De asemenea, filmul a primit premiile Empire pentru cel mai bun regizor, cea mai bună actriţă (Daisy Ridley), cele mai bune costume şi cele mai bune efecte vizuale.
Totodată, legendarul actor Mark Hamill – interpretul personajului Luke Skywalker – a primit premiul Empire Icon. Artistul în vârstă de 66 de ani, care, recent, a primit şi o stea pe Walk of Fame din Hollywood, le-a dedicat premiul fanilor săi.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Filmul “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, de Martin McDonagh, este o dramă acidă despre o mamă care închiriază trei panouri publicitare pentru a atrage atenţia publicului asupra lentorii cu care se desfăşoară ancheta privind asasinarea fiicei sale. Lungmetrajul, care fusese nominalizat la nouă premii BAFTA, a mai primit trofee pentru cel mai bun scenariu original, cel mai bun rol principal feminin – Frances McDormand – şi cel mai bun rol secundar masculin – Sam Rockwell.
“Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” a primit anul acesta şi Globul de Aur pentru cel mai bun film-dramă şi este considerat favorit la premiile Oscar, care vor fi decernate pe 4 martie. De asemenea, filmul a fost marele câştigător la gala premiilor decernate de Sindicatul actorilor americani (Screen Actors Guild/ SAG), unde a obţinut trofeul pentru cea mai bună distribuţie.
Marele favorit al galei, cu 12 nominalizări, filmul “The Shape of Water”, de Guillermo del Toro, a primit premiile BAFTA pentru cea mai bună regie, cea mai bună regie artistică şi cea mai bună muzică originală.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
La gala organizată de Broadcast Film Critics Association şi Broadcast Television Journalists Association, “The Shape of Water”, de Guillermo del Toro, a fost lungmetrajul care a primit cele mai multe trofee, patru, pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai bună coloană sonoră (Alexandre Desplat) şi cea mai bună scenografie.
În categoriile dedicate filmelor au mai primit premii din partea criticilor de la Hollywood Gary Oldman (cel mai bun rol principal masculin, “Darkest Hour”), Allison Janney (cel mai bun rol secundar feminin “I, Tonya”), Frances McDormand şi Sam Rockwell (cel mai bun rol principal feminin, respectiv cel mai bun rol secundar masculin, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”), James Ivory (cel mai bun scenariu adaptat, “Call Me by Your Name”), Jordan Peele (cel mai bun scenariu original, “Get Out”) şi “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” (cea mai bună distribuţie).
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Nominalizările pentru cea de-a 75-a ediţie a galei Globurilor de Aur au fost anunţate luni, la Beverly Hilton Hotel din Los Angeles. Alfre Woodard, Garrett Hedlund, Kristen Bell, Sharon Stone, ambasadoarea Golden Globes Simone Garcia Johnson şi Meher Tatna, preşedintele Hollywood Foreign Press Association (HFPA), au anunţat nominalizările pentru cele 25 de categorii de premii pentru cinema şi televiziune.
Cea de-a 75-a ediţie a premiilor Globul de Aur, decernate de Asociaţia presei străine de la Hollywood (Hollywood Foreign Press Association, HFPA), va avea loc pe 7 ianuarie 2018, la Los Angeles. Gala va fi prezentată de vedeta TV Seth Meyers.
Citiţi lista completă a nominalizărilor pe www.mediafax.ro
Avându-l în spate pe Andrei Boncea, cel care a produs şi California Dreamin’, The Wanderers încearcă ceva destul de curajos: să folosească brandul Transilvaniei pentru a aduce în prim-plan o poveste de groază fără vampiri.
Bazându-se pe un scenariu semnat Octav Gheorghe, regizorul Dragoş Buligă a reuşit, spun eu, să scoată publicul din zona de confort şi să îl aducă în mijlocul poveştii, prezentând o atmosferă gri, aproape întunecată, marcată de întâmplări neobişnuite.
Distribuţia este una excelentă, avându-i în prim plan pe Armand Assante, Lior Ashkenazi şi Branko Djuric. De remarcat au fost şi interpretările semnate de Raluca Aprodu şi Oana Marcu; Răzvan Vasilescu îşi face treaba excelent, aşa cum de altfel ne-a obişnuit.
Scenele de umor au punctat bine, dar cred că s-ar fi putut umbla ceva mai mult la ordinea în care ele şi-au făcut apariţia în poveste. Nu vreau să critic prea mult filmul, pentru că efortul celor implicaţi merită toată admiraţia; aşa cum spunea
şi Andrei Boncea, nimeni nu poate reuşi o capodoperă de la prima încercare.
Revenind la umor, nu cred că folosirea unui astfel de moment la începutul filmului a fost cea mai inspirată idee. Un horror trebuie să te prindă din primele momente, trebuie să debuteze cu o ancoră care să definească ceea ce vei urmări în următoarele ore; majoritatea regizorilor preferă să slăbească ritmul după ce s-au asigurat că interesul spectatorilor e la cote ridicate.
Un alt element care pentru mine nu a fost chiar în ordine este asocierea, în momentele tensionate, dintre vizual şi auditiv. Intuiesc intenţia producătorilor, dar reţeta clasică a secvenţelor de sunet care intensifică efectul de groază din imagini e una ce rareori dă greş.
Interesant este că The Wanderers se apropie mult mai mult de un horror tradiţional în a doua parte, fiind din ce în ce mai bun spre final.
În concluzie, vă recomand sincer să mergeţi la cinema pentru a urmări The Wanderers, chiar nu sunteţi neapărat iubitori ai genului. Trebuie să înţelegem că cinematografia românească a început să iasă din zona filmelor despre comunism sau urmări ale comunismului, iar acest lucru trebuie susţinut de spectatori.
Dacă astfel de filme nu vor avea succes, finanţatorii se vor gândi de mai multe ori înainte de a da undă verde unor asemenea proiecte. Nu vorbesc aici doar de filme fantasy sau horror, ci de multe alte genuri (singurele excepţii fiind comediile)care până acum, din varii motive, nu au găsit susţinere între producătorii români. Nota de mai jos nu reflectă numai calitatea filmului, ci şi este acordată şi pentru curajul celor care s-au implicat în acest proiect.
NOTĂ: 8/10
Lungmetrajul “Toni Erdmann” tratează tema obsedantă a momentului, ruptura drastică între generaţii. Tatăl parcurge distanţa între Germania în România doar pentru a echilibra viaţa fără sens a fiicei sale. Cum se spune, face totul pentru ea. Discret sau intruziv, o urmăreşte pas cu pas în viaţa sa corporatistă din România. Drog, eşec sentimental, tranzacţii eşuate, partyuri trăznite, toate îl au drept martor “din umbră” pe tatăl care îi spune fetei sale că viaţa merită trăită şi trebuie trăită altfel.
“Toni Erdmann” spune povestea lui Winfried care o vede rar pe fiica lui, Ines, în permanenţă prinsă cu jobul ei. Profesorul de muzică, rămas brusc fără elevi, se hotărăşte să-i facă o vizită-surpriză. Decizia este problematică, fiindcă Ines, o femeie de carieră sobră, lucrează la un proiect important pe o funcţie de strateg corporatist în Bucureşti. “Schimbarea” geografică nu-i ajută pe cei doi să se înţeleagă mai bine. Lui Winfried, mereu pus pe glume, îi place să-şi enerveze fiica cu farse răsuflate.
Lungmetrajul “Toni Erdmann” tratează tema obsedantă a momentului, ruptura drastică între generaţii. Tatăl parcurge distanţa între Germania în România doar pentru a echilibra viaţa fără sens a fiicei sale. Cum se spune, face totul pentru ea. Discret sau intruziv, o urmăreşte pas cu pas în viaţa sa corporatistă din România. Drog, eşec sentimental, tranzacţii eşuate, partyuri trăznite, toate îl au drept martor “din umbră” pe tatăl care îi spune fetei sale că viaţa merită trăită şi trebuie trăită altfel.
“Toni Erdmann” spune povestea lui Winfried care o vede rar pe fiica lui, Ines, în permanenţă prinsă cu jobul ei. Profesorul de muzică, rămas brusc fără elevi, se hotărăşte să-i facă o vizită-surpriză. Decizia este problematică, fiindcă Ines, o femeie de carieră sobră, lucrează la un proiect important pe o funcţie de strateg corporatist în Bucureşti. “Schimbarea” geografică nu-i ajută pe cei doi să se înţeleagă mai bine. Lui Winfried, mereu pus pe glume, îi place să-şi enerveze fiica cu farse răsuflate.
Regizorul Ken Loach a câştigat marele trofeu Palme d’Or, pentru lungmetrajul “I, Daniel Blake”, la gala celei de-a 69-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes, care a avut loc duminică seară.
Cristian Mungiu a a câştigat premiul pentru regie, pentru lungmetrajul “Bacalaureat”. Premiul l-a împărţit cu Olivier Assayas, pentru lungmetrajul “Personal Shopper”, o raritate în această categorie.
Celebrul critic de film Peter Bradshaw, de la The Guardian, numeşte filmul lui Mungiu “un studiu de observaţie de 5 stele despre compromisul birocratic din România, realizat cu minuţiozitate şi subtilitate”. Britanicul a acordat 5 stele din 5 filmului “Bacalaureat. “În film, vedem un război în subsidiar între generaţia cinică şi epuizată a oamenilor de vârstă medie şi cea a copiilor, furioşi, sălbăticiţi. Scenele dintre medicul de provincie şi fiica lui sunt extrem de tragice: nu e timp de pierdut, medicul trebuie să o insereze pe fata lui în lumea ruşinii – iată preţul supravieţuirii. Filmul regizorului român este măiestrit, complex, e un studiu psihologic ca o pildă morală, despre alegerile meschine pe care oamenii le fac pentru a-şi face drum cu coatele în viaţă. Oameni constrânşi de o loialitate pe care le-o datorează altora, care, la rândul lor, i-au ajutat în treburi josnice, se folosesc de corupţia generală pentru un alibi personal, ce-i justifică. Ce se va întâmpla cu odraslele acestor oameni, acele conştiinţe inocente pentru care toate mişmaşurile meschine s-au făcut? Trebuie ei să-şi ia examenele într-o lume infestată, lumea compromisului şi ruşinii absconse?”, scrie Bradshaw.
Xavier Dolan a primit premiul “Grand Prix”, al doilea ca importanţă, pentru filmul “It’s Just the End of the World”. Filmul iranian Forushange (Vânzătorul) regizat de Asghar Farhadi a fost distins cu două premii: cel mai bun scenariu şi cel mai bun actor (Shahab Hosseini).