BusinessMagazin

Tag: miliardari

  • De ce capitalismul în forma lui actuală nu mai poate exista

    Aceste vorbe nu sunt ale vreunui filosof, influencer sau socialist. îi aparţin lui Ray Dalio, fondatorul Bridgewater, cel mai mare fond de hedging din lume, un investitor în angajatori notorii pentru faptul că oferă salarii mici, ca Walmart şi KFC. Dalio, un om cu o avere de apromativ 18 miliarde de dolari, potrivit Forbes, este un produs model al capitalismului. Totuşi, el şi alţi miliardari de succes au început să se teamă pentru sistemul care le-a adus o prosperitate pe care n-o au nici regii.

    Capitalismul creează prosperitate, după cum scrie Bloomberg. Prin canalizarea energiilor în producţie şi inovaţie, a permis la miliarde de oameni să trăiască mai bine decât împăraţii de demult. Însă capitalismul concentrează puterea în mâinile celor care deţin proprietatea, inclusiv ale miliardarilor greu de iubit şi ale corporaţiilor multinaţionale. Este învinovăţit pentru lărgirea decalajului dintre bogaţi şi săraci. Mulţi oameni îl echivalează cu cronismul şi cu guvernele captive unor interese speciale.

    În umbra capitalismului cronic s-au dezvoltat guverne care acum pun în pericol ordinea şi valorile liberale şi au crescut companii cu puteri mai mari decât cele ale guvernelor.

    Există o tabără care spune că soluţia pentru aceste dezechilibre este curăţarea capitalismului: stoparea subvenţiilor şi protecţiilor pentru întreprinderi, distrugerea monopolurilor şi reducerea birocraţiei. O altă tabără spune că guvernul trebuie să joace un rol mai mare, deoarece pe motivaţia capitaliştilor – profitul – nu se poate pune baza pentru îndeplinirea nevoilor societăţii.

    Inegalitatea a devenit atât mai benefică, cât şi mai rea. Inegalitatea dintre naţiuni s-a diminuat odată cu ascensiunea Chinei, Indiei şi a altor naţiuni care au adoptat capitalismul şi pieţele libere. În acelaşi timp, inegalitatea dintre bogaţii şi săracii unei ţări s-a agravat. În general, jumătatea de jos a lumii, pe scara averii, deţine mai puţin de 1% din averea la nivel mondial, în timp ce primii 1% dintre adulţi deţin 47%. Capitalismul şi pieţele libere sunt contestate atât de stânga politică, cât şi de dreapta. Doi senatori americani care fac campanie pentru a deveni candidaţi la preşedinţie ai Partidului Democrat, Bernie Sanders şi Elizabeth Warren, susţin că sistemul economic este „manipulat” pentru a aduce beneficii bogaţilor.

    În spectrul politic de dreapta, preşedintele Donald Trump s-a etichetat drept „omul tarifelor” şi spune că vrea să restricţioneze imigraţia, chiar dacă fluxul liber de bunuri şi oameni este combustibil pentru creşterea economiilor capitaliste. Ray Dalio, miliardarul fondator al Bridgewater Associates, avertizează că nemulţumirea faţă de distribuirea inegală a avuţiei ar putea duce la revoluţie.

    Capitalismul este construit pe principiul căutării de profit de către proprietari privaţi. Persoanele fizice şi companiile deţin terenuri, maşini şi alte active şi angajează muncitori pentru a utiliza acest „capital” cu scopul de a crea produse şi servicii destinate vânzării. În teorie – şi, de obicei, în practică – concurenţa pentru clienţi îi forţează pe capitalişti să progreseze, să aducă îmbunătăţiri ofertei lor. Mai degrabă „mâna invizibilă” a pieţei libere decât guvernul ghidează cine ce face, spune teoria.

    Economistul scoţian Adam Smith scria în 1776: „Nu de la bunăvoinţa măcelarului, a producătorului de bere sau a brutarului ne aşteptăm să ne vină cina, ci de la nevoia lor de a-şi urma interesul”. Economistul american Milton Friedman argumenta în anii ’70 că maximizarea profiturilor pentru acţionari, sub rezerva respectării legii, ar trebui să fie singurul obiectiv al corporaţiilor. Boardurile companiilor au îmbrăţişat în mare parte până acum acest mesaj. Însă acum este în plină ascensiune un curent care promovează aşa-numitul capitalism pentru stakeholderi, care cere corporaţiilor să echilibreze interesele acţionarilor cu cele ale angajaţilor, clienţilor şi societăţii.

    În august 2019, Business Roundtable, o asociaţie a executivilor unora dintre cele mai puternice companii din SUA, a susţinut această idee, abandonând sprijinul pentru principiile lui Friedman. Noile principii ale Business Roundtable spun că deciziile nu ar mai trebui să ia în considerare doar cum să fie realizat şi maximizat profitul pentru acţionari, ci să-i ia în calcul pe toţi cei care au interese la companie, adică pe angajaţi, clienţi şi societatea în general – stakeholderii.

    Este o schimbare de filosofie majoră pentru asociaţie, în care sunt membri directori executivi ai zeci de companii mari precum Amazon, Apple, Bank of America, BlackRock, BP, IBM, Chevron, Citigroup, Exxon, Morgan Stanley, Coca-Cola, Pepsi, Procter & Gamble, Walmart, Whirpool, S&P, Pfizer, Motorola, Mastercard şi KPMG. Grupul, condus de James Dimon, CEO-ul JPMorgan, este o voce puternică la Washington pentru interesele businessului american.

    Germania cere deja o reprezentare de 50% a angajaţilor în consiliile de supraveghere ale marilor corporaţii, care iau decizii strategice. Remediul pieţei libere pentru capitalism este şi mai mult capitalism: spargerea giganţilor din tehnologie ar echilibra condiţiile de joc pentru concurenţi. Renunţarea la tarife ar aduce beneficii celor fără avere, care cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pe produsele importate. Relaxarea limitelor privind tipurile de case care pot fi construite ar face ca locuinţele să fie mai abundente şi mai accesibile.

    Restricţiile privind activităţile de lobby ar oferi companiilor neconectate din punct de vedere politic şanse mai mari de succes. Multe dintre aceste corecţii sunt susţinute de politicieni de centru-stânga, cum ar fi Elizabeth Warren, care se descrie ca fiind „capitalistă până în măduva oaselor”. În ceea ce priveşte impozitele, capitaliştii sunt împărţiţi. Unii spun că impozitele mai mici vor stimula creşterea şi prosperitatea. Alţii menţionează ca model Scandinavia, cu impozite ridicate: dezlănţuiţi antreprenoriatul privat pentru a crea prosperitate, apoi folosiţi impozitele şi transferurile pentru a compensa distribuirea inegală a veniturilor – un rezultat inevitabil.

    O altă abordare – fie în loc de, fie, mai des, în plus faţă de îmbunătăţirea capitalismului – este ca guvernul să preia anumite părţi ale economiei în care sistemul capitalist nu a reuşit să acopere nevoile de bază. În această viziune, guvernul ar construi mai multe locuinţe în loc să ofere pur şi simplu stimulente pentru construcţii private. Aceasta ar garanta locuri de muncă la stat pentru persoanele care au fost concediate în sectorul privat, evitându-se reducerea ocupării forţei de muncă de fiecare dată când economia încetineşte. Aceste idei vin din stânga spectrului politic.
    În dreapta, mişcarea „conservatorismului naţional” ar ţine în frâu pieţele libere prin implicarea în planificarea industrială şi protejarea industriilor cheie împotriva concurenţei externe. Rezultatul: unii din stânga îmbrăţişează capitalismul, iar alţii din dreapta nu au încredere în el.

    O reformă a capitalismului cere Thomas Piketty, un tânăr economist francez în vogă, cu orientări socialiste, cu conexiuni politice şi specializat pe inegalitate şi avuţie. Ultimul său blockbuster a adus inegalitatea în centrul dezbaterilor economice şi politice. În cea mai recentă analiză, francezul propune soluţii radicale, îndreptate contra miliardarilor, în care cuvântul de ordine este exproprierea.

    „A venit vremea să ieşim din această fază unde proprietatea este sacră şi să trecem dincolo de capitalism”, a spus economistul într-un interviu pentru revista franceză L’Obs. Piketty spune că este o greşeală să consideri inegalitatea ca fiind înrădăcinată în natură sau determinată de schimbările tehnologiei. Cauzele sale reale se regăsesc în politică şi ideologie – iar acest lucru o face mai uşor de abordat.

    Corecţiile propuse de Piketty sub stindardul „socialismului participativ” presupun schimbări dramatice în economiile dezvoltate ale lumii – iar până acum succesul ideilor sale la urnele de vot a fost limitat.

    Candidatul socialist pe care economistul l-a susţinut în alegerile din Franţa din 2017 s-a prăbuşit chiar în primul tur, deşi guvernul preşedintelui Emmanuel Macron cel puţin a imitat îndemnul lui Piketty de a regândi capitalismul, aminteşte Bloomberg.
    În noua sa lucrare, potrivit L’Obs, Piketty scrie că niciun acţionar nu ar trebui să controleze mai mult de 10% din drepturile de vot la o companie – chiar dacă deţine o participaţie mult mai mare.

    El sprijină un fel de predare a capitalului în mâinile publicului – o variantă a banilor aruncaţi din elicopter. Ideea lui Piketty de „moştenire pentru toată lumea” presupune a acorda tuturor cetăţenilor o sumă forfetară, de 120.000 de euro în cazul Franţei, la împlinirea vârstei de 25 de ani.
    Apoi, economistul susţine aplicarea un impozit pe avere pentru a consacra ideea că dreptul de proprietate peste o anumită valoare nu poate fi decât „temporar”. În Franţa, de exemplu, scara ar varia de la o taxă de 0,1% pentru o avere sub media naţională de 200.000 de euro până la 90%.

    „Sistemul pe care îl propun face posibilă deţinerea câtorva milioane de euro, sau chiar zeci de milioane, cel puţin pentru un timp“, a explicat Piketty pentru L’Obs. „Dar cei cu câteva sute de milioane de euro, sau câteva miliarde, va trebui să împartă puterea.”

  • Ce avere au, de fapt, miliardarii României

    În prezent, doi fraţi din Bacău controlează cea mai puternică companie antreprenorială din România şi reinvestesc din ce în ce mai mulţi bani, iar un român care şi-a început businessul într-un apartament din Bucureşti stă astăzi la masă cu „rechinii” şi este curtat de marile fonduri de investiţii din Silicon Valley. Topul a fost realizat de Business Magazin în urma unor estimări bazate pe datele publice, pe informaţiile din piaţă şi pe rapoartele publicate la Bursa de Valori de la Bucureşti.

    Ion Ţiriac
    Avere: 4 – 4,3 mld. euro


    •750-800 de mili­oane de euro din vânzarea participaţiei de 45% la UniCredit Bank

    •110 milioane de euro reprezentând deţinerea de aproape 45% în Allianz-Ţiriac

    •25-30 de milioane de euro câştiguri din Turneul de la Madrid, care valorează circa 300 de milioane de euro

    •1 miliard de euro reprezentând valoarea terenurilor pe care se află showroomurile Ţiriac Auto plus alte terenuri

    •100 de milioane de euro în businessul propriu-zis Ţiriac Auto

    •200 de milioane de euro în businessul Ţiriac Leasing

    •70-80 de milioane de euro din vânzarea pachetului de 15% pe care îl deţinea în retailerul Metro Cash & Carry

    •30 de milioane de euro din clădirea de birouri Ţiriac Tower, pe care o construieşte în Piaţa Victoriei

    •15 milioane de euro, clădirea sediului Ţiriac Holdings de lângă Parcul Regele
    Mihai I

    •Circa 2 miliarde de euro din investiţii externe precum bursă şi terenuri

    •Circa 100 de milioane de euro în Stejarii Country Club

    Fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl
    Avere: 2,5-2,6 mld. euro

    •1,9 miliarde de euro era valoarea companiei Dedeman la finalul anului trecut

    •Peste 200 de milioane euro cash rămas după ce, din profiturile de aproximativ 765 milioane de euro cumulate pe ultimii patru ani, au investit în imobiliare şi în bursă

    •200 de milioane de euro investiţi în achiziţia proiectului de birouri The Bridge din Bucureşti

    •130 de milioane de euro pentru achiziţia proiectului The Office din Cluj-Napoca

    •82,4 milioane de euro reprezintă participaţia de 23,2% pe bursă în Alro Slatina

    •Peste 200.000 de euro reprezintă participaţia de 0,333% pe bursă din Antibiotice Iaşi

    •29,5 milioane de euro pe bursă în compania Cemacon, unde cei doi au o participaţie de 73,3%

    •19,7 milioane de euro pe bursă în compania Transelectrica, unde deţin o participaţie de 6,143%

    •10,7 milioane de euro reprezentând participaţia de 7,4% pe bursă în Conpet Ploieşti

    •47,9 milioane de euro investiţi într-o participaţie de 5,77% în compania Electrica

    Daniel Dines
    Avere: 1,4 mld. euro

    •1,4 miliarde de euro avere estimată din participaţia de 20% deţinută în compania UiPath, care a fost evaluată în cadrul celei mai recente runde de finanţare la 7 miliarde de dolari. După ce a reuşit anul trecut să devină primul „unicorn” fondat de români, compania a continuat să atragă finanţări, iar în aprilie 2019, o rundă de finanţare seria D în valoare de 586 de milioane de dolari – în care au intrat investitori precum Coatue, Dragoneer sau Wellington – a adus o evaluare de 7 miliarde de dolari pentru UiPath, transformând-o în cea mai valoroasă companie de inteligenţă artificială din lume.

  • Cum finanţează războaiele culturale din Europa laică miliardarii americani religioşi

     Însă şi miliardari americani, unii dintre ei prieteni ai preşedintelui american Donald Trump, plătesc organizaţiilor care militează contra avortului sau eutanasiei în Europa zeci de milioane de dolari pentru a influenţa politica şi legea.

    Grupurile americane nu au marcat încă victorii mari. Dar acţionează concertat şi până acum şi-au făcut doar încălzirea, au avertizat parlamentarii europeni care lucrează pentru sănătatea sexuală şi reproductivă. O anchetă privind operaţiunile acestor grupuri şi sponsorii lor a publicat EUobserver. Autorii sunt Michael Bird, care scrie pentru site-ul de ştiri The Black Sea şi s-a specializat pe materiale pentru drepturile omului, şi Blaz Zgaga, ziarist de investigaţie sloven.

    Războiul cultural este mai cuprinzător, drepturile femeilor, drepturile minorităţilor sexuale, cercetarea embrionară şi eutanasia fiind de asemenea implicate în ciocnirea valorilor. Aproximativ 21 de thinktank-uri, ONG-uri şi alte entităţi religioase cheltuie în prezent 2,1 – 3,1 milioane de euro pe an pentru lobby la Parlamentul European şi Comisia Europeană pe aceste fronturi, potrivit registrului de transparenţă al UE. Majoritatea provin din Austria, Belgia, Franţa, Polonia, Spania şi Elveţia. Dar Vaticanul este cel mai mare cheltuitor individual.

    Ambasadorul Bisericii Romano-Catolice în Belgia se întâlneşte uneori cu oficiali ai UE. Cealaltă unitate a Bisericii, Comisia Episcopiilor Uniunii Europene (Comece), creată la Bruxelles în 1980, cheltuie, de asemenea, 1,25 milioane de euro pe an pentru a încerca să influenţeze instituţiile UE. Comece crede că „fiecare persoană trebuie protejată de la concepţie şi până la moartea naturală”. Misiunea sa este „nu de a face lobby”, ci de a „pleda” pentru un punct de vedere catolic asupra afacerilor UE, a declarat purtătorul de cuvânt al organizaţiei, Alessandro Di Maio.

    Comece nu a făcut presiuni în ceea ce priveşte avortul sau eutanasia la nivelul UE deoarece acestea erau chestiuni de drept naţional care nu sunt de competenţa sa, a spus el. „Întrucât avortul şi eutanasia intră în competenţa statelor membre ale UE, dialogul dintre Comece şi instituţiile europene nu le include“, a explicat Di Maio. Însă, în ultima perioadă, Comece a coorganizat un seminar juridic în capitala UE intitulat „Prevenirea avortului în Europa”. Organizaţia a spus că ajutorul UE destinat ţărilor în curs de dezvoltare nu ar trebui utilizat pentru finanţarea avorturilor şi că Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare o interdicţie a fondurilor UE pentru proiectele ştiinţifice care implică distrugerea embrionilor. Organizaţia elveţiană internaţională pentru Dreptul la Educaţie şi Libertatea Educaţiei (OIDEL), un alt mare cheltuitor pe lobby la Bruxelles (200.000-300.000 euro pe an), se autodescrie ca avocat al învăţării pure.

    Însă are legături strânse cu grupurile anti-avort europene şi americane, în ciuda numelui său liberal. Unul dintre Noi, un grup umbrelă antiavort cu 48 de membri din 19 state ale UE, cheltuie anual la Bruxelles între 100.000 şi 200.000 de euro. Misiunea sa este „apărarea vieţii de la concepţie până la moartea naturală”, spune Ana del Pino, directorul său executiv.

    „Scopul nostru este să continuăm să prezentăm o alternativă reală pentru Europa, fidelă demnităţii umane şi protecţiei vieţii umane, aşa cum ar trebui să o facă o societate avansată”, a afirmat ea. Federaţia Asociaţiilor de Familii Catolice din Europa (FAFCE) cheltuie între 50.000 şi 100.000 de euro pentru lobby la nivelul UE. „Considerăm că ocrotirea familiei ar trebui să fie o chestiune centrală a politicilor UE şi că abordarea individualistă actuală este, de fapt, în contradicţie cu aspiraţiile oamenilor şi cu realitatea vieţii lor de zi cu zi“, se arată într-un comunicat al Federaţiei. Ordo Iuris, un think tank cu sediul în Polonia, cheltuie 25.000 – 50.000 de euro. Misiunea sa este „protejarea vieţii umane de la concepţie până la moartea naturală” şi „protecţia identităţii căsătoriei şi a familiei”. Jeden Z Nas, un alt ONG polonez cu cheltuieli similare, a declarat că încearcă să împiedice Europa să „impună orice lege antiviaţă şi antifamilie statelor membre”.

    Majoritatea grupurilor de lobby înregistrate în UE au refuzat să răspundă la întrebări cu privire la natura activităţilor lor. Printre cei care au tăcut sunt Alliance Vita, Asociacion Enraizados, Europa pentru Familie, European Dignity Watch, Institutul European de Bioetică, Femina Europa, Fondation Jerome Lejeune, Open Doors International, Profesionişti pentru Etică, Consiliul Creştin Transatlantic şi YouthProAktiv.

    Unele dintre ele, cum ar fi fundaţia franceză Jerome Lejeune, au bugete declarate de doar 10.000 de euro. Alţii, cum ar fi Institutul European de Bioetică din Bruxelles, se laudă cu cheltuieli de peste 100.000 de euro anul trecut. În ceea ce priveşte finanţările americane, registrul de transparenţă al UE dezvăluie doar vârful unui aisberg european. O analiză a sute de declaraţii fiscale din SUA arată că şase grupuri conservatoare din SUA au cheltuit cel puţin 19,4 milioane de dolari (17,2 milioane euro) pentru lobby în Europa între 2012 şi 2017.

    În aceeaşi perioadă, grupurile au strâns 429 milioane dolari de la donatori americani, o parte din fonduri provenind de la miliardari conservatori care au legături strânse cu Trump. Printre ele figurează: Alianţa Mondială a Tineretului (WYA), Alianţa Apărând Libertatea (ADF), Institutul Acton, Centrul American pentru Drept şi Justiţie (ACLJ), Human Life International şi Heartbeat International. WYA, cu sediul în New York, a transferat 644.000 de dolari organizaţiilor afiliate din UE între 2012 şi 2017. În aceeaşi perioadă, a obţinut 1,86 milioane dolari de la Fundaţia Chiaroscuro a lui Sean Fieler, un miliardar catolic care l-a consiliat pe Trump în campania electorală din 2016. De asemenea, organizaţia a primit 571.000 de dolari de la un alt grup conservator, Fundaţia John Templeton. Biroul WYA din Bruxelles are trei lobbyişti acreditaţi care au cheltuit 45.000 de euro anul trecut şi care au organizat o conferinţă despre „bună guvernare” la Parlamentul UE în luna iulie a acestui an. De asemenea, WYA are sucursale în Austria şi Croaţia. Aceasta susţine că are 300.000 de membri cu vechime în întreaga lume. Pentru a i se alătura, oamenii trebuie să semneze un formular online în care se spune: „Suntem convinşi că demnitatea intrinsecă deţinută de fiecare fiinţă umană de la concepţie până la moartea naturală este fundamentul dreptului tuturor la viaţă”. Aceasta nu este politica UE, însă nu a oprit Uniunea de la a acorda WYA 63.000 euro în subvenţii în cadrul programului de educaţie Erasmus în ultimii ani. La rândul său, ADF, cu sediul în Arizona, a transferat 8,4 milioane dolari afiliaţilor săi europeni în ultimii cinci ani. Organizaţia şi-a obţinut finanţarea, de circa 228 milioane dolari, parţial de la Fundaţia Richard şi Helen DeVos şi de la Fundaţia Edgar şi Elsa Prince. Familia DeVos are legături strânse cu Trump – Betsy DeVos este secretarul educaţiei al lui Trump. Familia Prince are, de asemenea, legături cu Trump şi un trecut controversat. Erik Prince, preşedintele fundaţiei, este fratele lui Betsy DeVos. El este, de asemenea, fondatorul fostei firme americane de securitate Blackwater, care a mitraliat şi ucis 37 de civili irakieni în 2007. ADF îşi are sediul european la Viena şi filiale la Bruxelles, Londra, Strasbourg şi Geneva. Doar unitatea sa din Bruxelles cheltuieşte între 200.000 şi 300.000 de euro pe an. În statutul său se arată că „pledează pentru dreptul la viaţă al nenăscutului în faţa celor mai puternice instituţii din lume”.

    „În ultimii 24 de ani, o mişcare proviaţă în plină ascensiune a forţat închiderea a 75% din afacerile de avort chirurgical din America (…) dar peste 500 de facilităţi de avort încă mai există. Mai sunt multe de făcut”, se mai arată în statut – un indicator al agendei sale europene. Institutul Acton cu sediul în Michigan a transferat 1,1 milioane de dolari reţelei sale europene şi a obţinut 58 milioane de dolari în donaţii americane în perioada 2012-2017. De asemenea, a obţinut fonduri de la Fundaţia Edgar şi Elsa Prince şi de la un alt miliardar conservator, Charles G. Koch. ACLJ, cu sediul la Washington, a transferat 7,5 milioane dolari în Europa, cea mai mare parte la Centrul European de Drept şi Justiţie (ECLJ) din Roma, care depune dosare cu privire la demnitatea persoanei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg şi la alte tribunale. ACJL a obţinut 111 milioane de dolari în donaţii din SUA între 2012 şi 2017. A fost creată de un evanghelist de televiziune, Pat Robertson, în 1990, în timp ce filiala sa europeană a fost co-fondată de Jay Sekulow, care a fost avocatul lui Trump. Human Life International, cu sediul în Virginia, este un grup misionar cu peste 100 de afiliaţi din întreaga lume. A strâns 17,1 milioane dolari de la donatorii americani şi a cheltuit 1,5 milioane dolari în 15 ţări europene în  cinci ani.

    International Heartbeat International îşi propune „să facă avortul nedorit astăzi şi de neconceput pentru generaţiile viitoare”. A strâns 15,2 milioane dolari în SUA şi a cheltuit 190.000 de dolari în Europa.

    Grupurile sunt legate nu doar prin valorile şi donatorii lor. Uneori, acestea acţionează în concert pe scena UE. Unele au participat la evenimente organizate de Agenda Europe, o „reţea informală” de „persoane, ONG-uri şi experţi” care organizează reuniuni anuale, potrivit propriei descrieri.

    Agenda Europa a fost o „reţea sigură şi închisă de aliaţi profamilie, proviaţă, prolibertate”, a declarat Sophia Kuby, unul dintre lobbyiştii ADF din UE şi fiica unui scriitor german de dreapta, într-o prezentare din 2014. O altă modalitate de a descrie Agenda Europa ar fi „o reţea liberă de asociaţii ale societăţii civile, reprezentanţi ai bisericii catolice, ale altor biserici, academicieni catolici şi politicieni, care iau contact, discută şi fac strategii pentru a promova o viziune religioasă asupra lumii în Europa, la nivel naţional şi în instituţiile europene „. Acest lucru îl spune Neil Datta, secretarul Forumului Pafrlamentar European pentru Populaţie şi Dezvoltare (EPFPD), o ONG cu sediul la Bruxelles care reprezintă parlamentari din întreaga Europă ce lucrează pentru sănătatea sexuală şi reproductivă. Agenda Europa este împotriva avortului, a unor forme de contracepţie, a educaţiei sexuale liberale şi a favorizat familiile heterosexuale şi patriarhale, povesteşte Datta. „Pentru ei, drepturile lor ca persoane religioase au prioritate în faţa legilor naţionale laice.”

  • Cine sunt moştenitorii imperiului BMW şi de ce se plâng ei că au o viaţă mult mai grea decât îşi imaginează toată lumea

    Responsabilitatea uriaşă şi gelozia celor din jur, care vin la pachet cu moştenirea unei averi uriaşe,  sunt poveri greu de înţeles, potrivit lui Susanne Klatten şi Stefen Quandt, miliardarii care deţin aproape jumătate din producătorul auto german BMW.

    „Majoritatea crede că stăm mereu pe un yacht aflat pe Mediternată”, şi-a început povestea Susanne Klatenn într-un interviu acordat Manager Magazin. „Rolul de gardian al averii include nişte aspecte personale care nu sunt chiar atât de drăguţe.”

    Klatten, al cărei tată, Herbert Quandt, a ajutat la salvarea companiei BMW spre finalul anilor 1950, este a doua cea mai bogată persoană din Germania, cu o avere estimată la 18,6 miliarde de dolari, potrivit Indexului Miliardarilor realizat de Bloomberg. A ajutat de asemenea la construirea companiei din industria chimică Altana şi a producătorului de carbon Qarbon.

    Quandt, care deţine acţiuni în cadrul companiei logistice Logwin şi a companiei de produse homeopatice Heel, are o avere netă de 15,5 miliarde de dolari. Atât el, cât şi sora sa, deţin locuri în consiliul director al BMW. „Pentru niciunul dintre noi banii nu sunt cei care ne motivează. Mai presus de tot ceea ce facem este nevoia de a asigura locuri de muncă în Germania.”

    Cei doi moştenitori spun că sunt confortabili cu rolurile lor, dar iniţial s-au luptat cu decizia de a accepta poziţii atât de înalte în companie la vârste foarte fragedă.Quandt, care avea 30 de ani când a primit primul loc în board, spune că ar fi vrut să lucreze timp de câţiva ani ca „simplu manager de produs” undeva sau să studieze arhitectura.


    „Punctul meu de pornire nu a existat: aşadar, a trebuit să vin de nicăieri şi să le arăt tuturor cum se fac lucrurile.”, a spus Quandt. „Mi-am pus mereu întrebări, asociate cu îndoiala asupra mea.”
    Klatten, care a câştigat notorietate în 1978 când poliţia a descoperit un complot de răpire a sa şi a mamei sale, Johanna, adaugă. „Potenţialul nostru derivă din rolul de a fi un moştenitor şi de a dezvolta moştenirea noastră. Muncim din greu în fiecare zi”.

     

  • Cum a reuşit o profesoară de engleză cu patru copii care era in concediului de maternitate să deschidă o companie cu 15.000 de angajaţi şi vânzări de 1 $ miliarde

    Din topul jucătorilor de pe piaţa de retail online din Rusia fac parte cel puţin cinci companii, iar majoritatea sunt susţinute de bănci sau de miliardari. Totuşi, lider de piaţă este o companie condusă de o mamă cu patru copii, care şi-a înfiinţat businessul în apartamentul său din Moscova în timpul concediului de maternitate.   “La început, am făcut totul singură, livrând pachetele la clienţi din cealaltă parte a Moscovei cu metroul sau autobuzul”, spune Tatyana Bakalchuk, director executiv al Wildberries, o companie cu 15.000 de angajaţi şi vânzări de 1 $ miliarde în 2017, în creştere cu 40% faţă de 2016.

    Bakalchuk, în vârstă de 42 de ani, a lansat Wildberries în 2004, ideea fiind de a crea un loc pentru oameni ca ea: mame cu buget redus şi cu timp de shopping limitat. A comandat haine în vrac de pe un catalog german prin poştă, a scanat fotografiile şi le-a postat pe site-ul ei. Clienţii săi nu au fost nevoiţi să plătească anticipat, iar antreprenoarea le-a livrat personal coletele. 

    Cu aproximativ 7% din piaţa de 14 miliarde de dolari, potrivit cercetătorului de piaţă Data Insight, Wildberries este cel mai mare retailer online din ţară. În timp ce alţi doi jucători, Alibaba Group Holding Ltd. şi Yandex.Market au vânzări mai mari, aceştia doar revând mărfurile pentru alte companii şi nu au propriul inventar. Amazon.com Inc. a rămas departe de Rusia din cauza tensiunilor politice şi a provocărilor logistice ale unei ţări cu 11 fusuri orare.

    Printre magazinele web din Rusia, Wildberries are cea mai eficientă logistică, precum şi o bază de clienţi loiali, a spus Fedor Virin, partener la Data Insight, citat de Bloomberg. Dar este auto-finanţat, făcându-l vulnerabil faţă de companii cu susţinere financiară mai robustă, cum ar fi AliExpress, care vinde în cea mai mare parte bunuri importate din China, M.video, controlată de miliardarul Mihail Gutseriev, şi Ozon.ru, susţinută de un alt miliardar, Vladimir Evtushenkov.

    În termen de un an de la lansarea Wildberries, Bakalchuk a început să angajeze curieri pentru a-şi livra bunurile. Apoi a închiriat spaţiu într-un institut de cercetare din apropiere pentru a-şi stoca grămezile de colete şi cutii, însă creşterea economică a companiei s-a dovedit a fi greu de gestionat. “De fiecare dată când ne-am mutat într-un depozit nou cu suficient spaţiu gol, am crezut că va fi suficient. Totuşi, câteva luni mai târziu, aveam nevoie de mai mult spaţiu.”

    O ameninţare timpurie a apărut în 2006, când compania de catalogare Bakalchuk cumpără de la căutat să intre pe piaţa rusă însăşi. Aceasta a determinat Bakalchuk să semneze tranzacţii direct cu mărci precum Tom Tailor, s.Oliver şi Adidas. Criza financiară din Rusia din 2008-2009 a contribuit la faptul că jucătorii străini au descărcat colecţii reduse prin Wildberries pe fondul scăderii rublei şi slăbirii cererii locale.

    Din anul 2014, Wildberries a adăugat în ofertă produse de frumuseţe, jucării şi aparate de uz casnic, cum ar fi cuptoare cu microunde şi mixere. Astăzi, compania vinde circa 10.000 de branduri, printre care Asics, Geox, L’Oréal şi Nike. Wildberries are “o largă audienţă, un know-how puternic şi o reţea de sortimente şi logistică foarte bune”, spune Claudio Cavicchioli, şeful companiei L’Oréal din Rusia, care a început să lucreze cu Bakalchuk în 2015.

    Wildberries face acum un pas puternic spre vânzarea telefoanelor mobile şi a altor dispozitive electronice, deşi hainele şi încălţămintele reprezintă în continuare aproximativ 70% din venituri. Compania are în jur de 150.000 de comenzi pe zi, operând peste 600 de camioane şi camionete în Rusia şi în mai multe ţări vecine, şi 1.700 de puncte de preluare, unde clienţii pot încerca hainele şi le pot returna dacă nu se potrivesc.

  • Miliardari din SUA susţin introducerea unei taxe pe activele persoanelor foarte bogate

    Unii dintre cei mai bogaţi americani au publicat luni o scrisoare deschisă în care pledează pentru introducerea unui impozit “moderat” asupra activelor celor mai bogaţi 0,1% dintre cetăţenii SUA. Scrisoarea le este adresată candidaţilor în scrutinul prezidenţial din anul 2020.

    “America are o responsabilitate morală, etică şi economică de a taxa mai mult averile noastre. O taxă impusă bogaţilor ar contribui la abordarea crizei climatice, ar îmbunăţi starea economiei, ar îmbunătăţi rezultatele în sistemul de sănătate, ar crea oportunităţi egale şi ar consolida libertăţile democratice”, afirmă miliardarii în scrisoarea postată pe site-ul Medium.com.

    “Sondajele de opinie arată că introducerea unui impozit asupra celor mai bogaţi americani se bucură de susţinerea celor mai mulţi americani – republicani, independenţi şi democraţi”, precizează oamenii de afaceri, afirmând că li se adresează “candidaţilor la funcţia de preşedinte” al SUA, “indiferent că sunt republicani sau democraţi”, pentru a susţine “o taxă moderată asupra averilor bogaţilor”.

    Autorii scrisorii afirmă că introducerea unei taxe pe averile bogaţilor ar reprezenta “un instrument puternic pentru rezolvarea crizei climatice”, ar fi “un instrument puternic pentru o mai mare creştere economică şi pentru succes”, ar contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate a cetăţenilor SUA şi ar fi “corectă”.

    “O taxă pe activele bogaţilor consolidează libertăţile din SUA şi democraţia. Taxa ar reduce amplificarea concentrării avuţiei, lucru care subminează stabilitatea şi integritatea republicii noastre. O astfel de taxă este patriotică. În republica noastră, este o datorie patriotică a tuturor americanilor să contribuie cum pot la succesul ţării”, subliniază autorii scrisorii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bogaţii cu bogaţii: Lumea are acum trei oameni cu averi de peste 100 miliarde dolari pentru prima dată în istorie

    Bernard Arnault, cea mai bogată persoană din Europa, a intrat în cel mai select top al miliardarilor din lume – topul oamenilor cu averi de peste 100 miliarde dolari – alături de Jeff Bezos şi Bill Gates, potrivit Bloomberg.

    Arnault, preşedinte al grupului francez de lux LVMH (Louis Vuitton, Moet), a intrat în acest club săptămâna aceasta, după ce acţiunile companiei au atins un maxim record de 368,8 euro per acţiune.

    Averea lui a crescut cu aproape 32 miliarde dolari anul acesta, înregistrând cea mai mare creştere dintre cei 500 de membri ai indicelui miliardarilor realizat de Bloomberg.

    În ceea ce priveşte topul miliardarilor, cei care şi-au majorat cel mai mult averile în 2019 sunt francezii până acum – dintre miliardarii europeni – cu nume precum Francois Pinault sau Francoise Bettencourt Meyers.

    Între timp, fraţii din spatele brandului Chanel, Gerard şi Alain Wertheimer, şi-au majorat averea cu 9,8 miliarde de dolari săptămâna aceasta după ce compania franceză şi-a anunţat rezultatele pe 2018.

     Averea de 100,4 miliarde dolari a lui Arnault reprezintă peste 3% din economia Franţei, ceea ce subliniază discrepanţele majore între cei mai bogaţi şi cei mai săraci.

     

  • Rusia, ţara oligarhilor miliardari în care o treime din locuitori n-au cu ce să-şi ia două perechi de încălţăminte pe an

    Pasagerii trenurilor germane ultramoderne care gonesc pe lungile rute dintre Moscova şi Sankt Petersburg cu 229 de kilometri pe oră pot gusta din viaţa în stil mare, la propriu, scrie Bloomberg. Pe meniu ei găsesc o jumătate de sticlă de şampanie franţuzească şi o lingură de caviar negru pentru 10.600 de ruble (163 de dolari).
    Probabil că nu iau prea mult în seamă halta Okulovka, prin care trenul trece după ce-a parcurs puţin peste jumătate din călătoria de patru ore. Este un oraş din Novgorod, o regiune în care mai mult de o treime din populaţie nu are apă curentă – iar disparităţile economice frapante nu sunt ceva excepţional în Rusia. Însă focare de nelinişte, ceva rar întâlnit în epoca lui Vladimir Putin, pun în prezent Okulovka şi alte oraşe subdezvoltate din inima Rusiei pe radarul politic al conducătorilor.
    Catalizatorul, binecunoscut în ţări dezvoltate ca SUA, Marea Britanie şi chiar Suedia, este sistemul medical. Doctorii şi alţi membri ai personalului spitalului din regiune au protestat împotriva promisiunilor deşarte ale preşedintelui de a majora salariile şi contra ameninţării cu închiderea clinicilor. Ei sunt încurajaţi de un sindicat nou, susţinut de un important critic al Kremlinului.
    Susţinerea la nivel naţional pentru Putin este stabilă după scăderea dramatică de anul trecut. Gradul său de aprobare este de peste 60%, iar pentru mulţi din Novgorod el este incapabil de a face greşeli. Cu toate acestea, îngrijorarea că păturile tradiţional loiale ale populaţiei se întorc împotriva autorităţilor au sunat alarma la guvern, spun două persoane apropiate administraţiei prezidenţiale.
    Protestele se limitau înainte la marile oraşe. Acum au ajuns în bastioanele lui Putin, în locuri unde promisiunile unei vieţi mai bune sună din ce în ce mai mult ca un ecou vag. Datele statistice federale publicate în martie arată că mai mult de o treime dintre ruşi nu îşi permit să-şi cumpere două perechi de încălţări pe an.
    „Avem totul în Rusia – bogăţii naturale, o populaţie educată“, spune Dmitri Sokolov, un activist de 48 de ani care joacă un rol-cheie în mobilizarea personalului medical nemulţumit din regiunea Novgorod. „Problema este cu conducerea noastră – este putredă. Iar oamenii s-au săturat“.
    În Okulovka, un oraş de 10.000 de locuitori, aproximativ 500 de persoane s-au adunat pentru o demonstraţie pe 16 martie în care au denunţat politica autorităţilor de a „optimiza“ serviciile medicale, un termen înşelător care ascunde reduceri de personal şi suprimarea salariilor pentru medici şi asistente medicale. Pe ştatele de plată ale spitalului local, lucrătorii de pe ambulanţă şi asistentele medicale sunt prezenţi cu venituri lunare de până la 10.000 de ruble. În timp ce protestul la temperaturi scăzute a durat două ore, un concert ţinut în acelaşi timp în casa de cultură a oraşului pentru a comemora cinci ani de la anexarea Peninsulei Crimeea de la Ucraina a atras doar o mână de participanţi.
    Yuri Korovin, în vârstă de 60 de ani, este singurul chirurg rămas la spitalul Okulovka, unde serviciile sunt ameninţate deoarece autorităţile se concentrează pe susţinerea spitalului din oraşul mai mare Boroviki. Până în anul trecut au lucrat acolo patru chirurgi, dar trei au renunţat, dintre care doi au plecat în martie pentru salarii mai bune în regiunea vecină Leningrad.
    „Intru şi-o întreb pe asistentă: «Ce medicamente avem?». Ea răspunde: «Nimic!», a povestit Korovin pe 5 aprilie într-o cameră de hotel din Okulovka, unde se adună activişti. „Pacienţii trebuie să-şi aducă propria lenjerie de pat.“ La sfârşitul anului trecut, deoarece nu există echipament pentru endoscopii, Korovin a trebuit să deschidă cu bisturiul un pacient pentru a opri o sângerare în stomac.
    Okulovka nu este un caz izolat. În ianuarie, 200 de persoane au protestat împotriva reducerii personalului din serviciile de sănătate din Şimsk, un oraş cu 3.500 de locuitori tot din regiunea Novgorod. În Saratov, un oraş din sud-vestul Rusiei, localnicii au organizat un miting în luna februarie împotriva închiderii unui spital pentru copii. Planurile de a duce gunoiul Moscovei în regiunile învecinate au provocat, de asemenea, demonstraţii.
    În afară de Okulovka, în atenţia de activist a lui Sokolov a intrat o clinică ce riscă să fie închisă dintr-o mică localitate numită Moşenskoie, aflată la aproape 90 de kilometri pe drumuri periculoase de Okulovka. Sokolov, care îşi câştigă traiul vânzând sobe, spune că convorbirile sale sunt monitorizate de autorităţi. În cursul unei vizite la clinică, luna trecută, un ofiţer de securitate al autorităţii de sănătate l-a aşteptat pentru a-l împiedica să intre.
    Pe 1 martie, programul nonstop al clinicii a fost suspendat, ceea ce înseamnă că pacienţii nu mai pot rămâne peste noapte. Clinica funcţionează acum între orele 8:30 şi 17:00. Acest lucru îi obligă pe  locuitorii din Moşenskoie să se ducă la Boroviki, centrul regional aflat la 50 de kilometri distanţă, în caz de urgenţă, spune Elena Serebriakova. În vârstă de 43 de ani, ea este angajată a companiei de electricitate şi s-a alăturat echipei lui Sokolov în eforturile de a atrage cadrele medicale din Moşenskoie în Alianţa Doctorilor.
    Transportul public este rar. Există doar un autobuz pe zi între cele două localităţi. Iar în Moşenskoie a rămas o singură ambulanţă, care trebuie să acopere o zonă cu 6.500 de locuitori. Înainte erau patru, conform alianţei.
    Persoanele care suferă cel mai mult din cauza acestor schimbări sunt oameni ca Valentin Fetodov, un bărbat de 71 de ani lovit de o boală rară de piele. Acum el trebuie să cheltuiască 1.600 de ruble din pensia lunară de 12.000 de ruble pe taxi de fiecare dată când trebuie să fie consultat de un specialist în Veliki Novgorod, capitala regiunii. Trăgând cracul pantalonului pentru a arăta reporterilor pielea roşie şi solzoasă, el spune că trebuie să plătească şi pentru medicamente. Întrebat dacă crede că protestele ar putea schimba lucrurile, el spune: „Nu are rost. Nu mai cred în nimic“.
    Rusia este o ţară cu 100 de miliardari, însă 13% din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei dacă sunt avute în vedere standardele naţionale. Procentul este dublu în funcţie de  normele internaţionale. Cu toată forţa sa militară etalată şi cu tot statutul de exportator mondial de energie, economia Rusiei este mai mică decât a Italiei sau a Canadei.
    Putin s-a angajat să reducă la jumătate rata sărăciei în următorii şase ani când şi-a făcut campania pentru cel de-al doilea mandat prezidenţial, anul trecut. Însă pentru că atenţia şi resursele Kremlinului se îndreaptă acum spre protejarea profiturilor de  miliarde de dolari din petrol, de teama noilor sancţiuni occidentale, prea puţin se îndreaptă şi spre cetăţenii obişnuiţi. Nu ajută cu nimic faptul că creşterea anuală a Produsului Intern Brut abia dacă depăşeşte 2% din 2013 încoace.
    „Timp de 15 ani, veniturile populaţiei au crescut, dar de cinci ani lucrurile merg în direcţia opusă“, spune Denis Volkov, analist la agenţia independentă de cercetare a pieţei  Levada din Moscova. „Viaţa ruşilor de rând se înrăutăţeşte şi nu mai există speranţă pentru viitor. O să ajungem ca Venezuela? Nu. Dar tot mai mulţi oameni se plâng.
    Potrivit Fundaţiei pentru Opinie Publică, intenţiile de vot pentru Putin au scăzut la 45% la jumătatea anului 2018, de la 74% în 2015, şi au rămas de atunci la acelaşi nivel. Mandatul preşedintelui expiră în 2024.
    Guvernatorul Novgorodului, Andrei Nikitin, face parte dintr-o nouă recoltă de tehnocraţi loiali lui Putin, trimişi în teritoriu de Kremlin pentru a îmbunătăţi serviciile şi a reduce nemulţumirea. El spune că problemele regiunii cu asistenţa medicală au fost cronice.
    „Înţelegem această problemă şi ştim că nu poate fi rezolvată fără echilibrarea bugetelor sistemului medical“, a declarat Nikitin la telefon pe 7 mai. „Asta facem noi acum. Aceasta înseamnă că suntem obligaţi să adoptăm măsuri care nu sunt dintre cele mai populare. Însă scopul final este de a face serviciile medicale cât mai accesibile.
    Rusia cheltuie aproximativ 3% din PIB pentru sănătate, o treime din nivelul ţărilor vest-europene, iar cheltuielile au scăzut în termeni ajustaţi la inflaţie în ultimii şase ani. În martie, însă, Nikitin a anunţat o finanţare de 2 miliarde de ruble pentru modernizarea unui spital din Valdai, o zonă din Novgorod unde Putin şi asociaţii săi au proprietăţi.
    Între timp, în Moşenskoie, pensionara Galina Emilianova se plânge că se înrăutăţeşte constant calitatea serviciilor medicale. Sora ei de 73 de ani a fost operată în septembrie anul trecut de apendicită, dar după câteva zile chirurgii au trebuit să o opereze din nou, iar recent încă o dată, pentru a treia oară în şase luni.Emilianova, în vârstă de 65 de ani, locuieşte împreună cu soţul ei bolnav într-un apartament municipal, care nu este branşat la apă caldă, la gaze sau la canalizare. Pentru a avea acces la reţeaua de apă rece, acum câţiva ani, spune ea, a trebuit să ia un împrumut de 30.000 de ruble, echivalentul unei pensii pe două luni.
    „Autorităţilor nu le pasă“, spune ea. „Ei pot merge la spitale de elită, au bani şi maşini. Ei pot merge oriunde doresc. Dar unde ne putem duce noi,  oamenii obişnuiţi? Totuşi, Emilianova nu dă vina pe Putin pentru situaţia ei. „Îmi place preşedintele, desigur. Am votat pentru el. Doar că are oameni răi care lucrează pentru el. Nu-i poate controla pe toţi.“
    Liderul opoziţiei, Aleksei Navalni, speră să obţină capital politic cu campania sa de a scoate în evidenţă promisiunile neîndeplinite ale lui Putin din 2012 încoace de a majora până în 2018 salariile a 8 milioane de salariaţi din sistemul de sănătate şi învăţământ în conformitate cu o formulă legată de veniturile medii regionale.
    El s-a aliat cu sindicatul Alianţei Medicilor, condus de Anastasia Vasilieva, un oftalmolog din Moscova care de la sfârşitul lunii august a înfiinţat peste 20 de filiale regionale. Aproximativ 10.000 de persoane din întreaga Rusie s-au înregistrat online la Fondul Anticorupţie al lui Navalni pentru a solicita aducerea cazurilor lor în atenţia autorităţilor. Majoritatea solicitanţilor au cerut să rămână anonimi.
    Frica este principala problemă, spune Vasilieva. La o vizită a activistului local Sokolov la spitalul Okulovka, securitatea a ajuns în 15 minute şi a sunat la poliţie. „Autorităţile mizează pe intimidare“, spune ea. „Angajaţii din spitale şi clinici se tem că vor fi concediaţi şi vor rămâne fără ultimele mijloace de subzistenţă.“
    Însă tot mai mulţi oameni îşi depăşesc reţinerile. În decembrie, când spitalul din Okulovka a anunţat că elimină unul dintre cele trei echipaje de ambulanţă, Sokolov spune că a strâns în mai puţin de o zi 400 de semnături pentru o petiţie care se opunea deciziei.
    Personalul medical care face parte din sindicat protestează regulat, muncind doar atât cât prevede regulamentul, o alternativă la grevă.
    Oleg Andrianov, în vârstă de 68 de ani, fost poliţist şi pompier, a trimis scrisori de protest pentru reducerile din sănătate şi susţine acţiunea. Sub un poster electoral înfăţişând o familie tânără, zâmbitoare, îmbrăcată în costume tradiţionale ţărăneşti într-un lan de grâu, stau cuvintele: „Rusia Unită împreună cu preşedintele“, referindu-se la partidul de guvernământ şi la Putin.
    „Rusia Unită împreună cu preşedintele – împotriva poporului“, spune Andrianov, arătând spre afiş.  „Realitatea asta este.“
    Forbes a calculat că aproape 100 de miliardari ruşi deţin o avere cumulată mai mare decât toate economiile populaţiei. Potrivit Credit Suisse, 89% din avuţia ţării este în mâinile celor mai bogaţi zece ruşi. Iar bogaţii devin şi mai bogaţi. Averile celor mai avuţi 23 de oligarhi au crescut cu peste 20 de miliarde de dolari în primele trei luni ale acestui an.

  • Povestea lui Jacob Rothschild, „fiul rătăcitor” care a părăsit legendara familie de miliardari şi totuşi a devenit bogat

    Cu 40 de ani în urmă, Jacob Rothschild a întors spatele cunoscutei familii Rotschild pentru a îşi urmării propriile interese. Afacerea pe care a creat-o, este un segment important al averii unei familii a cărei istorie şi influenţă se întinde pe Franţa, Elveţia şi Marea Britanie, scrie Bloomberg.

    Familia Rothschild este cel mai mare acţionar al RIT Capital Partners Plc, fondul de investiţii care în acest an s-a majorat cu 7,4%, adăugându-i fiului risipirtor 1 mld. de dolari în plus la avere. Jacob Rothschild, în vârstă de 83 de ani, şi-a prezentat luna trecută demisia din funcţia de preşedinte RIT, finalizând astfel o carieră de 60 de ani în prima linie a pieţelor financiare.

    În cadrul reuniunii generale anuale a RIT din 2019 de la Londra, Jacob Rothschild a declarat că el şi familia sa vor rămâne acţionari semnificativi, eliminând ameninţarea unei vânzări în masă care ar putea afecta preţul acţiunilor firmei. Planurile de succesiune au fost puse în vigoare de mai mulţi ani, iar fostul preşedinte va rămâne implicat indirect în RIT.

    „Se schimbă conducerea, dar nu se schimbă filozofia RIT. Din punct de vedere istoric, atunci când un investitor de bază se retrage apar decalaje, dar în acest caz, s-au făcut multe eforturi pentru a se evita problemele”, a declarat Charles Cade, analist Numis Corp.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea omului care a profitat de atrocităţile făcute de nazişti pentru a construii un imperiu. Nepoţii lui sunt miliardari şi în zilele noastre

    Cu toate acestea, au rămas suficienţi bani pentru ca Viktoria-Katharina Flick şi fratele său geamăn, Karl-Friedrich Flick, să devină la 19 ani cei mai tineri miliardari ai lumii.
     
    Fiecare deţine câte 1,8 miliarde de dolari, potrivit datelor Bloomberg.
     
    Istoria întunecată a familiei începe cu Friedrich Flick, care a petrecut trei ani în închisoare după ce a fost condamnat pentru crime de război de către tribunalul de la Nurnberg. El construise un imperiu al oţelului, care s-a extins prin preluarea unor companii din teritoriile ocupate de nazişti. Potrivit unui studiu publicat în 2008, peste 4.000 de muncitori au murit în fabricile deţinute de Flick.
     
     
    Fiul său, Friedrich Karl Flick, a preluat frâiele afacerii de familie în 1972, devenind unic proprietar al celui mai mare conglomerat din Germania. În anii ’80, el a fost implicat într-un scandal legat de donaţiile către partide politic. Afacerile s-au prăbuşit, iar Flick a început să investească pe bursă; la moartea sa, el a lăsat celor doi copii câte un miliard de dolari.
     
    Banii au fost administraţi ulterior de Privatstiftung, un fond de investiţii austriac.