La începutul săptămânii trecute, discutam cu un bancher de top despre ce se întâmplă pe piaţa interbancară, cu deficitul de lichiditate şi creşterea dobânzilor la lei, nu la credite, ci la depozite (creşterea dobânzilor la credite va veni imediat).
Am înţeles că pe piaţă, în tranzacţiile bilaterale, cu clienţi mari, cu companiile care au surplus de cash, sunt bănci care au ajuns să plătească dobânzi spre 10% (10% pe an, dar pe termen scurt)?
Nu am auzit încă de 10%, dar ştiu de 9%, a fost răspunsul bancherului. Dar stai că ajungem şi la 10%, dacă nu chiar peste; pe piaţă este o tensiune cum nu am mai văzut de mult, din 2008 (în toamna lui 2008, ca să ţină cursul valutar, BNR şi Mugur Isărescu au strâns politica monetară astfel încât dobânzile la lei au urcat la 50-100% şi peste, pe termen scurt).
În încercarea de a nu scăpa inflaţia chiar de tot de sub control, BNR a strâns politica monetară atât de mult încât pe piaţă s-a creat un deficit de lei destul de mare, pe care băncile, în special cele din eşalonul doi, încearcă să-l acopere plătind dobânzi din ce în ce mai mari de la o zi la alta.
Vineri, Nuclearelectrica, o companie controlată de stat şi care are lichidităţi importante, a anunţat că a plasat lei la Banca Românească într-un depozit cu scadenţa la 19 decembrie, pentru care va primi o dobândă de 8,99%. Acum câteva săptămâni plasase un depozit bancar pentru care primise o dobândă de 7,49%.
Dacă Nuclearelectrica nu era o companie listată la Bursă, nu am fi aflat de aceste plasamente. Băncile caută acum lichidităţile pe care le deţin companiile de stat, şi care stau în depozite curente cu dobândă de 1%, pentru a le oferi dobânzi la preţul pieţei ca să le ţină banii în depozite.
Pe piaţa titlurilor de stat, vineri randamentul – dobânda efectivă de tranzacţionare pe piaţa secundară – la titlurile pe 10 ani a sărit la 9,3%, faţă de 9,05% joi. Creşterea este semnificativă de la o zi la alta.
În acest ritm, titlurile de stat pe piaţa secundară la 10 ani vor ajunge să fie cotate la un randament de 10%, ceea ce ar putea pune BNR în situaţia de a interveni în piaţă prin cumpărarea de titluri de stat ca să liniştească apele. La un an, titlurile de stat se tranzacţionează pe piaţa secundară la 8,46%.
ROBOR la trei luni a fost cotat vineri la 6,17%, iar la un an este cotat la 6,49%.
Pe piaţa interbancară a scadenţelor scurte – de pe o zi pe alta (overnight) sau până într-o lună – rata dobânzii a fost joi de 4,01%.
La populaţie, băncile au crescut dobânzile, dar nu prea mult. Băncile mari oferă între 4-6%, iar băncile mici oferă mai mult (TBI – 8% la un an şi 10% pe an la 5 ani).
Băncile mari şi mijlocii încă nu au ajuns să ofere populaţiei dobânzile pe care le oferă clienţilor mari care pot depune bani de pe o zi pe alta. Spre exemplu, Banca Românească are o dobândă de 5,5% pentru populaţie, dar companiei Nuclearelectrica îi oferă 8,99%.
Toate pieţele de bani din lume se mişcă în sus după ce băncile centrale au intrat în panică în legătură cu creştere inflaţiei şi majorează dobânzile mai mult decât aşteptările, chiar cu riscul de a lovi în economie. În America, Fed – banca centrală – a majorat dobânzile cu 0,75%, care au ajuns la 1,5-1,75%, pentru a contracara o inflaţie care a crescut la 8,6% şi care nu dă semne de scădere. Fed va ajunge cu dobânda la dolari la 3% la finalul anului, spun analiştii, deşi ultimele previziunii indică faptul că anul viitor economia americană va intra în recesiune.
Banca Elveţiei a majorat pe neaşteptate dobânda cu 0,5%, ridicând-o la 0%, cel mai ridicat nivel din 2007 încoace.
Banca Centrală Europeană va majora dobânda în iulie, iar analiştii cred că pasul de creştere va fi 0,5% şi nu 0,25% (acum dobânda este de minus 0,5%). BCE se confruntă acum cu aceeaşi situaţie de acum un deceniu, când ţările cu datorii mari şi cu probleme – Grecia, Italia, Spania – au fost atacate pe pieţele financiare, iar randamentul la titlurile de stat a sărit în aer. Grecia s-a ajustat între timp plătind un preţ economic mare, dar acum Italia pare să fie ţinta pieţelor. Şi de aceea BCE încearcă să găsească noi soluţii, pentru ca randamentele de tranzacţionare pentru titlurile de stat din Italia să nu scape de sub control. Acum, randamentele au urcat la peste 3%, faţă de 1%, cât sunt titlurile de stat germane.
La Bucureşti, Banca Naţională trage de timp cu creşterea dobânzii de referinţă, dar va trebui să se alinieze la celelalte bănci centrale din jur, care au dobânzi peste BNR.
Oricum, Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen, spune că de fapt dobânda reală la BNR este cea Lombard, care este de 4,75%, nu cea de referinţă, de 3,75%. La 4,75% băncile se duc la BNR pentru lichiditate.
Ionuţ Dumitru spune că BNR va fi nevoită să ajungă cu dobânda de referinţă spre 7% la finalul anului.
Toată lumea este într-o tensiune maximă pe pieţele financiare, având în vedere şi scăderea burselor şi prăbuşirea pieţei cripto.
Nimeni nu ştie cum vor evolua lucrurile, mai ales după ce săptămâna asta Rusia a început să testeze nervii Europei prin reducerea şi chiar oprirea livrărilor de gaze, ceea ce a determinat creşterea preţului cu 60% într-o săptămână.
Putin vrea să demonstreze Europei, care este cea mai lovită de sancţiunile împotriva Rusiei ca urmare a invadării Ucrainei, ce s-ar putea întâmpla în iarnă cu gazele dacă Rusia închide de tot robinetul. Deja Germania anunţă planuri de raţionalizare a consumului de gaze.
Nicio ţară, nici chiar nemţii, nu pot subvenţiona la nesfârşit preţul gazelor, iar Putin ştie acest lucru şi încearcă să forţeze mâna europenilor.
La Bucureşti dobânzile vor creşte şi, odată ce intrăm în toamnă şi vine şi iarna, vom vedea facturi din ce în ce mai mari la credite, ca să nu mai vorbesc de preţurile din economie.
Ceea ce încearcă BNR să facă acum este să forţeze băncile să ridice mai mult dobânzile la depozite pentru populaţie, să mai încetinească ritmul de creştere al creditării.
Creşterea dobânzilor la depozite este extrem de importantă pentru a determina populaţia să schimbe depozitele constituite în ultimul an ca urmare a fluctuaţiilor pieţelor financiare şi atacarea Ucrainei de către Rusia, din euro în lei, având în vedere că ar putea obţine câştiguri mai mari dacă se menţine stabilitatea cursului valutar. De asemenea, ca ţintă sunt şi euro strânşi la saltea de frică şi care trebuie readuşi în bănci, dar în lei.
Euro de la saltea şi depozitele în euro, transformate în lei, pot constitui sursa de lichiditate în lei care să acopere deficitul de lei în piaţă.
Să vedem dacă BNR va reuşi să readucă euro în bănci şi să-i transforme în lei.
Oricum, să ne pregătim pentru dobânzi la depozite şi de peste 10%. Întâi pentru clienţii mari şi, cine ştie, poate şi pentru depozitele constituite de populaţie.
Dima spune că cel mai important factor pe care un client trebuie să-l ia în considerare atunci când se decide să investească în aur este să hotărască ce sumă doreşte să investească. „În funcţie de asta, trebuie luată în considerare lichiditatea cantităţii. De exemplu, dacă un client doreşte să cumpere 100 de grame, lingoul de 100 de grame nu este cea mai bună decizie, aşa că ar trebui să se orienteze, eventual, către cinci lingouri de câte 20 de grame fiecare sau trei lingouri de câte o uncie.” De asemenea, explică el, în cazul nevoii de transformare a învestiţiei în bani, este important să nu se vândă întreaga cantitate, ci parţial. „Să spunem că ai nevoie de 1.000 de euro. Nu ai nevoie să vinzi tot lingoul de 100 de grame, ci doar o parte, cât să-ţi acopere nevoia urgentă, iar restul să rămână ca investiţie.” Desigur, completează el, cele mai profitabile produse sunt cele pe care clientul le plăteşte cel mai puţin în raportul preţ per gram. „În momentul de faţă, cea mai bună decizie pentru achiziţionarea aurului în cantităţi începând de la 1 kilogram sunt lingourile de 100 de grame. Prin achiziţionarea acestui produs se obţine cel mai bun preţ per gram. Orientarea către cantităţi mai mari decât acestea nu este profitabilă, întrucât preţul per gram nu va fi diferit şi, în acelaşi timp, lichiditatea produselor mai mari nu este optimă.” Reprezentantul Tavex menţionează aici un alt lucru important, amintind de directiva UE, conform căreia aurul pentru investiţii este scutit de TVA. „Această decizie, adoptată la începutul anilor 2000, este piatra de temelie a investiţiei în aur. Altfel ar fi foarte greu.”
Tavex, spune Victor Dima, nu înseamnă doar comercializare produse din aur, ci şi servicii de calitate. „Noi oferim consultanţă clienţilor – actuali sau potenţiali –, şi ne dorim să educăm piaţa. Nu vrem să vindem lingouri şi monede, ci vrem ca omul să ştie ce cumpără, de ce cumpără şi ce înseamnă în viitor achiziţia lui. Suntem partenerii cumpărătorului, nu doar un comerciant. În baza unui ID Tavex, pe site-ul nostru, clientul vede în orice clipă care e statusul investiţiei lui, cât a câştigat din momentul achiziţiei până în prezent, cum a evoluat preţul aurului şi multe alte informaţii utile.” Dacă la nivel european, în cele 11 ţări în care este prezentă, compania are anual peste 2 milioane de clienţi şi vinde în jur de 6,1 tone de aur pentru investiţii, în România numărul clienţilor este încă de ordinul miilor, iar cantitatea comercializată e de câteva zeci de kilograme de aur pe lună. În 2021, Tavex a vândut, în plan local, aproximativ 150 de kilograme de aur (sub formă de lingouri şi monede de diferite gramaje). Achiziţiile clienţilor Tavex sunt, în mare parte, pentru produse între 31,1 grame (1 uncie) şi 100 de grame. „Într-adevăr, investiţia lor nu poate fi considerată notabilă din punct de vedere cantitativ, la nivel naţional, dar, din câte am observat, majoritatea clienţilor care fac astfel de achiziţii revin la Tavex pentru cantităţi mai mari de aur.” În plus, notează el, numărul celor care investesc în aur este în creştere de la lună la lună, la fel şi numărul celor care fac o astfel de investiţie pentru prima oară.