BusinessMagazin

Tag: Lupta

  • Ce se întâmplă la singurul jucător român de telefoane mobile care se luptă cu Samsung, Huawei şi Apple: Allview a pierdut şi în 2018 jumătate din venituri, iar profitul net s-a redus cu peste 80%

    Afacerile Allview au scăzut în 2018 cu 51%, la 75,9 mil. lei (16,2 mil. euro), de la 156,6 mil. lei în 2017. În 2016 compania raportase afaceri de 306,6 mil. lei. Lucian Peticilă, CEO şi proprietar al companiei, declarase anterior că veniturile companiei au scăzut şi în 2018, adăugând însă că din 2019 acestea au revenit pe creştere. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Finala de la Madrid: Halep luptă ACUM pentru recucerirea locului 1 mondial

    Aflată la a patra finală a carierei la Mutua Madrid Open – un nou record absolut pentru competiţia din capitala Spaniei, Halep se află faţă în faţă cu finalista de anul trecut. Cele două se cunosc bine, fiind la a şasea partidă directă în circuit din 2010 până în prezent, luând la rând toate suprafeţele de joc. Halep are avantaj 3-2 în faţa lui Bertens, meciurile pe zgură fiind împărţite, 1-1. Relevant este însă doar cel de-al doilea lor duel pe zgură, din 2017, din semifinala de la Roma, acolo unde Simona s-a impus în două seturi, la 5 şi la 1. Primul meci pe suprafaţa cărămizie s-a jucat în 2012, cu mult înainte ca jocul celor două să capete valenţele actuale.

    În cel mai recent duel direct, în finala de la Cincinnati din 2018, olandeza de 1,82 m a salvat minge de meci şi a construit apoi o revenire impresionantă, folosindu-se de atacuri superbe de pe linia de fund a terenului, câştigând trofeul, după un 2-6, 7-6(6), 6-2.

     Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Gabriela Firea: Companiile municipale au fost înfiinţate pentru a se lupta cu hoţia

    Gabriela Firea a invitat, luni, liderii celor cinci grupuri politice din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucuresti la o reuniune de lucru pentru a discuta despre situaţia juridică a patru companii municipale: Compania Municipală Consolidări, Compania Municipală Parking Bucureşti, Compania Municipală Eco- Igienizare Bucureşti şi Compania Municipală Iluminat Public Bucureşti.

    „Colegii din opoziţie critică activitatea primarului pentru că nu sunt din partidul lor, dar până la urmă suntem cu toţii trimişi de cetăţeni la primărie să-şi facă meseria. (…) Aşa cum am găsit o soluţie în cazul Companiei Termoenergetica, sunt convinsă că şi în cazul altor domenii vom găsi soluţii tehnice, viabile. Astăzi vom discuta despre patru dintre companii. Toate companiile despre care am vorbit în această perioadă au fost înfiinţate conform unei legi care este încă în vigoare, au fost înfiinţate cu foarte multă bună-credinţă, pentru servicii de calitate la preţuri corecte”, a declarat, luni, Gabriela Firea, la şedinţa cu liderii grupurilor de consilieri din cadrul CGMB.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum s-a transformat o fabrică din Slatina într-unul dintre cei mai importanţi producători de ţevi industriale din lume

    TMK Artrom a fost printre primele companii listate la Bursa de Valori Bucureşti, iar una dintre acţiunile sale a fost chiar prima tranzacţionată în cadrul unei şedinţe bursiere. După 24 de ani, cu venituri care s-au ridicat în 2018 la 1,4 miliarde lei, TMK Artrom Slatina deţine o cotă de piaţă de 5,4% la nivel global pe zona de ţevi industriale.

    TMK Artrom Slatina aparţine de grupul TMK, deţinut de omul de afaceri rus Dimitri Pumpianski. „Noi suntem divizia cea mai mică, dar anul trecut cred că am avut cea mai bună performanţă – ca indicatori, nu ca valoare, pentru că noi reprezentăm 5-6% din cifra de afaceri a grupului”, explică Adrian Popescu, directorul general al TMK Artrom Slatina. De regulă, când petrolul are o ascensiune fulminantă, ei au rezultate foarte bune pe uzinele din Rusia, dar ultimii trei ani a mers foarte bine piaţa ţevilor industriale, potrivit explicaţiilor lui Popescu. „TMK are unităţi de producţie şi în Statele Unite şi în Rusia, sigur că există schimburi între ei dar au pieţe diferite. America va importa întotdeauna ţeavă, pentru că producţia internă nu acoperă decât 60% din necesar”, mai spune directorul general referindu-se la tensiunile comerciale dintre cele două superputeri.

    Potrivit ZF, TMK a finalizat anul trecut o investiţie de 36 milioane dolari într-o capacitate de tratamente termice pentru ţevi. Investiţia nu a mărit capacitatea de producţie, însă a lărgit gama de produse cu valoare adăugată. Producătorul de ţevi industriale din Slatina exportă peste 80% din producţie – în mare parte pe piaţa europeană şi pe cea americană. În 2018, veniturile TMK Artrom Slatina au ajuns la 1,4 miliarde lei, în creştere cu aproximativ 18% faţă de 2017. Pentru 2019, Adrian Popescu previzionează acelaşi volum de vânzări ca anul trecut, poate cu o uşoară creştere.

    Cea mai importantă investiţie de anul trecut a fost achiziţia combinatului siderurgic de la Reşiţa, principalul furnizor de materie primă al TMK Artrom Slatina. Mai exact, combinatul de la Reşiţa asigură toată materia primă necesară unităţii de la Slatina, reprezentând aproximativ 60% din capacitatea totală a  combinatului siderurgic. Preţul plătit de către TMK Artrom celor de la TMK Europe pentru participaţia deţinută a fost de 62,29 milioane euro, cu un avans de 100.000 euro iar restul pe parcursul a cinci ani, începând din 2020.

    „Noi suntem companie românească, facem investiţii ca TMK Artrom”, explică Popescu. „Exportăm în proporţie de 80%, nu suntem o companie dependentă de piaţa internă. Sigur, este multă manufactură industrială în România, multă mecanică, este o piaţă bună.” Mai mult, spune Popescu, există companii care au mutat operaţiunile în România pentru că foarte multe componente sunt cumpărate de la Artrom. „Avem clienţi care au venit după noi, la Vâlcea, Târgovişte; sunt fabrici mici, vin cu trei camioane şi cinci containere, cu 20 de oameni şi gata.

    În Statele Unite, compania vinde numai produse premium. „Ne-am dus numai pe zona de produse de nişă premium, am crescut veniturile şi tarifele nu s-au simţit. Rentabilitatea unui produs commodity în metalurgie este de până la 10%; profitabilitatea la un produs premium, pe de altă parte, poate varia între 15 şi 36%, a declarat Adrian Popescu. Dacă în 2016 vânzările pe piaţa din America de Nord au reprezentat doar 5% din vânzările TMK Artrom Slatina, în 2018 procentajul a ajuns la 25% (piaţa din America de Nord include Statele Unite şi Canada, dar este tratată ca o singură zonă de desfacere – n.red.). Exporturile către America de Nord au generat două treimi din profitul anului trecut pentru TMK Artrom Slatina, asta în ciuda tarifelor vamale la importurile de oţel şi aluminiu impuse de administraţia Trump în 2018.

    În ceea ce priveşte tensiunile comerciale apărute între state precum China, Rusia şi Statele Unite, directorul general al TMK Artrom nu crede că acestea vor avea un impact semnificativ asupra pieţelor. „Nu văd astăzi, pe piaţa europeană, o influenţă foarte puternică; noi lucrăm pe foarte multe nişe şi nu s-a întâmplat niciodată să cadă toate. Dacă una are o cădere, te repliezi imediat, iar noi suntem destul de flexibili. Am avut ani în care au mers mai bine ţevile pentru energetice şi ani în care au mers mai bine cele mecanice.”

    Sectorul auto este unul extrem de important pentru companie, cu aproximativ 12% din vânzările totale.„Producem fie direct produsul pentru asamblare, fie îi dăm clientului un produs finit sau semifinit. Noi, în cele mai multe cazuri, suntem în situaţia a doua, iar în Europa vindem către aproape orice mare producător auto“, a spus Adrian Popescu. TMK Artrom Slatina este furnizor direct pentru Dacia, atât pentru fabrica Renault din Piteşti, cât şi pentru alte centre de producţie. Compania livrează pentru mai multe mărci din industria auto, de foraje, electronice sau electrocasnice.

    „Da şi nu”, răspunde Popescu la întrebarea dacă vor exista modificări în activitate pentru adaptarea la trecerea de la motoare pe combustie la motoare electrice. „Noi avem ţevi care merg în construcţia de motoare, dar cantitatea este foarte mică. Spre exemplu, producem cămăşi de cilindri pentru nişte motoare foarte puternice, dar consumul e de câteva sute de tone pe an. Aici nu e un consum foarte mare, acela în găsim în caroserii, în structura de rezistenţă a maşinii care nu se schimbă”, explică el.

    Capacitatea de producţie a TMK Artrom Slatina este în prezent de 200.000 de tone pe an, dar există dorinţa de a extinde capacitatea, în următorii cinci ani, până la 320.000 de tone. Această eventuală extindere ar implica, însă, schimbări importante în fluxul operaţional.

    „Noi suntem limitaţi de diametrul maxim al ţevii pe care putem să o producem, adică 250 de milimetri. Piaţa de peste 250 de milimetri începe să devină şi mai deficitară la producţia internă şi să importe cât mai mult; cu cât mergi spre dimensiuni mai mari, intri într-o zonă care e dependentă de import. În Europa eşti intern, te mişti mult mai uşor”, spune Popescu. Spune că şi-au propus doar să retehnologizeze fabrica, nu să construiască o unitate nouă. Tehnic e posibil şi încearcă să o facem cu cât mai puţini bani. „E simplu să îţi faci un laminor, interesant e să obţii acelaşi efect cu mai puţini bani. În metalurgie, cam toate liniile de laminare sunt gândite, din start, să poată fi extinse. Noi nu am avut nevoie, pentru că am vrut să fim stabili pe gama pe care activăm. Astăzi facem 200.000 de tone şi vedem că este loc pe piaţă, prin urmare e logic să mă gândesc la o extindere.” În ceea ce priveşte costurile, acestea s-ar ridica la o valoare de „zeci de milioane”.

    Compania are în total 2.330 de angajaţi, dintre care 1.500 lucrează la fabrica din Slatina. Pentru 2019, Popescu spune că va propune bugetarea a alte 60 de locuri de muncă. „De găsit îi găsim noi, am găsit noi acum doi ani 140 de oameni. Nu mai e situaţia de acum 6-7 ani, când îi luai de pe stradă, dar am început să fim şi noi mai curajoşi şi să luăm mulţi copii.” Salariul mediu, în zona operaţională, este în prezent de 4.900 de lei brut, dar costurile cu forţa de muncă vor creşte cu inflaţia plus o anumită valoare, acest lucru fiind specificat în business planul Artrom. „Am mers pe experienţă, pe nişte statistici: ca să menţin forţa de muncă aplic inflaţia plus ceva, şi din acest motiv am aplicat, inclusiv anul trecut, diverse fidelizări pentru oamenii cheie. Noi avem un nucleu de oameni, aproximativ 60% din total, cu vârste între 30 şi 50 de ani care sunt deja superspecializaţi.”

    În ultimii trei ani, compania a avut cea mai mare fluctuaţie de personal din istorie, dar aceasta se situează însă sub cele din alte sectoare, specifică Adrian Popescu. „Mai sunt doar trei uzine de genul acesta în România, pe tehnologie de ţeavă; ce să facă omul ăla, unde să se ducă? Dar ca să dea randament, trebuie să ştii să îl ţii în piaţa forţei de muncă”, încheie Adrian Popescu.

  • Cum s-a transformat o fabrică din Slatina într-unul dintre cei mai importanţi producători de ţevi industriale din lume

    TMK Artrom a fost printre primele companii listate la Bursa de Valori Bucureşti, iar una dintre acţiunile sale a fost chiar prima tranzacţionată în cadrul unei şedinţe bursiere. După 24 de ani, cu venituri care s-au ridicat în 2018 la 1,4 miliarde lei, TMK Artrom Slatina deţine o cotă de piaţă de 5,4% la nivel global pe zona de ţevi industriale.

    TMK Artrom Slatina aparţine de grupul TMK, deţinut de omul de afaceri rus Dimitri Pumpianski. „Noi suntem divizia cea mai mică, dar anul trecut cred că am avut cea mai bună performanţă – ca indicatori, nu ca valoare, pentru că noi reprezentăm 5-6% din cifra de afaceri a grupului”, explică Adrian Popescu, directorul general al TMK Artrom Slatina. De regulă, când petrolul are o ascensiune fulminantă, ei au rezultate foarte bune pe uzinele din Rusia, dar ultimii trei ani a mers foarte bine piaţa ţevilor industriale, potrivit explicaţiilor lui Popescu. „TMK are unităţi de producţie şi în Statele Unite şi în Rusia, sigur că există schimburi între ei dar au pieţe diferite. America va importa întotdeauna ţeavă, pentru că producţia internă nu acoperă decât 60% din necesar”, mai spune directorul general referindu-se la tensiunile comerciale dintre cele două superputeri.

    Potrivit ZF, TMK a finalizat anul trecut o investiţie de 36 milioane dolari într-o capacitate de tratamente termice pentru ţevi. Investiţia nu a mărit capacitatea de producţie, însă a lărgit gama de produse cu valoare adăugată. Producătorul de ţevi industriale din Slatina exportă peste 80% din producţie – în mare parte pe piaţa europeană şi pe cea americană. În 2018, veniturile TMK Artrom Slatina au ajuns la 1,4 miliarde lei, în creştere cu aproximativ 18% faţă de 2017. Pentru 2019, Adrian Popescu previzionează acelaşi volum de vânzări ca anul trecut, poate cu o uşoară creştere.

    Cea mai importantă investiţie de anul trecut a fost achiziţia combinatului siderurgic de la Reşiţa, principalul furnizor de materie primă al TMK Artrom Slatina. Mai exact, combinatul de la Reşiţa asigură toată materia primă necesară unităţii de la Slatina, reprezentând aproximativ 60% din capacitatea totală a  combinatului siderurgic. Preţul plătit de către TMK Artrom celor de la TMK Europe pentru participaţia deţinută a fost de 62,29 milioane euro, cu un avans de 100.000 euro iar restul pe parcursul a cinci ani, începând din 2020.

    „Noi suntem companie românească, facem investiţii ca TMK Artrom”, explică Popescu. „Exportăm în proporţie de 80%, nu suntem o companie dependentă de piaţa internă. Sigur, este multă manufactură industrială în România, multă mecanică, este o piaţă bună.” Mai mult, spune Popescu, există companii care au mutat operaţiunile în România pentru că foarte multe componente sunt cumpărate de la Artrom. „Avem clienţi care au venit după noi, la Vâlcea, Târgovişte; sunt fabrici mici, vin cu trei camioane şi cinci containere, cu 20 de oameni şi gata.

    În Statele Unite, compania vinde numai produse premium. „Ne-am dus numai pe zona de produse de nişă premium, am crescut veniturile şi tarifele nu s-au simţit. Rentabilitatea unui produs commodity în metalurgie este de până la 10%; profitabilitatea la un produs premium, pe de altă parte, poate varia între 15 şi 36%, a declarat Adrian Popescu. Dacă în 2016 vânzările pe piaţa din America de Nord au reprezentat doar 5% din vânzările TMK Artrom Slatina, în 2018 procentajul a ajuns la 25% (piaţa din America de Nord include Statele Unite şi Canada, dar este tratată ca o singură zonă de desfacere – n.red.). Exporturile către America de Nord au generat două treimi din profitul anului trecut pentru TMK Artrom Slatina, asta în ciuda tarifelor vamale la importurile de oţel şi aluminiu impuse de administraţia Trump în 2018.

    În ceea ce priveşte tensiunile comerciale apărute între state precum China, Rusia şi Statele Unite, directorul general al TMK Artrom nu crede că acestea vor avea un impact semnificativ asupra pieţelor. „Nu văd astăzi, pe piaţa europeană, o influenţă foarte puternică; noi lucrăm pe foarte multe nişe şi nu s-a întâmplat niciodată să cadă toate. Dacă una are o cădere, te repliezi imediat, iar noi suntem destul de flexibili. Am avut ani în care au mers mai bine ţevile pentru energetice şi ani în care au mers mai bine cele mecanice.”

    Sectorul auto este unul extrem de important pentru companie, cu aproximativ 12% din vânzările totale.„Producem fie direct produsul pentru asamblare, fie îi dăm clientului un produs finit sau semifinit. Noi, în cele mai multe cazuri, suntem în situaţia a doua, iar în Europa vindem către aproape orice mare producător auto“, a spus Adrian Popescu. TMK Artrom Slatina este furnizor direct pentru Dacia, atât pentru fabrica Renault din Piteşti, cât şi pentru alte centre de producţie. Compania livrează pentru mai multe mărci din industria auto, de foraje, electronice sau electrocasnice.

    „Da şi nu”, răspunde Popescu la întrebarea dacă vor exista modificări în activitate pentru adaptarea la trecerea de la motoare pe combustie la motoare electrice. „Noi avem ţevi care merg în construcţia de motoare, dar cantitatea este foarte mică. Spre exemplu, producem cămăşi de cilindri pentru nişte motoare foarte puternice, dar consumul e de câteva sute de tone pe an. Aici nu e un consum foarte mare, acela în găsim în caroserii, în structura de rezistenţă a maşinii care nu se schimbă”, explică el.

    Capacitatea de producţie a TMK Artrom Slatina este în prezent de 200.000 de tone pe an, dar există dorinţa de a extinde capacitatea, în următorii cinci ani, până la 320.000 de tone. Această eventuală extindere ar implica, însă, schimbări importante în fluxul operaţional.

    „Noi suntem limitaţi de diametrul maxim al ţevii pe care putem să o producem, adică 250 de milimetri. Piaţa de peste 250 de milimetri începe să devină şi mai deficitară la producţia internă şi să importe cât mai mult; cu cât mergi spre dimensiuni mai mari, intri într-o zonă care e dependentă de import. În Europa eşti intern, te mişti mult mai uşor”, spune Popescu. Spune că şi-au propus doar să retehnologizeze fabrica, nu să construiască o unitate nouă. Tehnic e posibil şi încearcă să o facem cu cât mai puţini bani. „E simplu să îţi faci un laminor, interesant e să obţii acelaşi efect cu mai puţini bani. În metalurgie, cam toate liniile de laminare sunt gândite, din start, să poată fi extinse. Noi nu am avut nevoie, pentru că am vrut să fim stabili pe gama pe care activăm. Astăzi facem 200.000 de tone şi vedem că este loc pe piaţă, prin urmare e logic să mă gândesc la o extindere.” În ceea ce priveşte costurile, acestea s-ar ridica la o valoare de „zeci de milioane”.

    Compania are în total 2.330 de angajaţi, dintre care 1.500 lucrează la fabrica din Slatina. Pentru 2019, Popescu spune că va propune bugetarea a alte 60 de locuri de muncă. „De găsit îi găsim noi, am găsit noi acum doi ani 140 de oameni. Nu mai e situaţia de acum 6-7 ani, când îi luai de pe stradă, dar am început să fim şi noi mai curajoşi şi să luăm mulţi copii.” Salariul mediu, în zona operaţională, este în prezent de 4.900 de lei brut, dar costurile cu forţa de muncă vor creşte cu inflaţia plus o anumită valoare, acest lucru fiind specificat în business planul Artrom. „Am mers pe experienţă, pe nişte statistici: ca să menţin forţa de muncă aplic inflaţia plus ceva, şi din acest motiv am aplicat, inclusiv anul trecut, diverse fidelizări pentru oamenii cheie. Noi avem un nucleu de oameni, aproximativ 60% din total, cu vârste între 30 şi 50 de ani care sunt deja superspecializaţi.”

    În ultimii trei ani, compania a avut cea mai mare fluctuaţie de personal din istorie, dar aceasta se situează însă sub cele din alte sectoare, specifică Adrian Popescu. „Mai sunt doar trei uzine de genul acesta în România, pe tehnologie de ţeavă; ce să facă omul ăla, unde să se ducă? Dar ca să dea randament, trebuie să ştii să îl ţii în piaţa forţei de muncă”, încheie Adrian Popescu.

  • Wizz Air a pierdut o veche luptă cu angajaţii români. Ce măsuri este obligată compania să ia

    Astfel, pe 7 martie 2019, ÎCCJ a respins recursul formulat de reclamanta Wizz Air Hungary Kft, Budapest Sucursala Otopeni împotriva Încheierii din 18 noiembrie 2015 şi împotriva Sentinţei nr. 881 din 16 martie 2016 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.

    Decizia ÎCCJ este definitivă.

    În 2015, Consiliul Naţional pentru Combatea Discriminării (CNCD) dădea câştig de cauză angajaţilor Wizz Air după ce, în noiembrie 2014,  la puţin timp după notificarea companiei Wizz Air cu privire la existenţa Sindicatului Aerolimit Professional (sindicatul ce reprezintă personalul navigant al companiei Wizz Air Ungaria), liderul acestuia, Mircea Constantin, a fost concediat disciplinar, la putin timp urmându-i 19 membri ai sindicatului, ale căror posturi au fost restructurate de pe o zi pe alta.

    CNCD a hotărât că manifestarea dezacordului faţă de înfiinţarea sindicatului reprezintă discriminare, desfacerea contractelor de muncă ale persoanelor asociate cu sindicatul format reprezintă de asemenea discriminare şi, după cum scrie în comunicatul transmis de companie –„Discriminarea a avut ca scop stoparea mişcării sindicale, ceea ce este o faptă extrem de gravă”, scrie în hotărâre. În consecinţă, CNCD aplică o amendă contravenţională totală în valoare de 25.000 de lei pentru Wizz Air Hungary KFT.

    „După un proces care a durat 5 ani, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că Wizzair a comis o discriminare pe bază de apartenenţă şi activitate sindicală. Conflictul istoric între patronat şi sindicat trebuie condus spre zona <Cădem de acord să nu fim de acord! >(We agree to disagree!), iar aceste derapaje ale companiilor trebuiesc înfrânate printr-o atitudine demnă, curajoasă şi morală. Poate cheia unei civilizaţii de succes este chiar exercitarea acestor drepturi caştigate, poate că exodul românilor către alte ţări poate fi stopat prin reinventarea unităţii chiar la locul de muncă unde petrecem cea mai mare parte din viaţă.  Poate că este timpul să progresăm, să ne vindecăm de moştenirea regimului comunist şi de traumele adanci lăsate de mineriade. Respectul şi negocierile colective sunt caracteristicile oricărei comunităţi moderne şi organizate” spune Constantin Mircea, liderul sindicatului Aerolimit Professional, în comunicatul de presă transmis recent.

    Cazul a fost susţinut de avocatul Costel Gâlcă, acesta fiind şi cel care s-a ocupat de procesul liderului de sindicat, Mircea Constantin, concediat pe false motive disciplinare.

     

  • Retailerii continuă lupta pentru a-şi păstra angajaţii: Lidl majorează salariul minim brut la 3500 lei pe lună

    Lidl continuă procesul de majorare a salariilor angajaţilor, cel mai mic venit brut lunar ajungând din martie la 3500 lei, respectiv 2.180 lei net, sumă care include salariul şi tichete de masă, bonusuri anuale de Paşte şi de Crăciun, precum şi alte tipuri de bonusuri. La acesta se adaugă şi alte sporuri în funcţie de specificul activităţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Schimbare de direcţie în strategia Lenovo

    “Orientul Mijlociu oferă o mulţime de oportunităţi în industria de centre de date. Vedem suficient spaţiu pentru ca Lenovo să îşi extindă afacerea în acest sector, a declarat Marco Andresen, directorul executiv şi vicepreşedinte al regiunii EMEA la Lenovo, în cadrul unei întâlniri cu presa organizate cu ocazia inaugurării noului sediu din Beijing.

    Lenovo a devenit un important centru de date în 2014, când a cumpărat divizia de servere x86 de la IBM. Anul acesta a marcat cea mai puternică creştere pentru Lenovo de la achiziţie, compania înregistrând venituri din centrul de date de 1,5 miliarde de dolari – un plus de 58% faţă de anul precedent.

    La finalul anului trecut, Lenovo a inaugurat noul său sediu în Zhongguancun Software Park, o zonă aflată în nord-vestul Beijingului. Compania vrea să dezvolte aici, pentru cei peste 10.000 de angajaţi, un mediu de lucru asemănător celui din Silicon Valley. Campusul celor de la Lenovo, cu cei 9.000 de metri pătraţi, are o arhitectură inedită – două clădiri legate între ele prin coridoare din sticlă. Şi standardul ecologic e unul destul de înalt, spaţiile fiind prevăzute cu panouri solare pentru alimentarea cu energie electrică, dar şi senzori pentru stingerea luminii atunci când angajaţii îşi încheie programul. Primul lucru care îţi sare în ochi e un perete de căţărare, aflat lângă recepţie, pe care angajaţii îl pot folosi în anumite zile ale săptămânii.

    Cu adevărat impresionant e magazinul de la baza clădirii, destinat angajaţilor, care permite accesul pe baza unui sistem de recunoaştere facială. Un simplu cont de WeChat (aplicaţie de mesagerie populară în China) şi poţi intra în magazin. Cumperi ce ai nevoie şi te îndrepţi spre ieşire, unde senzorii instalaţi verifică ce produse ai pe baza codurilor RFID (identificare prin unde radio – n.red.), iar camera transmite costul final contului de WeChat, care accesează contul bancar pentru a deconta plata. Fără portar, fără paznic, fără casier.

    O parte din campus poate fi vizitată de public, iar gadgeturile expuse sunt impresionante. Printre altele, am remarcat SmartVest, un fel de dispozitiv care permite accesarea în timp real a unor informaţii legate de sănătatea celui care îl poartă; sistemul e-Health, un mod de a vizualiza în 3D organele interne ale pacientului pentru a depista tumori sau pentru a clasifica imagini obţinute în urma unui examen la computerul tomograf; sau dispozitivele de realitate augmentată dezvoltate de Lenovo, pe care le-am şi testat.

    În cadrul turului de campus, am făcut o scurtă oprire şi la centrul de design, unde erau păstrate toate modelele de PC şi laptop comercializate de Lenovo. Privind la calculatoare vândute cu 10-15 ani în urmă, realizezi cât de mult au evoluat forma şi dimensiunile acestora.

    PC-ul, o afacere (încă) profitabilă

    „Este o evoluţie care va continua în mod clar, a spus Yang Yuanqing, CEO-ul Lenovo, referindu-se la performanţele atinse de regiunea EMEA. „Lenovo are un mare potenţial pe piaţa din EMEA. Suntem în prezent pe locul al doilea pe piaţa PC-urilor şi avem ambiţii de a ajunge pe primul loc (primul loc este în prezent ocupat de HP – n.red.). În special pe piaţa smartphone-urilor avem un potenţial foarte mare de creştere.

    Yang Yuanqing a fost numit CEO al producătorului din China la începutul lui 2009; el are mai mult de 20 de ani de experienţă în domeniul computerelor. Yang Yuanqing deţine o diplomă de masterat la Departamentul de Informatică al Universităţii de Ştiinţă şi Tehnologie din China, fiind, de asemenea, profesor invitat la aceeaşi universitate şi membru al Comitetului Consultativ Internaţional al Bursei de Valori din New York.

    El a ţinut să menţioneze că, fără o politică din ce în ce mai deschisă din partea guvernului chinez, Lenovo nu ar fi ajuns la nivelul din prezent. „De fapt, primul lucru pe care l-am făcut când China a devenit mai deschisă a fost achiziţionarea departamentului de PC-uri al IBM. În acest fel am devenit un pionier pentru China şi, în acelaşi timp, o companie globală. Deci, pentru noi, politica mai deschisă a reprezentat o mare parte a progresului nostru.

    În loc să se extindă pe toate pieţele, Lenovo se concentrează pe valorificarea celor mai performante – America Latină, America de Nord, Europa de Vest, India şi China. „Acum doi ani, am încercat să ne extindem în mai multe pieţe, dar această strategie a eşuat. Am învăţat din această experienţă – dacă trebuie să ne concentrăm pe profitabilitate, atunci ar trebui să ştim ce să luăm şi la ce să renunţăm. Prin urmare, ne concentrăm doar pe acele pieţe care au înregistrat o creştere bună în ultimele trimestre. Dar acesta este primul pas şi dacă reuşim să menţinem impulsul în următoarele trimestre, atunci vom avea o abordare mai agresivă de expansiune pe alte pieţe ca un al doilea pas, a mai spus Yuanqing.

    Lenovo a devenit global datorită achiziţionării departamentului de PC-uri al IBM; cât va mai rezista însă această piaţă, în condiţiile în care smartphone-ul devine dispozitivul preferat de tot mai mulţi pentru accesarea internetului? „Spre deosebire de multe altele, vedem zona de afaceri PC ca fiind foarte stabilă, atât în ceea ce priveşte volumul, cât şi creşterea veniturilor, crede CEO-ul Lenovo. „Este vorba de o industrie de 200 de miliarde de dolari. Zona PC-ului este un loc în care inovaţia se întâmplă în continuare. Astăzi, PC-ul trebuie văzut ca un dispozitiv IoT (Internet of Things – n.red.) şi este datoria noastră să dezvoltăm computere cât mai inteligente.

    În acest sens, este nevoie de big data, tehnologie pe care compania o foloseşte pentru dezvoltarea şi inovarea PC-urilor. „Deci există încă mult loc pentru dezvoltare. Dar astăzi PC-urile fac parte din strategia noastră mai inteligentă în domeniul IoT.

    În trimestrul III din 2018, cel mai recent pentru care există rezultate, livrările de PC-uri tradiţionale la nivel global au totalizat 67,4 milioane de unităţi, o scădere de aproape 1% faţă de perioada similară din 2017, potrivit datelor International Data Corporation (IDC). Piaţa PC-urilor tradiţionale a părut să se stabilizeze încă din 2017, iar cererea solidă apărute în regiuni-cheie şi zone emergente a generat chiar o tendinţă de creştere în al doilea trimestru din 2018.

    Piaţa americană de PC-uri a înregistrat un plus, totalizând livrări de peste 17,2 milioane unităţi. În zona EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa) vânzările s-au menţinut stabile, reflectând interesul mai mare al clienţilor către laptopuri.

    În vreme ce Lenovo (prin parteneriatul cu Fujitsu) a înregistrat o creştere în America de Nord, asigurându-şi primul loc cu o cotă de piaţă de 24% la nivel global, HP a avut un plus de doar 0,2%, fiind cel de-al zecelea an consecutiv de creştere. Dell a egalat Lenovo la creştere (5,8% faţă de trimestrul III din 2017) şi şi-a extins cota de piaţă la 17,8%; Acer a depăşit Apple şi a urcat pe locul al patrulea, investind în continuare în dezvoltarea portofoliului de bazat pe sistemul de operare Chrome.

    Focus pe servicii

    În ceea ce priveşte tehnologia 5G, Yuanqing spune că aceasta „va conduce întreaga afacere. Toate unităţile IoT vor fi conectate în viitor, ceea ce înseamnă creşterea cerinţelor privind lăţimea de bandă, ceea ce înseamnă că avem nevoie de 5G. El este de părere că 5G va întrerupe întreg sistemul tradiţional de comunicare.

    Inteligenţa artificială, un alt subiect la zi în tehnologie, reprezintă o direcţie pentru care Lenovo alocă fonduri semnificative. „În fiecare an cheltuim aproximativ 1,5 miliarde de euro în cercetare şi dezvoltare, iar partea pe care o cheltuim pe AI a crescut constant în ultimii ani. Unităţile Smart IoT sunt pe drum. Vedem difuzoare inteligente, AR, VR, IoT comerciale şi investim în dezvoltarea unor astfel de produse. Noi le numim produse inteligente, deoarece pot învăţa atât prin big data, cât şi de la generaţiile anterioare. Lenovo dezvoltă o infrastructură mai inteligentă şi investim în transformarea inteligentă, chiar şi pe plan intern. Folosim machine learning pentru a ne îmbunătăţi prognoza lanţului de aprovizionare, care aduce beneficii producţiei noastre.

    În ultimul trimestru, Lenovo a raportat venituri din servicii de aproape 700 milioane dolari – aproximativ 6% din veniturile totale. Ca grup, Lenovo a înregistrat venituri totale de 13,4 miliarde de dolari în al doilea trimestru, în creştere cu 14% faţă de anul precedent. Pentru cel de-al treilea trimestru consecutiv, compania a obţinut o creştere de două cifre a veniturilor.

    În regiunea EMEA există şi alţi jucători noi, printre care SAP, Microsoft, Alibaba Cloud, Amazon Web Services şi Oracle, însă Lenovo, care este în principal o companie de dispozitive, îşi concentrează treptat atenţia asupra industriei de servicii. „Veţi vedea că Lenovo devine din ce în ce mai activă în servicii în lunile următoare – atât pe partea comercială, cât şi pe partea consumatorilor – acesta este viitorul, a mai spus Marco Andresen.

  • SCANDALUL continuă: Apartamentul din Rio, noul câmp de luptă între Nissan şi Carlos Ghosn. Misterul celor trei seifuri

    Ghosn încearcă să îşi recupereze “obiecte personale, documente, bani, obiecte şi piese de artă” din apartamentul de la malul mării, deţinut de Nissan. Compania spune că locuinţa ar putea conţine dovezi legate de finanţele lui Ghosn, potrivit unei plângeri depuse într-o instanţă braziliană săptămâna trecută.
     
    Disputa legala a fost acerbă în ultimele zile, arătând că Ghosn si Nissan nu se luptă doar în Japonia, unde Ghosn a fost arestat luna trecută şi a fost acuzat oficial luni, ci în întreaga lume.
     
    Familia lui Ghosn a primit un ordin favorabil de interdicţie săptămâna trecută, care a fost rapid atacată.
     
    O sursă din cadrul Nissan Brazilia a declarat luni după-amiază că familia Ghosn încă nu avea acces la apartament. Ziarul japonez Nikkei a raportat că familia a obţinut o altă decizie favorabilă a instanţei luni, însă un purtător de cuvânt al Nissan a declarat că firma crede că acest lucru este incorect.
     
    Documentele judiciare anterioare neînregistrate, văzute de Reuters, arată amploarea disputei dintre Ghosn şi Nissan privind accesul la apartament, unul din cele câteva din întreaga lume pe care le-a folosit. Nissan susţine că Ghosn, care a fost apreciat pentru că a salvat compani din pragul falimentului, a diminat voit veniturile sale cu zeci de milioane de dolari şi a deturnat fonduri corporative pentru uz personal.
     

  • Povestea uneia dintre cele mai bune sportive românce din toate timpurile: „Orgoliile deoparte, echipa contează” – VIDEO

    În vara acestui an, Ana Maria Brânză (34 de ani, nume de căsătorie şi de competiţie Ana Maria Popescu) şi-a mai adăugat o medalie în palmares, argintul la campionatul mondial de la Wuxi (China), performanţa dovedindu-i că locul ei încă este pe planşa de scrimă. Dincolo de această revenire însă, cea mai bună spadasină din lume a deschis mai multe fronturi pe care obţine victorii cu paşi mici, analizaţi, ca în orice luptă bine gândită.

    „Încă de la prima vizită în sala de scrimă am fost fascinată de sportivii îmbrăcaţi în costume albe care se duelau”, spune Ana Maria Popescu.
    Scrima nu a fost prima opţiune, ci tenisul de câmp, sport care însă nu a pasionat-o. Dintr-o pură întâmplare, fratele său mai mare, care juca fotbal la secţia de juniori a CSA (Clubul Sportiv al Armatei) Steaua, a dus-o într-o zi în sala de scrimă.

    Spada însă nu a fost o alegere la fel de întâmplătoare, ci unica opţiune, în contextul în care era singura armă din sală cu mâner pentru stângaci.
    „Am simţit, deşi aveam doar 10 ani pe atunci, că acolo este locul meu şi am rămas. Iniţial a fost dorinţa părinţilor de a-mi consuma energia într-un cadru organizat, iar după o perioadă am hotărât că vreau să urmez calea performanţei.”

    Medalii după medalii

     Pentru Ana Maria Popescu performanţa a însemnat un argint la Jocurile Olimpice de la Beijing în 2008 (individual), o medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro în 2016 (pe echipe), două medalii de aur la campionatele mondiale de la Paris (2010) şi Catania (2011), argint la Moscova (2015), 7 medalii de aur, individuale sau pe echipe, la campionate europene desfăşurate în perioada 2006-2016 şi multe altele. În plus, Ana Maria Popescu a fost declarată cea mai bună spadasină a lumii în anii 2008, 2009 şi 2013. La acest palmares, anul acesta s-a mai adăugat o medalie, un argint obţinut la campionatele mondiale din Wuxi (China), după un an de muncă.

    „Fiecare competiţie îţi aduce o emoţie aparte, dar medalia de aur câştigată la Campionatul Mondial din 2001, la Gdansk, în Polonia, cred că a avut cea mai mare încărcătură emoţională. Eram pentru prima dată pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi imnul cânta pentru mine. De acolo a început cu adevărat drumul meu. Cu siguranţă, printre momentele dragi se regăsesc medalia de bronz cucerită în 2002 la campionatul mondial de seniori, deşi abia terminasem perioada junioratului, medalia de argint obţinută la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, aurul de la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro 2016 şi, nu în ultimul rând, medalia de argint de la Campionatul Mondial din Wuxi, din 2018, care a fost răsplata pentru un an întreg de pregătire, speranţe şi totoodată confirmarea că locul meu este încă pe planşa de scrimă.”

    Cum se clădeşte un campion

    Sportiva spune că ia lucrurile treptat, aşa că deşi mai toată lumea vorbeşte despre Jocurile Olimpice din Tokio din 2020, politica Anei Maria Popescu este cea a paşilor mici, unul după altul, bine analizat fiecare, ca în orice luptă. „Jocurile Olimpice de la Tokio din 2020 sunt încă departe.

    Mi-am dorit ca în acest sezon să revin în elita mondială şi am reuşit. Acum pot să respir puţin şi apoi voi începe pregătirea noului sezon alături de domnii antrenori şi de colege.” În funcţie de perioada de pregătire, şi antrenamentele diferă destul de mult. „În sezonul precompetiţional se pune accentul mai mult pe pregătirea fizică generală şi specifică, iar odată cu începerea competiţiilor, procentul creşte în favoarea pregătirii tehnico-tactice. Pe lângă antrenamentele alături de lotul naţional, încerc pe cât posibil să variez pregătirea, incluzând în programul zilnic sesiuni de alergare, înot şi yoga.”

    În toată această călătorie, Ana Maria Popescu spune că oamenii au contat cel mai mult, iar dintre aceştia antrenorul Dan Podeanu este cel care şi-a pus amprenta puternic asupra carierei sale. Relaţia cu colectivul tehnic a avut la rândul ei o importanţă mare, dar în drumul spre podium a contat ceva înainte de toate.

    „Sportul m-a învăţat că toată munca se întoarce într-un final în favoarea celui care nu renunţă. Pentru mine, un campion este acel om care crede în visul lui şi munceşte pentru el până ajunge să-l împlinească! Datorită sportului şi oamenilor cu care am lucrat, am ajuns unde poate nici nu aş fi visat, iar asta îmi dă ocazia să le spun oamenilor că în fiecare dintre noi există un campion. Ţine de fiecare în parte cum îl ajută ca el să performeze.”

    Orgoliile deoparte, echipa contează
    Antrenamentele comune cu sportivii mai tineri îi permit să facă transferul de know-how, puterea exemplului având o încărcătură motivaţională greu de egalat. „Sunt deschisă la discuţii şi ori de câte ori au întrebări încerc să îi ajut. Important este ca ei să conştientizeze de ce se află acolo şi unde vor să ajungă.”

    Dincolo de sport, Ana Maria Popescu luptă pe mai multe fronturi. Este un speaker care a dovedit că are un mesaj de transmis şi anume că reuşitele vin după foarte multă muncă, niciodată un campion nefiind creat doar prin vise. Este implicată în mai multe proiecte sociale şi este parte a platformei Sports HUB, alături de sportivi precum Mihai Leu (box), Cătălina Ponor (gimnastică), Camelia Potec (înot) sau Cristina Neagu, singura hadbalistă din istorie care a câştigat de trei ori premiul pentru cea mai bună jucătoare din lume.

    În linii mari, obiectivul platformei este de a uni mediul de business şi sportul prin crearea unui mix de marketing focusat pe dezvoltare personală şi management de brand.

    „Sunt câteva proiecte ambiţioase la care lucrez de ceva timp alături de echipa mea, Sports HUB. Momentan nu pot dezvolta foarte mult acest subiect, dar sunt proiecte care au strânsă legătură cu sportul şi sper ca aceastea să fie o sursă de inspiraţie pentru viitorii campioni. Pe de altă parte, mă bucur că am ocazia să cunosc oameni şi să învăţ lucruri noi prin intermediul echipei Sports HUB.“

    Mai departe, Ana Maria Popescu spune că în ceea ce priveşte sportul românesc în general a venit momentul luării unor decizii şi canalizării eforturilor şi a finanţărilor spre domeniile în care România încă mai poate face performanţă.

    Pentru unele însă, deja este prea târziu.

    „S-au pierdut generaţii întregi şi se vor mai pierde. Cumva, urmărind pregătirea altor delegaţii, ajungi să te întrebi cum de mai reuşeşti. Din punctul meu de vedere, sunt sporturi în care am pierdut trenul şi este greu să mai ţinem pasul cu elita mondială, dar sunt şi alte ramuri sportive în care mai putem salva ceva. Tehnologia şi ştiinţa îşi pun amprenta în acest domeniu, sportul a devenit o industrie şi nu mai merge «şi aşa». Sunt atâtea lucruri care pot fi făcute, trebuie doar să ne hotărâm dacă mai vrem performanţă şi să acţionăm. Lăsăm orgoliile la o parte şi ne concentrăm pe obiectiv, eu aşa am învăţat că funcţionează o echipă.”