BusinessMagazin

Tag: nepal

  • Sectorul hotelier românesc, cu cele mai mici salarii din economie, se îndreaptă spre modelul occidental: cameriste şi chelneri din Filipine sau Nepal

    „Ei sunt mai dedicaţi şi pleacă din ţara lor pen­tru că o parte din carieră şi-au pe­trecut-o fie pe vase de croa­zie­ră, fie în Emira­te­le Ara­be, unde lucrau câte 18-19 ore pe zi“, a mai spus Radu Fluture.

    Angajaţii din ho­teluri şi restau­rante din Ro­mânia au fost, istoric, cel mai prost plătiţi an­gajaţi din econo­mie, iar mulţi dintre românii care ocu­pau aceste po­ziţii au renunţat la locul de muncă fie pen­tru a se angaja într-o fabrică (având în ve­dere că în cen­trul şi vestul ţării s-a dezvoltat produc­ţia de componente auto), fie pentru a lucra în străină­tate, pe salarii de 6 -7 ori mai mari.

    Anul trecut, spre exemplu, un angajat din setcorul hoteluri şi restaurante din România a câştigat, în medie, 380 de euro brut pe lună (adică 275 de euro net), cu aproa­pe 70% sub salariul mediu înregistrat la nivel naţional. Comparativ însă cu salariile obţinute în Filipi­ne sau în Nepal, câştigul mediu din acest sector în România este semnificativ mai mare.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Oraşul din care au plecat bărbaţii. “Aceasta este cauza dureroasă pentru care soţii trebuie să ne părăsească”

    La prima vedere, un oraş însorit din sudul Nepalului – Bhramarpura. Dacă priveşti atent însă mai în profunzime observi că toată această comunitate este susţinută de femei. Ele vând alimente, ele cară apă şi grâne. Localitatea a rămas fără tineri bărbaţi care să-şi asume rolul de cap al familiei. Bhramarpura este o comunitate care se descurcă mai bine decât celelalte, cu toate că femeile din Bhramarpura sunt folosite pentru a plăti singurătatea cu bani, mai scrie The Guardian.

    “Aceasta este cauza dureroasă pentru care soţii trebuie să ne părăsească. Există probleme. Dar problemele ar fi mai mari altfel”, a declarat una dintre femeile rămase singure. 

    Află aici care este motivul pentru care bărbaţii au plecat din oraşul condus acum de femei

     

  • Oraşul din care au plecat bărbaţii. “Aceasta este cauza dureroasă pentru care soţii trebuie să ne părăsească”

    La prima vedere, un oraş însorit din sudul Nepalului – Bhramarpura. Dacă priveşti atent însă mai în profunzime observi că toată această comunitate este susţinută de femei. Ele vând alimente, ele cară apă şi grâne. Localitatea a rămas fără tineri bărbaţi care să-şi asume rolul de cap al familiei. Bhramarpura este o comunitate care se descurcă mai bine decât celelalte, cu toate că femeile din Bhramarpura sunt folosite pentru a plăti singurătatea cu bani, mai scrie The Guardian.

    “Aceasta este cauza dureroasă pentru care soţii trebuie să ne părăsească. Există probleme. Dar problemele ar fi mai mari altfel”, a declarat una dintre femeile rămase singure. 

    Află aici care este motivul pentru care bărbaţii au plecat din oraşul condus acum de femei

     

  • Viaţa şi lecţiile celui mai fericit om din lume

    Cel mai fericit om din lume nu deţine casă, o maşină scumpă şi nici nu câştigă mulţi bani, ci petrece trei luni singur, în fiecare iarnă, într-un schit minuscul din Nepal. În restul timpului se află în slujba omenirii, care are nevoie de un „ghiont“ pentru a ieşi din acest colaps emoţional, spune Matthieu Ricard, un călugăr budist în vârstă de 69 de ani.

    „Fericirea este o abilitate, iar abilităţile se învaţă“, spune el într-una dintre cărţile care l-au făcut celebru: „Happiness“. Fiul unui popular intelectual francez, Matthieu a întors spatele unei vieţi confortabile pariziene şi unei cariere în genetică celulară la Institutul Pasteur şi a dispărut în mânăstirile şi munţii din nordul Indiei, la vârsta de 26 de ani, pentru a studia cu marii maeştri budişti. Acum, la aproape 70 de ani, „cel mai fericit om din lume“, căruia nu-i place să i se spună astfel, este cunoscut la nivel internaţional; a traversat globul în lung şi lat pentru a-şi împărtăşi poveţele la sute de evenimente şi nenumărate interviuri. Se declară jenat de titlul de „cel mai fericit om“, care – spune el – a apărut pentru prima dată într-un titlu de ziar britanic şi reprezintă „o exagerare totală“. Dar un sâmbure de adevăr există, mai exact rezultatul unei cercetări efectuate de neurologi în anii 1990; în cadrul acestui studiu, care monitoriza activităţile creierului în timpul unui curs de meditaţie, aceştia au decoperit că activitatea cerebrală a lui Ricard a prezentat un grad înalt de stimulare în zonele asociate cu emoţii şi impulsuri pozitive, care nu a mai fost înregistrată anterior în literatura de specialitate. Ulterior, cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin au sugerat că Ricard are capacitatea de a-şi influenţa anumite activităţi cerebrale, având în vedere că a practicat mediaţia pentru o perioadă atât de lungă de timp. Această constatare a fost interpretată mai larg ca abilitatea de a se autoinstrui în fericire.

    Văzut ca un „guru al fericirii“, mai ales după publicarea cărţii „Happiness“, Ricard, cu peste 60.000 de ore de meditaţie practicate, se consideră doar unul dintre mulţii meditatori pe termen lung care a arătat rezultate similare. „Prietenii mă tachinează şi acum cu: «Iată, vine Mr. Happy (Cel Fericit)!». Dar e în regulă, asta nu mă derajează. Nu pot spune că sunt nefericit, desigur, dar nici cel mai fericit om din lume“. Pe lângă roba, capul ras şi relaţia strânsă cu Dalai Lama, Ricard deţine, de asemenea, o modestie extraordinară şi o auto-ironie fină. De mai bine de un an, el a abandonat culmile munţilor în care trăieşte pentru a face turul lumii, iar la evenimentele unde îşi face prezenţa vorbeşte despre altruism şi metodele prin care umanitatea şi-o poate însuşi. La una dintre opririle sale din Argentina, „Mr. Happy“ a susţinut 17 interviuri în doar două zile. În restul timpului, călugărul budist conduce o mică organizaţie umanitară în Nepal, căreia îi donează toate veniturile din vânzarea cărţilor sale şi taxele pe care le percepe ca speaker. Formarea profesională îl recomandă pe Matthieu Ricard ca om de ştiinţă, care a început să studieze budismul la sfârşitul anilor 1960, în aceeaşi perioadă în care îşi completa doctoratul la Institutul Pasteur din Paris. „Nu a fost ca şi cum aş fi trântit o uşă“, spune el cu privire la decizia de a părăsi viaţa ştiinţifică pentru cea contemplativă. „Este, mai degrabă, ca şi cum ai traversa munţii, iar când ajungi într-o vale care ţi se pare foarte frumoasă, te hotărăşti să te stabileşti acolo. Cam aşa văd eu trecerea“, spune călugărul.

    Matthieu Ricard este, de asemenea, una dintre figurile invitate an de an la Forumul Economic Mondial de la Davos, un eveniment ce ar aduce la disperare chiar şi cea mai optimistă persoană, dar nu şi pe Ricard. „Putem aduce la viaţă idei optimiste şi le putem face posibile doar dacă le împărtăşim, fie în cadrul schitului, sau în timpul predicilor, fie abordând subiectul fericirii naţionale în faţa membrilor ONU“, consideră acesta. Între timp, spune el, studiile neurologice sugerează că nu trebuie să deţii o pereche de sandale şi o vedere în Himalaya pentru a-ţi dezvolta pozitivitatea şi compasiunea. S-a demonstrat că patru săptămâni de „îngrijire a stării psihice“, meditând câte 20 de minute pe zi, îţi poate îmbunătăţi activitatea creierului şi ajută sistemul imunitar. Lecţia? „Oricine poate fi cel mai fericit om din lume, dacă ştie să caute fericirea în locul potrivit.“

  • Cum arată conacele abandonate ale miliardarilor lumii – GALERIE FOTO

    Regiunea Shekhawati aflată în deşertul Tharr din Rajasthan a fost cândva casa a numeroşi miliardari ai Indiei. În prezent, multe dintre măreţele havelis (conace) ale acestora – sunt pe punctul de a se prăbuşi –  singurele amintiri ale opulenţei lor  fiind adusă de frescele decolorate ce au mai rămas pe pereţii acestora,  potrivit BBC.

    Picturile acoperă aproape fiecare centimetru de pe havelis, astfel că oraşele şi satele din regiunea Shekhawati surprind cea mai mare concentrare de fresce dintr-o singură regiune la nivel mondial. Pentru a proteja aceste proprietăţi, două districte din regiunea Shekhawati au inters vânzarea conacelor oricui ar putea să distrugă aspectul lor traditional, astfel încât să conserve şi să promoveze Shekhawati ca destinaţie turistică.

    Povestea acestei regiuni începe în anii 1820, când comerţul a trecut de la rutele pe uscat la cele pe apă şi ferate, iar centrele de comerţ ale Rajasthanului au intrat în declin. Totuşi, comercianţii din Shekhawati au urmat drumul banilor şi s-au mutat în oraşele port din Mumbai şi Calcultta pe coasta indiană, trimiţând înapoi cantităţi enorme de bani spre casele lor din Shekhawati şi transformând astfel conacele în dovezi artistice de bogăţie.

    Majoritatea conacelor tip havelis erau construite în stiluri arhitecturale similare: aveau de cele mai multe ori două etaje, de la două până la patru grădini deschise, iar fiecare dintre acestea şi camerele care ieşeau în curţile respective erau construite cu scopuri specifice. De obicei, prima încăpere era destinată bărbaţilor şi afacerilor lor, a doua era pentru femei, iar a treia pentru gătit şi pentru animale.

    Până la începutul secolului XX, frescele au început să capete influenţe europene şi moderne, acestea reprezentând amintiri a ceea ce neguţătorii au văzut în marile oraşe. În unele cazuri rare, pictorii erau trimişi să observe şi să recreeze anumite scene. Printre motivele tradiţionale se află frescele reginei Elizabeta, Isus, heruvimii, etc.

    Conacele havelis şi frescele din Shekhawati au cunoscut o perioadă înfloritoare până la începutul secolului XX, după care miliardarii indieni au părăsit deşertul pentru oportunităţi mai bune în metropole precom Mumbai şi Calcutta şi chiar peste hotare. După ce comerţul s-a mutat, nu au mai existat dezvoltări în regiunea aridă Shekhwati, iar conacele indiene din Shekhawati au fost abandonate pentru totdeauna.

    Câteva dintre cele mai importante nume indiene din scena globală de business sunt originare din Shekhwati: printre acestea se află cel al miliardarului din industria oţelului Laxmi Mittal, miliardarul din industria farma Ajay Piramal şi singurul miliardar din Nepal, Binod K Chaudhary. Potrivit publicaţiei americane Forbes, aproape 25% dintre 100 cei mai bogaţi oameni din India sunt din regiunea Shekhawati. 

    Credit foto: Neelima Vallangi 

  • Oraşul din care au plecat bărbaţii. “Aceasta este cauza dureroasă pentru care soţii trebuie să ne părăsească”

    La prima vedere, un oraş însorit din sudul Nepalului – Bhramarpura. Dacă priveşti atent însă mai în profunzime observi că toată această comunitate este susţinută de femei. Ele vând alimente, ele cară apă şi grâne. Localitatea a rămas fără tineri bărbaţi care să-şi asume rolul de cap al familiei. Bhramarpura este o comunitate care se descurcă mai bine decât celelalte, cu toate că femeile din Bhramarpura sunt folosite pentru a plăti singurătatea cu bani, mai scrie The Guardian.

    “Aceasta este cauza dureroasă pentru care soţii trebuie să ne părăsească. Există probleme. Dar problemele ar fi mai mari altfel”, a declarat una dintre femeile rămase singure. 

    Află aici care este motivul pentru care bărbaţii au plecat din oraşul condus acum de femei

     

  • A renunţat la şcoală la 18 ani în căutarea aventurii. Până la 27 de ani a vizitat aproape 100 de ţări şi se întreţine lucrând pentru localnici

    Norvegianul Christian Lindgren a renunţat la scoală la 18 ani şi a plecat în lume în căutarea de aventuri şi pentru a-şi explora pasiunea pentru fotografie, scrie Daily Mail

    Lindgren, 27 ani ani, a vizitat de-a lungul timpului nu mai puţin de 97 de ţări. “Mi-a plăcut să călătoresc de mic. Şi părinţii şi bunicii mei au călătorit mult când au fost tineri, iar eu am crescut în jurul a tot felul de obiecte adunate de peste tot din lume”, a declarat el pentru Daily Mail.

    Tânărul a cumpărat primul bilet de avion din banii economisiţi, apoi şi-a finanţat călătoriile practicând tot felul de joburi neobişnuite. A predat, a lucrat la o fermă şi la hosteluri. “Toţi banii pe care i-am cheluit până acum au fost câştigaţi de mine. Pentru a economisi bani am dormit la prieteni, la hosteluri, iar în zone izolate am dormit în cort”,  a spus Christian Lindgren.

    Nu totul a mers perfect de-a lungul călătoriilor, de două ori i s-a furat camera foto şi a întâmpinat dificultăţi la trecerea graniţei dintre Burkina Faso şi Ghana. Aceste lucruri nu l-au determinat să renunţe, iar când vine vorba de fotografie Lindgren susţine că nu ai nevoie de echipament scump pentru a face fotografii bune.

    Scopul lui este să viziteze fiecare ţară de pe glob, dar nu se grăbeşte să realizeze această performanţă. “Am fost în Asia centrală de două ori, în Nepal de şase ori, am văzut fiecare ţară din Asia de sud-est de cel puţin trei ori şi în China de peste 10 ori. Îmi place să mă reîntorc în ţările care mi-au lăsat o impresie plăcută şi pe care vreau să le explorez mai în detaliu”, a spus tânărul.

    “Toată lumea ar trebui să călătorească. Aşa înveţi mult mai multe despre tine, despre lume şi culturile din jurul globlui decât ai face-o privind la televizor sau citind”, a încheiat el.

  • A renunţat la şcoală la 18 ani în căutarea aventurii. Până la 27 de ani a vizitat aproape 100 de ţări

    Norvegianul Christian Lindgren a renunţat la scoală la 18 ani şi a plecat în lume în căutarea de aventuri şi pentru a-şi explora pasiunea pentru fotografie, scrie Daily Mail

    Lindgren, 27 ani ani, a vizitat de-a lungul timpului nu mai puţin de 97 de ţări. “Mi-a plăcut să călătoresc de mic. Şi părinţii şi bunicii mei au călătorit mult când au fost tineri, iar eu am crescut în jurul a tot felul de obiecte adunate de peste tot din lume”, a declarat el pentru Daily Mail.

    Tânărul a cumpărat primul bilet de avion din banii economisiţi, apoi şi-a finanţat călătoriile practicând tot felul de joburi neobişnuite. A predat, a lucrat la o fermă şi la hosteluri. “Toţi banii pe care i-am cheluit până acum au fost câştigaţi de mine. Pentru a economisi bani am dormit la prieteni, la hosteluri, iar în zone izolate am dormit în cort”,  a spus Christian Lindgren.

    Nu totul a mers perfect de-a lungul călătoriilor, de două ori i s-a furat camera foto şi a întâmpinat dificultăţi la trecerea graniţei dintre Burkina Faso şi Ghana. Aceste lucruri nu l-au determinat să renunţe, iar când vine vorba de fotografie Lindgren susţine că nu ai nevoie de echipament scump pentru a face fotografii bune.

    Scopul lui este să viziteze fiecare ţară de pe glob, dar nu se grăbeşte să realizeze această performanţă. “Am fost în Asia centrală de două ori, în Nepal de şase ori, am văzut fiecare ţară din Asia de sud-est de cel puţin trei ori şi în China de peste 10 ori. Îmi place să mă reîntorc în ţările care mi-au lăsat o impresie plăcută şi pe care vreau să le explorez mai în detaliu”, a spus tânărul.

    “Toată lumea ar trebui să călătorească. Aşa înveţi mult mai multe despre tine, despre lume şi culturile din jurul globlui decât ai face-o privind la televizor sau citind”, a încheiat el.

  • Nepalul a redeschis Everestul pentru alpinişti, după cutremurul devastator din aprilie

    Alpinistul japonez Nobukazu Kuriki este primul care încearcă să escaladeze cel mai înalt vârf din lume, după cutremur. Ministrul nepalez al Turismului Kripasur Sherpa i-a înmânat lui Kuriki permisul de căţărare duminică, într-o ceremonie la Kathmandu.

    Kuriki intenţionează să plece pe munte marţi, cu un elicopter, şi plănuieşte să ajungă pe vârf la mijlocul lui septembrie. Sezonul de toamnă este considerat dificil pe Everest şi este, în general, evitat de către alpinişti.

    “Principalul obiectiv al expediţiei mele este să transmit mesajul că Nepalul este sigur pentru alpinişti şi drumeţi chiar şi după cutremur”, a declarat Kuriki pentru presă.

    Este a cincea încercare a lui Kuriki de a cuceri Everestul. Încercările sale anterioare de ajunge pe vârful de 8.850 de metri au eşuat. În ultima dintre ele, în 2012, el şi-a piedut nouă degete din cauza degerăturilor.

    De la cutremurul din aprilie, care s-a soldat cu aproape 9.000 de morţi, Nepalul încearcă cu disperare să aducă înapoi zecile de mii de turişti care practică drumeţii în munţii acestei ţări şi care se caţără pe vârfurile Munţilor Himalaya.

  • Cel puţin 25 de persoane au murit în Nepal, din cauza surpărilor de teren provocate de ploile masive

    Cel puţin 25 de persoane au murit după ce casele în care locuiau s-au surpat din cauza alunecărilor de teren provocate de ploile intense din Nepal, relatează site-ul publicaţiei The Indian Express.

    Potrivit Ministerului de Interne al Nepalului, 19 dintre victime, 11 femei şi opt bărbaţi, s-au înregistrat în districtul Kaski, din centrul Nepalului, la 250 de kilometri vest de Kathmandu, capitala Nepalului, un important centru turistic.

    De asemenea, 14 persoane au fost date dispărute într-un incident separat tot în districtul Kaski, în care o altă alunecare de teren s-a produs în localitatea Lumle, potrivit unui purtător de cuvânt din cadrul ministerului. Alte cinci persoane au murit într-o altă alunecare de teren din localitatea Bhadaure.

    Zeci de case au fost îngropate din cauza surpărilor de teren, în timp ce autostrada ce leagă oraşele Pokhara şi Baglung a fost avariată din aceleaşi cauze.

    Armata şi poliţia nepaleze au intervenit în locurile în care s-au produs alunecările de teren pentru a salva supravieţuitorii dintre dărâmături.

    În plus, armata nepaleză cu sediul central în Kathmandu a trimis un elicopter în zonele avariate pentru a participa la operaţiuni de salvare. În oraşele Muna şi Muduni din districtul Myagdi, situat la 350 de kilometri vest de Kathmandu, un copil a murit şi alte cinci persoane au dispărut în incidente separate de alunecări de teren, conform poliţiei nepaleze.

    Anual, zeci de persoane mor din cauza inundaţilor şi a alunecărilor de teren în timpul musonului în Nepal.