BusinessMagazin

Tag: grau

  • Studiu: Exporturile de grâu din România au fost situate, în ultimii 4 ani, la nivele cuprinse între 36% şi 50% din producţia totală

    Exporturile de grâu din România au fost situate, în ultimii 4 ani, la nivele cuprinse între 36% şi 50% din producţia totală, înregistrându-se un excedent semnificativ al producţiei de grâu în comparaţie cu nivelul consumului intern, potrivit rezultatelor unui studiu privind exporturile de cereale din România, realizat de compania independentă de consultanţă Alinda Bănică Business Consultancy.

    „Chiar dacă nivelul capacitaţii depozitelor poate, în teorie, să acopere mare parte a producţiei de cereale, acestea nu sunt distribuite în funcţie de producţiile obţinute, fapt ce conduce la transferul anumitor cantităţi suplimentare direct către export. Nu toate depozitele pot asigura condiţii de păstrare corespunzătoare, fapt ce conduce,  de asemenea, la transferul acestora către export, cu precădere din zona de sud şi vest a ţării unde se înregistrează cele mai mari producţii. O parte importantă a capacitaţilor de depozitare aparţine traderilor internaţionali de cereale, care sunt racordaţi puternic la piaţa internaţională şi vând cantităţi impresionante exclusiv pe baze economice, la preţul cel mai bun, de obicei la export”, adaugă Alinda Bănică, Principal Consultant în cadrul Alinda Bănică Business Consultancy. Nivelul capacitaţii de depozitare, de aproxivativ 29 de milioane de tone în întreaga ţară, poate, în teorie, să acopere mare parte a producţiei de cereale, 25-27 milioane de tone anual, potrivit acesteia.

    Variaţiile semnificative cu privire la nivelul exportului au fost generate şi de calitatea producţiei de grâu, în anumiţi ani existând cantităţi nepanificabile, fapt ce a condus la un transfer către consumul destinat animalelor.

    În 2021, România a exportat cereale în valoare de peste 3,5 miliarde de euro, confom datelor de la INS. Datele Eurostat arată că producţia de grâu în România, în 2022, se va situa puţin peste 10 milioane de tone, în scădere cu aproximativ 10% – maximum 15% faţă de nivelul anului 2021. Însă, condiţiile climatice nefavorabile au redus din optimismul fermierilor. Totuşi, Alinda Bănică susţine că o criză de ofertă privitoare la grâu este puţin probabilă în ţară în acest an, în ciuda unei scăderi a producţiei.

    „Analiza noastră arată că o criză de ofertă privitoare la grâu este puţin probabilă în România, având în vedere nivelul ofertei cu mult superior cererii interne. Avem însă nevoie de continuarea investiţiilor în ceea ce priveşte prelucrarea materiilor prime, inclusiv a grâului. Înfiinţarea de facilităţi de producţie ar putea conduce la o ofertă suplimentară la nivelul produselor procesate, pentru care cererea nu este total acoperită din producţia internă”, a afirmat Alinda Bănică.

    La o analiză în istoric a exporturilor şi importurilor de produse agricole, cu focus pe top 10 sectoare, în ultimii 3 ani, se observă că exportul de cereale s-a situat pe locul 6 în total exporturi în 2020 (la 18% din valoarea exporturilor de maşini, aparate şi echipamente electrice), pe locul 6 în 2019 şi pe locul 8 în 2018. În nici unul dintre anii analizaţi de compania de consultanţă Alinda Bănică Business Consultancy, importurile de orice tip de hrană nu au intrat în top 10.

    Sectorul agroalimentar a ocupat, în 2021, locul 4 în top sectoare de export, cu o sumă de 1,5 miliarde de dolari, la jumătate din exportul de electronice pe care îl face România, ocupantul locului 1 în top sectoare de export, cu o valoare de 3,1 miliade de dolari, arată o analiză a datelor din 2021, valabile la data de astăzi, iulie 2022.  

    Spre comparaţie, în Ungaria, sectorul agrifood ocupă locul 7 în top 10 sectoare de export, cu o valoare de 1,3 miliarde de dolari, iar în Bulgaria, sectorul agrifood ocupă locul 3, cu o valoare de 1,1 miliarde de dolari, potrivit studiului.  

    „În opinia noastră, cantitatea suplimentară existentă la nivelul producţiei faţă de nivelul cererii nu va antrena o scădere a preţului, ci un transfer al cantităţilor excedentare pe pieţele externe. Există însă şi posibilitatea unei uşoare scăderi a preţului în cazul în care, ca efect al supraîncărcării infrastructurii logistice cu transporturi din Ucraina, ar fi îngreunate exporturile şi, prin urmare, ar apărea necesitatea vânzării produselor pe piaţa internă”, conchide Alinda Bănică.

    Analiza realizată de compania independentă de consultanţă Alinda Bănică Business Consultancy este bazată pe date ale Institutului Naţional de Statistică, Allianz Trade, EU Data şi nu şi-a propus să fie un studiu exhaustiv pe această temă. Alinda Bănică Business Consultancy a fost înfiinţată în urmă cu 15 ani de către Alinda Bănică, antreprenor şi profesionist cu o experienţă de 20 de ani în domeniul financiar şi management consulting.

     

     

  • O veste îngrijorătoare: Fermierii din Ucraina vor semăna cu până la două treimi mai puţin grâu în cazul în care Rusia va continua să blocheze principala rută de export pentru cerealele ţării

    Fermierii ucraineni vor semăna cu până la două treimi mai puţin grâu în cursul acestui an dacă principala rută de export a ţării va fi în continuare blocată, prelungind criza alimentară mondială, a prezis ministrul ucrainean al agriculturii, conform Financial Times.

    Mykola Solskyi a declarat că fermierii se vor confrunta cu o criză financiară dacă blocada rusă de la Marea Neagră nu va fi ridicată. Mulţi dintre ei nu ar avea banii necesari pentru a plăti seminţele, îngrăşămintele, erbicidele şi combustibilul pentru grâul de iarnă şi ar cultiva în schimb rapiţă, care nu este folosită în producţia de cereale sau pâine, dar care are un preţ mai mare şi un randament mai mic, ceea ce înseamnă că ar fi mai puţin de transportat.

    Blocada Rusiei la Marea Neagră a afectat exporturile de cereale ale Ucrainei, ceea ce a dus la creşterea preţurilor la alimente şi a făcut ca unele ţări mai sărace din Orientul Mijlociu şi Africa să se lupte pentru a-şi asigura grâul. Cunoscută ca fiind grânarul Europei, Ucraina a produs anul trecut o cantitate record de 33 de milioane de tone de cereale şi, înainte de invazie, departamentul de agricultură al SUA preconiza că va exporta 24 de milioane de tone în 2022, aproape la fel ca SUA. Este al cincilea exportator de grâu din lume şi reprezintă 80% din importurile Libanului, fiind un furnizor important pentru ţări precum Somalia, Siria şi Libia.

    Într-un interviu acordat Financial Times, Solskyi a declarat că o blocadă prelungită i-ar priva pe fermieri de fluxuri de numerar şi ar “rupe ciclul financiar” al agriculturii din Ucraina, ceea ce ar duce la noi scăderi mari ale exporturilor.

    “Fermierii vor reduce însămânţările de iarnă de grâu şi orz de la 30 la 60%”, a spus el.

    Ucraina se află în discuţii cu Rusia pentru un acord privind reluarea exporturilor de alimente prin Marea Neagră. Dar dacă porturile ucrainene vor rămâne închise în primăvara viitoare, Solskyi a declarat că fermierii vor “reduce dramatic” semănatul porumbului şi vor cultiva în schimb soia şi floarea soarelui, tot din cauza randamentelor mai mici şi a preţurilor mai mari. Producţia mai mică de grâu şi porumb în 2023 ar prelungi criza de cereale la nivel mondial şi ar împinge în sus preţurile alimentelor pentru mai mult timp.

    Războiul din Rusia a avut un impact puternic asupra agriculturii din Ucraina, unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de cereale şi ulei comestibil. Fermierii s-au luptat cu lipsa forţei de muncă şi a camioanelor, cu muniţia neexplodată şi cu minele de pe câmpurile lor, precum şi cu preţurile mai mari la îngrăşăminte, erbicide şi combustibil.

    Dar cea mai mare problemă este imposibilitatea de a exporta pe mare din cauza blocadei Mării Negre. Ţara a exportat 54 de milioane de tone de cereale din cele 106 milioane de tone recoltate anul trecut, potrivit Asociaţiei Ucrainene a Cerealelor.

    Exporturile pe calea ferată sunt limitate, deoarece Ucraina şi vecinii săi din UE folosesc ecartamente diferite şi există puţine instalaţii de transbordare. Rutele alternative pe şosea şi barje pe Dunăre reprezintă o fracţiune din transporturile maritime normale, care anul trecut au fost de 6-7 milioane de tone pe lună. Aproximativ 20 de milioane de tone de cereale ucrainene sunt blocate în depozite.

    Multe ţări se luptă cu o scădere a importurilor de grâu. Fondatorul BlackRock, Larry Fink, a declarat săptămâna trecută pentru FT că ramificaţiile “geopolitice” ale inflaţiei alimentare au fost subestimate de investitori.

    Solskyi s-a arătat optimist în legătură cu recolta din acest an, în ciuda faptului că forţele ruseşti ocupă aproximativ 30-40% din terenurile agricole ucrainene, în timp ce fermierii din apropierea liniei frontului sunt puşi în pericol de lupte, artileria rusă provocând incendii în câmpurile de grâu uscate.

    Deşi doar 75% din terenul arabil al Ucrainei a fost însămânţat în acest an, guvernul se aşteaptă ca recolta arabilă totală să fie cu 10% mai mare decât cea prognozată în urmă cu câteva luni, la 60 de milioane de tone în loc de 55 de milioane de tone, datorită condiţiilor bune de creştere.

    Lipsa de depozitare nu este o problemă critică, a spus el, deoarece fermierii pot folosi tuburi lungi de plastic pentru însilozare, pentru a depozita cereale. Dar lipsa vânzărilor la export i-ar putea paraliza financiar. Ucraina are câteva întreprinderi agricole foarte mari, dar 70% din culturile sale sunt cultivate în ferme de dimensiuni medii, a spus el.

    Kievul ar trebui să intervină cu subvenţii pentru fermieri. “În cel mai rău caz, guvernul ar trebui să deschidă robinetele de finanţare”, a spus el.

    Solskyi a declarat că forţele de ocupaţie continuă să fure cantităţi mari de cereale de la fermierii din teritoriile capturate de când Moscova a lansat invazia la scară largă în februarie.

    Oficialii ucraineni au declarat că au fost jefuite 500.000 de tone de cereale, dar Solskyi a declarat că cifra reală este probabil să fie mult mai mare, deoarece fermierii din zonele din sudul Ucrainei controlate de Rusia au recoltat deja câteva milioane de tone.

    Guvernul ucrainean a continuat să urmărească transporturile suspecte şi să alerteze guvernele ţărilor de destinaţie “în cazul în care avem îndoieli” cu privire la originea cerealelor.

    Dar el a spus că grâul ucrainean era, de asemenea, transportat în Rusia pentru a fi transformat în făină şi hrană pentru animale, un flux care era imposibil de urmărit.

    Kievul a acuzat Siria, aliatul Rusiei, că face comerţ cu grâne ucrainene furate. El a sugerat că Siria nu va avea acces la exporturile de cereale ale Ucrainei ca pedeapsă atunci când conflictul va fi rezolvat.

    “Vom trage nişte concluzii cu privire la politica noastră comercială pentru grâu şi porumb în viitor”, a spus el.

  • Inflaţia alimentară ia o pauză, cu grâul, porumbul şi uleiul de soia consemnând scăderi

    Inflaţia alimentară globală pare să încetinească, cu materii prime de bază ca grâul, porumbul şi uleiurile de gătit continuându-şi declinul la cele mai scăzute niveluri din ultimele luni, relatează Bloomberg.

    SUA şi-au majorat estimările privind suprafeţele cultivate cu porumb, grâul plantat anul trecut începe să fie recoltat, iar Indonezia îşi creşte exporturile de ulei.

     

  • Preţurile grâului, porumbului şi orzului, vara, s-au dublat în doi ani. „În următorii 3-5 ani, cred că agricultura va fi plătită foarte bine şi se vor face investiţii masive“

    ♦ România este cel mai mare exportator de porumb din UE în perioada iulie 2021 –  26 iunie 2022 şi pe locul doi la grâu după Franţa, arată datele Comisiei Europene.

    Preţul grâului a fost de 401 euro/tonă, al porumbului de 333 euro/tonă şi al orzului de 326 euro pe tonă în data de 30 iunie în portul Constanţa, potrivit raportului de preţuri publicat săptămânal de Comisia Europeană. Preţurile sunt duble faţă de acceaşi perioadă a anului 2020, conform calculelor  făcute de ZF pe baza datelor publice. 

    „Preţurile sunt mai mari faţă de anii trecuţi, dar şi contextul este diferit faţă de anii anteriori. Creşterea aceasta este una obişnuită după pe­rioa­dele provocatoare. Aşa s-a întâmplat după Marea Criză Economică din America (1929 – 1933 – n.red.), apoi după cele două războie mon­diale, în anii ’80, după anul 2008, după 2020 şi anul acesta din cauza războiului din Ucraina. In­di­ca­torii economici au scăzut de fiecare dată, dar pre­ţul cerealelor, al gazului şi al petrolului au crescut. În următorii 3-5 ani, cred că agricultura va fi re­mu­nerată foarte bine şi se vor face investiţii ma­sive în acest domeniu“, spune Alexander Degianski, board director la Forest & Biomass România.

    Compania din vestul României, din judeţul Timiş, care are aproxiativ 5.000 de hectare de teren agricol pe care produce cereale, a început recoltarea orzului. În anumite zone din ţară se recoltează deja şi rapiţa, şi grâul. În ceea ce priveşte rapiţa, preţul acesteia a fost de 687,75 euro/tonă în data de 30 iunie pe bursa paneuropeană EuroNext de la Paris, mai mare cu 85% faţă de acum doi ani.

    Totuşi, preţurile cerealelor sunt mai mici faţă de acum o lună sau faţă de perioadele de vârf de la începutul lunii martie, după izbucnirea războiului din Ucraina.

    Scăderea a venit ca urmare a începerii campaniei de recoltare, când oferta este mai mare, şi a creşterii solicitării infrastructurii din România, folosite şi pentru a transporta marfa din Ucraina.

    „Preţurile cerealelor au scăzut nu doar pe bursele internaţionale, ci şi în portul Constanţa şi vor mai scădea din cauză că se va supraglomera când va veni şi marfă din Ucraina şi din România, mai ales că nu sunt suficiente spaţii de depozitare. Acum se recoltează orzul la noi şi preţul este în jur de 300 euro/tonă în port. Problema este că fermierii nu au vrut să facă contracte futures şi vor vinde tot deodată, aşteptând preţuri mai mari. De exemplu, dacă anul trecut până acum aveam contracte futures pentru 100.000 tone, acum avem pentru 10.000 tone. Sigur o să se producă blocaje“, a spus Ion Alexandru, acţionar al traderului de cereale VP Cereale BZ din judeţul Buzău, unul dintre cei mai mari traderi cu capital autohton. 

    Alexandru Baciu, proprietarul Fermei Baciu din Călăraşi, a spus recent la emisiunea ZF Agropower că fermierii nu vând la preţul de pe burse, ci fie la un preţ de vânzare direct din câmp, fie la un preţ de livrare „n portul Constanţa, iar transportul pentru 110 km, de la Călăraşi până în portul Constanţa acum 25 de euro/tonă, faţă de 11-12 euro/tonă anul trecut. De altfel, a menţionat că transportatorii preferă să cumpere marfă din Ucraina la un preţ mai mic, ceea ce nu este în avantajul fermierilor români, care nu au spaţii de depozitare.

    Conform calculelor ZF pe baza datelor Comisiei Europene, preţurile grâului, porumbului şi orzului sunt duble faţă de acum doi ani, 2020 fiind un an marcat de secetă. Orzul a mers în tandem cu celelalte culturi, pentru că producţia este importantă pentru furaje, adică pentru hrana animalelor, pentru industria berii, căci din acesta se face malţ, dar şi pentru specialităţile din panificaţie. Faţă de acum 20 de ani, fiecare dintre acestea, plus rapiţa, au avut creşteri de preţ de peste 200%, fiind sub 100 euro/tonă la începutul anilor 2000, potrivit datelor de la EuroNext.

    Evoluţia preţurilor cerealelor pe burse este foarte atent urmărit de executivii din agrobusinessul românesc, mai ales de cei din comerţ, pentru că România este unul dintre cei mai mari exportatori din UE. În perioada 1.07.2021 – 26.06.2022, România a exportat 6,36 milioane de tone de grâu, situându-se pe locul al doilea după Franţa cu 8,21 milioane de tone de grâu, conform datelor publicate de Comisia Europeană. La exportul de porumb, cu 4,14 milioane de tone, România s-a situat pe primul loc în UE, având, de altfel, un procent de peste 70% din exportul total al UE. Exportul de orz a fost de 1,68 de milioane de tone, conform aceleaşi surse.

    Anul 2021 a fost cel mai bun an agricol pentru România şi a realizat o producţie de peste 34 de milioane de tone de cereale. Pentru acest an, estimările sunt mai mici, în jur de 25-30 de milioane de tone.

     

  • Planeta noastră a ajuns într-o situaţie îngrozitoare, după o pandemie care a ucis milioane si nu s-a oprit şi un război care face ravagii, acum o nouă criza se apropie şi sperie pe toată lumea

    Prinţul Prospero: Foamete, molimă, război, boală şi moarte! Astea conduc această lume.

    Francesca: Dar există şi iubire şi viaţă şi speranţă.

    Prinţul Prospero: Este foarte puţină speranţă, te asigur.

    (Masca Morţii Roşii – The Masque of the Red Death, a fantasy, Edgar Allan Poe, 1842)

    Lumea a trecut printr-o pandemie şi încă mai sunt ţări care n-au ieşit din ea. Războiul a ajuns în Europa. Acestea două au adus şi aduc moarte. O nouă boală îi uimeşte pe cercetători. Iar foametea, se spune, bate tare la uşă: „Catastrofa alimentară care vine”; „Apocalipsa acum? Efectele alarmante ale crizei alimentare globale”; „Lumea se află la o confluenţă a calamităţilor”; „…colaps alimentar global”.

    Frica se vinde bine, în filme, în parcurile de distracţii, în cărţi, în presa alarmistă. Catastrofele şi apocalipsa fascinează. Dar aceste titluri nu sunt din filme, de pe postere, din cărţi.

    Sunt, este adevărat, din presă, dar dintre cele mai respectate ziare sau reviste. Astfel de avertismente vin şi de la strategi şi chiar de la Fondul Monetar Internaţional şi ar trebui să pună în alertă pe toată lumea. Iar semnele rele sunt peste tot în jur: fenomene meteo extreme, secetă, inundaţii, valuri de căldură prelungite, război între doi dintre principalii exportatori de cereale, tensiuni în creştere între cele mai mari puteri economice ale lumii, care sunt şi mari consumatori de alimente şi resurse, interdicţii de export, energie scumpă, alimente tot mai scumpe.

    The Guardian face o comparaţie de excepţie. „Producători uriaşi de alimente deţin prea multă putere – iar instituţiile de supraveghere cu greu înţeleg ce  se întâmplă. Sună familiar?” Este vorba de o analogie cu colapsul marilor bănci din 2008 şi apoi a întregului sistem financiar global. Acum, sistemul alimentar este pe cale să facă acelaşi lucru. În ultimii ani, oamenii de ştiinţă au emis avertismente pe care guvernele nu au vrut să le audă: sistemele globale alimentare încep să arate ca sistemul financiar global în ajunul crizei din 2008, scrie comentatorul George Monbiot. În timp ce un colaps financiar ar avea efecte devastatoare – şi a avut – asupra bunăstării oamenilor, prăbuşirea sistemului alimentar ar avea consecinţe atât de urâte încât puţini îndrăznesc să se gândească la ele.

    Dovezile că ceva rău se întâmplă  se adună de ceva vreme şi în ultimul timp apar tot mai des. Explozia recentă a preţurilor alimentelor este cel mai recent semnal al instabilităţii sistemului. Guvernatorul Băncii Angliei a avertizat recent asupra creşterilor apocaliptice ale preţurilor alimentelor. El s-ar putea să fi încurcat înţelesul cuvintelor, dar mulţi spun că are dreptate, chiar dacă n-a vrut. FMI a avertizat şi el, tot recent, că lumea riscă să se confrunte cu foamete şi cu migraţii în masă. Foametea întotdeauna a pus pe drumuri mase mari de oameni.

    A produs războaie. Războiul din Ucraina va duce la o catastrofă alimentară, iar lumea va ajunge la o „confluenţă a calamităţilor” în condiţiile în care diferite ţări impun restricţii asupra consumului de energie şi exporturilor de alimente, în special de grâu, notează The Telegraph. Chiar secretarul general al ONU, António Guterres, a spus că lumea este pândită de spectrul unor penurii de alimente. The Economist a deschis un dosar editorial special dedicat „Catastrofei alimentare care vine”. Invadând Ucraina, scrie prestigioasa publicaţie britanică, rusul Vladimir Putin va distruge vieţile unor oameni aflaţi departe de câmpul de luptă – şi la o scară la care până şi el ar putea să regrete. Războiul loveşte un sistem alimentar global slăbit de Covid-19, de schimbările climatice şi de un şoc energetic. Exporturile Ucrainei de cereale şi seminţe oleaginoase s-au oprit în mare parte, iar cele ale Rusiei sunt ameninţate. Împreună, cele două ţări furnizează 12% din caloriile alimentare comercializate la nivel mondial. Preţurile grâului, în creştere cu 53% de la începutul anului, au urcat cu încă 6% pe 16 mai, după ce India a anunţat că va suspenda exporturile din cauza unui val de căldură alarmant. Ideea larg acceptată a unei crize a costului vieţii nu surprinde nici măcar o frântură din gravitatea a ceea ce ar putea urma. António Guterres, secretarul general al ONU, a avertizat pe 18 mai că lunile următoare sunt ameninţate de „spectrul unei penurii alimentare globale” care ar putea dura ani de zile. Costul ridicat al alimentelor de bază a crescut deja numărul persoanelor care nu pot fi sigure că vor mânca suficient cu 440 de milioane, la 1,6 miliarde. Aproape 250 de milioane de oameni sunt în pragul foametei. În Yemen se moare de foame. Dacă, aşa cum este probabil, războiul se va prelungi, iar rezervele din Rusia şi Ucraina sunt limitate, sute de milioane de oameni ar putea cădea în sărăcie. Tulburările politice se vor răspândi, copiii vor fi subdezvoltaţi şi mai mulţi oameni vor muri de foame, este scenariul sumbru propus de The Economist. Putin nu trebuie să folosească mâncarea ca pe o armă, deşi după toate aparenţele, foloseşte colapsul alimentar ca pe un instrument pentru a forţa implicarea Occidentului în război. Sunt deja lideri politici europeni care cer Ucrainei să-i dea Rusiei ceea ce-i cere. Dar penuria nu este rezultatul inevitabil al războiului. Liderii lumii ar trebui să vadă foametea ca pe o problemă globală care necesită urgent o soluţie globală.

    Rusia şi Ucraina furnizează 28% din grâul comercializat la nivel mondial, 29% din orz, 15% din porumb şi 75% din uleiul de floarea soarelui. Rusia şi Ucraina contribuie cu aproximativ jumătate la importurile de cereale ale Libanului şi Tunisiei; pentru Libia şi Egipt cifra este de două treimi. Exporturile de alimente ale Ucrainei hrănesc 400 de milioane de oameni.

    Războiul întrerupe acest lanţ de aprovizionare deoarece Ucraina şi-a minat apele pentru a descuraja un asalt rusesc, iar Rusia blochează portul Odessa. Statele vecine Ucrainei o ajută cu exportul, dar livrările sunt mai lente şi mai scumpe. Dar ce se va întâmpla după ce aceste rezerve se termină? Unii fermieri ucraineni promit că vor continua să muncească atât timp cât au cu ce, chiar dacă războiul le pune vieţile în pericol. Greul a căzut acum pe micii fermieri deoarece marile corporaţii agricole au plecat de îndată ce ruşii au pus bocancul pe pământul Ucrainei. Chiar înainte de invazie, Programul Alimentar Mondial a avertizat că 2022 va fi un an teribil. China, cel mai mare producător de grâu, a anunţat că, după ce ploile au întârziat însămânţările anul trecut, culturile din acest sezon ar putea fi cele mai slabe de foarte mult timp. Acum, pe lângă temperaturile extreme din India, al doilea cel mai mare producător de grâu din lume, şi un uriaş consumator, lipsa ploii ameninţă să distrugă recoltele din alte grânare, de la centura de grâu a Americii până în regiunea Beauce din Franţa. Cornul Africii este devastat de cea mai cruntă secetă din ultimele patru decenii. Bun venit în era schimbărilor climatice!

    Toate acestea vor avea un efect grav în special asupra săracilor.

    Gospodăriile din economiile emergente îşi cheltuiesc 25% din buget pe alimente – iar în Africa subsahariană până la 40%. În Egipt, pâinea oferă 30% din toate caloriile consumate.

    În multe ţări importatoare, guvernele nu îşi pot permite subvenţii pentru a spori ajutorul pentru cei săraci, mai ales dacă importă şi energie – o altă piaţă agitată. Criza ameninţă să se înrăutăţească. Ucraina a livrat deja o mare parte din recolta de vara trecută înainte de război. Rusia încă reuşeşte să-şi vândă cerealele, în ciuda costurilor suplimentare şi a riscurilor pentru expeditori. Totuşi, acele silozuri ucrainene care nu sunt deteriorate de lupte sunt pline de porumb şi orz. Fermierii nu au unde să-şi depoziteze următoarea recoltă, care urmează să înceapă la sfârşitul lunii iunie şi, prin urmare, poate putrezi. Şi le lipsesc carburanţii şi forţa de muncă pentru noi însemânţări şi recolte. Rusia, la rândul ei, ar putea să rămână fără unele provizii de seminţe şi pesticide pe care le cumpără de obicei de la Uniunea Europeană.

    În ciuda creşterii preţurilor la cereale, fermierii din alte părţi ale lumii ar putea să nu poată compensa deficitul. Un motiv este că preţurile sunt volatile. Mai rău, marjele de profit se micşorează din cauza creşterii preţurilor la îngrăşăminte şi la energie. Acestea sunt principalele costuri ale fermierilor şi ambele pieţe sunt perturbate de sancţiuni şi de războiul gazelor naturale. Dacă fermierii reduc cantităţile de îngrăşăminte utilizate, randamentele globale vor fi mai mici la momentul nepotrivit. Răspunsul politicienilor îngrijoraţi ar putea înrăutăţi o situaţie şi aşa  proastă. De la începutul războiului, peste 20 de ţări, de la Kazahstan şi până în Kuweit, au declarat restricţii severe la exporturile de alimente care acoperă 10% din caloriile comercializate la nivel global. Mai mult de o cincime din toate exporturile de îngrăşăminte sunt restricţionate. Dacă comerţul se opreşte, urmează foametea. Scena este pregătită pentru un joc de-a datul vina, în care Occidentul îl condamnă pe Putin pentru invazia sa, iar Rusia condamnă sancţiunile occidentale. Într-adevăr, perturbările sunt, în primul rând, rezultatul invaziei ordonate de Putin şi unele sancţiuni le-au exacerbat. Argumentul ar putea deveni cu uşurinţă o scuză pentru inacţiune. Între timp, mulţi oameni vor fi înfometaţi, iar unii vor muri.

    În schimb, statele trebuie să acţioneze împreună, începând prin a menţine pieţele deschise.

    Când Indonezia a restricţionat exporturile de ulei de palmier, s-au scumpit toate uleiurile alimentare în toată lumea. Europa ar trebui să ajute mai mult Ucraina să-şi livreze cerealele pe calea ferată şi rutieră către porturile din România sau din ţările baltice, deşi chiar şi cele mai optimiste prognoze spun că doar 20% din recoltă ar putea fi astfel exportată. Şi ţările importatoare au nevoie de sprijin, astfel încât să nu ajungă să fie paralizate de facturi enorme. Rezervele de urgenţă cu cereale ar trebui să meargă doar către cei mai săraci. Pentru alţii, finanţarea importurilor în condiţii favorabile, poate cu bani de la FMI, ar permite dolarilor donatorilor să meargă mai departe. Iertarea de datorie poate ajuta, de asemenea, la eliberarea resurselor vitale.Resurse vitale pot fi eliberate şi altfel.

    Aproximativ 10% din toate cerealele sunt folosite pentru a produce biocombustibil; iar 18% din uleiurile vegetale merg la biodiesel. Finlanda şi Croaţia au slăbit mandatele care impun ca benzina să includă combustibilul din culturi vegetale. Alţii ar trebui să le urmeze exemplul. O cantitate enormă de cereale este folosită pentru hrănirea animalelor. Potrivit Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură, cerealele reprezintă 13% din hrana uscată pentru bovine. În 2021, China a importat 28 de milioane de tone de porumb pentru a-şi hrăni porcii, mai mult decât exporta Ucraina într-un an.

    O detensionare imediată ar veni din ruperea blocadei din Marea Neagră. Aproximativ 25 de milioane de tone de porumb şi grâu, echivalentul consumului anual al tuturor economiilor cel mai puţin dezvoltate din lume, sunt imobilizate în Ucraina. Trei ţări trebuie făcute să colaboreze: Rusia trebuie să permită transporturile ucrainene; Ucraina trebuie să demineze apele din apropiere de Odesa; iar Turcia trebuie să lase escortele navale să treacă prin Bosfor.

    Efortul pare imposibil. Rusia încearcă să sugrume economia Ucrainei, iar scumpirea vieţii în statele occidentale pare o armă în lupta Moscovei cu Vestul. Putin loveşte în lipsa de griji cu care s-au obişnuit vesticii şi acutizează sărăcia din est. Sărăcia, nemulţumirea şi inegalitatea hrănesc populismul în politică. Ucraina este reticentă în a-şi înlătura minele. Nu are încredere şi ar avea nevoie de garanţii pentru siguranţă pe care Occidentul încă nu i le-a putut oferi. A-i convinge să cedeze va fi o sarcină pentru ţări, inclusiv India şi China, care au stat până acum şi au privit de pe margine. Convoaiele vor necesita escorte armate susţinute de o coaliţie de state şi forţe cuprinzătoare. Hrănirea unei lumi fragile este treaba tuturor.

    Indonezia, sursa a 60% din uleiul de palmier al lumii, a ridicat interdicţia temporară de export impusă după o explozie a preţurilor pe piaţa internă. Preţurile au crescut chiar dacă producţia a fost estimată în creştere, ceea ce denotă probleme se sistem – practici de tip cartel, speculă, corupţia şi incopetenţa autorităţilor, toate cu consecinţe asupra întregii lumi.

  • România, în faţa unei situaţii nemaiîntâlnite: cu o producţie de grâu estimată la 9 milioane de tone şi infrastructura suprasolicitată, UE se bazează pe ea pentru hrană

    ♦ Seceta din vestul Europei, din ţări precum Franţa şi Germania, unde sunt concentraţi mari exportatori de mâncare, dar şi cea din India, al doilea cel mai mare producător din lume şi un mare consumator, cât şi din alte părţi ale lumii, pune o presiune nemaiîntâlnită pe state şi producători mai mici, precum România, care au devenit acum părţi importante în acest sistem. ♦ La situaţie contribuie şi blocajele produse de războiul ruso-ucrainean.

    Provocarea României în 2022 este să folosească portul Constanţa nu doar pentru exportul producţiei interne, ci şi drept coridor de trecere a cerealelor din Ucraina, ale cărei porturi de la Marea Neagră şi Marea Azov sunt blocate din cauza războiului.

    Comisarul pentru transporturi, Adina Vălean, a declarat la finalul săptămânii trecute că „20 de milioane de tone de cereale trebuie să părăsească Ucraina în mai puţin de trei luni utilizând infrastructura UE“.

    „Ca să transporţi 20 de milioane de tone de cereale ai nevoie să încarci 400.000 de vagoane sau 800.000 de autocamioane. Uniunea Europeană poate suplini coridorul verde cu 10-20.000 de vagoane. De mai mult nu ai nevoie căci efectiv nu poţi încărca în timp util. Timpul aferent încărcării unui tren compus din 40 de vagoane este normat la 48 de ore. Să presupunem că efortul colectiv va genera un nivel de 24 de ore pe încărcarea unui tren complet, desfacem punctele de frontieră şi alocăm fiecăruia un nivel de patru linii de încărcare, notăm un număr maxim de 8-10 puncte de trecere a frontierei, deşi dacă contabilizăm Reni, Giurgiuleşti, Halmeu, Dorneşti, Izov-Hrubieszow şi celelalte puncte de trecere poloneze precum şi cel din Ungaria avem 10 puncte de trecere şi 4 linii de încărcare, iar în 90 zile şi 3.600 de trenuri, adică 144.000 de vagoane. Pe scurt, doar 7,2 mil. tone de cereale în cele trei luni, cu condiţia ca totul să funcţioneze cu precizia unui ceasornic elveţian“, a explicat Cezar Gheorghe.

    Astfel, traficul a crescut de trei ori în portul Constanţa şi încă de săptămâna trecută au fost blocaje, pentru că infrastructura nu este adaptată unei situaţii extreme cum este aceasta, cu toate că şi Bulgaria a început să dragheze Dunărea, pentru că în ultimii ani, în general, nivelul apelor Dunării a fost scăzut, cu excepţia perioadei ianuarie – aprilie, când valorile debitului au fost mai mari.

    Altfel, România a efectuat lucrări de dragaj pentru asigurarea adâncimii în acvatoriile portuare, canale şi căi navigabile, condiţie primordială pentru siguranţa navelor. „Visul scoaterii cerealelor din Ucraina este doar o idee utopică din punctul de vedere al logisticii, iar asta arată realitatea că de-a lungul timpului, planurile de conectare rutieră şi a căilor ferate ale UE cu vecinii săi nu au fost o prioritate şi această problemă se manifestă şi la nivel intern, unde ţările, mai ales din est, au fost lăsate relativ libere pentru realizarea infrastructurii rutiere, iar rezultatele, mai degrabă, nu există în ţări precum România sau Bulgaria“, a explicat Ştefan Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, companie care produce cereale pe circa 600 de hectare în judeţul Brăila. El este doctor în ştiinţe agronomice şi a fost timp de cinci ani director general pentru Europa de Est al Caussade Semences, unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa de seminţe.

    Pe de altă parte, Cezar Gheorghe susţine că nu trebuie să uităm că în România începe re­coltarea cerealelor noului sezon din 10-12 iunie, iar grâul, orzul şi rapiţa vor avea nevoie de logistică. Cu toate acestea, infrastructura de cale ferată în România este extrem de precară şi după valul de accidente petrecute anul trecut, lipsa de rezistenţă este acută. Cât despre transportul auto, el susţine că şoselele sunt aglomerate şi întrebarea este dacă vor suporta un aflux suplimentar de 10.000-30.000 de autocamioane, ştiind că în timpul zilelor toride transportul de gabarit este interzis.

    „Identic la trenuri, pe timpul sezonului de vară, trenurile de pasageri spre Constanţa au prioritate, iar trenurile de marfă circulă cu restricţii de viteză în zilele calde de vară. În România media de viteză pentru transportul de marfă pe calea ferată este de 20km/h. În mod clar este o ţintă de neatins de 20 de milioane de cereale în trei luni“, a precizat Cezar Gheorghe.

    Cel mai mult, România se bazează pe exportul cerealelor prin Portul Constanţa, iar în 2021 a avut loc cel mai mare trafic de marfă din istoria sa, de 67,5 milioane de tone, conform datelor publicate pe pagina de LinkedIn a portului. Din acesta, traficul de cereale a fost de 25,17 milioane de tone, însă acestea provin şi din Serbia sau Ungaria, ceea ce a consolidat poziţia portului ca hub european de cereale. Mai mult, în port operează compania Comvex, care deţine cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime vrac din zona Mării Negre, cu o capacitate de 4 milioane de tone, şi care are cel mai rapid terminal de cereale din Europa, potrivit informaţiilor oferite anterior de Viorel Panait, directorul general al companiei.

    Piaţa locală este unul dintre cei mai mari cinci producători din UE, cu o recoltă medie de circa 9-10 milioane de tone anual, conform datelor de la INS. Pentru acest an, estimările sunt că producţia de grâu a României va fi de 9,3-9,5 milioane de tone, pentru că a fost un an cu semănat târziu, puţine precipitaţii, răsărire neuniformă sau nerăsărire, ”n zona de est a ţării ”n special, dar după ploaia de ieri a revenit ”ncrederea, potrivit lui Cezar Gheorghe, analist expert pe piaţa cerealelor, fondator al Agricolumn, companie de consultanţă ”n agrobusiness. Producţia este sub nivelul record de 11,3 milioane de tone din anul agricol 2021.

    România a fost în 2021 cel mai mare exportator de grâu din UE, pentru că specificul pieţei locale este comerţul cu cereale, căci traderii de materii prime au infrastructura, logistica şi cea mai mare capacitate de a genera piaţă de desfacere, iar principalele pieţe de desfacere au fost ţări din afara UE, precum Egipt, Iordania sau Sudan, conform datelor statistice.

    Cezar Gheorghe susţine că lipseşte protecţia ce trebuie acordată fermierilor români, menţionând că acest aspect a fost discutat şi agreat, iar pe termen scurt şi mediu acest lucru va crea pagube lanţului de hrănire românesc.

    „În acest moment mărfurile din Ucraina sunt oferite cu un discount de 30-35 euro faţă de mărfurile româneşti. Mărfurile ucrainiene ce vor intra şi tranzita, vor fi practic în lipsa reglementărilor vamale, indigenizate. Astfel mărfurile româneşti vor fi presate cu un discount de 30-35 euro/tonă”, a întărit analistul.

    El completează că indiferent de destinaţie, fie că e vorba de piaţă de export intra-comunitară sau internă, mărfurile româneşti trebuie să se alinieze, în condiţii de costuri de producţie mult mai mari decât în Ucraina şi în condiţii de logistică mai scumpă. „Deja costul unei barje din Galaţi la Constanta s-a dublat.”

    „Relaţia este foarte simplă dacă judecăm numai grâul şi porumbul românesc. 9,3 mil. tone de grâu şi 14 mil. tone de porumb cu un discount de 30 de euro/tonă înseamnă un gol în buzunarele fermierilor şi implicit ale statului prin lipsa din baza de impozitare a sumei de 700 de milioane de euro. În loc să se întoarcă în circuitul comercial această sumă se pierde. Sau la o producţie medie de 5/tone pe hectar, multiplicat cu 30 euro discount, fermierul român şi România implicit pierde valoarea subvenţiei”, a explicat Gheorghe.

    Din producţia realizată, la nivel naţional se consumă 4-4,5 milioane de tone de grâu, conform informaţiilor transmise anterior de Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii, iar circa 6 milioane de tone de grâu din recolta de anul trecut au fost exportate până acum prin Portul Constanţa, potrivit Agricolumn, companie de consultanţă în agrobusiness.

    De altfel, Cezar Gheorghe spune că acomodarea pentru o perioadă de timp a mărfurilor în locaţiile din România este dificilă, dat fiind faptul că Romania începe recoltarea în maxim 30 de zile, subliniază Cezar Gheorghe. „Ne întrebăm cu mult discernământ ce proprietar de siloz sau bază de depozitare îşi va ocupa spaţiul de depozitare cu mărfuri din Ucraina când recoltarea va sosi în valuri în România, adică orz, rapiţă, grâu, floarea-soarelui şi porumb? Cine va bloca spaţiul când aşteaptă recolta proprie? În primul rând este vorba despre momentul vânzării recoltei, căci fiecare doreşte să îşi conserve un potenţial viitor în condiţiile dictate de vreme la nivel global. În al doilea rând, este vorba despre costuri, căci energia electrică şi fosilă au atins niveluri foarte ridicate şi preţurile aferente prestărilor de servicii au ajuns la un nivel de70% faţă de anul trecut”, a precizat Cezar Gheorghe.

    Ştefan Gheorghiţă susţine că tratatele şi regulile europene nu prevăd mecanisme de intervenţie clare în cazul unor crize majore, pentru că deciziile sunt bazate „pe impresii şi nu pe studii de impact serioase”.

    Însă, scoaterea mărfii din Ucraina este importantă, pentru că în partea de vest a Europei, în Germania, Franţa şi Olanda, este secetă şi aceste ţări sunt unii dintre cei mai mari producători şi exportatori de grâu din UE. De altfel, în Olanda fermierii au avertizat că ar putea veni o penurie de alimente din cauza secetei, iar situaţia este complicată şi din cauza faptului că există restricţii la consumul de apă pentru irigaţii.

    De altfel, India, cel mai mare cultivator de grâu din lume, a anunţat în weekend că interzice exportul de grâu, din cauza secetei şi a scumpirii mari a mâncării. India a cultivat în 2020, ultimul an pentru care există date disponibile, o suprafaţă de 31,3 milioane de hectare cu grâu, de trei ori mai mare decât toată suprafaţa agricolă a României, şi a avut o producţie de 107,5 milioane de tone de grâu, peste zece ori mai mare decât media României, conform datelor FAO, Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură din cadrul ONU. Cu toate că este un jucător important în ceea ce priveşte producţia şi suprafaţa cultivată, India este şi un mare consumator de cereale.

    „Pe burse sunt deja primele estimări pentru recolta din 2023, care sunt la un nivel ridicat şi se observă tendinţa de creştere a termenelor de livrare îndepărtate faţă de livrările pe termen scurt, ceea ce arata îngrijorarea operatorilor pentru viitor. Astfel, se explică şi reacţia Indiei care a fost cuprinsă de frica că poate scăpa lucrurile de sub control, în sensul să se trezească foarte rapid că pleacă la export cantităţi necontrolate de cereale şi apoi să aibă deficit intern, acesta urmând apoi să se acopere la preţuri necunoscute azi. Să nu uitam că India este o ţară săracă, iar populaţia nu îşi poate permite să suporte preţuri ridicate”, a precizat ştefan Gheorghiţă.

    Ca urmare a interzicerii exportului, preţul grâului a făcut, din nou, un salt important pe pieţele internaţionale, însă bursa de la Paris, EuroNext, s-a închis ieri cu un preţ al grâului pentru contractele cu livrare în luna septembrie de 429,5 euro/tonă, cu aproape 9 euro mai puţin decât ieri.

     

  • Preţurile globale ale grâului cresc după interzicerea exporturilor din India

    Interzicerea exporturilor vine în contextul în care un val de căldură a afectat culturile de grâu din India, ducând preţurile interne la un nivel record.

    În acest an, preţul grâului a crescut cu aproximativ 60% pe pieţele mondiale.

    Guvernul indian a declarat că va permite în continuare exporturile susţinute de scrisori de credit care au fost deja emise şi către ţările care solicită livrări “pentru a-şi satisface nevoile de securitate alimentară”.

    De asemenea, oficialii guvernamentali au declarat că interdicţia nu este permanentă şi că ar putea fi revizuită.

    Cu toate acestea, decizia a fost criticată de miniştrii agriculturii din cadrul Grupului celor şapte naţiuni (G7), reuniţi în Germania.

    “Dacă toată lumea începe să impună restricţii la export sau să închidă pieţele, acest lucru ar agrava criza”, a declarat ministrul german al alimentaţiei şi agriculturii, Cem Ozdemir.

    G7 este o organizaţie formată din cele mai mari şapte economii avansate din lume, care domină comerţul global şi sistemul financiar internaţional. Acestea sunt Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie şi Statele Unite.

    Deşi India este al doilea mare producător de grâu din lume, nu a fost până acum un exportator important, deoarece cea mai mare parte a recoltei sale este vândută pe pieţele interne.

    Însă exporturile de grâu ale Ucrainei s-au prăbuşit după invazia rusă, iar în condiţiile în care seceta şi inundaţiile ameninţă culturile altor producători importanţi, traderii se aşteptau ca livrările din India să compenseze o parte din deficit.

    Înainte de interdicţie, India îşi propusese să livreze anul acesta o cantitate record de 10 milioane de tone de grâu.

    Preţurile mondiale ale alimentelor au atins un nou record în martie, după ce războiul din Ucraina a provocat un “salt uriaş”, potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).

    Acest lucru s-a întâmplat în condiţiile în care conflictul a întrerupt livrările de la cel mai mare exportator mondial de ulei de floarea-soarelui – Ucraina – ceea ce înseamnă că şi costurile alternativelor au urcat. Ţara este, de asemenea, un producător important de cereale, precum porumbul şi grâul, al căror preţ a crescut brusc şi el.

    ONU a declarat că preţurile mondiale la alimente au scăzut uşor în aprilie, dar rămân cu aproape 30% mai mari decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Creşterea preţurilor la alimente, împreună cu o creştere bruscă a costului energiei, a dus la creşterea inflaţiei în întreaga lume.

  • Producţia de cereale din acest an va scădea ca urmare a secetei care afectează grâul şi a costurilor ridicate pentru însămânţare

    Într-o piaţă haotică, cu fluctuaţii de la o zi la alta ale preţului cerealelor pe bursa EuroNext, cu costuri ridicate de producţie şi deficit de umiditate, este de aşteptat ca recolta de cereale din acest an agricol să se diminueze faţă de cea din anul precedent – cu recorduri absolute, susţin jucători din agrobusiness.

    În anumite zone ale ţării este secetă, grâul nu s-a dezvoltat normal, astfel întrebarea este dacă vor creşte fermierii români supra­feţele cultivate cu porumb şi floarea-soarelui în această primăvară, pentru cea din urmă fiind şi piaţa foarte bună.

    „Suprafeţele cultivate cu porumb şi floarea-soarelui vor fi la acelaşi nivel ca de obicei. Deocamdată, apă de răsărire au, dar avem un deficit de umiditate în sol. Anul acesta agricol va fi un an cu randamente mai scăzute decât anul trecut, însă cât de scăzute, este greu de spus. În luna mai ne vom lămuri, pentru că lunile mai, iunie şi iulie sunt cele mai ploioase. (…) Încă sper că putem recupera acest deficit“, spune Nina Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, o companie care cultivă circa 600 de hectare cu cereale în judeţul Brăila. Ea este doctor în agronomie şi a fost lector universitar la Universitatea de Ştiinţe Economice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

    În anul agricol 2020-2021, supra­faţa cultivată cu porumb a fost de circa 2,5 milioane de hectare, cea cultivată cu grâu de circa 2,2 milioane de hectare, nivel păstrat şi în acest an agri­col, cea cultivată cu floarea-soa­relui de aproape 1,3 milioane de hectare, cea cultivată cu rapiţă de 460.000 de hectare, iar cea cultivată cu orz de 350.000 de hectare, conform datelor oferite anterior de Ministerul Agriculturii. De pe această suprafaţă de peste 5 milioane de hectare, care înseamnă puţin mai mult de jumătate din terenul agricol al României, a fost recoltată o cantitate de 34 de milioane de tone de cereale, nivel record.

    Producţia de grâu pentru acest an este estimată la circa 8 milioane de tone, potrivit Asociaţiei europene a producătorilor de cereale (Coceral), cu 40% mai mică faţă de nivelul din 2021, de 11,3 milioane de tone de grâu, în contextul în care lipsa zăpezii a dus la o răsărire neuniformă sau o nerăsărire a grâului în anumite zone ale ţării.

    „Avem în Moldova anumite zone cu deficit mare de apă din toamnă, dar fermierii încă nu notifică departamentele de situaţii de urgenţă din primării cu privire la suprafeţele calamitate. Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile, dar ne aşteptăm la vremuri grele“, a afirmat Nina Gheorghiţă. Situaţia din acest an va fi însă diferită de cea din 2020, când seceta pedologică a afectat aproape 2 milioane de hectare şi a redus producţia de cereale cu aproape 40%, până a 19 milioane de tone.

    Mai mult, despăgubirile fermierilor de către stat s-au ridicat la circa 2 miliarde de lei.

    Prezenţa urmelor secetei este subliniată şi de Gheorghiţă Corbu, fondatorul Legam Agro, care lucrează circa 2.500 de hectare în judeţul Constanţa. Totuşi, el precizează că în acest moment situaţia nu ar trebui să provoace temeri.

    Însă, el adaugă că nu este recomandat ca fermierii să-şi crească suprafeţele cultivate cu porumb şi floarea-soarelui când precipitaţiile sunt scăzute şi există risc mare de secetă. „Poate fi tentant să maximizezi suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui datorită pieţei foarte bune“, a întărit el.

    Suprafaţa pentru care există intenţii pentru plantarea cu floarea-soarelui în această primăvară este de 1,2 milioane de hectare, arată un raport de piaţă recent al Romanian Agri Column. România, din nou, va fi cel mai mare cultivator din Uniunea Europeană, urmată de Bulgaria (850.000 ha) şi Franţa (700.000 ha), conform aceleaşi surse. Totodată, în ultimii cinci ani România s-a situat pe primul loc în UE la producţia de floarea-soarelui cu 3-3,5 milioane de tone.

    Factoul vreme e decisiv. Ce alţi factori mai influenţează proucţia de cereale şi preţul hranei?

    „În ceea ce priveşte producţia de grâu, s-ar putea să existe pierderi de producţie din cauza secetei şi a preţului piperat la îngrăşăminte. Anul viitor se va vedea impactul cel mai puternic al lipsei îngrăşămintelor, dar şi preţul foarte mare“, a explicat Corbu. Fermierii susţin că preţul îngrăşămintelor a crescut în decurs de un an de la 900 lei/tonă la 4.000 lei/tonă, iar Azomureş, cel mai mare producător din ţară, a oprit producţia, pe motiv că este scump să o facă cu preţurile ridicate ale energiei.

    „Creşterile de costuri de producţie per hectar, volatilitatea preţurilor la recoltă şi deficitul de umiditate, pe care nu-l putem nega, ci doar sperăm să-l recuperăm, ne aduc mari îngrijorări şi vor duce la diminuarea producţiei. Productivitatea va scădea şi ea, pentru că îngrăşămintele sunt scumpe şi dacă nu ai apa asigurată din irigaţii te vezi obligat să reduci doza de fertilizare. Costurile vor fi mari, iar populaţia nu ştiu dacă îşi va permite aceste costuri“, a menţionat Nina Gheorghiţă.

     

  • Paradoxul din lanul de floarea-soarelui

    România se situează pe primul loc în UE la suprafaţa cultivată şi producţia de floarea-soarelui, conform datelor de la Eurostat. În 2021, a cultivat o suprafaţă de 1,3 milioane de hectare cu floarea-soarelui, iar producţia realizată se ridică la 3 milioane de tone (28% din producţia UE). Totodată, România se află în primii cinci producători de floarea-soarelui din lume.

    Mai departe, România este pe locul 1 la porumb şi pe 4 la grâu.

    Drama? România importă o bună parte din uleiul de care are nevoie şi aduce pâine de peste hotare, plătind în plină criză generată de atacul ruşilor asupra Ucrainei anii în care şi-a ignorat cu bună ştiinţă industria alimentară locală.

    Lanurile de floarea-soarelui şi de grâu sunt frumoase pe Instagram, dar în ele stă bine ascuns falimentul unei industrii. Al încă uneia…

    Roxana Petrescu este guest editor


     

  • Lipsa îngrăşământului în Ucraina ar putea avea efecte asupra cantităţilor de hrană din întreaga lume

    Lipsa îngrăşământului va afecta culturile de grâu din Ucraina, ceea ce ar putea avea repercusiuni asupra cantităţilor de hrană din întreaga lume, anunţă Sky News.

    Ucraina este unul dintre marii exportatori de mâncare din lume, numeroase ţări din Europa şi Africa bazându-se pe grâul produs de ucraineni.

    Totuşi, fermierii din Ucraina spun că lipsa îngrăşămintelor şi a pesticidelor va duce la o diminuare a recoltelor la mijlocul acestui an.

    De asemenea, sunt probleme cu combustibilul pentru echipamente, aşa că recoltele ar putea rămâne pe câmp chiar dacă nu vor fi afectate.

    Preţul grâului a crescut deja cu 50% ca urmare a războiului, dar o lipsă a produselor ar avea efecte în aprovizionarea cu hrană la nivel mondial.

    Miniştrii agriculturii din ţările G7 se vor întâlni vineri într-o şedinţă video pentru a găsi soluţii pentru stabilizarea pieţei mondiale.