Oficialităţile saudite estimează că în total 2,5 milioane de credincioşi musulmani participă la pelerinaj, care are în centru vizita rituală la sanctuarul de la Kaaba, situat în centrul marii moschei din Mecca.
Musulmanii s-au rugat şi au citit Coranul începând de vineri seară, la poalele Muntelui Arafat, pe care în zorii zilei de sâmbătă au început să-l urce, spre a ajunge la locul de unde Profetul Mohamed şi-a rostit ultima predică, potrivit credinţei islamice. După apusul soarelui, pelerinii vor pleca spre Muzdalifah, localitate din apropiere, unde vor aduna pietricele pentru următoarea etapă a pelerinajului, lapidarea simbolică a diavolului, care are loc în dreptul unor stânci situate la Mina, între Arafat şi Mecca.
Apoi, pelerinii vor sacrifica o cămilă sau un berbec, pentru Eid al-Adha, “sărbătoarea jertfei”, amintind de povestea biblică a lui Abraham, care a vrut să-l jertfească divinităţii pe fiul său, însă a fost cruţat atunci când Dumnezeu i-a trimis în loc un berbec pe care l-a tăiat.
În timpul regimului lui Gaddafi, bărbaţii libieni nu aveau voie să aibă mai mult de o soţie. Legea islamică prevede însă că un bărbat poate să aibă cel mult patru soţii. Şaria, legea religioasă a Islamului, este un cod de conduită care a derivat din învăţăturile Coranului şi din exemplul de viaţă dat de profetul Mohamed. Legea islamică a fost definitivată în secolele VIII şi IX şi reprezintă cuvântul lui Allah în legătură cu societatea islamică, adică legea lui Dumnezeu. Musulmanii sunt obligaţi prin credinţa lor să urmeze aceste legi de conduită.
“A spus ca stie ca actiunile lui au fost
extrem de crude, insa in mintea lui erau necesare”, a declarat
avocatul Geir Lippestad, potrivit caruia clientul sau este
dornic sa se explice public cu ocazia audierii de luni de la
tribunal, cand se va lua si decizia in privinta mentinerii lui in
continuare in arest pe durata procesului.
Breivik a facut parte dintr-un partid ostil imigratiei, pe care
l-a parasit si l-a criticat pentru ca nu era suficient de radical
contra multiculturalismului, considerat de el principalul inamic al
civilizatiei occidentale. Pe un site de comentarii politice, www.document.no,
el si-a expus in ultimii ani vederile politice, semnand in cea mai
mare parte cu numele real. O jurnalista care colabora la site a
declarat pentru Reuters ca l-a cunoscut pe Breivik si ca acesta era
foarte pornit sa dezvolte site-ul ca pe o platforma de lupta contra
multiculturalismului.
“Nu conteaza daca 80% dintre musulmani sunt ‘moderati’, adica
ignora Coranul. Problema e ca e nevoie de foarte putini ca sa
doboare un avion”, scrie Beivik, care considera islamul, marxismul
si nazismul “ideologii ale urii” la fel de periculoase, pentru ca
oricand un adept moderat al acestora se poate transforma intr-unul
radical. “Islam(ism)ul a dus in istorie la 300 de milioane de
morti. Comunismul a dus in istorie la 100 de milioane de morti.
Nazismul a dus in istorie la 6-20 milioane de morti. TOATE
ideologiile urii trebuie tratate la fel.”
“Adeptii multiculturalismului sunt jenati daca le pomenesti de
Japonia si de Coreea de Sud, fiindca aceste natiuni dovedesc ca
imigratia in masa e un produs al doctrinelor specific marxiste.
Japonia si Coreea au granite si paza de granita. Daca nu ai viza,
nu intri acolo. Asa era si in Europa inainte de 1950-60”, scrie
Beivik pe site.
Beivik crede ca multiculturalismul trebuie combatut pentru ca “este
o ideologie conceputa sa distruga cultura, traditiile, identitatea
si natiunile-state din Europa”. Din acest punct de vedere, ii
critica pe republicanii americani, care, desi libertarieni in
conceptiile economice (antisocialisti, ca si el), sunt
“pro-multiculturalism”, spre deosebire de ramura conservatorismului
european de la care se revendica el si care promoveaza “rezistenta
culturala contra islamizarii Europei”.
Despre fostul sau partid comenteaza astfel: “Cea mai mare parte a
figurilor noi din Partidul Progresului sunt acum politicieni de
cariera, corecti politic, si nu idealisti dispusi sa-si asume
riscuri si sa lucreze pentru scopuri idealiste”.
Anders Behring Breivik a fost membru al Partidului Progresului pana
in 2006-2007, fiind inscris in organizatia de tineret inca din
1997, a confirmat Fredrik Farber, directorul de comunicare al
partidului. Farber a precizat ca in 2006 sau 2007 a incetat sa-si
mai achite cotizatia si a parasit formatiunea.
Partidul Progresului (Fremskrittspartiet) este un partid
conservator-liberal, al doilea ca marime din parlamentul norvegian,
care promoveaza reducerea taxelor si a birocratiei, drepturile
individului si economia de piata liberala, precum si o politica mai
restrictiva in domeniul imigratiei si al asigurarii ordinii
publice.
Un purtator de cuvant al partidului a declarat, de asemenea, pentru
Reuters ca Breivik era mason, membru al lojei Sf. Ioan. Informatia
apare in contextul in care pe pagina de
Facebook a lui Breivik se gasea si o fotografie a acestuia
purtand insemne masonice.
Ambitia lui de a confrunta, de-a lungul secolelor, cele doua
lumi si cele doua credinte, concretizata in proiectul romanesc al
Cvintetului Islamului, isi afla in acest al treilea panou momentul
de varf. Ne aflam la sfarsitul anului 1499, cand arhiepiscopul
Granadei, sfetnic de taina al Reginei Isabela, tocmai a poruncit
distrugerea tuturor cartilor scrise in limba araba.
Acest autodafé pecetluieste sfarsitul glorioasei civilizatii
al-Andalus, care a marcat timp de sapte veacuri peninsula iberica.
Existenta populatiei musulmane pe teritoriul Spaniei este grav
amenintata, iar singurele alegeri posibile raman convertirea sau
exilul.
Tariq Ali, “La umbra rodiului”, Editura Humanitas Fiction,
Bucuresti, 2010
ElBaradei, el insusi consemnat la domiciliu pentru scurta vreme
de politie pentru ca a vrut sa participe la demonstratiile de
strada, s-a alaturat duminica protestatarilor din piata Tahrir din
Cairo, care au continuat sa ceara demisia lui Mubarak.
“Ceea ce am inceput nu mai poate fi oprit. Poporul vrea ca regimul
sa cada”, a spus ElBaradei. In paralel, opozantul a cerut, intr-o
serie de interviuri acordate de la Cairo, ca SUA sa abandoneze
sustinerea pentru Hosni Mubarak, afirmand chiar ca “ar fi mai bine
pentru presedintele Obama sa nu apara drept cel din urma care ii
spune lui Mubarak ‘a venit momentul sa pleci'”, conform CNN.
ElBaradei a declarat ca el are mandat de la demonstranti sa
negocieze un guvern de uniune nationala si ca in curand va ajunge
la o intelegere cu armata, singura in stare sa decida cine trebuie
sa conduca Egiptul. El a spus ca armata “este parte a Egiptului si
este in mare parte de partea poporului”.
“Guvernul american nu-i poate cere poporului egiptean sa creada
ca un dictator care a fost la putere de 30 de ani ar putea fi cel
ce introduce democratia. Asta e o pacaleala”, a afirmat opozantul
la CBS.
Duminica, un reprezentant al Fratiei Musulmane, formatiune de
opozitie, a anuntat ca partidul il sustine si el pe ElBaradei in
negocierile cu guvernul. La randul lui, laureatul Nobel i-a aparat
pe Fratii Musulmani intr-un interviu pentru ABC, aratand ca ei nu
sunt islamisti extremisti si ca nu fac uz de violenta, asa cum
incearca sa-i prezinte regimul lui Mubarak. El a precizat ca in
spatele demonstratiilor din Egipt nu se afla radicali islamisti si
ca acestea “nu au nicio ideologie, in afara de cea a sperantei, a
dorintei oamenilor de a le fi respectate drepturile si
demnitatea”.
Administratia de la Washington s-a dovedit pana acum ambigua,
incercand sa evite o abandonare totala a lui Mubarak, aliat
strategic al SUA timp de 30 de ani, dar in acelasi timp i-a
sustinut si pe protestatari in revendicarile lor contra unui regim
care le-a limitat drepturile si libertatile.
Mubarak l-a numit sambata pe Ahmed Shafik, general in retragere, ca
prim-ministru, dupa ce vineri a demis intregul cabinet, si a numit
in premiera un vicepresedinte, in persoana lui Omar Suleiman, seful
serviciilor speciale ale tarii, miscari apreciate de comentatori ca
pregatind o tranzitie a puterii catre un regim condus de Suleiman
si axat pe forta armatei si a serviciilor speciale.
ElBaradei este o figura foarte cunoscuta la Washington, nu in
ultimul rand pentru ca s-a opus cu vehementa invadarii Irakului in
2003. In tara insa, unii considera ca n-ar fi tocmai persoana
potrivita sa conduca tara, fiindca “nu e de-al nostru, al poporului
– ii place prea mult sa ia premii si sa calatoreasca in
strainatate”, cum spune un tanar.
Ziua de duminica a fost marcata de
noi violente, de aceasta data ca rezultat al retragerii aproape
complete a politiei din teren, incepand de vineri, care a lasat
cale libera dezordinilor create de hoti si jafurilor, imposibil de
oprit chiar de catre fortele armatei ce patruleaza Cairo sau
Alexandria, incercand sa apere mai ales muzeele.
Cetatenii s-au organizat in formatiuni civile de aparare, iar
tinerii au format lanturi vii in jurul muzeelor, pentru a le
proteja de jafuri si distrugeri. Zahi Hawass, responsabil al
Muzeului Egiptean din Cairo, a declarat ca vandalii au intrat in
muzeu, au deteriorat o serie de antichitati si chiar au reusit sa
rupa
capetele a doua mumii. Ulterior, soldatii i-au prins pe hoti si
au reusit sa protejeze colectiile muzeului, insa temerile raman.
Armata a oprit deja accesul public la piramidele din Gizeh si a
trimis trupe care sa apere templul din Luxor.
Presedintele Nicolas Sarkozy si sustinatorii sai au facut
presiuni pentru adoptarea legii, in ciuda avertismentelor
Consiliului de Stat care sustine ca legal ar putea fi imposibil sa
fie impusa si aplicata o astfel de interdictie.
Potrivit legii, pedeapsa pentru purtarea valului islamic este
150 de euro sau cursuri despre valorile cetateniei franceze.
Totodata, oricine forteaza o alta persoana prin amenintari,
violenta sau abuz de putere sa isi acopere chipul va fi inchis timp
de un an si amendat cu 30.000 de euro.