“Directorul nostru financiar nostru spunea ca industria
curieratului e extrem de sexi, desi altii cred asta despre zonele
de IT si auto. Dar cineva tot trebuie sa duca lucrurile de la A la
B si daca o facem chiar noi, e cu atat mai bine. Cu atat mai mult
cu cat ne trece prin maini 2% din PIB-ul mondial.” Carsten Helssen,
directorul de comunicare si marketing al UPS Europe, compania care
transporta volumul cel mai mare de colete anual, vorbea tarziu in
noapte, pe aeroportul international Köln-Bonn, despre munca pe care
o face de peste 20 de ani.
Si, dupa cum spune el, in cei aproape 40 de ani de activitate a
companiei americane in Europa, toti cei care au ajuns in varful
managementului au pornit de jos. E practic drumul de la simplu
curier, care livreaza bagajele de la depozit catre clienti, pana la
gestionarea unui mecanism care, la prima vedere, pare cel putin
coplesitor. Va veti intreba de ce am vorbi despre curierat noaptea
si de ce tocmai in aeroport. E firesc sa fie asa, iar povestea e
cat se poate de simpla. Platformele curieristilor, asezate in
apropierea aeroportului din Köln, denumit Konrad Adenauer, dupa
numele primarului orasului si primului cancelar al Germaniei, cel
care a mutat capitala la Bonn dupa razboi, sunt goale in timpul
zilei.
Avioanele incarcate cu pachete din toate colturile lumii incep
sa aterizeze abia dupa noua seara. Si nu e vorba de doua-trei, ci
de cateva zeci. De la micile ATR-uri cu o capacitate de sub zece
tone pana la colosii care transporta peste o suta, precum
impresionantul Boeing 767-400 Jumbo. Cei 2.300 de angajati ai
hub-ului UPS din Köln, cu toate joburile posibile – mai putini
pompieri si doctori, dupa cum glumeste Helssen -, se ocupa de
descarcarea zecilor de mii de colete, de sortarea lor in functie de
destinatie si apoi de incarcarea in zborurile cargo
corespunzatoare.
“Totul trebuie sa mearga ca si ceasul elvetian. Cand lucram in
centrul de sortare si vedeam la miezul noptii sutele de mii de
colete, nu puteam sa cred niciodata ca vor putea ajunge la timp
pentru toata lumea.” Si e intr-adevar greu de crezut. Capacitatea
de sortare a hub-ului este de 110.000 de colete pe ora, iar timpul
disponibil pentru intreaga operatiune este de trei ore si jumatate.
Se intampla astfel: dupa ce sunt descarcate, pachetele ajung in
zona de inseriere si timbrare, unde primesc un cod de bare
corespunzator tarii si districtului in care trebuie sa ajunga.
Apoi sunt fotografiate si se plimba pe kilometri de benzi unde,
in functie de codul scanat, platformele care le transporta se
inclina la stanga sau la dreapta, ca sa le trimita la zborul
corespunzator. Iar zecile de mii de pachete coboara catre angajati,
de unde sunt incarcate in compartimente standard pentru
aeronave.
Asadar, pachetul trimis astazi din Romania pleaca la 9 seara de
pe Aeroportul Henri Coanda din Otopeni, ajunge la 23 la Köln, iar
la doua noaptea isi gaseste deja cursa care o sa-l transporte la
destinatie. Decolarile incep la doua si jumatate, fie ca vorbim de
aeronave mici, care se adreseaza Europei, sau de cele de mari
dimensiuni, cu destinatii precum Louisville, Philadelphia, Dallas,
Miami, Columbia, Rockford sau Hartford (SUA), Hamilton (Canada),
Shanghai, Shenzen sau Hong Kong (Asia). Iar dimineata, curierul
bate la usa destinatarului si ii livreaza coletul trimis. Si nu
sunt deloc putine, circa 15 milioane in fiecare zi, in cazul
UPS.
