune medicală, acesta este definit în ICD 11 drept „un sindrom conceptualizat ca rezultat al gestionării fără succes a stresului cronic de la locul de muncă”.

    Odată introdus în ICD-11, OMS sfătuieşte persoanele care suferă de burnout să caute tratament şi terapie la specialişti. Dar câţi dintre noi o fac? Citeam un articol din The New York Times unde un psihiatru de la Universitatea Washington din St. Louis spunea că ştie că se îndreaptă spre un nou burnout când, deşi abia se trezeşte, se simte imediat iritată de mail-urile primite şi nu vrea să se ridice din pat. E un lucru pe care l-am auzit la toţi prietenii din jurul meu, dar şi la colegii de muncă. Să nu îţi doreşti să te ridici din pat pentru a începe o nouă zi (fie ea la job, la facultate sau o zi obişnuită de weekend) a devenit o normalitate, încât ni se pare de-a dreptul ciudat când cineva ne spune că se simte bine şi se bucură de un început de săptămână. „Cum?” e întrebarea care ne trece prin minte.

    Cazurile de burnout au înregistrat o creştere masivă în contextul pandemiei de COVID-19 şi a izbucnirii războiului dintre Rusia şi Ucraina, iar România ocupă poziţii îngrijorătoare în clasamentele referitoare la stres. Potrivit unui studiu realizat în 2022, peste 20% din aproape 2.700 de angajaţi din România erau dispuşi să demisioneze fără să aibă o altă ofertă. Conform Codului Muncii din România, „durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână”.

    Durata maximă admisă a timpului de muncă, inclusiv orele suplimentare, este de cel mult 48 de ore pe săptămână. În realitate, mulţi angajaţi depăşesc acest nivel, iar mailurile intră cu mult şi după ora 18:00. Cei care au lucrat de acasă în timpul pandemiei sau continuă să lucreze astfel sunt de două ori mai predispuşi să depăşească programul normal de lucru, conform datelor furnizate de Eurofund, agenţia UE pentru monitorizarea condiţiilor de trai şi muncă. O prietenă care lucrează într-o agenţie de publicitate îmi povestea că îşi începe dimineţile cu zeci de mailuri care intră pe ecranul telefonului şi care au fost trimise la 2-3 dimineaţa. Nici nu apucă să oprească alarma, că se instalează anxietatea. Mulţi dintre noi avem aceeaşi experienţă. În Portugalia, din 2021, angajatorii nu mai pot să-şi contacteze angajaţii – prin e-mail, mesaje sau telefon – în afara programului de lucru şi, cu excepţia cazului în care există o urgenţă, companiile care continuă să îi contacteze riscă să fie amendate pentru încălcarea legislaţiei muncii. Măsura a fost introdusă pentru companiile cu mai mult de 10 angajaţi, cu scopul de a îmbunătăţi echilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa privată.

    În România, stresul profesional nu este încă reglementat în prevederile privind sănătatea şi securitatea în muncă (SSM). Există doar o menţiune scurtă într-o lege care recunoaşte stresul ca pe o formă de hărţuire morală la locul de muncă. Totuşi, burnoutul nu este încă recunoscut în reglementările de la noi din ţară. În 2022, Inspecţia Muncii îşi propunea să aducă un proiect normativ care să reglementeze stresul profesional. Doar că acest lucru nu s-a mai întâmplat. Inspecţia Muncii a subliniat atunci intenţia sa de a elabora o propunere de acte normative care „să recunoască stresul profesional şi să stipuleze un minim de cerinţe pentru prevenirea acestuia şi protecţia lucrătorilor” şi să lucreze la adaptarea unei metode de a evalua stresul la locul de muncă. Deşi angajaţii din România lucrează în medie cu peste 30% mai mult decât media europeană, productivitatea ţării este de şase ori mai mică decât media UE, conform unui raport Eurostat. Un studiu din 2022 realizat de Statista a constatat că 67% din cei chestionaţi trec printr-un burnout, România aflându-se astfel pe locul doi în Europa (Polonia se află în fruntea listei, cu un procent de 70%). Dar burnoutul nu poate fi atribuit unei singure cauze. Deşi, în general, se poate spune că la locurile noastre de muncă ni se cer tot mai multe, un factor important în suprasolicitarea angajaţilor poate fi şi social media. Scriam într-un articol trecut despre FoMo (Fear of Missing out) şi cum social media proiectează imagini de succes care nu sunt realiste (de multe ori nici măcar reale), contribuind la presiunea pe care angajaţii o resimt. De exemplu, mulţi dintre noi ne vedem colegii aparent fericiţi în vacanţe exotice şi dăm scroll pe jumătate frustraţi, pe jumătate vinovaţi pentru că ne simţim aşa. Dacă la un moment dat salariile noastre păreau suficiente pentru un trai decent şi două vacanţe pe an, odată cu războiul din apropierea noastră şi inflaţia care creşte de la o zi la alta, ne trezim în fiecare zi eliminând lucruri de pe listele de cumpărături şi gândindu-ne cu anxietate dacă ne vom permite măcar o vacanţă vara aceasta (şi cu siguranţă nu într-o destinaţie exotică). Acest lucru ne determină pe mulţi să facem ore suplimentare şi să acceptăm sarcini care poate nu intră în fişa postului doar pentru a ne conforma standardelor nerealiste pe care le vedem peste tot pe reţelele sociale şi a ne permite astfel de vacanţe. Dar sindromul de burnout trebuie luat în serios. Conform specialiştilor, recuperarea după burnout poate fi un proces complex şi de durată, variind semnificativ de la o persoană la alta. În general, poate dura de la câteva luni până la câţiva ani, în funcţie de severitatea stării de epuizare şi de resursele disponibile pentru recuperare. Persoana afectată trebuie să îşi acorde timp pentru odihnă şi să îşi ajusteze programul pentru a reduce stresul. Intervenţiile profesionale, cum ar fi consilierea psihologică sau terapia, reprezintă susţinerea crucială în gestionarea simptomelor şi în dezvoltarea unor strategii eficiente de coping (de a face faţă – n.red.). Pe lângă odihnă şi terapie, adoptarea unui stil de viaţă sănătos joacă un rol important în recuperare. În plus, este esenţial ca persoana afectată să înveţe să stabilească limite clare între viaţa profesională şi cea personală, să prioritizeze activităţile care îi aduc bucurie şi să îşi dezvolte abilităţi de gestionare a timpului şi stresului. Deşi intrăm în burnout pentru că muncim mai mult decât putem gestiona pentru a obţine venituri mai mari, calitatea vieţii scade semnificativ, ceea ce ne obligă să apelăm mai târziu la specialişti. În acest caz, suntem nevoiţi să investim o bună parte din salariile noastre în terapie. Dar românii nu (prea) merg la terapie. Într-un studiu realizat în 2022 de D&D Research cu scopul de a analiza percepţia românilor asupra bunăstării lor psiho-emoţionale („Starea de bine a românilor”), 59% dintre respondenţi au declarat că s-au confruntat în ultimul an cu stres, anxietate sau dificultate în gestionarea emoţiilor. Starea de bine la locul de muncă este, de asemenea, îngrijorătoare, 30% dintre români raportând un impact negativ al vieţii profesionale asupra vieţii personale. Printre simptomele frecvente se numără oboseala (36%), iritabilitatea (32%), incapacitatea de a se relaxa acasă (30%) şi timpul redus petrecut cu familia (32%). În plus, 25% dintre respondenţi consideră că au un program de lucru nerezonabil. Aproximativ 48% dintre români se simt suprasolicitaţi la muncă, iar 38% sunt afectaţi de burnout. Deşi 44% dintre respondenţi au considerat că mersul la psiholog ar putea fi un ajutor, 89% dintre români nu au apelat niciodată la servicii de psihoterapie. Doar 22% dintre respondenţi au recunoscut că în ultimul an au simţit nevoia să discute cu un terapeut, însă dintre aceştia, doar jumătate au şi apelat la unul.   

    Deşi angajaţii din România lucrează în medie cu peste 30% mai mult decât media europeană, productivitatea ţării este de şase ori mai mică decât media UE, conform unui raport Eurostat. Un studiu din 2022 realizat de Statista a constatat că 67% din cei chestionaţi trec printr-un burnout, România aflându-se astfel pe locul doi în Europa (Polonia se află în fruntea listei, cu un procent de 70%).

    Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium

  • Generaţia Z şi piaţa muncii. Ce îşi doresc tinerii de la angajatori?

    Fiecare generaţie a adus caracteristici unice la locul de muncă. Baby Boomers sunt cunoscuţi pentru etica şi loialitatea lor puternică în muncă, Generaţia X este recunoscută pentru independenţa şi spiritul antreprenorial, iar Milenialii pentru ceea ce reuşesc să facă cu tehnologia şi abordarea lor colaborativă. Acum, Gen Z a intrat în centrul atenţiei şi e gata să redefinească în mod semnificativ lumea corporaţiilor. Definită ca generaţia de indivizi născuţi între 1997 şi 2012 (care în 2024 au între 12 şi 27 de ani), Generaţia Z a crescut cu smartphone-uri şi reţelele sociale, împreună cu plusurile şi minusurile associate acestora. Ei stabilesc acum tendinţele, au devenit cei influenţi, precum şi cei influenţaţi. Tinerii se folosesc de lumea digitală şi de propria voce pentru a modela lumea din jurul lor. Dar, pe măsură ce Generaţia Z intră pe piaţa muncii modificată dramatic de pandemie, care este impactul lor la locul de muncă şi ce fac angajatorii ca să păstreze tinerele talente de partea lor? În 2024, studiile spun că Generaţia Z urmează să depăşească oficial numărul de Baby Boomers de pe piaţa muncii. Un sondaj realizat anul trecut de Intelligent, o revistă online axată pe viaţa studenţilor, a constatat că 40% dintre liderii de afaceri consideră că tinerii Gen Z sunt nepregătiţi pentru forţa de muncă şi, dintre aceştia, 94% evită să-i angajeze. Pentru a înţelege pe deplin Generaţia Z, trebuie să ne amintim că ei sunt generaţia ghinionistă care a început să intre pe piaţa muncii pe măsură ce o lume întreagă era în lockdown şi a ieşit dintr-o pandemie globală. Prin urmare, în anii în care cariera lor a început să se formeze, ei nu au dezvoltat o înţelegere a indiciilor nonverbale în persoană cu privire la comportamentul profesionist de la locul de muncă. Rezultatul? 74% dintre liderii de afaceri spun că li se pare mai dificil să lucreze cu Generaţia Z decât cu orice altă generaţie, iar 12% spun că au concediat un angajat din Generaţia Z după doar o săptămână de la începerea jobului.

    Ce îşi doreşte de fapt Generaţia Z de la locul de muncă diferit faţă de alte generaţii?

     

    Responsabilitatea socială a companiilor şi angajatorilor

    Unele beneficii tradiţionale rămân la fel de importante pentru Gen Z. La fel ca generaţiile anterioare, salariul este cel mai important factor în alegerea unui loc de muncă, dar Generaţia Z acordă o importanţă mai mică asupra salariului decât orice altă generaţie. Pentru a câştiga inimile Generaţiei Z, companiile şi angajatorii trebuie să-şi evidenţieze eforturile de a fi buni cetăţeni globali. Pentru această generaţie, acţiunile sunt mai importante decât cuvintele: companiile trebuie să-şi demonstreze angajamentul faţă de un set mai larg de provocări sociale, cum ar fi sustenabilitatea şi schimbările climatice. Companiile care trec cu vederea aceste aspecte pot avea dificultăţi să atragă şi să reţină viitorii profesionişti Gen Z. În consecinţă, multe companii adoptă în mod activ obiective de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG) şi încorporează practici de durabilitate în operaţiunile lor pentru a se alinia la valorile şi preferinţele Gen Z, atrăgând tinerii şi contribuind la un peisaj corporativ mai responsabil şi mai etic.

     

    Mai multă autonomie personală şi echilibru între viaţa personală şi cea profesională

    De asemenea, Gen Z nu îşi alege locul de muncă în funcţie de salariu, ci se focusează mai degrabă pe avantajele sau beneficiile care vin odată cu el. Evident pentru o generaţie atât de versatilă, tinerii îşi doresc în continuare flexibilitatea de a lucra remote sau hibrid pe care au avut-o în pandemie. Flexibilitatea e o temă cheie în deciziile de carieră. De exemplu, Generaţia Z nu îşi doreşte doar să se alăture unei companii care a adoptat practici de lucru hibrid, ci vrea să aibă libertatea de a alege unde şi când lucrează. Practic, nu vrea să lucreze neapărat de acasă, ci de oriunde din lume. În ciuda atenţiei mass-media asupra fenomenului de „quiet quitting”, un sondaj recent realizat de Deloitte constată că aproape jumătate din Generaţia Z spun că locul lor de muncă este esenţial pentru simţul identităţii lor – deşi acest lucru este într-un procent mai mic decât pentru Mileniali – 62%. În schimb, Generaţia Z admiră mai mult la ceilalţi echilibrul între viaţa profesională şi viaţa privată decât pasiunea pentru muncă, titlul postului sau vechimea. Tinerii Gen Z nu caută să îşi trăiască întreaga viaţă prin rolul pe care îl joacă într-o corporaţie şi nu vor să stea peste program. Orice minut în plus înseamnă o încălcare a limitelor personale, limite pe care Generaţia Z le setează cel mai serios dintre toate generaţiile de până acum. Pentru Generaţia Z, familia şi prietenii lor sunt mai importanţi, iar acest lucru explică probabil de ce 42% dintre tinerii Generaţiei Z apreciază echilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa privată, munca la distanţă şi concediul flexibil ca priorităţi principale atunci când îşi caută un loc de muncă.

     

    Prioritizarea sănătăţii mintale

    Potrivit OMS, în primul an al pandemiei, incidenţa anxietăţii şi depresiei a crescut cu 25% la nivel mondial. Costurile economice ale tulburărilor mintale netratate în România erau estimate în 2022 la aproximativ 11 miliarde de dolari, reprezentând 3,47% din PIB, conform unui raport realizat de Consiliul Economic şi Social. Un sondaj realizat de Deloitte arată că tinerii Generaţiei Z simt că nu primesc sprijinul de care au nevoie pentru sănătate mintală de care au nevoie la locul de muncă şi cred că ideile lor despre modul în care munca le afectează sănătatea mintală diferă de cele ale şefilor lor. Sondajul a mai scos la lumină faptul că mai puţin de jumătate dintre membrii Generaţiei Z spun că şeful îi ajută să menţină un volum de muncă sănătos, iar 28% spun că se luptă cu sănătatea mintală din cauza propriului manager. Odată cu creşterea nivelului de stres, este important ca angajatorii să includă zile şi programe de sănătate mintală la locul de muncă. Asociaţia Americană de Psihologie (APA) a raportat că Generaţia Z cere ajutor profesional pentru sănătatea mintală mai mult decât o fac generaţiile trecute. Prin urmare, se aşteaptă şi vor ca angajatorii să aibă sprijin disponibil pentru ei, dacă au nevoie de el.

     

    Un pachet salarial competitiv

    Deşi poate pun pe primul loc alte beneficii, salariul ramane un factor important în decizia oricărui tânăr la angajare. Generaţia Z este preocupată de stabilitatea financiară, având în vedere că mulţi dintre ei au fost martori la dificultăţile economice prin care au trecut părinţii lor în timpul crizei financiare din 2008. De asemenea, Gen Z a crescut şi a plecat de pe băncile facultăţii în perioada pandemiei, iar acum că aceasta s-a încheiat de un an, tinerii se lovesc de alte probleme – război şi inflaţie. Drept urmare, îşi doresc un loc de muncă care să le ofere stabilitate financiară şi oportunităţi de creştere. Ei apreciază stabilitatea care vine din a avea un loc de muncă cu un pachet de compensare clar definit. Salariul bun le oferă tinerilor posibilitatea de a-şi permite mai multe opţiuni, indiferent că este vorba de călătorii, schimbarea locului de muncă, sau chiar mutarea într-o altă ţară. Această flexibilitate este importantă pentru o generaţie care apreciază libertatea şi experienţele diverse.

     

    Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium

  • Fear of missing out (FoMo) în carieră şi cum a devenit LinkedIn noul Instagram pentru angajaţi

    Fear of Missing Out (FoMo) – chiar dacă nu ai auzit niciodată despre asta, aproape sigur ai simţit-o. FoMo descrie dorinţa de a rămâne continuu conectat cu ce fac ceilalţi, lucru care a devenit extrem de la îndemână în zilele noastre. Această dorinţă exacerbată provine din teama de a rata anumite experienţe care ţi-ar putea aduce multe beneficii. Din 2013, Fear of Missing Out (FoMo) este inclus în Oxford Dictionary.

    Pe scurt, FoMo e acea senzaţie de gol în stomac când îţi vezi prietenii împărtăşind poze instagramabile cu serile lor în oraş, în timp ce singurele tale planuri sunt să stai pe canapea şi să te uiţi la Netflix sau poate să citeşti cartea aia pe care ai început-o acum vreo lună. Şi în lumea digitală de azi este aproape inevitabil să nu te gândeşti măcar o dată pe zi, după un scroll rapid pe social media, oare nu cumva fac prea puţin?

    Deşi în principal FoMo te face să te simţi prost în legătură cu viaţa ta personală, nici viaţa profesională nu scapă de efectele lui. În cultura organizaţională modernă, în care conectivitatea este constantă, iar informaţiile circulă neîncetat, FoMo şi-a facut simţită prezenţa şi în carierele noastre ca un kind reminder deloc kind. Omniprezenţa social media contribuie la FoMo în carieră, la fel cum determină şi FoMo în viaţa noastră personală. E un cerc vicios. Când vedem update-uri constante despre ceea ce fac toţi ceilalţi, ne trezim simţindu-ne presaţi şi temându-ne că nu facem suficient pentru cariera noastră. Şi, deşi s-ar putea să vedem prin postările de pe Instagram sau videoclipurile editate de pe TikTok, şi să diferenţiem realitatea de romantizarea generală a vieţii, este mult mai greu să separăm postările „profesionale” de pe LinkedIn de ceea ce înseamnă cu adevărat realitatea joburilor noastre.

    Ne putem întreba astfel dacă nu cumva LinkedIn este pentru viaţa noastră profesională ceea ce este Instagram pentru cea personală. Când vorbim despre FoMo şi joburile noastre, am observat că LinkedIn poate fi principalul trigger. Având în vedere că întregul scop al LinkedIn este să ne conecteze cu noi locuri de muncă sau oportunităţi de afaceri, nu este deloc surprinzător că un flux constant de conţinut despre promovări în carieră, noi roluri sau păreri ale unor influenceri din diferite domenii poate fi destul de copleşitor şi ne face să ne întrebăm dacă nu cumva am rămas prea în urmă. Tocmai pentru că se concentrează pe muncă, avem încredere că este mai autentic decât alte platforme, iar asta nu face decât să amplifice impactul asupra anxietăţii noastre că nu am avansat destul în carieră.

    Dacă suntem complet sinceri, orice platformă de social media contribuie la FoMo. În general, oamenii pun în faţă succesul şi sărbătorirea acestuia, lucru care face ca şi algoritmii să urmeze aceeaşi traiectorie – prin aprecieri, comentarii şi distribuiri. Aşa că nu prea e o mare surpriză faptul că postările pe care le vedem cel mai des pe feedurile noastre de LinkedIn sunt acelea în care oamenii arată ce realizări „uimitoare” au avut în ultimul timp. Această expunere constantă la cât de departe au ajuns ceilalţi în propriile cariere ne determină uneori să ne punem şi mai mult la îndoială propriile progrese şi alegeri. De asemenea, această îngrijorare constantă poate determina angajaţii să se simtă deconectaţi de mediul lor de lucru, ceea ce aduce efecte negative asupra responsabilităţilor zilnice.

    Teama cu privire la ratarea unor oportunităţi importante poate duce, de asemenea, la scăderea performanţei şi a productivităţii în munca. Toate acestea duc inevitabil la nemulţumirea generală faţă de viaţa profesională. Chiar dacă FoMo în carieră pare o problemă „de oameni mari”, nici generaţia Z nu scapă de anxietatea şi frica de a rămâne în urmă în viaţa lor profesională. Cu un simplu search pe TikTok (una dintre cele mai utilizate platforme de social media de către tineri) expresia „Career FoMo”, apar zeci de videoclipuri în care tinerii se plâng de cât de dificil le e să îşi găsească un job după facultate, cât de greu e să te angajezi într-o corporaţie cu persoane care au dublu vârsta ta, dar şi de nivelul de toxicitate pe care îl întâlnesc tot mai des în organizaţii.

    De asemenea, e bine cunoscut faptul că gen Z pune pe primul loc flexibilitate de la locul de muncă şi că în majoritatea cazurilor preferă să lucreze remote, dar se loveşte de anxietatea că ratează „experienţa biroului” şi a networkingului. Deşi, după părerea mea, nu putem scăpa în totalitate de teama că nu facem suficient – şi că poate nu ar strica un task în plus, un proiect nou în care să ne implicăm, un al doilea job sau, de ce nu, chiar să schimbăm compania pentru care lucrăm cu una mai bine văzută în domeniu şi care oferă “mai multe” angajaţilor; putem ţine sub control FoMo printr-o planificare mai atentă a timpului şi o actualizare constantă a obiectivelor noastre şi transformarea lor în acţiuni realizabile. Dar mai important, mai puţin scroll pe social media chiar face minuni. Şi asta vine de la cineva din generaţia Z.    

    Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium