BusinessMagazin

Tag: investitii

  • Producătorul de carne Vascar şi-a majorat afacerile cu 15% în primele nouă luni din 2019, după investiţii de un milion de euro în extinderea capacităţii de producţie

    Vascar, unul dintre principalii producători de preparate de carne şi conserve, anunţă o majorare cu 15% a cifrei de afaceri în primele nouă luni din 2019 comparativ cu perioada similară a anului trecut, în contextul în care compania a investit un milion de euro anul acesta în extinderea capacităţii de producţie şi dezvoltarea facilităţilor necesare pentru crearea de noi produse.

    Raportat la volum, segmentul semipreparate a marcat o creştere de 35% la finalul T3/2019 faţă de perioada similară din 2018, categoria conserve a crescut cu 22% iar categoria mezeluri cu 2.5%, transmit reprezentanţii companiei.

    „Stabilitatea pieţei de materii prime de la începutul anului ne-a permis să ne atingem obiectivele stabilite pentru perioada respectivă. Începand din luna iunie, extinderea la nivel global a pestei porcine africane, şi mai ales criza din China, au pus presiune mare pe preţul cărnii de porc, materie primă de bază în industria în care activăm. Au urmat creşteri de preţ în lanţ ce au generat la rândul lor creşteri de preţ la raft cu până la 25% faţă de 2018. În acest context, consumul a înregistrat o contracţie, consumatorii fiind foarte precauţi în ceea ce priveşte achiziţia de produse din carne. Chiar şi în aceste condiţii dificile am continuat dezvoltarea businessului, am mizat pe o expansiune pe orizontală şi am pus bazele creşterii pentru anul viitor”, explică Vlad Ciuburciu, Director General Vascar.

    Producătorul estimează afaceri de peste 21 mil. euro la finalul anului, plus 20% faţă de rezultatul de 18 mil. euro obţinut în 2018, potrivit informaţiilor transmise anterior de companie.

    Strategia Vascar include în continuare dezvoltarea liniilor de business şi extinderea portofoliului de produse prin investiţii care vor continua şi anul viitor.

    Înfiinţată în 1984 la Vaslui, Vascar, companie cu capital românesc, deţine o fabrică de procesare la Vaslui şi 19 magazine proprii în regiunea Moldovei. De asemenea, Vascar produce produse “marcă proprie” pentru Carrefour, Mega Image, Penny Market şi Lidl.
     

  • Românul de 29 de ani care a trăit toată viaţa în SUA, dar vorbeşte perfect româneşte şi visează să predea la şcoala din satul în care a copilărit

    Tim Marian, senior portfolio manager la o bancă din Statele Unite, ajunge la birou în fiecare zi la 8:00 – 8:30, iar primul lucru pe care îl face este să revizuiască evoluţiile de pe pieţele bursiere asiatice şi să citească noutăţile care apar pe pieţele financiare. Apoi, se uită timp de 35 – 40 de minute la pieţele futures şi derivate pentru a înţelege cum va fi tonul zilei, timp în care Bloomberg sau CNBC sunt pe fundal la televizorul din birou.
    „Persoanele fizice care consideră serviciile mele ca fiind cele mai valoroase sunt clienţi care au 3 milioane de dolari în numerar sau active investibile şi pe care îi ajutăm să le gestioneze şi instituţii care au peste 5 milioane de dolari”, povesteşte el.
    După ce se pune la punct cu noutăţile, întocmeşte o listă cu toate activităţile care sunt de făcut în acea zi, de la răspuns la e-mailuri (clienţi, clienţi potenţiali, memo-uri interne etc.), la pregătirea pentru conferinţe telefonice şi revizuirea portofoliilor. 
    „Petrec următoarele 3-4 ore ale zilei pentru a completa sarcinile din acea listă, pentru a urmări pieţele, pentru a face orice modificări care sunt necesare portofoliilor etc. Apoi, în mod normal, iau masa cu un client sau un potenţial client (sau mă întorc acasă pentru a lua prânzul cu familia mea dacă pot). După ce mă întorc la birou, în mod normal mă întâlnesc cu clienţi potenţiali sau recomandaţi din reţeaua mea, oameni care ar dori să discute despre planificarea financiară/ gestionarea portofoliului şi văd cum îi putem ajuta.”
    Spune că face un efort să fie acasă cel târziu la 16:00-17:00, iar noaptea petrece aproximativ o oră studiind, având în vedere că este pe cale să obţină un CFA (Chartered Financial Analyst), una dintre cele trei certificări profesionale care îl interesează.


    „Eu nu am avut o diplomă în Finanţe”
    Tim Marian a trăit cam toată viaţa în SUA, având în vedere că atunci când avea mai puţin de un an – în 1991 – familia sa s-a mutat în Londra pentru o perioadă de un an, apoi s-au mutat în Queens, New York. Astfel, din 1992 până în 2011 el locuit în New York împreună cu familia sa şi, la scurt timp după ce s-a căsătorit, s-a mutat în Atlanta.
    „De fapt, eu nu am avut o diplomă în finanţe. Am început universitatea cu dorinţa de a deveni profesor, ca ambii mei părinţi, şi, dintre toate materiile, voiam să predau matematică. Ideea părea bună, dar la scurt timp după începerea şcolii am început relaţia cu soţia mea, care locuia în Cluj în acea perioadă şi care mergea la Universitatea Babeş-Bolyai”.
    Astfel, petrecându-şi verile şi iernile în România, ca să fie alături de soţia lui, şi-a dat seama că studierea matematicii ar fi presupus un efort prea mare, aşa că a făcut trecerea de la matematică la studierea englezei/ literaturii.
    „Era mai uşor, mai puţină muncă şi deja citisem majoritatea cărţilor care se cereau. Pentru un profesor salariul este acelaşi indiferent de materie. Am început facultatea la 17 ani (am terminat liceul în trei ani) şi, ca majoritatea oamenilor, căutam calea cea mai uşoară. Călătoriile mele către România au făcut să fie greu să găsesc un loc de muncă stabil mai ales în plină criză financiară şi, printr-o coincidenţă, tatăl unui prieten mi-a zis (ţinând cont de istoricul meu cu matematica) să privesc tranzacţiile valutare ca pe o posibilă sursă de venit”.
    La acel moment, nu ştia nimic despre piaţa Forex (piaţa internaţională de schimb valutar în care participanţii câştigă din diferenţa de curs valutar), iar după câteva zile de cercetare şi practică pe un cont de tranzacţionare demo şi-a dat seama că îşi doreşte să lucreze în domeniul financiar. Între timp, a obţinut diploma de absolvire la Queens College în New York.


    A fost escortat de agenţii de pază când a vrut să se angajeze
    După ce a terminat studiile, şi-a făcut CV-ul şi şi-a dat seama că nu are nicio şansă să fie chemat la un interviu dacă aplica pe portalul de HR al vreunei firme, având în vedere că nu avea studii în domeniu.
    „Aşa că m-am îmbrăcat la costum şi am căutat adresele celor mai mari bănci de investiţii şi firme din New York. M-am dus pe Wall Street şi Park Avenue şi am început să bat la uşi. M-am gândit că, dacă am noroc, va vorbi cineva cu mine câteva minute. Nicio şansă, m-am dus la patru dintre cele mai mari firme şi trei dintre ele nici nu au vrut să vorbească cu mine. La ultima la care m-am dus, au pus să fiu escortat afară de către cei de la securitate.”
    Apoi, s-a dus către firmele mai mici din domeniu, iar scenariul s-a repetat. Se simţea descurajat şi şi-a dat seama că New Yorkul e prea scump pentru el, aşa că a vorbit cu fratele său, care l-a încurajat să se mute în Atlanta – unde locuia la acea vreme – având în vedere că acesta plănuia să se mute înapoi în România.
    „La scurt timp după ce ne-am hotărât să ne mutăm în Atlanta, fratele meu s-a mutat înapoi în România. Odată rămaşi singuri în Atlanta, nu cunoşteam pe nimeni, aveam puţini bani şi eu eram foarte dezamăgit. Am făcut singurul lucru pe care îl puteam face: mi-am luat CV-ul, m-am îmbrăcat la costum şi m-am dus să bat la uşile aceloraşi firme, dar în Atlanta. Scenariul a început la fel, respingeri, mulţi oameni chiar au râs de mine. Eu am simţit că aceasta este chemarea mea, dar nu aveam idee în ce mă băgam.” Aşa a ajuns la sediul Merrill Lynch din Atlanta, unde a cerut să vorbească cu persoana aflată la conducere.
    „Pentru prima dată, cineva era dispus să îmi ofere cinci minute. Cinci minute s-au transformat în 15, apoi în 30 şi aşa mai departe. Cunoştinţele pe care le acumulasem şi studiul individual au dat rezultate, dar am plecat cu impresia că nu aveam nicio şansă să obţin jobul respectiv.”
    Prin urmare, şi-a sunat soţia plângând, era foarte frustrat şi, la scurt timp după ce a vorbit cu ea, a fost sunat de la Merrill Lynch cu o ofertă de muncă. Astfel, frustrarea s-a transformat în fericire, „au fost şi mai multe lacrimi”, pentru că „nici nu puteam să-mi imaginez cât de mult urma să mi se schimbe viaţa şi tipul de stres la care urma să fiu expus în următorii cinci ani”.


    „Puţine lucruri sunt la fel de emoţionale ca banii”
    Tim a petrecut aproximativ patru ani la Merrill Lynch, apoi a fost recrutat de o altă bancă din SUA , unde a stat aproape trei ani şi a devenit Certified Financial Planner (studii la Universitatea Emory) şi Certified Investment Management Analyst (studii la Yale School of Management).

    Cea mai mare satisfacţie a meseriei lui Tim Marian este reprezentată de faptul că lucrează cu oamenii, pentru că ajunge la conversaţii foarte personale cu clienţii, având în vedere că îi întreabă câţi bani fac, ce investiţii au, care sunt planurile lor pentru viitor, ce fel de datorii au (dacă există) şi ce îi preocupă.
    „În mod ironic, şi partea cea mai complexă este, de asemenea, să lucrezi cu oamenii. O porţiune foarte importantă a investiţiilor este aspectul emoţional al acestora. Subestimăm acest lucru şi credem că toată lumea este raţională şi matematică şi aproape niciodată nu se întâmplă aşa. Una dintre cele mai dificile părţi ale jobului este să lucrez cu oamenii ca să îi ajut să depăşească anumite aspecte psihologice atunci când vine vorba de bani. Puţine lucruri sunt la fel de emoţionale ca banii.”


    Stresul angajaţilor din servicii financiare este subestimat în filme
    Domeniul serviciilor financiare este extraordinar de stresant, dar poate deveni uimitor atunci când depui efortul necesar, crede el. Spune că mentorul său l-a ajutat să înţeleagă ceva pe care puţini oameni care lucrează în finanţe îl realizează: faptul că cei pe care îi deserveşte şi-au sacrificat o parte din viaţă pentru a munci din greu şi a-şi strânge averea.
    „Clienţii noştri au lucrat multe ore pe zi şi au dormit puţin noaptea, au ratat evenimentele din familie şi au făcut sacrificii mari pentru a fi acolo unde sunt. De aceea, este corect să sacrific şi eu o parte din viaţa mea pentru a învăţa cum să îi ajut mai bine, am o obligaţie morală să fac asta.”
    În ceea ce priveşte o comparaţie a meseriei de bancher de investiţii din viaţa reală versus cea proiectată în filmele americane, Tim spune că, în filme, „glamourul este adesea exagerat, iar stresul este aproape întotdeauna subestimat” şi că, uneori, chiar dacă bucuria unei reuşite profesionale este uimitoare, stresul poate fi devastator în această meserie. Nu pot vorbi pentru alţii, dar eu am un profund ataşament emoţional faţă de ceea ce fac şi pot spune că, uneori, bucuria este uimitoare, iar stresul poate fi devastator.”


    Vrea să fie profesor în satul Jac din judeţul Sălaj
    În ceea ce priveşte viitorul, Tim Marian spune că unul dintre obiectivele sale – poate cel mai mare – este să se mute înapoi la Zalău. De fapt, el s-ar fi mutat de mult în Zalău, dar are oameni „care contează pe el” în SUA, dincolo de faptul că nu ştie cine l-ar putea angaja cu setul de abilităţi pe care le are. Iar antreprenor nu vrea să devină.
    Locul lui preferat din lume este satul Jac din Sălaj, de unde provin mama şi soţia sa, unde şi-a petrecut în copilărie vacanţele de vară.
    „Am fost foarte binecuvântat să trăiesc o viaţă dublă, am crescut în New York, am mers la şcolile de acolo, am vorbit limba, am învăţat cultura, dar Zalăul a fost întotdeauna acasă. Adevărul este că, până la urmă, oricât de mult lucrez pentru a dezvolta latura corporatistă, voi fi întotdeauna doar un alt copil din Zalău.” Spune că se simte cel mai bine atunci când îşi duce copiii în Jac şi îi vede jucându-se pe strada unde se jucau părinţii, bunicii şi străbunicii lui. „Dacă aş putea, aş merge şi aş preda la şcoala din Jac. Ştiu că în acest moment există o criză când vine vorba de profesori în mediul rural, de ce să nu merg şi să ajut? Sper să-mi acorde şi ei cinci minute când voi merge şi voi bate la uşa lor.”

    Găseşte-ţi un mentor – cea mai bună lecţie învăţată de Est

    Cea mai mare lecţie nu vine, de fapt, din viaţa profesională. În 2016 am aflat că am o tumoare la gât (era cancer, dar nu agresiv). Adevărul este că acumulasem foarte mult stres şi mă scufundasem încet într-o depresie uşoară. A fost o perioadă îngrozitoare, am trecut printr-o intervenţie chirurgicală şi mi-a fost scoasă jumătate din tiroidă. La aproximativ două zile după operaţie, îmi amintesc că m-am uitat pe fereastră spre lacul din spatele casei şi m-am gândit că cel mai logic lucru ar fi fost să merg şi să mă arunc în el şi să nu ies niciodată afară. Nu m-am gândit niciodată cât de drastic ar putea fi dezechilibrul hormonal cauzat de tiroidă. Slavă Domnului, soţia mea a fost acolo, dar pentru o clipă, gândul a fost foarte real. La aproximativ o lună, am mers să iau singur prânzul în pauză, iar viaţa mi s-a schimbat drastic. Un domn mai în vârstă s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă poate să mi se alăture, fiindcă amândoi eram singuri. Am fost de acord, s-a aşezat şi mi-a pus o întrebare: „Când începi să construieşti o casă?”. După aproximativ o oră şi jumătate, mi-am dat seama că trebuie să stau aproape de această persoană. Timp de doi ani, această persoană m-a îndrumat. Cea mai bună lecţie pe care o poţi învăţa în afaceri şi chiar şi în viaţa personală este aceasta: dacă eşti tânăr, găseşte pe cineva care a trecut prin viaţă, roagă-l să te mentoreze şi vei realiza că sunt atât de multe lucruri pe care nu le ştii. Cineva trebuie să ne înveţe să gândim, chiar dacă credem că putem gândi deja pe cont propriu, un pic de experienţă de viaţă ajută mult.

    Cum se vede economia României din biroul din Atlanta

    Sunt foarte optimist (poate în mod naiv) cu privire la România. Cred că o parte a problemei este că mulţi dintre noi, românii, nu avem o viziune clară despre ceea ce ne dorim. Ţara s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii 20 de ani când vine vorba de atragerea de investitori străini. Mulţi oameni spun că dacă am avea un sistem fiscal mai avantajos ar fi ideal (ar ajuta), dar cred că noi, ca popor, ar trebui să ne concentrăm pe promovarea stabilităţii guvernamentale, pe pedepsirea dură a corupţiei (pentru a o descuraja) şi pe aplicarea unor legi care au fost de fapt adoptate, deoarece predictibilitatea poate fi atractivă. Urmăresc Cartea Albă publicată de Consiliul Investitorilor Străini şi lucrurile fascinante sunt:
    – faptul că aproximativ 1/3 dintre persoanele angajate lucrează pentru companii străine şi se pare că proporţia va creşte în viitor;
    – e interesant că firmele străine (cu angajaţi români) au o productivitate de două ori mai mare decât firmele cu capital românesc (mi se pare foarte trist, sincer);
    – SUA au un rol foarte mic în comparaţie cu Austria, Germania şi Olanda când vine vorba de investiţiile străine directe.
    Am petrecut ceva timp gândindu-mă la felul cum este structurată ţara şi consider că, cu schimbări în infrastructură şi leadership, am putea vedea o rată de creştere a Produsului Intern Brut pe cap de locuitor asemănătoare cu cea din 2000-2008.  Însă cred că avem un aparat guvernamental mult prea numeros.

    Sfaturi de investiţii pentru românii care câştigă peste 1.000 de euro net pe lună

    Există o carte foarte bună, pe care o recomand clienţilor şi copiilor lor, „Cel mai bogat om din Babilon”. Este un bun punct de plecare pentru a-şi face o idee despre cum să gestioneze banii. La 1.000 de euro, în cea mai mare parte, poţi trăi bine (în funcţie de oraş, un astfel de salariu pentru Zalău ar fi excelent) şi ai rămâne şi cu ceva bani. Să ştii să îţi gestionezi bugetul este important. Mie îmi place să păstrez o structură simplă a bugetului: donez 10% din ceea ce fac (fie bisericii, fie în scopuri caritabile, în funcţie de ceea ce îi face plăcere fiecăruia), 70% cheltuiesc (să zicem lifestyle), iar la ultimii 20% se întâmplă „magia”. Dacă aş locui în România, probabil că mi-aş împărţi cei 20% în două părţi: 10% aş economisi şi i-aş investi într-o afacere proprie sau aş încerca să achiziţionez imobile pentru închiriere, pentru a-mi diversifica fluxul de venituri. Pentru ceilalţi 10% aş deschide un cont la o companie de brokeraj şi aş începe să mă uit la achiziţionarea de acţiuni în companii cu care sunt familiarizat şi aş investi în soluţii pe care le pot
    înţelege.

    Viitorul muncii în era tehnologiei

    Oamenii se stresează în legătură cu asta şi nu ar trebui. Cred că noua tehnologie (de exemplu inteligenţa artificială) îi va ajuta pe oameni să facă ceea ce fac cel mai bine, să gândească şi să creeze! Susţin reducerea zilei de muncă dacă putem menţine eficienţa şi randamentul la fel sau chiar să le îmbunătăţim. Nu aduce niciun beneficiu să stai pur şi simplu la serviciu şi să aştepţi să treacă timpul. Cu toţii avem nevoie să ne adaptăm. În prezent, în sectorul financiar există foarte multă anxietate (pentru unii) că IA va prelua locurile de muncă, dar cred că este o concluzie prea dramatică. O persoană foarte calificată care lucrează pe lângă roboţi ar putea fi extrem de benefică pentru creşterea productivităţii şi a eficienţei.

  • Ted’s Coffee se extinde cu încă două unităţi în Capitală, după investiţii de 100.000 de euro. Vasi Andreica, CEO: Contextul este foarte bun pentru a ne dezvolta reţeaua

    Lanţul de cafenele Ted’s Coffee, controlat de antreprenorul român Vasi Andreica, bifează 22 de cafenele în Capitală, după o investiţie de 100.000 de euro în două noi unităţi.

    Reţeaua ajunge astfel la 30 de cafenele în principalele oraşe ale ţării, printre care Ploieşti, Braşov, Sibiu, Oradea, Timişoara şi Bucureşti

    “Contextul este foarte bun pentru a dezvolta reţeaua noastră de cafenele şi de a investi în extindere”, explică Vasi Andreica, CEO Ted’s Coffee.

    Cele două cafenele sunt amplasate foarte aproape de Piaţa Romană şi de Piaţa Victoriei, şi ocupă fiecare o suprafaţă de aproximativ 40 metri pătraţi.

    “În acest moment ne concentrăm pe dezvoltarea reţelei şi pe calitatea serviciilor”, adaugă Vasi Andreica, care estimează că până la finalul anului compania va ajunge să opereze un număr de 33 unităţi.

    Din reţeaua Ted’s fac parte mai multe concepte de cafenele, a căror suprafaţă variază între 8 me-tri pătraţi (pentru un coffee cart – cărucioare portabile) şi 120 de metri pătraţi, cât are unitatea de la Universitate. Media se situează la 40-70 de metri pătraţi, iar investiţia este cuprinsă între 30.000 şi 50.000 de euro pentru o singură unitate, potrivit unor informaţii furnizate anterior de ofi-cialii Ted’s Coffee.

    Anvas Trading, compania care operează businessul Ted’s Coffee Co, a raportat afaceri de 12,3 mil. lei în 2018, în scădere cu 16% faţă de rezultatul obţinut în anul precedent, arată datele de la ministerul de Finanţe.

     

  • Lovitură de teatru: Florin Cîţu, propunerea PNL pentru ministru de Finanţe, a primit aviz negativ de la Parlament

    UPDATE: Florin Cîţu este prima propunere care primeşte aviz negativ de la comisiile din Parlament după audierile de astăzi. Votul a fost unul consultativ, iar alegerea este la Ludovic Orban.

    Bugetul pe 2020 va avea „accente liberale” şi va pune accent mai mult pe investiţii decât pe cheltuieli permanente,  spune Florin Cîţu, propunerea PNL pentru ministerul de Finanţe, la audierile din Parlament.

    Cum a răspuns Florin Cîţu?

    „Bugetul 2020 – pornim de la ceea ce găsim la Finanţe. Există o schiţă de buget, dar va avea deliberare. Există o întrebare despre accente liberale. Înseamnă că vom trece de la cheltuieli permanente care sunt cam 80% din venituri şi contribuţii către pensii şi salarii, le ducem către investiţii. Nu mai facem ca în trecut. Vom avea un buget cu priorităţi de investiţii”, spune Florin Cîţu, propunerea PNL pentru ministerul de Finanţe.

    La întrebarea legată de salariul minim adresată lui Florin Cîţu, propunerea PNL pentru Finanţe, a intervenit şi premierul desemnat Ludovic Orban, care a spus că trebuie pus la punct un mecanism obiectiv.

    „Din 2015 ne cere Comisia Europeana un mecanism pentru salariul minim, dar nu a fost instituit. Pe ce ne bazăm? Pe productivitate, pe creşterea salariului mediu brut pe economie, rata inflaţiei, trebuie găsit un mecanism obiectiv pentru creşterea salariului minim, nu din burtă ci printr-o decizie administrativă pentru că poate produce consecinţe care se întorc împotriva celor pe care vrem să îi ajtăn pentru că există riscul să migreze capitalul din România şi să se piardă locuri de muncă”, spune Ludovic Orban.

    Ce răspunsuri a mai dat Florin Cîţu?

    • Legea 223 pensiile militarilor. Avem o decizie de a nu afecta pensiile sau indemnizaţiile militarilor.
    • Nu voi creşte taxe şi impozite
    • Legea finanţării partidelor politice. Am spus că vrem reducerea finanţării partidelor politice
    • Reforma ANAF. În 2019 începem o analiză pentru reformă. Au fost păreri, descentralizarea a fost bună pentru noi, nu pentru alţii, acum vrem să vedem situaţia reală. Nu facem rabat la modernizare. Este momentul să ajungem cu instituţile în 2020. Referitor la amendamente. Vom fi aici cu toţii, le vom dezbate, şi pentru cele care există surse de finanţare, le vom răspunde. Că sunt 3.000 de amendamende. Trebuie să fim atenţi cum dimensionăm bugetul.
    • suntem un guvern minoritar care face tranziţia până la parlamentare. Este singura titulatură pe care o putem pune.
    • Impozitarea online nu ştiam că nu a fost colectată taxa pe jocurile de noroc online. Ca principiu, cred că trebuie să colectăm tot ce ste declarat în România. Să pornim de la acest lucru, fără artificii. Dacă sunt situaţii unde nu au fost colectate taxele timp de ani de zile, acolo trebuie să ne uităm când vom ajunge acolo.
    • Diferenţa de salariu public şi privat: singura soluţie de creştere a salariilor este o economie care creşte puternic. O ecnomie liberală creşte puternic în sectorul privat şi va da salarii mai mari şi aşa se va închide diferenţa dintre privat şi public
    • Vom reveni asupra OUG 114, asupra oUG 19 şi OUG 43. Acestea au fost declaraţiile noastre.  Suntem de acord că unele lucruri deja nu pot fi intervente. Nu vom interveni pe contrucţii. La serviciile bancare putem interveni asupra taxei, dar nu asupra noului indice IRCC. Acela rămâne.
    • Nu veţi auzi din partea noastră atacuri la banca naţională. Consiliul Fiscal trebuie să fie independent cu analize independente.
    • Eu nu cred în inteveţionismul statului prea mult, alţii cred.

    Cine este Florin Cîţu, propunerea PNL pentru FInanţe?

    Florin Cîţu, propunerea PNL pentru ministerul de Finanţe este membru al Partidului Naţional Liberal din  octombrie 2016. El s-a făcut remarcat prin desele aprecieri şi comentarii la adresa politicilor fiscale şi financiare ale guvernelor PSD. 

    Născut în 1972, Florin Cîţu este licenţiat în economie la Grinnell College, SUA, 1996, doctorand în macroeconomie şi economie internaţională la Iowa State University şi are un master în economie la aceeaşi Iowa State University.

    Florin Cîţu, propunerea PNL pentru ministerul de Finanţe, a lucrat ca economist pentru Banca Naţională a Noii Zeelande în perioada 2001-2003 şi pentru Banca Europeană de Investiţii, Luxemburg, în perioada 2003-2005 şi a fost economist şef şi ulterior Head of Financial Markets la ING Bank, Bucureşti, în perioada 2006-2011

    A avut şi activitate independentă, ca economist, consultant şi analist economic, pe lista clienţilor aflându-se companii precum Goldman Sachs, JP Morgan sau bănci care activează în România.

    Senatorul Florin Cîţu este membru în Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital din 1 februarie 2018 şi al Comisiei pentru afaceri europene din 24 septembrie 2018.

    Conform celei mai recente declaraţii de avere, Florin Cîţu are trei terenuri, dobândite prin donaţii, o casă în comuna Goleşti, jud. Vâlcea şi un apartament în sectorul 2 al Capitalei, un cont la Raiffeisen Bank şi un credit de 303.000 euro la ING.

     

  • Daniel Botănoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii: Trebuie să avem o viziune foarte clară în perioada următoare şi să insistăm pe mărirea bugetului agricol european

    Daniel Botănoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, crede că România trebuie să aibă o viziune agricolă clară în următoarea perioadă şi să insiste pentru un buget agricol mai mare din partea Uniunii Europene.

    ”Noi suntem în partea de directie, adică în ce direcţie o ia România în continuare. Avem două teme pe masă – noua politică agricolă şi cum ne poziţionăm în acest sens şi este cea de politici publice naţionale. Trebuie să ne orientăm şi să avem o viziune foarte clară în perioada următoare. Din punct de vedere al politicii agricole, trebuie să urmărim câteva teme. Prima este cea a bugetului – sectorul agricol din România trebuie să primească 27% din ceea ce înseamnă bugetul total al UE. România este pe un trend bun, un trend al investiţiilor, iar noi trebuie să insistăm pe mărimea bugetului agricol european”, a declarat Daniel Botănoiu în cadrul conferinţei ZF Agribusiness 2019.

    Ce a mai declarat Daniel Botănoiu:

    • Considerăm că trebuie să avem în vedere partea de cercetare şi inovare. Nu poţi să ai rezultate dacă nu ai tehnologie care să corespundă cu ceea ce se întâmplă astăzi.
    • România are o cerere pentru a beneficia un instrument special pt ceea ce se întâmplă în bazinul Mării Negre. România trebuie să beneficieze de acest instrument pe perioada în care piaţa nu funcţionează corect.
    • Un al lucru important este legat de tineri, menţinerea tinerilor în mediul rural este importantă, nu doar atragerea lor acolo.
    • Cred că este momentul să valorificăm resursele. Sunt paşi făcuţi în această direcţie, dar nu sunt suficienţi. Sunt începuţi, dar trebuie continuaţi.
    • România produce produse cu valoare adăugată mare. Din acel exportator de produse cu valoare adăugată mare s-ar putea să ajungă unul dependent de importuri.

     

     

  • Povestea primului miliardar portorican. Conduce o firmă cu active de 39 de miliarde de dolari

    Încă de la începutul anului 2015, Bravo a vândut sau a listat 25 de companii, în valoare totală de 20 de miliarde de dolari, de patru ori mai mari decât costurile lor. Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, secretul lui constă în faptul că investeşte doar în companiile de software stabile. Din 2003 şi până în prezent, firma lui Bravo a încheiat 230 de contracte, care valorează mai mult de 68 de miliarde de dolari. El administrează în prezent un portofoliu de 38 de companii software care generează venituri anuale de aproximativ 12 miliarde de dolari şi are 40.000 de angajaţi. Forbes estimează valoarea firmei, care este deţinută în întregime de către Bravo şi câţiva asociaţi, la 7 miliarde de dolari. Luând în calcul procentul pe care îl deţine în firmă şi banii pe care îi deţine în fondurile sale, averea lui Bravo s-ar ridica la 3 miliarde de dolari. Orlando Bravo s-a născut în oraşul colonial spaniol Mayagüez, care a fost, timp de decenii, portul pentru vasele de pescuit care aprovizionau fabricile de conserve de ton din regiune. Părinţii l-au mutat pe el şi pe fratele său, Alejandro, în locul în care se află acum o comunitate închisă din dealurile Mayagüez, unde fraţii au fost înscrişi la şcoli private.

    A început să joace tenis la vârsta de opt ani, exersând pe terenuri ale universităţii locale şi ale unui hotel; apoi, împreună cu familia sa, au început să parcurgă în weekenduri un drum de două ore şi jumătate de la casa lor din San Juan pentru a putea să se antreneze împotriva unei competiţii mai puternice. A devenit rapid unul dintre jucătorii de top din Puerto Rico, ceea ce l-a condus înspre academia de tenis Bollettieri, renumită pentru cei pe care i-a pregătit.

    Potrivit unui articol al publicaţiei internaţionale Forbes, acolo se trezea în zorii zilei, se îndrepta către Şcoala Episcopală Sfântul Ştefan, iar la prânz era pe terenul de tenis. A petrecut ore antrenându-se alături de colegi precum Andre Agassi şi Jim Courier. La apus, după ce mânca şi făcea duş, se întorcea la studiu, într-o cameră în care locuiau patru jucători. Mediul competitiv l-a ajutat pe Bravo să ajungă în top 40 în SUA, la nivel de juniori, apoi a ajuns în vârful clasamentului. Mai târziu, a făcut parte din echipa de tenis a universităţii Brown. A absolvit în 1992, fiind licenţiat în economie şi ştiinţe politice. După absolvire, a obţinut un post de analist în departamentul de fuziuni şi achiziţii al Morgan Stanley. Acolo ajunsese să lucreze chiar şi 100 de ore pe săptămână sub finanţistul Joseph Perella. Faptul că era fluent în spaniolă l-a ajutat să ajungă în faţa clienţilor, iar în timp ce lucra pentru miliardarul venezuelean Gustavo Cisneros, care cumpăra lanţul de supermarketuri portorican Puebla Xtra International, a descoperit lumea investiţiilor şi a aflat că nu îşi doreşte să fie bancher, potrivit interviului acordat revistei Forbes.

    A fost acceptat mai târziu la Universitatea Stanford. Fusese deja admis la facultatea de drept de acolo, dar voia să studieze şi businessul în paralel. A sunat insistent la universitate şi, într-un final, a reuşit să studieze ambele discipline. În perioada verii a lucrat la Seaver Kent, un joint venture californian cu Texas Pacific Group specializat în tranzacţii de piaţă medii. Până la absolvire, în 1998, nu a primit un post acolo, chiar dacă a sunat timp de luni de zile pentru un job.

    După mai multe apeluri, i-a atras atenţia lui Carl Thoma, partener fondator al fondului de investiţii privat Golder, Thoma, Cressey, Rauner. Thoma l-a trimis pe Bravo în San Francisco să „vâneze investiţii şi să extindă prezenţa companiei în Bay Area, dar primele sale afaceri, înainte să împlinească 30 de ani, au fost adevărate dezastre. A investit în două site-uri de design, chiar când bula .com s-a spart, astfel a pierdut 100 de milioane de dolari. Eşecul l-a determinat pe Bravo să aibă revelaţia că în loc să ofere finanţare antreprenorilor de start-up-uri şi să să concentreze pe investiţii riscante, ar putea să cumpere companii cu istorie, care vând software de nişă clienţilor loiali. Cu acordul lui Thoma, a devenit expert în acest tip de companii.

    Cum a ajuns însă la nivelul la care se află fondul de investiţii pe care îl conduce împreună cu Thoma în prezent? A descoperit, în urmă cu aproape două decenii, că software-ul şi firmele de capital privat sunt o combinaţie bună. De atunci, nu a investit în altceva. Companiile în care investeşte au în general vânzări de 150 de milioane de dolari de la clienţi recurenţi şi activează în pieţe care sunt prea specializate pentru a atrage interesul unor giganţi precum Microsoft sau Google.

  • Compania aeriană Blue Air vrea să meargă anul viitor la bursă pentru a strânge 50-60 de milioane de euro pentru investiţii „Aceasta este cifra necesară ca să reluăm creşterea”

    Blue Air, cea mai mare companie privată românească de transport aerian, vrea să se împrumute pe bursă prin listarea de obligaţiuni de până la 50-60 de milioane de euro, ofertă care ar putea demara în toamna anului viitor. Această etapă ar putea fi urmată de listarea pe bursă, conform informaţiilor furnizate de companie.

    „Ne-am propus să atragem 50-60 de milioane de euro din emisiunea de obligaţiuni. Aceasta este cifra necesară ca să reluăm creşterea şi să putem planifica si ajusta capacitatea pentru a deservi destinaţiile noi pe care le avem în plan pentru vara anului 2021. Listarea se va face probabil peste încă doi ani. Depinde de cât de mult vom putea accelera creşterea pentru că vrem să ajungem la o dimensiune a businessului şi la un nivel de profitabilitate care să fie atractiv pentru investitori”, a spus pentru ZF Oana Petrescu, CEO al Blue Air Aviation, companie controlată de Teodor Cristian Rada  (90%) şi grupul german din sectorul de logistică Zeitfracht (10%).

    Recent, compania şi-a schimbat modul de raportare al rezultatelor financiare şi a trecut la raportarea pe standarde IFRS. În anul financiar ce s-a terminat la 30 septembrie 2019,  Blue Air a realizat un profit operaţional IFRS de aproximativ 8 mil. euro, ceea  ce reprezintă un rezultat cu 27 mil. euro mai bun faţă de rezultatul anului financiar 2018, când a înregistrat o pierdere operaţională de 19 mil. euro (tot conform IFRS), conform informaţiilor furnizate de companie.  Înainte de costurile de restructurare, profitul net al anului financiar 2019 este în jurul a 3-4 milioane de euro,  iar  cu costurile de restructurare ajungem la break-even, a precizat Oana Petrescu. Ca cifră de afaceri, Blue Air a terminat anul financiar 2019 cu o cifră de afaceri de 390 de milioane de euro (fără taxe de pasageri, conform raportării IFRS).

    „Pentru anul financiar 2020 ne-am propus să rămânem la un nivel comparativ de venituri si de pasageri, în jur de 4,5 milioane de pasageri, dar cu rezultate financiare mult mai bune care să ne asigure o platformă solida pentru ca din 2021 să reluăm creşterea”, a declarat Oana Petrescu, care a venit la conducerea companiei în luna mai a acestui an. Ea s-a alăturat echipei Blue Air în ianuarie 2018, ca chief financial officer interimar şi turnaround manager. Ea are o experienţă de 28 de ani în finanţe, IT şi management comercial. Anterior, Oana Petrescu a fost partener de audit, risc advisory şi consultanţăa la Arthur Andersen, Ernst & Young şi Deloitte, precum şi vicepreşedinte executiv la Banca Comercială Romană – după privatizare.

    Ea spune că anul acesta compania a trecut printr-o serie de schimbări, inclusiv renunţarea la unele rute, menite să readucă compania pe profit. În anul calendaristic 2018, Blue Air Aviation a avut o  pierdere netă de 31 mil. euro şi o cifră de afaceri de 497 mil. euro după standardele româneşti de contabilitate.

    “Anul acesta principala noastră ţintă a fost să revenim la profitabilitate. După trei ani de creştere accelerată compania ajunsese într-o faza în care devenise tot mai greu să asigurăm independenţa businessului şi trebuia să demonstrăm atât partenerilor cât şi pasagerilor şi colegilor noştri că putem folosi capabilităţile construite (flota, baze, destinaţii, brand, cota de piata) ca bază pentru un business sustenabil”.

    Compania va renunţa treptat la avioanele clasice din flotă şi aşteaptă cele 12 aeronave Boeing 737 – MAX 8 comandate in 2016. După tragedia din Etiopia în care a fost implicat un astfel de model, Administraţia Aviaţiei Civile din China a decis ca toate companiile aeriene să suspende efectuarea zborurilor cu modelul Boeing 737- MAX 8, ca măsura de precauţie, aici fiind operată una din cele mai mari flote din acest model.

    Blue Air are în prezent o flotă formată din 25 de aeronave, iar anul viitor şi-a propus să opereze zboruri cu maximum 20 de aeronave- atât pentru a facilita reînnoirea flotei, cât şi pentru a stabiliza financiar compania înainte de a relua procesul de creştere.

    „Vrem să renunţăm la avioanele de generaţie mai veche până în iunie anul viitor. Deja în toamna aceasta o să începem un proces de retragere a acestor aeronave treptat astfel că până in iunie anul viitor vom ajunge să zburăm doar cu patru avioane de generaţie mai veche. (…) Ţinta noastra este ca din 2021 sa avem o flotă completa de aeronave de generaţie nouă. Astfel, planul este ca până la sfârşitul anului viitor să retragem treptat toate avioanele Boeing 737 300, 400 şi 500”, a precizat Oana Petrescu.

    Blue Air Aviation este fosta companie Blue Air Airline Management Solution, înfiinţată de Teodor Cristian Rada, Marius Puiu, Tudor Constantinescu şi Luciana Păunescu. Aceştia au înfiinţat compania cu puţin înainte de a prelua businessul de la omul de afaceri Nelu Iordache. Sub umbrela noilor acţionari, Blue Air a urcat pe locul doi în topul celor mai mari companii aeriene prezente pe plan local, depăşind compania de stat Tarom ca număr de pasageri. Ulterior, Marius Puiu, Tudor Constantinescu şi Luciana Păunescu au ieşit din acţionariatul companiei.

     

     

     

  • Banca de investiţii JPMorgan: Acordul Brexit va trece dacă UE va accepta o amânare a procesului

    Banca americană de investiţii JPMorgan a transmis miercuri că în condiţiile oferirii unui nou termen de retragere a Marii Britani din UE, de către liderii europeni, premierul britanic Boris Johnson ar putea obţine aprobarea Parlamentului de la Londra asupra Acordului, relatează agenţia Reuters.

    „Este mai uşor să obţină rapid unanimitate dacă acceptă cererea trasmisă de Marea Britanie. Dar noi aşteptăm anunţul Franţei (şi a lui Barnier) că ia în considerare oferirea unui nou termen”, au transmis oficiali ai băncii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • One United Properties şi Auchan au investit 178.000 de euro în reamenajarea parcului aflat în vecinătatea proiectului pe care dezvoltatorul îl construieşte în Capitală

    One United Properties, companie controlată de Andrei Diaconescu şi Victor Căpitanu, şi retailerul francez Auchan, au investit 178.000 de euro în reamenajarea parcului Automatica, situat în vecinătatea proiectului imobiliar One Floreasca City, pe care dezvoltatorul îl construieşte la intersecţia arterelor Mircea Eliade şi Calea Floreasca din zona centrală a Bucureştiului.

    Totodată, dezvoltatorul a cedat municipalităţii o suprafaţă de teren de 1.000 de metri pătraţi şi a alocat un buget de 1 milion de euro pentru investiţii în infrastructură, care prevăd lărgirea străzii Calea Floreasca de la 4 la 6 benzi (pe sectorul cuprins între Str. Glynka şi Bd. Mircea Eliade), semaforizare, noi alveole pentru staţiile de autobuz, dar şi modernizarea sistemului de iluminat public pe Calea Floreasca, pe segmentul dintre Bd. Mircea Eliade şi Str. Banu Antonache.

    „Încă de la început acest ansamblu multifuncţional a fost gândit ca o comunitate, care se adaptează la un stil de viaţă actual, care înglobează într-un mix organic zone comerciale, rezidenţiale şi office. Nu în ultimul rând, compania noastră şi-a asumat răspunderea pentru investiţii în spaţiile publice, care vor aduce numeroase beneficii locuitorilor: vorbim de reamenajarea parcului Automatica, de investiţii care au rolul de a reduce traficul şi de a propune soluţii pentru decongestionarea zonelor, de creare a unor spaţii outdoor de recreere, de clădiri eficiente energetic, care contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii”, explică Beatrice Dumitraşcu, VP Residential Sales One United Properties.

    Citiţi mai multe pe ZF.ro

  • Mai mulţi bani pentru IMM-uri

    Înfiinţată în octombrie 2016, Iniţiativa pentru IMM-uri (program operaţional aferent exerciţiului financiar multianual 2014-2020, fondurile putând fi accesate până în 2023) face parte dintr-un program mai amplu al Comisiei Europene şi al grupului BEI, care beneficiază de finanţare din partea Uniunii Europene prin programele operaţionale FEDER şi Horizon 2020. Iniţiativa urmăreşte încurajarea statelor membre să îşi dubleze volumul fondurilor structurale şi de investiţie disponibile prin instrumente financiare în perioada 2014-2020 şi stimularea competitivităţii IMM-urilor printr-un acces mai bun la finanţare. Iniţiativa pentru IMM-uri a fost dezvoltată ca instrument de răspuns rapid şi eficient pentru majorarea creditării în economia reală, creării de locuri de muncă şi stimulării creşterii.

    Luând ca punct de reper succesul de până acum al Iniţiativei pentru IMM-uri în România, autorităţile române au alocat suplimentar 150 milioane de euro din Programul Operaţional Regional, cu cofinanţare prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), ridicând bugetul Fondurilor Europene Structurale şi de Investiţii (FESI) din cadrul iniţiativei până la 250 milioane de euro. Prin această creştere şi împreună cu resursele suplimentare din partea grupului BEI şi a Comisiei Europene, până la 1,38 miliarde euro sunt disponibili pentru companiile româneşti graţie Iniţiativei pentru IMM-uri. Acordurile cu instituţiile financiare urmăresc să faciliteze accesul la finanţare al firmelor româneşti, prin garanţii de 60% pentru fiecare împrumut şi prin scăderea ratelor dobânzilor percepute de bănci.

    Potrivit reprezentanţilor BEI, 5.000 de IMM-uri ar putea primi finanţări până în 2023. De la lansarea programului şi până în prezent, instituţia a oferit finanţări de 451 milioane euro unui număr de 1.801 beneficiari. În aceeaşi perioadă de timp, cu ajutorul finanţărilor garantate prin Fondul European de Investiţii (FEI – parte a grupului BEI care dezvoltă instrumente de capital de risc şi pentru creştere, garanţii şi instrumente de microfinanţare, care vizează în mod specific acest segment de piaţă) s-au creat peste 63.000 de locuri de muncă, potrivit reprezentanţilor instituţiei. Băncile incluse în programul extins, care au semnat sau sunt pe cale să semneze acorduri cu BEI, sunt CEC Bank, Banca Transilvania, BCR, BRD-SocGen, Libra Internet Bank, ProCredit Bank, Raiffeisen Bank, ING Bank şi UniCredit Bank.

    Contribuţia statului român era de 100 de milioane de euro, iar acum a crescut la 250 de milioane de euro, a explicat Andrew McDowell, vicepreşedintele BEI, în cadrul unui interviu acordat Business Magazin. „Băncile sunt, evident, cele care împrumută companiile, având garanţii din partea FEI care acoperă 60% din valoarea acestor împrumuturi. Acest sistem funcţionează pentru că garanţia este valabilă indiferent de valoarea împrumutului, prin urmare, oricare ar fi expunerea băncii, riscul este redus cu 60%.” Capitalul pe care banca trebuie să îl pună la dispoziţie pentru aceste împrumuturi este mult mai mic, în condiţiile în care creditarea IMM-urilor este oricum un proces extrem de riscant. În concluzie, întreaga procedură este mai profitabilă pentru bănci, acestea având o dispoziţie crescută spre creditarea IMM-urilor.

    „Este vorba de bănci comerciale, este normal să aibă în vedere profitul”, notează McDowell. Mai mult, datorită susţinerii FEI, băncile pot acum oferi credite IMM-urilor fără a mai cere garanţii. „Dacă ne uităm la sectoarele care cresc astăzi în România – IT, spre exemplu – companiile au început să investească în aşa-numitele bunuri intangibile pe care nu le pot oferi drept garanţie la bănci. Astfel, în economia modernă apar probleme de autofinanţare; acest program merge bine pentru că societăţile răspund bine la el.” Grupul BEI nu are cum să satisfacă toate nevoile de finanţare ale IMM-urilor din economia românească, subliniază McDowell, care însă crede că aportul este unul substanţial. „Investiţiile net în România se ridică la aproximativ 25-30 de miliarde de euro; sectorul privat reprezintă o treime, deci vorbim de aproximativ 10 miliarde, iar IMM-urile reprezintă jumătate, deci probabil 5 miliarde – e un calcul «pe şerveţel», dar ideea este că finanţarea oferită de FEI e una destul de importantă.”

    Iniţiativa IMM există în mai multe state, iar nivelul garanţiilor diferă, dar cea de 60% e în partea superioară, de obicei fiind vorba de un nivel de 50%, explică vicepreşedintele BEI. „Depinde de bănci, pentru că ele trebuie să plătească pentru aceste garanţii. McDowell spune însă că sumele plătite de bănci sunt mici, fiind programe derulate pe baza fondurilor structurale. „În opinia mea, aş spune că Iniţiativa IMM a avut, de departe, cel mai mult succes în România, pentru că aici am găsit o capitalizare de piaţă mai mare decât în Spania, Finlanda sau în alte state unde derulăm programul.”

    Andrew McDowell crede că situaţia economică actuală e una stabilă, dar spune că dacă nu există suficiente investiţii în economie, BEI va lucra alături de guvernul României pentru îmbunătăţirea mediului pentru finanţare, „pentru că fără investiţii nete directe nu se va putea susţine creşterea economică pe termen lung. Aceasta e o serioasă provocare. Investiţiile străine pot genera un transfer de tehnologie care e de multe ori extrem de folositor, dar cheia pentru ţările care îşi doresc investiţii străine este să aibă politici care să permită absorbţia tehnologiei şi economia locală să aibă de câştigat din asta. Aş spune totuşi că provocarea este creşterea investiţiilor private în general, atât cele străine cât şi cele din interiorul ţării”, încheie el.

    Hubert Cottogni, director în cadrul Fondului European de Investiţii, a declarat la rândul său că folosirea resurselor FESI împreună cu cele ale grupului BEI şi ale UE „este o modalitate excelentă de a obţine mai mult cu mai puţin. Aceasta permite FEI să îşi asume o parte din riscul intermediarilor financiari în beneficiul final al IMM-urilor româneşti. Resursele suplimentare FESI puse la dispoziţie de România, multiplicate prin împrumuturi comerciale, vor genera până la 1,38 miliarde EUR în împrumuturi noi pentru IMM-urile din România.” Banca Europeană de Investiţii (BEI) este banca Uniunii Europene, instituţia de creditare pe termen lung a UE – de altfel, este entitatea cu cel mai mare volum de împrumuturi şi credite din lume. Instituţia oferă finanţare şi expertiză pentru proiecte de investiţii solide şi durabile, care contribuie la promovarea obiectivelor politicii UE. Peste 90% din activitatea BEI vizează Europa, însă Banca sprijină, de asemenea, politicile externe şi de dezvoltare ale UE.