BusinessMagazin

Tag: inghesuia

  • Medic din România: „Sunt în asentimentul domnului Şerban Nicolae. Un corupt nu trebuie să stea într-o cameră 3 pe 3, cu 3 în pat, în igrasie şi mizerie. În astfel de condiţii trebuie să stea un bătrân, un bolnav, un copil instituţionalizat”

    Pe Facebook, medicul Gabriel Diaconu a scris: „Sunt în asentimentul domnului Şerban Nicolae. Un corupt nu trebuie să stea într-o cameră 3 pe 3, cu 3 în pat, în igrasie şi mizerie.

    În astfel de condiţii trebuie să stea un bătrân, un bolnav, un copil instituţionalizat, un sărman naiv al votului la pungă, un edentat, un analfabet, un terchea şi-un berchea, un tânăr mizantrop student la facultate, un vis cu cai verzi pe pereţi, un veşnic doritor de mare, soare etc, eventual pe bani mulţi. Acolo să-i ducem pe oricine, mai puţin pe cei care-şi trăiesc viaţa la fentă.

    Pentru că dacă-i dau crezare domniei sale, şi dacă e să fie dreptate, echitate, demnitate, atunci musai să fie pentru toţi.

    Dacă-i dau gir, atunci gir să fie şi pentru toţi care-au murit prematur îndopaţi cu antibiotice ca ultimă redută în faţa jegului şi-a bacteriei ce creşte numai în rahat.
    Şi dacă-i dau gir, atunci cuminţi să stăm în timp ce diverşi lupi stau de vorbă cu noi despre ce-o să mai mâncăm diseară.

    Nu-i doresc celulă grea nici unui borfaş, băiat de trupă, combinator de ocazie şi întreţinut instituţional. Au simpatia, umorul, pastelul vorbelor făcute stâlci şi-al banilor băgaţi prin plasă. Îi doresc doar să facă un pic de muncă. Muncă adevărată. Muncă la frecat podelele într-un spital al patriei. Muncă la curăţat veceuri prin şcolile neamului. Muncă în cot, la cot, pe coate cu toţi cei care, dimineaţă de dimineaţă, adună gunoaie de prin pubele prea pline de ciolane roase, de măduve supte, de zgârciuri rămase. Cu alte cuvinte, să-şi ducă viaţa un pic (şi) prin vieţile noastre.

    Ăilalţi. Ăia care încă mai muncesc. Încă mai plătesc cinstit, taxă cu taxă. Ăia care nu dorm noaptea de frica somaţiilor. Căci încă n-am ajuns să fim vlădică şi opincă.

    Cititi mai multe pe www.romanibuni.ro

  • Medic din România: „Sunt în asentimentul domnului Şerban Nicolae. Un corupt nu trebuie să stea într-o cameră 3 pe 3, cu 3 în pat, în igrasie şi mizerie. În astfel de condiţii trebuie să stea un bătrân, un bolnav, un copil instituţionalizat”

    Pe Facebook, medicul Gabriel Diaconu a scris: „Sunt în asentimentul domnului Şerban Nicolae. Un corupt nu trebuie să stea într-o cameră 3 pe 3, cu 3 în pat, în igrasie şi mizerie.

    În astfel de condiţii trebuie să stea un bătrân, un bolnav, un copil instituţionalizat, un sărman naiv al votului la pungă, un edentat, un analfabet, un terchea şi-un berchea, un tânăr mizantrop student la facultate, un vis cu cai verzi pe pereţi, un veşnic doritor de mare, soare etc, eventual pe bani mulţi. Acolo să-i ducem pe oricine, mai puţin pe cei care-şi trăiesc viaţa la fentă.

    Pentru că dacă-i dau crezare domniei sale, şi dacă e să fie dreptate, echitate, demnitate, atunci musai să fie pentru toţi.

    Dacă-i dau gir, atunci gir să fie şi pentru toţi care-au murit prematur îndopaţi cu antibiotice ca ultimă redută în faţa jegului şi-a bacteriei ce creşte numai în rahat.
    Şi dacă-i dau gir, atunci cuminţi să stăm în timp ce diverşi lupi stau de vorbă cu noi despre ce-o să mai mâncăm diseară.

    Nu-i doresc celulă grea nici unui borfaş, băiat de trupă, combinator de ocazie şi întreţinut instituţional. Au simpatia, umorul, pastelul vorbelor făcute stâlci şi-al banilor băgaţi prin plasă. Îi doresc doar să facă un pic de muncă. Muncă adevărată. Muncă la frecat podelele într-un spital al patriei. Muncă la curăţat veceuri prin şcolile neamului. Muncă în cot, la cot, pe coate cu toţi cei care, dimineaţă de dimineaţă, adună gunoaie de prin pubele prea pline de ciolane roase, de măduve supte, de zgârciuri rămase. Cu alte cuvinte, să-şi ducă viaţa un pic (şi) prin vieţile noastre.

    Ăilalţi. Ăia care încă mai muncesc. Încă mai plătesc cinstit, taxă cu taxă. Ăia care nu dorm noaptea de frica somaţiilor. Căci încă n-am ajuns să fim vlădică şi opincă.

    Cititi mai multe pe www.romanibuni.ro

  • Românii trăiesc înghesuiţi, în locuinţe deteriorate şi lipsite de confort

    Dintr-un total de 7.470.000 de gospodării, câte există în România, 16% se confruntă cu probleme grave: deteriorări, igrasie, scurgeri şi lumină insuficientă. 40% dintre casele şi blocurile din mediul urban au nevoie de reparaţii, iar 52% dintre acestea sunt considerate urgente. Românii nu trăiesc doar în locuinţe deteriorate, dar şi înghesuiţi. Un procent de 46,5% îşi desfăşoară viaţa în una sau două camere, iar lucrurile stau mai rău în mediul urban, unde procentul ajunge la 57%, relevă în urma unei dezbateri a Forumului Bancar Român

    O altă problemă căreia trebuie să-i facă faţă românii este absenţa confortului locativ: 33,4% (8,5% dintre cei care trăiesc în mediul urban şi 34% dintre cei care trăiesc în mediul rural) nu au grup sanitar, 32% nu au baie sau duş în interiorul locuinţei şi între 3 şi 19% din totalul gospodăriilor sunt afectate de zgomot, poluare şi promiscuitate.

    „De la debutul crizei, în 2008, s-a observat o stagnare în a investi bani pentru îmbunătăţirea locativă. Dar în 2015 s-a întâmplat ceva: a crescut procentul celor care au planuri locative. 68% dintre români vor ca în următorii 5 ani, să facă îmbunătăţiri locative, dintre care 37% vor să le facă în următoarele 12 luni. Românii încep să se gândească la modalităţi de a-şi rezolva problemele ce ţin de locuinţe în viitor, ceea ce înseamnă o restartare a situaţiei locative”, a subliniat şi Petre Dătculescu, directorul IRSOP Market Research & Consulting.

  • Ce spun balcoanele din Bucureşti despre locuitorii Capitalei

    Ce obiecte ţin bucureştenii în balcoane, cum preferă să îşi amenajeze aceste spaţii şi ce activităţi desfăşoară în cadrul acestora sunt câteva din întrebările la care răspunde un studiu desfăşurat între 4 şi 29 aprilie de Cult Market Research împreună cu studenţii practicanţi ai Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială.

     

    Participanţii la studiu au afirmat că obişnuiesc să îşi urmărească vecinii de pe balcon, susţinând că sunt urmăriţi, la rândul lor, de aceştia. Balcoanele bucureştenilor sunt de cele mai multe ori mici, înghesuite, dezorganizate şi mai puţin îngrijite decât celelalte spaţii ale locuinţelor. Balcoanele sunt mai degrabă extensii ale locuinţei, nu spaţii independente ce ar putea fi folosite pentru relaxarea locatarilor. Bucureştenii care au deschis uşa celor care au realizat studiul utilizează balcoanele mai degrabă ca spaţii de depozitare sau de uscare a rufelor. În aceste încăperi se ţin ascunse de ochii curioşilor proviziile de iarnă, produsele de îngrijire a locuinţei şi alte obiecte, cu mai multă personalitate, precum: unelte, biciclete sau narghilele. Uscătoarele de rufe şi dulapurile sunt obiectele cel mai frecvent întâlnite în balcoanele bucureştenilor, acestea având roluri utilitare în cadrul locuinţelor.

    Din vizitele etnografice, cercetarea a scos la iveală patru tipuri de balcoane ce pot fi descoperite în locuinţele din Bucureşti. Balconul ca spaţiu de depozitare este cel mai întâlnit tip, în acest loc fiind adunate obiecte diverse ce pot fi recunoscute rapid. Fratele balconului ”depozit” este balconul dezordonat. Aşa cum îi zice numele, dezordinea este cea care nu îţi permite să identifici cu uşurinţă obiectele depozitate.

    Balconul – spaţiu al relaxării este mai rar întâlnit decât celelalte tipuri, însă odată ce ai intrat în el, privirea îţi este încântată. În interiorul acestor balcoane, fotoliile confortabile şi măsuţele de cafea te invită să iei o binemeritată pauză de relaxare şi să savurezi un ceai sau un pahar de vin la sfârşitul zilei.

    Unii dintre locuitorii capitalei au decis să îşi transforme balconul într-un spaţiu dedicat pasiunii lor, astfel a luat fiinţă categoria balconul – atelier. În aceste spaţii sunt rapid identificate instrumentele şi uneltele ce fac posibile noi creaţii.

    O subcategorie “bonus” este balconul – înghesuit. Unii dintre locuitorii apartamentelor vizitate au menţionat că lipsa spaţiului este principala problemă pentru aceştia. De aceea, indiferent de categoria în care se încadrează balconul bucureştenilor, acesta poate fi identificat ca un balcon înghesuit.

    Balcoanele vizitate sunt spaţii pe care le împart, în medie, trei persoane. Uneori, bucureştenii intervievaţi privesc de la balcon în “curtea vecinului”, dar nu se simt nicicum vinovaţi pentru că vecinii lor fac acelaşi lucru: „Da, da şi din plictiseală mai fac asta, de distracţie şi da, mai ies, mai ies pe balcon dacă e vremea frumoasă, mai fac asta.” (Femeie, 20 de ani). Cu toate că unele dintre obiectele depozitate pe balcon sunt neimportante, acestea continuă să fie păstrate deoarece, cel puţin declarativ, vor fi supuse unor recondiţionări, vor fi refolosite sau vor fi donate: “Am diverse perechi de tenişi şi adidaşi. Mă gândesc, uneori, că poate o să ajung să le donez cuiva care ar putea să le folosească în continuare.” (Bărbat, 19 ani).

    Chiar dacă dezordinea este unul dintre aspectele care îi nemulţumeşte pe participanţii la studiu, ei recunosc că sunt mai degrabă preocupaţi să cureţe alte încăperi ale locuinţei decât balconul: ,,Asta mi se pare o întrebare-capcană, dar voi răspunde! Să zic… de două ori pe an…  maxim… fac curăţenie generală.” (Bărbat, 24 de ani).

    Mai mult decât atât, pentru unii dintre participanţii la studiu, balconul este un spaţiu al riscului. De la balcon pot fi pierdute diverse obiecte din locuinţă precum telecomenzile sau telefoanele mobile. “Când scutură lumea pilotele şi găseşti jos, pe ciment, telecomenzi, multe telecomenzi…. Şi un telefon a căzut odată. S-a făcut praf, ţăndări şi nu a mai putut fi reparat.” (Femeie, 20 de ani)

    Dacă locuitorii intervievaţi şi-ar renova balconul, ei ar opta pentru vopsele în culori neutre, ar aloca sarcinile unor rude sau unor meşteri pricepuţi şi ar investi, în medie, 1000 de lei.

  • American Ultra: o combinaţie ciudată de violenţă, suprarealism şi, pe alocuri, ceva umor

    Deşi prezentat drept comedie, American Ultra este o combinaţie ciudată de violenţă, suprarealism şi, pe alocuri, ceva umor. Nu vă lăsaţi păcăliţi de trailer: toate momentele cât de cât amuzante sunt înghesuite în cele două minute de prezentare a filmului.

    Singura parte bună este interpretarea semnată de Kristen Stewart, care s-a simţit mult mai bine în rolul său decât Jesse Eisenberg. Eisenberg a mai jucat în filme fără prea multă logică, precum Zombieland sau Adventureland, dar în respectivele cazuri a reuşit măcar să fie amuzant; nu este cazul aici.

    Filmul spune povestea lui Mike Howell (Eisenberg), un vânzător de la un supermarket, care suferă de atacuri de panică; ca să scape de ele, Howell umblă aproape tot timpul drogat. Brusc, el se trezeşte vânat de diverşi indivizi şi îşi dă seama că este de fapt un agent secret. Pentru cei care ţin neapărat să vadă filmul, nu o să dezvălui şi alte elemente din scenariu lipsite de logică.

    Scenele de acţiune sunt pline de imagini violente inspirate parcă de filmele lui Tarantino, dar lipsite de inteligenţa regizorală a acestuia.

    American Ultra îi are în distribuţie pe Jesse Eisenberg (The Social Network, Now You See Me, The End Of The Tour), Kristen Stewart (seria Twilight, Clouds of Sils Maria, Still Alice), Connie Britton (Me and Earl and the Dying Girl, This Is Where I Leave You) şi Topher Grace (Interstellar, Too Big To Fail, Valentine’s Day). Regia este semnată de Nima Nourizadeh (este al doilea lungmetraj al său, după Project X), iar scenariul de Max Landis, cunoscut pentru Mr. Right, Me Him Her şi Chronicle.

    Performanţele financiare ale filmului sunt şi ele grăitoare pentru calitatea acestuia: încasări de 15 milioane de dolari faţă de un buget de 28 de milioane.

    În concluzie: American Ultra este pur şi simplu un film ce nu merită vizionat.

    Nota: 4/10

     

  • Barcelona a văzut 
telefoanele viitorului. Cel puţin aşa era planul

    Bogdan Angheluţă, Barcelona

    Lansările de acest an, cel puţin din punctul de vedere al smartphone-urilor, nu au adus prea multe surprize. LG a prezentat noul model din seria Flex, telefonul curbat, alături de mai multe modele din clasa medie. Sony a preferat să pună în evidenţă tableta Z4, promovând în mai mică măsură modelul Aqua M4. Strategia se poate justifica prin faptul că smartphone-ul celor de la Sony nu aduce nimic nou pe piaţă.

     Marii producători, precum Samsung, Intel, Sony sau Huawei, şi-au respectat statutul şi au construit standuri impresionante, amplasate în prima zonă a centrului de conferinţe. Companiile fără o astfel de putere financiară şi start-up-urile s-au mulţumit cu spaţiile rămase; cu toate acestea, organizatorii au încercat să menţină interesul crescut şi pentru aceste zone, programând conferinţe chiar şi în cele mai îndepărtate hale.

     Companiile care vin din urmă şi câştigă tot mai mult teren, precum ZTE, au fost şi cele care au depus cele mai mari eforturi pentru a se remarca. Standul chinezilor a fost impresionant, poate cel mai atrăgător de la Fira Barcelona.

     La începutul congresului atenţia s-a îndreptat către primele hale, unde erau expuse cele mai noi telefoane şi accesorii lansate de producătorii de renume. Printre gadgeturile care au captat atenţia s-au numărat Samsung Galaxy S6 şi S6 Edge, LG G Flex 2, Microsoft Lumia 640, Sony Xperia Aqua M4, HTC One M9, Alcatel OneTouch Idol 3 sau ceasul inteligent LG Watch Urbane.

    În celelalte zone, dinspre capătul complexului, am găsit atât producătorii mai mici, cât şi firmele specializate în soluţii de software. Unele dintre aceste companii, deşi fără să fie cunoscute, au expus produse cel puţin interesante. Spre exemplu, companii precum Sigur sau LockPhone lansau, cel puţin în teorie, unele dintre cele mai sigure telefoane din lume.

    Cei de la Huawei au atras şi ei atenţia prin standul construit şi prin multitudinea de produse afişate. Din păcate însă, produsul cel mai aşteptat al companiei nu a fost de găsit: după lansarea care a avut loc duminică, ceasul inteligent Huawei nu a fost disponibil decât într-o zonă cu acces limitat. Nu acelaşi lucru se poate spune despre ceasul celor de la LG: la  standul companiei, o secţiune întreagă era dedicată acestui produs. Accesoriul inteligent produs de LG a primit recenzii pozitive, fiind primul ceas inteligent care arată aşa cum ar trebui să arate un ceas. Compania a renunţat la designul futuristic adoptat de ceilalţi producători şi a adoptat un model „clasic” de ceas, care poate fi purtat şi alături de haine ceva mai elegante.

  • Cum îşi alungă CFR călătorii. Trenul-căruţă care scoate din minţi pasagerii

    Zeci de oameni circulă zilnic pe ruta Slobozia (Ialomiţa) – Ploieşti Sud (Prahova) înghesuiţi într-un tren insalubru, încet şi foarte vechi. Garnitura a fost repusă reparată şi repusă în circulaţie la începutul anului.

    La capătul liniei 5 din gara Slobozia Veche, de la care pleacă în fiecare zi trenul de Ploieşti, călătorii fac mare gălăgie. Oamenii se înghesuie unii în alţii pentru a prinde loc în cele două vagoane ale garniturii. Cei mai norocoşii au reuşit deja să intre în tren şi s-au aşezat pe locurile de la geam. Alţii privesc neputincioşi şi se încruntă la gândul că vor sta iar în picioare până la destinaţie, adică peste trei ore.

    Citiţi continuarea aici

  • Cum îşi alungă CFR călătorii. Trenul-căruţă care scoate din minţi pasagerii

    Zeci de oameni circulă zilnic pe ruta Slobozia (Ialomiţa) – Ploieşti Sud (Prahova) înghesuiţi într-un tren insalubru, încet şi foarte vechi. Garnitura a fost repusă reparată şi repusă în circulaţie la începutul anului.

    La capătul liniei 5 din gara Slobozia Veche, de la care pleacă în fiecare zi trenul de Ploieşti, călătorii fac mare gălăgie. Oamenii se înghesuie unii în alţii pentru a prinde loc în cele două vagoane ale garniturii. Cei mai norocoşii au reuşit deja să intre în tren şi s-au aşezat pe locurile de la geam. Alţii privesc neputincioşi şi se încruntă la gândul că vor sta iar în picioare până la destinaţie, adică peste trei ore.

    Citiţi continuarea aici