BusinessMagazin

Tag: Hilton

  • Cum se luptă managementul unor branduri precum KFC sau Pizza Hut cu criza forţei de muncă din România

    Astfel, chiar dacă el, de pildă, vine la birou la 7:30, iar cea mai productivă perioadă a zilei este pentru el între 7:30 şi 9:30 (fiindcă oamenii nu sunt la birou atunci), nu îl deranjează ca angajaţii să îşi ia libertatea de a ajunge la birou în funcţie de propriul ritm. „Nu îmi pasă dacă vin la 9, 9:30 sau după 10; avem oameni care vin la birou chiar mai târziu de atât, dar vor fi în continuare la birou la 10 noaptea fiindcă acesta este stilul lor, nu le place să se trezească dimineaţa devreme, dar sunt bucuroşi să lucreze târziu noaptea, este OK.”

    Flexibilitatea programului este un avantaj în restaurantele pe care le conduce. Spune că munca aici se potriveşte stilului de viaţă al fiecărui om, indiferent de etapa în care se află în viaţă; poate fi vorba despre un tânăr student sau o mamă cu un copil care a început şcoala şi vrea să se muleze pe programul lui. Dacă angajaţii vor să lucreze în regim full time, au şi această opţiune. Astfel, este de părere că criza de personal poate fi gestionată prin crearea mediului de muncă potrivit, în care oamenii să se simtă confortabil, respectaţi, să simtă că au putere, că există oportunităţi. „Dacă poţi să creezi acces la oportunitate, indiferent că este vorba despre creştere, de a învăţa lucruri noi, despre a-ţi asuma responsabilităţile asupra unui nou proiect – dacă eşti un lider care face toate acestea, nu faci o treabă foarte rea.”

    În mod evident, şi remuneraţia este importantă, iar salariul este satisfăcător, din punctul lui de vedere; bonusurile de performanţă sunt de asemenea un stimulent oferit de companie. „Oamenii nu părăsesc un loc de muncă din cauza salariului. Când pleci la un alt job te duci şi pentru că vrei mai mulţi bani, dar, în general, pleci fiindcă eşti supărat din cauza a ceva, fie că este vorba despre faptul că şeful tău se poartă rău cu tine, că este un mediu neplăcut la locul de muncă. Aşadar, cred că misiunea noastră este să încercăm să creăm o atmosferă în care oamenii să se bucure de muncă.” Unul dintre programele desfăşurate de firmele din grup pentru a stimula angajarea este referinţa unui prieten; spune că programul nu a fost creat neapărat pentru creşterea numărului de angajaţi, ci pentru a îmbunătăţi atmosfera de la locul de muncă. „Dacă un prieten al unui angajat vine să lucreze pentru noi, persoana care face referinţa primeşte un bonus – dar nu acesta este motivul pentru care facem asta. Ne gândim la faptul că dacă ai prieteni care lucrează împreună, mediul din acel loc va fi unul mult mai plăcut. Unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat în anii pe care i-am petrecut în industrie este că dacă-ţi tratezi echipa cum trebuie, corect, corespunzător, ei îşi vor trata clienţii bine.”

  • Cum a ajuns Mark Hilton să conducă în România afacerile brandurilor KFC, Pizza Hut şi Taco Bell

    A studiat management hotelier şi de catering la Oxford Brookes (1983-1987) şi şi-a început pregătirea profesională încă din perioada vacanţelor de vară din studenţie. A lucrat în hoteluri, baruri şi restaurante, astfel că a descoperit de la o vârstă fragedă că acesta este domeniul care îi place. A fost repartizat în anul final al studiilor, de practică, la hotelul Sheraton din aeroportul Heathrow, o altă experienţă despre care îşi aminteşte amuzat: „Îi cazam pe oameni după 11 noaptea, după toate întârzierile de avion”.

    Teza sa de absolvire a vizat Teoria şi Practica Achiziţiilor, astfel că parcursul lui profesional a luat o turnură în această direcţie, chiar dacă îşi imagina că după absolvire va începe să lucreze direct în sectorul ospitalităţii. I s-a oferit un post în cadrul Ford, într-un program de graduate training în departamentul de achiziţii. „Oamenii care mă cunosc ştiu că nu mă prea pricep la motoare de maşini şi tehnologie, dar m-am trezit într-un post în care cumpăram diverse piese pentru vehicule, în contextul în care Ford avea un program de training pentru absolvenţi foarte cunoscut în Regatul Unit.” A lucrat acolo timp de câţiva ani şi apoi, după ce a văzut o reclamă într-unul din ziarele locale, a aplicat pentru un loc de muncă în compania care deţinea hotelurile Hilton. Astfel, parcursul său profesional a fost totuşi influenţat de grupul hotelier care poartă acelaşi nume cu el: s-a angajat în cadrul Ladbroke Group, compania care deţine hotelurile Hilton. „Aşadar, m-am găsit lucrând cu Hilton, cumpărând ce numim noi FF&E – Fixtures, Fittings & Equipments –, televizoarele, mobilier – totul, în afară de mâncare.”

    Îşi aminteşte că la vremea aceea avea în jur de 20 de ani şi în momentul în care se recomanda la recepţia hotelurilor, solicitând o întâlnire cu directorul general, era imediat primit când reprezentanţii hotelului îi auzeau numele. „Le spuneam că sunt dl Hilton şi aveau tendinţa să creadă că sunt mult mai important decât eram de fapt”. În 1994, Mark Hilton a fost recrutat de PepsiCo pentru o funcţie în divizia de achiziţii a companiei. Datorită experienţei sale anterioare, a devenit responsabil de achiziţia echipamentelor pentru Pizza Hut şi KFC în regiunea Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. „Mi-am petrecut o bună parte din timp călătorind în Europa şi Orientul Mijlociu, vorbind cu reprezentanţii afacerilor respective despre cât de multe cuptoare sau cartofi pentru prăjit vor să cumpere.”

    A urmat apoi o perioadă de şase luni de muncă pentru un proiect în Asia axat pe punerea bazelor unui lanţ de aprovizionare pe continentul asiatic. După ce proiectul s-a încheiat, i s-au oferit două posturi: primul, să conducă lanţul de aprovizionare pentru brandurile Yum! în Asia, iar al doilea, aceeaşi poziţie în Polonia. După ce s-a consultat cu soţia sa, a ales Polonia, şi a deţinut acest rol în 1997 şi 1998. După ce businessul respectiv a fost vândut francizatului din Polonia, s-a mutat în Regatul Unit, unde a avut mai multe roluri regionale în cadrul Yum!, conducând diferite zone. Următorul pas a fost tot în regiune: în 1999, a devenit franchise executive director pentru Yum! Restaurants International, cu responsabilităţi la nivelul Europei Centrale şi de Est; de altfel, în această perioadă a făcut şi primele sale vizite în România. Cel mai recent rol în cadrul Yum!, holdingul care deţine brandurile KFC şi Pizza Hut, a fost de chief operating officer, din 2006, timp de patru ani înainte să plece spre România. „Conduceam un business de aproximativ 2 miliarde de dolari, în peste 27 de ţări, cu branduri precum KFC, Pizza Hut, Taco Bell, dar şi altele – Long John Silver, restaurant de fish & chips, de pildă.” În această poziţie lucra cu francizaţii şi avea rolul de a-i ajuta să crească afacerile.

    „Pe parcursul carierei mele, am avut o educaţie corporate în business; lucram cu antreprenori din toată Europa – am fost norocos să am posibilitatea să înţeleg cum gândeau antreprenorii, cum îşi cresc afacerile, care sunt diferenţele între lumea corporate şi lumea antreprenorială. A fost o etapă educaţională pentru mine să înţeleg diferenţele între afaceri, ambii vor să facă businessurile să meargă mai departe, din perspective diferite.” A avut acest rol timp de patru ani, până în 2010, când a plecat pentru a pune bazele propriei firme de consultanţă împreună cu un partener italian. Hilton explică numele companiei lui: în traducere, acesta înseamnă „seminţe de rodie” şi în mai multe culturi rodia este văzută ca un simbol al creşterii, prosperităţii şi al învăţatului, astfel că a fost naturală folosirea acestui nume – Kikkirossi – pentru numele companiei de consultanţă. „Este fascinant ce pot face numele: îi determina pe oameni să aleagă Kikkirossi în detrimentul altor firme de consultanţă.”

    Între timp, avusese mai multe discuţii cu Lucian Vlad, fondatorul şi proprietarul businessului KFC şi Pizza Hut pe piaţa românească. Îl cunoştea din 1998, de la prima vizită a sa în România, în perioada în care lucra încă în Polonia şi avea responsabilităţi regionale. De altfel, una dintre primele sale vizite din acel rol regional le avusese în România, unde a fost puternic impresionat de o experienţă de la restaurantul Pizza Hut de la Universitate din Capitală, unul dintre primele deschise în România şi de care îşi aduce aminte şi acum în detaliu. „Am fost servit de o chelneriţă în mod fantastic: tot ce am vrut de la acea călătorie era să o pun într-o sticlă, să o iau înapoi în Polonia şi să le spun angajaţilor de acolo că acesta înseamnă serviciu pentru clienţi.” Chiar dacă businessul din Polonia mergea foarte bine şi existau oameni foarte buni care lucrau în organizaţie, obişnuiau să cheltuiască mii de euro – sume imense pe vremea aceea – pe programele de training pentru angajaţi. De altfel, şi această amintire a cântărit în luarea deciziei de a veni în România, alături de atitudinea persuasivă a lui Lucian Vlad, atunci când i-a propus să preia frâiele afacerii de aici. „Al doilea motiv a fost Lucian – el este un om foarte carismatic, care inspiră, este un privilegiu că l-am cunoscut şi că am învăţat atât de multe de la el”, descrie Hilton relaţia construită cu unul dintre acţionarii Sphera Franchise Group.

    A acceptat treptat noul rol – lucrând cu întreruperi pentru businessul din România – în decembrie 2010. Şi-a luat angajamentul total faţă de acesta în septembrie 2011, când s-a alăturat, în calitate de CEO, societăţilor din România care operau francizele Pizza Hut şi KFC, respectiv American Restaurants System şi U.S. Food Network, poziţie pe care o ocupă acum în cadrul Sphera Franchise Group. „Când am părăsit Yum!, credeam că o să mă concentrez pe propriul business şi nu am anticipat că voi lucra pentru altcineva. Atunci când Lucian m-a abordat, gândul meu iniţial a fost: în niciun caz, iar al doilea: ar putea fi cu adevărat interesant să stau de cealaltă parte a mesei, ca francizat, să vorbesc cu francizorul.

    După 17 ani în care am lucrat pentru acesta, a devenit interesantă opţiunea de a prelua rolul francizatului.” Spune că o lecţie importantă pe care a primit-o a fost să nu judece o carte după coperţi: „Atunci când m-am alăturat acestui business în România, ţara, ca majoritatea lumii, începea să iasă din recesiune; m-am alăturat acestui business gândindu-mă că vor exista probleme şi percepţia mea a fost greşită – businessul era într-o stare foarte bună – da, se lupta, dar fundaţia era solidă, aveau oameni excepţionali, produse grozave, locurile construite erau unele dintre cele mai bune KFC şi Pizza Hut din lume. Oamenii care lucrau în acestea nu trecuseră printr-o recesiune anterior şi nu ştiau cum să o gestioneze; astfel, percepţia mea era greşită – mi-am spus să nu mă arunc în decizii pripite, ci mi-am propus să învăţ, să ascult.”

     

     

     

  • Sfaturi pentru tineri manageri de la Mark Hilton, CEO Sphera Franchise Group

  • Cum şi-a început cariera Mark Hilton, executivul care conduce afacerile KFC, Pizza Hut şi Taco Bell pe piaţa locală

    Acesta a fost şi principalul obiectiv al mandatului său început în urmă cu şase ani în România, când a acceptat să treacă din postura de reprezentant al francizorului în cea de dezvoltator al francizatului pentru expansiunea pe piaţa locală a unor branduri globale precum KFC şi Pizza Hut.

    Mark Hilton, CEO-ul Sphera Franchise Group, îşi începe discursul în cadrul evenimentului Meet the CEO glumind pe tema faptului că nu are nicio legătură cu familia Hilton, care stă în spatele unuia dintre cele mai puternice branduri globale din HoReCa. Îşi clarifică apoi originile: „Sunt britanic, de fapt – galez; pentru galezi, este o diferenţă destul de mare”. Hilton a crescut într-un oraş de coastă din Regatul Unit, în apropierea mării şi cu munţii în spate, loc pe care îl descrie drept fantastic pentru un copil, dar pentru un adolescent, „îngrozitor, fiindcă tot ce aveam în zonă erau oile şi nimic altceva”.

    A studiat management hotelier şi de catering la Oxford Brookes (1983-1987) şi şi-a început pregătirea profesională încă din perioada vacanţelor de vară din studenţie. A lucrat în hoteluri, baruri şi restaurante, astfel că a descoperit de la o vârstă fragedă că acesta este domeniul care îi place. A fost repartizat în anul final al studiilor, de practică, la hotelul Sheraton din aeroportul Heathrow, o altă experienţă despre care îşi aminteşte amuzat: „Îi cazam pe oameni după 11 noaptea, după toate întârzierile de avion”.

    Teza sa de absolvire a vizat Teoria şi Practica Achiziţiilor, astfel că parcursul lui profesional a luat o turnură în această direcţie, chiar dacă îşi imagina că după absolvire va începe să lucreze direct în sectorul ospitalităţii. I s-a oferit un post în cadrul Ford, într-un program de graduate training în departamentul de achiziţii. „Oamenii care mă cunosc ştiu că nu mă prea pricep la motoare de maşini şi tehnologie, dar m-am trezit într-un post în care cumpăram diverse piese pentru vehicule, în contextul în care Ford avea un program de training pentru absolvenţi foarte cunoscut în Regatul Unit.” A lucrat acolo timp de câţiva ani şi apoi, după ce a văzut o reclamă într-unul din ziarele locale, a aplicat pentru un loc de muncă în compania care deţinea hotelurile Hilton. Astfel, parcursul său profesional a fost totuşi influenţat de grupul hotelier care poartă acelaşi nume cu el: s-a angajat în cadrul Ladbroke Group, compania care deţine hotelurile Hilton. „Aşadar, m-am găsit lucrând cu Hilton, cumpărând ce numim noi FF&E – Fixtures, Fittings & Equipments –, televizoarele, mobilier – totul, în afară de mâncare.”

    Îşi aminteşte că la vremea aceea avea în jur de 20 de ani şi în momentul în care se recomanda la recepţia hotelurilor, solicitând o întâlnire cu directorul general, era imediat primit când reprezentanţii hotelului îi auzeau numele. „Le spuneam că sunt dl Hilton şi aveau tendinţa să creadă că sunt mult mai important decât eram de fapt”. În 1994, Mark Hilton a fost recrutat de PepsiCo pentru o funcţie în divizia de achiziţii a companiei. Datorită experienţei sale anterioare, a devenit responsabil de achiziţia echipamentelor pentru Pizza Hut şi KFC în regiunea Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. „Mi-am petrecut o bună parte din timp călătorind în Europa şi Orientul Mijlociu, vorbind cu reprezentanţii afacerilor respective despre cât de multe cuptoare sau cartofi pentru prăjit vor să cumpere.”

    A urmat apoi o perioadă de şase luni de muncă pentru un proiect în Asia axat pe punerea bazelor unui lanţ de aprovizionare pe continentul asiatic. După ce proiectul s-a încheiat, i s-au oferit două posturi: primul, să conducă lanţul de aprovizionare pentru brandurile Yum! în Asia, iar al doilea, aceeaşi poziţie în Polonia. După ce s-a consultat cu soţia sa, a ales Polonia, şi a deţinut acest rol în 1997 şi 1998. După ce businessul respectiv a fost vândut francizatului din Polonia, s-a mutat în Regatul Unit, unde a avut mai multe roluri regionale în cadrul Yum!, conducând diferite zone. Următorul pas a fost tot în regiune: în 1999, a devenit franchise executive director pentru Yum! Restaurants International, cu responsabilităţi la nivelul Europei Centrale şi de Est; de altfel, în această perioadă a făcut şi primele sale vizite în România. Cel mai recent rol în cadrul Yum!, holdingul care deţine brandurile KFC şi Pizza Hut, a fost de chief operating officer, din 2006, timp de patru ani înainte să plece spre România. „Conduceam un business de aproximativ 2 miliarde de dolari, în peste 27 de ţări, cu branduri precum KFC, Pizza Hut, Taco Bell, dar şi altele – Long John Silver, restaurant de fish & chips, de pildă.” În această poziţie lucra cu francizaţii şi avea rolul de a-i ajuta să crească afacerile.

    „Pe parcursul carierei mele, am avut o educaţie corporate în business; lucram cu antreprenori din toată Europa – am fost norocos să am posibilitatea să înţeleg cum gândeau antreprenorii, cum îşi cresc afacerile, care sunt diferenţele între lumea corporate şi lumea antreprenorială. A fost o etapă educaţională pentru mine să înţeleg diferenţele între afaceri, ambii vor să facă businessurile să meargă mai departe, din perspective diferite.” A avut acest rol timp de patru ani, până în 2010, când a plecat pentru a pune bazele propriei firme de consultanţă împreună cu un partener italian. Hilton explică numele companiei lui: în traducere, acesta înseamnă „seminţe de rodie” şi în mai multe culturi rodia este văzută ca un simbol al creşterii, prosperităţii şi al învăţatului, astfel că a fost naturală folosirea acestui nume – Kikkirossi – pentru numele companiei de consultanţă. „Este fascinant ce pot face numele: îi determina pe oameni să aleagă Kikkirossi în detrimentul altor firme de consultanţă.”

    Între timp, avusese mai multe discuţii cu Lucian Vlad, fondatorul şi proprietarul businessului KFC şi Pizza Hut pe piaţa românească. Îl cunoştea din 1998, de la prima vizită a sa în România, în perioada în care lucra încă în Polonia şi avea responsabilităţi regionale. De altfel, una dintre primele sale vizite din acel rol regional le avusese în România, unde a fost puternic impresionat de o experienţă de la restaurantul Pizza Hut de la Universitate din Capitală, unul dintre primele deschise în România şi de care îşi aduce aminte şi acum în detaliu. „Am fost servit de o chelneriţă în mod fantastic: tot ce am vrut de la acea călătorie era să o pun într-o sticlă, să o iau înapoi în Polonia şi să le spun angajaţilor de acolo că acesta înseamnă serviciu pentru clienţi.” Chiar dacă businessul din Polonia mergea foarte bine şi existau oameni foarte buni care lucrau în organizaţie, obişnuiau să cheltuiască mii de euro – sume imense pe vremea aceea – pe programele de training pentru angajaţi. De altfel, şi această amintire a cântărit în luarea deciziei de a veni în România, alături de atitudinea persuasivă a lui Lucian Vlad, atunci când i-a propus să preia frâiele afacerii de aici. „Al doilea motiv a fost Lucian – el este un om foarte carismatic, care inspiră, este un privilegiu că l-am cunoscut şi că am învăţat atât de multe de la el”, descrie Hilton relaţia construită cu unul dintre acţionarii Sphera Franchise Group.

  • DoubleTree by Hilton intră în Cluj-Napoca printr-o investiţie de 1 milion de euro – FOTO

    Conversia hotelului a însemnat renovarea totală sau parţială a tuturor spaţiilor din hotel, astfel încât facilităţile şi serviciile oferite oaspeţilor, să se alinieze standardelor impuse de brandul internaţional. Practic, toate cele 40 de camere din aripa estică a hotelului au fost renovate în totalitate, iar în restul de 44 de camere din aripa vestică a hotelului s-au adus îmbunătăţiri semnificative.

    Renovări generale s-au efectuat şi în Restaurantul Marco Polo, Recepţia hotelului şi în sălile de evenimente Venezia şi Beijing. Zona de relaxare Salute Per Aqua şi sala de evenimente Ballroom s-au bucurat, de asemenea, de renovări majore.

    Investiţia totală pentru renovarea hotelului s-a ridicat la peste 1 milion de euro.

    Deţinut şi gestionat de SC Transylvania Trek SRL , DoubleTree by Hilton Cluj – City Plaza este situat pe strada Sindicatelor, nr. 9-13, la doar 8 km de Aeroportul Internaţional Avram Iancu.

    DoubleTree by Hilton este un portofoliu global, care înregistrează o creştere rapidă, cuprinzând peste 500 de hoteluri de lux, care pun la dispoziţia clienţilor peste 119,000 de camere în oraşe de tranzit, zone metropolitane şi destinaţii de vacanţă, răspândite pe şase continente.

  • Un business în construcţie continuă

    „2016 a fost per ansamblu cel mai bun an de după criză, iar în ce priveşte cifra de afaceri a fost cel mai bun de până acum. Noi am obţinut o cifră de afaceri de 2,5 milioane de euro. Totuşi, ne aşteptăm ca şi în acest an trendul ascendent să continue, motiv pentru care ne-am bugetat un nou avans de 15-20%”, povesteşte Florin Popa, antreprenorul care în 2006 punea bazele companiei de project management şi consultanţă în construcţii Vitalis Consulting. El pornea la drum cu un prieten care îi este şi astăzi asociat.

    Businessul principal al Vitalis Consulting se axează pe management de proiect, însă compania oferă şi servicii secundare precum project monitor, dirigenţie de şantier şi audit tehnic. „Nu facem însă proiectare, pentru că noi considerăm că ar fi un conflict de interese. Ce facem este project management pur”, povesteşte antreprenorul. Astăzi, compania Vitalis Consulting are 70 de project manageri şi şefi de şantier, cu circa 15 mai mulţi decât în urmă cu un an. Creşterea a venit odată cu dezvoltarea pieţei şi, în consecinţă, cu evoluţia companiei, care ar urma să ajungă în acest an la afaceri de circa 3 milioane de euro.

    „Creştem odată cu piaţa. În ceea ce priveşte project managerii, numărul lor se măreşte odată cu afacerea. În funcţie de mărimea unui proiect, putem avea un om dedicat sau el se poate împărţi să coordoneze două contracte.” A face management de proiect înseamnă să îl coordonezi încă din faza de alegere a arhitectului. Apoi, trebuie urmărite proiectarea şi autorizarea acestuia, iar când proiectarea este gata trebuie organizată o licitaţie pentru antreprenorul general. Tot managerul de proiect este cel care sfătuieşte dezvoltatorul ce tip de contract de antrepriză generală să semneze, iar apoi urmăreşte în detaliu lucrările de construcţie. Project managerul este tot timpul atent la bugete, iar în final este responsabil să predea proiectul la cheie, povestea Florin Popa anterior. În ceea ce priveşte celelalte servicii secundare pe care compania le oferă, a face project monitor înseamnă că o bancă acordă un credit către un dezvoltator imobiliar şi angajează Vitalis Consulting să se asigure că sunt ţinute sub control costurile, iar banii merg unde trebuie. Diriginţia de şantier este o cerinţă a legii, astfel că fiecare construcţie trebuie să aibă un diriginte care este responsabil cu calitatea în construcţii. Un alt serviciu oferit este auditul tehnic, astfel că dacă un investitor vrea să cumpere o clădire, el angajează o companie să o auditeze.

    Compania Vitalis Consulting a ajuns în cei 11 ani de istorie la un portofoliu de circa 250 de clienţi cu proiecte evaluate la peste 1,5 mld. euro. Un total de 3,2 milioane de metri pătraţi.

    „Anul trecut, la fel ca şi în acest an am avut creşteri pe toate segmentele de piaţă, motoarele pentru noi fiind piaţa de birouri, retailul şi hotelăria.” În prezent, compania lucrează la peste 30 de proiecte, printre ele numărându-se hotelul Hilton Garden Inn din centrul istoric al Capitalei, clădirea de birouri a Q-Fort din Pieleşti, Dolj, sau centrul comercial Râmnicu Vâlcea Shopping City din oraşul cu acelaşi nume. „Lucrăm la peste 30 de proiecte în acest moment, pe toate segmentele de piaţă.”

    Florin Popa spune că în piaţă au apărut şi jucători noi care au decis să ridice proiecte de la zero, dar creşterea a venit şi de la investorii deja existenţi, care fie au dezvoltat proiecte noi, fie au extins unele deja existente.

    „Totuşi, putem observa şi că mâna de lucru s-a scumpit cu 10-15% în ultimul an. Creşterea aceasta conduce la urcarea preţurilor din piaţă, respectiv a costului de construcţie şi deci şi a preţului final la consumator sau client. Plusuri vin şi din scumpirea cu 7-8% a materiilor prime.” Fierul, spre exemplu, a avut o crşetere chiar mai puternică. Există astfel o presiune pe preţ, presiune ce se simte pe întregul lanţ.

    „Pe noi nu ne afectează foarte mult însă direct. Totuşi noi depindem de piaţă, care la rândul său este influenţată de factorii interni şi externi.” Activitatea Vitalis Consulting este concentrată pe România, piaţa-mamă a afaerii. Totuşi, compania a mers cu clienţii deja existenţi şi peste graniţă, la cererea acestora. Astfel, Vitalis Consulting coordonează în prezent şi construcţia a trei hoteluri la Londra, investitorul fiind grupul israelian Red See Group. În septembrie 2014, Vitalis Consulting a început simultan două proiecte: Riverbank Park Plaza Hotel (394 camere) şi Hercules House Park Plaza Hotel (494 camere), care vor fi livrate la sârşitul anului 2017.

    În iunie 2015, Vitalis a fost contractată pentru lucrările de extindere a celui de-al treilea hotel din Londra, Club A40, ce totalizează 212 camere. Clientul este acelaşi, Red Sea Group.

    „Dacă nu avem o cerinţă clară, un proiect concret în afara ţării, noi nu mergem. Ce am observat însă este că în industria noastră fidelizarea clienţilor joacă un rol foarte important. Astfel că recurenţa este foate mare.” Circa 70-80% dintre clienţi se întorc şi nu mai organizează licitaţie, ci lucrează cu Vitalis Consulting pe baza experienţei anterioare. Şi în cazul celor care fac pitch-uri, fie să testeze preţul, fie să analizeze oferte, dacă nu sunt mulţumiţi de o companie cu care au lucrat anterior pe management de proiect, a doua oară nu o mai cheamă la licitaţie.

    Cea mai dificilă perioadă, povesteşte antreprenorul, a fost 2009-2012, marcată de o criză acută pe piaţa construcţiilor. Băncile au îngheţat creditarea, investitorii au blocat investiţiile şi ani de zile piaţa construcţiilor a fost în stand-by. Nimic nu mai amintea de anii de boom când blocurile se ridicau văzând cu ochii, clădirile de birouri apăreau „ca ciupercile după ploaie”, iar mallurile se îngrămădeau la start.

    „Totuşi, noi am reuşit să ne creăm o nişă şi să ne dezvoltăm chiar şi în această perioadă, câştigând cotă de piaţă”, sumarizează anii de criză Florin Popa. A venit însă 2015, un an în care consumul intern a dat primele semne reale de revenire, iar toţi ceilalţi indicatori economici au pus România din nou pe radarele investitorilor. Piaţa construcţiilor a primit şi ea o gură de aer proaspăt şi a început să îşi revină. Businessul Vitalis Consulting, deşi crescuse şi până atunci, s-a dezvoltat mai alert.

    Florin Popa avea 26 de ani când a decis să facă primii paşi către antreprenoriat şi era absolvent al Facultăţii de Construcţii Civile de circa doi ani. Încă din timpul facultăţii, s-a angajat la o firmă internaţională de consultanţă în construcţii, Gleeds, care la momentul acela avea o echipă formată din foarte mulţi expaţi. A fost assistant project manager timp de un an şi jumătate, iar în 2005 a decis să plece. S-a angajat apoi ca project manager pentru firma de amenajări interioare COS, însă la scurtă vreme după aceea a decis să îşi lanseze propriul business şi a fondat Vitalis Consulting.

    La momentul acela, piaţa de construcţii era în plin boom, însă piaţa adiacentă, de consultanţă în construcţii, nu era foarte bine conturată. Dezvoltatori imobiliari preferau atunci să aibă manageri de proiect in house, pentru că voiau să construiască mai ieftin şi să termine repede. Acum însă piaţa este mai matură.

    Primul client al Vitalis Consulting a fost HP. A fost vorba de amenajarea proiectului Novo Park din Pipera, mai exact de faza unu, ce măsura 1.500 de metri pătraţi. După ce a fost finalizat acest proiect, au fost preluate şi celelalte faze, în total 11.000 mp. Totuşi, cel mai important proiect de până acum al companiei de consultanţă este Globalworth Tower (fostul Bucharest One), ridicat de Globalworth Asset Managers în zona metroului Aurel Vlaicu. Acesta măsoară peste 58.000 şi este a doua cea mai înaltă clădire de birouri din Bucureşti după Sky Tower, cu circa 30 de etaje.

  • Studiul unor cercetătări unguri pe un cadavru demonstrează în ce pericol suntem cu toţii

    György Buzsáki de la Universitatea New York (NYU) a arătat un diapozitiv care a stârnit controverse la Grand Ballroom din New York Midtown Hilton în cadrul reuniunii anuale a Societăţii Neuroştiinţifice Cognitive.

    Informaţiile prezentate de Buzsáki includeau imagini dezgustătoare ale unui cadavru uman, cu mai mult de 200 de electrozi introduşi în creier, dar şi rezultatul experimentului său – ce a detectat el prin acei electrozi sau ceea ce nu au reuşit să detecteze.

    Vezi aici ce au aflat ungurii şi cum descoperirea lor arată la ce pericole suntem expuşi!

  • Acesta a fost desemnat cel mai bun hotel din România

    Hotelul a fost desemnat cel mai bun hotel din România la cea de-a 23-a ediţie a premiilor World Travel Awards Europe de către un juriu format din experţi internaţionali în industrie, potrivit unui anunţ al companiei. Hotelul a mai primit această distincţie şi în anii anteriori, respectiv în 2014, 2006, 2005 şi 2004.

    Începând  cu anul 2017, lantul va iniţia un proces de renovare completă a camerelor, un proces ce se va derula pe o perioadă de 3 ani, dar va demara şi lucrările de proiectare pentru un corp nou de hotel cu aproximativ 70 de camere in spatele actualului hotel, precum şi a unei săli de conferinţe de 900 m².

    Vedeţi AICI care a fost desemnat cel mai bun hotel din România

  • Acest hotel a fost desemnat ca fiind cel mai bun din România

    Hotelul Athenée Palace Hilton a fost desemnat cel mai bun hotel din România la cea de-a 23-a ediţie a premiilor World Travel Awards Europe de către un juriu format din experţi internaţionali în industrie, potrivit unui anunţ al companiei. Hotelul a mai primit această distincţie şi în anii anteriori, respectiv în 2014, 2006, 2005 şi 2004.

    Începând  cu anul 2017, ANA Hotels va iniţia un proces de renovare completă a camerelor Athénée Palace Hilton, un proces ce se va derula pe o perioadă de 3 ani, dar va demara şi lucrările de proiectare pentru un corp nou de hotel cu aproximativ 70 de camere in spatele actualului Athénée Palace Hilton, precum şi a unei săli de conferinţe de 900 m².

    Ana Hotels este una dintre cele mai mari companii de ospitalitate din România dupa cifra de afaceri, cu şapte proprietăţi in Bucureşti, Poiana Braşov, Eforie Nord. Compania, fondată de George Copos, este prezentă de 20 de ani pe piaţa românească. Compania a incheiat anul 2015 cu o cifră de afaceri de 28,3 milioane Euro.

  • Acest hotel a fost desemnat ca fiind cel mai bun din România

    Hotelul Athenée Palace Hilton a fost desemnat cel mai bun hotel din România la cea de-a 23-a ediţie a premiilor World Travel Awards Europe de către un juriu format din experţi internaţionali în industrie, potrivit unui anunţ al companiei. Hotelul a mai primit această distincţie şi în anii anteriori, respectiv în 2014, 2006, 2005 şi 2004.

    Începând  cu anul 2017, ANA Hotels va iniţia un proces de renovare completă a camerelor Athénée Palace Hilton, un proces ce se va derula pe o perioadă de 3 ani, dar va demara şi lucrările de proiectare pentru un corp nou de hotel cu aproximativ 70 de camere in spatele actualului Athénée Palace Hilton, precum şi a unei săli de conferinţe de 900 m².

    Ana Hotels este una dintre cele mai mari companii de ospitalitate din România dupa cifra de afaceri, cu şapte proprietăţi in Bucureşti, Poiana Braşov, Eforie Nord. Compania, fondată de George Copos, este prezentă de 20 de ani pe piaţa românească. Compania a incheiat anul 2015 cu o cifră de afaceri de 28,3 milioane Euro.