Doar un sfert din exporturile totale ale României sunt realizate de companii deţinute de antreprenori români. Mai exact 16-17 miliarde de euro în 2018, dintr-un total de aproape 68 miliarde de euro. Ca ordin de mărime, Automobile Dacia, cel mai mare exportator din România, trimite peste graniţe produse de 5 miliarde de euro anual, în timp ce Aramis Invest, producător de mobilă din Baia Mare, cel mai mare exportator cu capital privat românesc, are exporturi de 220 milioane de euro. 1 la 23 pe scara exporturilor. Cine sunt cei mai mari 20 de exportatori cu capital privat românesc în 2018?
Aramis Invest din Baia Mare (producţie de mobilă), Oltchim din Râmnicu Vâlcea (industria chimică) şi Compa Sibiu (componente pentru industria auto) sunt singurele companii antreprenoriale cu exporturi de cel puţin 100 de milioane de euro în 2018, arată o analiză pe baza datelor provizorii ale INS. INS publică topul celor mai mari 500 de exportatori din economie, un clasament dominat de companii multinaţionale, în condiţiile în care între cele mai mari 100 de firme cu activităţi de export doar trei au capital românesc. Iar numărul lor nici nu creşte, nici nu scade de aproape un deceniu.
„Trebuie investit în România, dar eşti descurajat de mediul politic, nu ştii ce va fi în anul următor, peste doi ani”, spune Alexandru Griguţă, CFO al Aramis Invest, cel mai mare exportator cu capital românesc. Aramis este şi singura companie antreprenorială din zona de producţie industrială care a reuşit să treacă de pragul de 1 miliarde de lei cifră de afaceri.
Producătorul de mobilă din Baia Mare, o afacere controlată de Vladimir Iacob şi Marius Şelescu, doi antreprenori discreţi, a intrat în 2018 pentru prima dată în topul celor mai mari 50 de exportatori din economie (pe poziţia 49). Primele 48 de poziţii din clasamentul exportatorilor sunt rezervate companiilor multinaţionale, la fel şi următoarele până la 100, cu două excepţii: Oltchim şi Compa.
INS nu furnizează date legate de valoarea exporturilor pe fiecare companie în parte, însă, potrivit calculelor ZF, Aramis Invest a avut în 2018 exporturi de 220 de milioane euro. „Avem un partener stabil, care îşi doreşte calitate”, adaugă Griguţă.
Partenerul „stabil” este gigantul suedez IKEA, cel mai mare retailer de mobilă din lume, care îşi ia de pe piaţa locală peste 4% din tot ceea ce vinde la nivel mondial. De altfel, în top 20 exportatori cu capital local se mai află şi alte companii care au contracte cu IKEA: Apulum din Alba Iulia sau Taparo din Maramureş. Directorul financiar al Aramis Invest arată însă că, din păcate, multe industrii au dispărut de pe piaţa locală, ceea ce nu s-a întâmplat în Polonia, care poate să furnizeze acum orice component pentru industria mobilei. Aramis nu găseşte furnizori în România pentru a putea produce cu un grad înalt de integrare locală. „Exportăm de un miliard de lei anual, dar importăm de 500 de milioane de lei.” Acţionarii producătorului de mobilă ar fi dispuşi să susţină start-up-uri locale prin garantarea volumelor. „Să facă arcuri pentru saltele un român.”
Dezindustrializarea României şi lipsa unor furnizori pentru marii producători locali sunt vizibile şi în datele statistice, în condiţiile în care peste jumătate dintre cei mai mari 500 de exportatori sunt şi mari importatori.
Al doilea exportator cu capital privat românesc în 2018 este Oltchim Râmnicu Vâlcea, un combinat care după mai mulţi ani de zbucium a ajuns în 2018 sub steag antreprenorial, după ce Ştefan Vuza a preluat o parte din activele producătorului din industria chimică.
„Echipa Deloitte care a lucrat la acest proiect s-a aplecat fără prejudecăţi asupra business case-ului şi asupra planului de afaceri. După discuţii cu principalele părţi interesate, traderi internaţionali în comerţul cu sodă, principalul produs rezultat din chimia sării, am constatat că ideea nu era nici pe departe nebunească; îndrăzneaţă, da, dar nu fantezistă. În urma unui proces lung, la care am lucrat împreună cu Deloitte Marea Britanie, Chimcomplex a obţinut finanţare de 164 de milioane de euro. Banii au fost folosiţi pentru achiziţionarea activelor Oltchim şi pentru alte cheltuieli adiacente, inclusiv capital de lucru necesar pentru înglobarea Oltchim în Chimcomplex şi relansarea producţiei în mod integrat. Vorbim acum de o companie a cărei cifră de afaceri va depăşi în scurt timp de zece ori cifra de afaceri a Chimcomplex şi care în nişte ani poate ajunge şi ea o companie locală de 1 miliard de euro, aşa cum ne-au surprins alte companii controlate de antreprenori români”, a explicat George Mucibabici, preşedintele Deloitte România, pentru anuarul Top 1.000 cele mai mari companii din România.
În top 100 mai intră o singură companie cu capital privat românesc, producătorul de componente auto Compa Sibiu, astfel că teritoriul celor mai mari 100 de exportatori de bunuri din România este rezervat companiilor multinaţionale.
Printre cei mai mari zece exportatori cu capital privat românesc sunt branduri create de la zero după 1990, dar şi fabrici cu tradiţie în industria locală. Compa Sibiu, un producător care lucrează pentru sectorul auto, este deţinut acum de management şi salariaţi şi a avut nevoie de 27 de ani după revoluţie pentru a ajunge la exporturi de peste 100 de milioane de euro anual.
La fel ca şi Compa, o fabrică ale cărei rădăcini au fost puse acum 130 de ani, alte unităţi vechi, cu tradiţie, controlate acum de manageri şi salariaţi, au rămas motoare ale exporturilor companiilor româneşti. Producătorul de sisteme de răcire RAAL Bistriţa, cu clienţi precum John Deere, Class sau AGCO, este desprins din fosta Întreprindere de Utilaj Tehnologic din Bistriţa. RAAL Bistriţa este în top cinci companii antreprenoriale la export, iar acţionarii sunt salariaţii companiei în proporţie de 93%.
Paradoxal însă, clasamentul marilor exportatori cu capital privat românesc include şi firme cu activităţi de comerţ, segment în care regăsim practic reexporturile. În principal de telefoane mobilă şi de medicamente. Pharmnet Plus, Gersim Impex, Phonetastic GSM, Mairon Galaţi au activităţi de comerţ.
La vârf nu regăsim însă marile companii antreprenoriale din industria alimentară, deşi datele statistice arată că cea mai bună poziţie a companiilor private româneşti la export este în continuare în sectorul de alimente, băuturi şi tutun, de 44%, urmată de ciment, sticlă, ceramică, cu 37%. Este evident astfel că terenul pe care joacă exportatorii de alimente este cel al vânzărilor de sute de mii şi maximum 5-6 milioane de euro.
Valoarea redusă a volumului de exporturi arată că industria agroalimentară are nevoie de investiţii masive pentru a deveni competitivă pe pieţele internaţionale.
Companiile private româneşti şi-au micşorat cota de piaţă în exporturile româneşti de la 30% la 27% între 2014 şi 2017, în condiţiile în care în aceeaşi perioadă valoarea exporturilor a crescut în euro cu 15%, arată studiul „Capitalul privat românesc“, ediţia a IV-a, realizat de Ziarul Financiar cu sprijinul PIAROM.
Cinci idei, o singură concluzie: Firavă prezenţa antreprenorilor pe pieţe externe
¶ Parteneriatul cu IKEA este baza exporturilor pentru patru companii din top 20;
¶ Mai mulţi exportatori au activităţi de comerţ, în special în zona IT (telefoane mobile);
¶ Doar trei companii antreprenoriale reuşesc să trimită peste graniţe bunuri în jurul valorii de 100 mil. euro şi peste;
¶ Doi producători din top cinci exportatori – Compa Sibiu şi RAAL Bistriţa – sunt moştenitori ai marilor grupuri industriale de dinainte de 1989;
¶ Un singur jucător din industria alimentară se află între marii exportatori cu capital privat românesc.