BusinessMagazin

Tag: gatit

  • Viaţa tumultoasă a unuia dintre cei mai celebrii bucătari din lume: De la vârsta de 14 ani a lucrat peste 13 ore pe zi şi nu a cerut niciodată bani parinţilor

    S-a născut în Erzurum, Turcia, fiind unul dintre cei patru copii ai unei familii kurde. Tatăl său lucra în mină, aşa că familia se reunea rareori.  Lipsa banilor l-a forţat pe Salt Bae să abandoneze şcoala la doar 13 ani, dar asta nu l-a împiedicat să continuie să muncească din greu.

    În 1995 a început să lucreze ca ucenic pentru un măcelar, moment în care şi-a descoperit pasiunea pentru gătit. Într-un interviu acordat NBC, Bae povestea că „De la vârsta de 14 ani, am lucrat peste 13 ore pe zi.” Vârsta nu i-a afectat niciodată dedicarea. Salt Bae s-a bazat pe el însuşi şi nu a cerut niciodată sprijin financiar familiei.

    După ce a mai crescut, a călătorit în toată lumea şi a lucrat gratis în restaurante pentru a câştiga experienţă. A mers în Buenos Aires, Argentina, ţara cărnii de vită, pentru a-şi rafina tehnica de gătit. În ciuda faptului că aplicaţia pentru viză i-a fost respinsă de şase ori, nu s-a dat bătut şi a continuat să înveţe, mergând inclusiv în SUA.

    El a povestit pentru revista Aksam că timp de mulţi ani nu şi-a luat niciun concediu şi nu a cerut să fie plătit pentru ore suplimentare, chiar dacă uneori lucra alături de zece maeştri bucătari uneori chiar şi peste 18 ore pe zi.

    După mulţi ani plini de greutăţi, Salt Bae era gata să se întoarcă în Turcia pentru a-şi urma visele. În 2010 a deschis în Istanbul primul restaurant specializat în carne de vită, cu doar opt mese şi zece angajaţi, şi l-a numit Nurset – Victorie.

    Carnea a fost atât de bună încât omul de afaceri turc Ferit Sahenk a decis să investească în business. În anii care au urmat Salt Bae a deschis şi alte restaurante în Dubai, Abu Dhabi şi Doha, timp în care a şi câştigat numeroase premii.

    Lucrurile au luat o întorsătură nouă în 2017, când un videoclip cu felul său de a săra mâncarea a devenit viral. Video-ul are astăzi peste 16,7 milioane de vizualizări. Cu milioane de fani noi, antreprenorul şi-a extins reţeaua de restaurante şi în Miami şi New York.

  • Cum să-ţi transformi pasiunile în business – VIDEO

    Pasiunea pentru design a urmărit-o mereu, la fel şi cea pentru călătorii şi gătit.
    Anul trecut, şi-a unit pasiunile în afacerea Turmeric et Cardamom.
    Aceasta este formată dintr-o bucătărie cu influenţe oriental-asiatice şi un magazin cu design nordic.
    Turmeric et Cardamom se bazează pe un concept culinar prin care creează reţete în funcţie de anotimpuri.
    Preţurile produselor variază: biscuiţii cu parmezan, chili şi susan negru costă 4 lei, torturile costă între 140 şi 180 lei/kg, pateul de creveţi cu thai curry şi unt de arahide costă 60 lei/200 g.
    Pentru amenajarea spaţiului şi pentru cumpărarea echipamentelor, valoarea investiţiei a fost de 100.000 de euro.
    În 2019, Rudy Teianu aşteaptă afaceri de 200.000 de euro.

  • Iarnă la purtător

    Această categorie, care cuprinde arome asociate iernii, a apărut timid, prin 2009, când s-au lansat parfumuri cu note de pin de pădure, fum de lemne ori pepinieră de brazi de Crăciun. Încetul cu încetul s-a ajuns ca tot mai multă lume să caute parfumuri care amintesc de mirosurile plăcute dintr-o căsuţă de lemn, de iarnă, de pădure sau de munţi. Aşa au apărut parfumuri ca Burvuvu, de la January Scent Project, scrie New York Times, o combinaţie de cedru şi licheni de copac cu note de ciuperci sălbatice, Winter de la Dasein, o combinaţie de molid argintiu, levănţică, pin de pădure şi cardamom negru, disponibil doar între lunile octombrie şi ianuarie, în ediţie limitată. Tot iernatic e şi Cedarise, lansat de casa pariziană Hermetica şi care combină urme de grepfrut roz, extract de rădăcină de vetiver şi mai ales chiparos. Fragranţele iernatice, spun specialiştii din industria parfumurilor, au avantajul că rezistă mai mult, datorită temperaturii mai scăzute a pielii, şi conturează ideea de simplitate şi confort, cei care le preferă căutând echivalentul aromatic al gătitului lent, după cum afirmă creatoarea lui Winter, Samantha Rader.

  • Un tânăr de 33 de ani a găsit o metodă inedită de a scoate bani din furia bucureştenilor. Vrea să facă 100.000 de euro în primul an

    Stresul este una din bolile vieţii moderne, iar eliberarea de acesta este imperativă pentru o sănătate bună. În timp ce unii se relaxează gătind sau privind la televizor, alţii se simt bine după ce sparg obiecte, dar ar putea fi un obicei costisitor dacă s-ar apuca să spargă ce au prin casă. 

    Marius Neagoe, un arhitect de 33 de ani, a deschis primul loc din Bucureşti unde oricine poate sparge un televizor sau un WC, cu o rangă, un baros ori o bâtă de baseball. El vrea să câştige 100.000 de euro din furia bucureştenilor.

    Break Room este un loc unde poţi merge pentru a distruge obiecte care nu mai sunt de folos, cu bâta de baseball, cu ranga sau cu barosul. Ce poate fi spart? Pahare, vaze de flori, bibelouri de porţelan, imprimante, televizoare, telefoane, vase de WC, mobilier de bucătarie, busturi din ghips. ”Obiectele se colectează de la donatori voluntari, de la persoane fizice, de la centrele de depanare radio-TV, service-uri auto şi GSM-uri“, spune Marius Neagoe, fondatorul Break Room, care adaugă faptul că după spargere rămăşiţele sunt reciclate.

    Totuşi, dacă cineva doreşte să spargă un anume obiect, o poate face asta prin serviciul numit ”Bring your own breakable“ (joc de cuvinte după celebra sintagmă Bring you own device). Clienţii pot aduce obiecte ce nu sunt periculoase şi care pot fi aduse la hala Break Room fără ajutor, potrivit lui Neagoe.

    Spaţiul unde pot fi spulberate tot felul de obiecte este situat pe platforma Industria Bumbacului de pe Splaiul Unirii din Bucureşti; investiţia iniţială a fost de 15.000 de euro şi a inclus costurile cu ”spaţiul şi amenajarea lui adecvată, costuri de logistică specifică, echipamente de siguranţă, branding şi comunicare“. Marius Neagoe, care mai are alte două afaceri (un studio de proiectare şi design interior şi unul de design mobilier şi prototipare), se aşteaptă ca Break Room să aibă 50 de clienţi pe zi în timpul săptămânii şi 100 pe zi în weekend; în acest context ar putea să-şi amortizeze investiţia în trei luni şi să şi obţină un profit net de 100.000 de euro în primul an de activitate. ”Modelul poate fi francizat şi vrem să găsim parteneri la nivel naţional dacă evaluarea businessului, după primul an, corespunde planificării iniţiale.“

    Cât costă să spargi televizoare? Pachetele cu obiectele ce pot fi sparte încep de la 50 de lei şi ajung la 80 de lei sau 150 de lei pentru două persoane. Aceste pachete includ 12 obiecte mici, trei medii, un obiect electronic mare, obiect de distrugere la alegere, echipament de protecţie (halat, ochelari, mănuşi). ”Pentru încă 20 de lei oferim şi imortalizarea momentului în slow motion şi un set de trei fotografii. Punem la dispoziţia clienţilor şi pachete corporate, special gândite şi adaptate în funcţie de mărimea grupului şi chiar de specificul organizaţiei“, spune arhitectul.

    Cine sunt cei interesaţi să spargă obiecte într-o hală? În principu, oricine. ”Ne adresăm tinerilor corporatişti sau nu, celor stresaţi de trafic sau de job, dar şi celor care vor o experienţă inedită“, spune Neagoe. Tot el adaugă că ”activitatea este pur recreaţională, nu are pretenţii terapeutice şi de fapt nicio altă pretenţie în afară de o oferi o porţie bună de fun, eliberare şi relaxare“.

  • Cum a ajuns faimosul bucătar Jamie Oliver la un pas de faliment si de ce a fost nevoit sa închidă mai multe restaurante

    „Am rămas pur şi simplu fără bani”, îşi aminteşte Jamie Oliver într-un amplu interviu acordat publicaţiei Financial Times, acordat la nouă luni după ce a aflat vestea că lanţul său de restaurante, Jamie’s Italian, se afla în pragul falimentului. „Nu ne aşteptam. Asta nu este normal, în niciun business. Ai întâlniri trimestriale. Faci şedinţe de board. Oamenii care ar trebui să facă managementul acestor lucruri ar trebui chiar să facă managementul acestora.”

    Lanţul de restaurante al chefului, devenit celebru datorită seriei TV Naked Chef, s-a extins agresiv de la o unitate în Oxford, în 2008, la 43 de restaurante până la finalul lui 2016.

    Singura opţiune a lui Oliver pentru salvarea afacerii a fost să îşi pună bancherii să injecteze o investiţie de 75 milioane de lire sterline din propriile economii în restaurantele sale. A urmat o altă investiţie, din sursele proprii, de 5,2 milioane de lire sterline, în următoarele câteva luni. „Am avut două ore la dispoziţie pentru a investi banii şi a salva afacerea, altfel totul s-ar fi scufundat în acea zi sau în următoarea, atât de dramatică a fost situaţia”, povesteşte el în interviul acordat FT. Anul trecut, averea lui Oliver era estimată la 150 de milioane de lire sterline.

    Oliver a fost forţat să închidă 12 restaurante şi să renunţe la sute de angajaţi. A îndurat numeroase critici, în special din cauza deciziei controversate de a-l susţine pe cumnatul său, Paul Hunt, pe care l-a numit director executiv al grupului Jamie Oliver în 2014.

    „Mărturisesc că nu ştiu ce s-a întâmplat. Încercăm să lucrăm la refacerea businessului – dar cred că senior managementul pe care l-am avut încerca să facă managementul furtunii perfecte – cauzate de chirii, costurile alimentelor, Brexitul, creşterea salariului minim. S-au petrecut multe”, descrie el câteva dintre posibilele motive pentru care a ajuns în această situaţie.

    Imperiul lui Jamie Oliver are o istorie de mai bine de două decenii. A început să lucreze ca spălător de vase în pubul părinţilor săi, în Essex, Cricketers, la vârsta de opt ani.

    A dezvoltat foarte repede o pasiune pentru gătit, care nu l-a părăsit în perioada instruirii care a urmat. La vârsta de 16 ani, Oliver a ştiut că vrea să fie bucătar-şef şi a urmat cursurile şcolii Westminster Catering College, iar mai apoi a plecat în Franţa.

    La întoarcerea în Regatul Unit, a lucrat mai întâi pentru cheful italian Antonio Carluccio, iar ulterior la cafeneaua The River Café din Hammersmith, unde, în 1997, a fost descoperit de o echipă de televiziune. La doi ani după primele serii TV The Naked Chef, în care Oliver străbătea Londra pe un scuter şi gătea în diverse locuri, s-a transformat într-un star. Iar banii au urmat celebritatea. 

    În 2002, el a deschis restaurantul Fifteen în Londra şi fundaţia de caritate asociată, The Fifteen Foundation, care continuă să instruiască persoane tinere dezavantajate pentru a deveni bucătari-şef.

    În prezent, Jamie Oliver este cel mai de succes chef din media din toate timpurile. A vândut mai mult de 40 de milioane de cărţi şi a devenit cel mai bun autor de nonficţiune din Regatul Unit.

    Totuşi, campaniile sale de promovare a alimentelor sănătoase i-au adus şi controverse: spre exemplu, Jamie Oliver s-a luptat cu lanţul de restaurante de tip fast-food McDonald’s, reuşind să demonstreze că un anumit tip de carne era nocivă pentru consumatori.

    Procesul nu a fost unul de tip juridic, ci moral, iar bucătarul a reuşit să creeze o presiune necesară pentru ca McDonald’s să elimine o substanţă nocivă pentru oameni în procesul de preparare a hamburgerilor. Conform bucătarului, carnea folosită de McDonald’s era din cel mai ieftin tip de carne.

    Ca urmare a acţiunilor lui Jamie Oliver, reprezentanţii McDonald’s au anunţat că vor schimba reţeta şi vor elimina hidroxidul de amoniu din procesul de preparare a hamburgerilor. O altă iniţiativă a celebrului chef a fost să demonstreze felul în care acelaşi lanţ de restaurante prepară faimoasele Chicken McNuggets. Se pare că acestea sunt gătite din resturile dintr-un pui (grăsimea, pielea şi organele interne), care sunt procesate şi apoi prăjite.

    Cum arată o zi din viaţa chefului celebru? În multe dintre dimineţile sale, Oliver călătoreşte de la casa sa de 9 milioane de lire sterline din Highgate, din nordul Londrei, spre sediul central al grupului său din Holloway pe un scuter, cel albastru, folosit în prima serie Naked Chef. Ajunge deseori la birou la 5:30 şi nu pleacă până la 9 seara. Are aici peste 100 de angajaţi, care testează reţete, gândesc programe pentru TV şi internet, publică reţete şi fac campanii legate de politici de alimentaţie.

    În 2008, când a pus bazele restaurantului Jamie’s Italian, acesta avea multe elemente distinctive. El împreună cu chefii lui şi-au propus să folosească ingrediente de calitate şi alimente organice precum laptele, untul şi uleiul de măsline. A introdus ingrediente în trend, precum burrata, descoperită în călătoriile sale în Italia.

    A reuşit să îi surprindă pe criticii greu de suprins. Spre exemplu, Giles Coren, un cunoscut critic, făcând o recenzie a restaurantului Oxford în The Times, a scris: „Locul acesta este cu mai multe străzi înaintea oricărui lanţ italienesc la care mă pot gândi oriunde în lume.”

    „Am reuşit să fim disruptori importanţi. Am schimbat întregul peisaj al mid-marketului. Povestea noastră în primii şase ani a fost incredibilă. Cultura pe care am construit-o a fost fenomenală. Am avut totul, iar acum ni s-a luat totul.”

    Banii pe care Jamie Oliver i-a scos din buzunarul propriu pentru salvarea lanţului de restaurante au ajuns la un total de 37 de milioane de lire sterline – fonduri de la HSBC şi subsidii de la alte companii din Jamie Oliver Group – printre care Jamie Oliver Holdings, companie responsabilă de publicare şi de programele media. Datoriile declarate ale lanţului de restaurante au ajuns anul trecut la 71,5 milioane de lire sterline.

    Pentru a opri fluxul de lichidităţi în afara grupului, Oliver şi consiliul director al companiei au optat pentru aplicarea unei CVA (company voluntary arrangement – aranjament voluntar al companiei), care a implicat închiderea restaurantelor şi renunţarea la 600 de angajaţi.
    Oliver susţine că nu a avut nicio altă şansă în afara unei restructurări pentru a menţine celelalte 1.600 de locuri de muncă rămase.

    În februarie, a fost forţat să facă o înţelegere care să-i permită să se agaţe de unul dintre cele două restaurante de steakuri Barbecoa. I s-a permis să păstreze deschisă subsidiara din City-ul londonez sub operarea unei noi companii, One New Change, ceea ce însemna că aceasta nu era responsabilă de datoriile mari ale restaurantului. Micii furnizori ai restaurantului erau lăsaţi fără plata datoriilor, publicitatea negativă fiind astfel atrasă din nou asupra sa.

    Reprezentanţii grupului spun însă că au fost plătiţi toţi cei cărora restaurantul le datora bani.

    Will Wright, parte din echipa de restructurare a KPMG, spune că Jamie Oliver, şi alte grupuri de restaurante care trec prin aceleaşi turbulenţe, se confruntă, aşa cum a spus şi celebrul chef, cu „o furtună perfectă”. Wright a fost numit să ajute la echilibrarea businessului Carluccios, lanţul de restaurante fondat în 1999 de fostul mentor al lui Oliver. Pentru a aduce grupul la linia de plutire, KPMG spune că este nevoie de închiderea a 30 de restaurante Carluccios.

    Wright spune, tot în cadrul unui interviu în FT, că este probabil ca segmentul mid-market să aibă în continuare probleme, cel puţin în viitorul imediat; în contextul în care, în urmă cu un deceniu, existau mult mai puţine lanţuri competitoare şi nu existau aplicaţii de livrare la domiciliu.
    Alix Partners, compania de consultanţă care administrează CVA-ul grupului lui Oliver, este mai puţin circumspectă şi descrie eşecul ca fiind consecinţa faptului că „a investit în locaţii noi nepotrivite pentru business.”

    La vremea respectivă, partenerul de business de cursă lungă al lui Oliver era Simon Blagden, CEO al lanţului de restaurante, iar Paul Hunt era şeful întregului grup. Blagden a renunţat la rolul său în octombrie 2017 şi a fost înlocuit de Jon Knight, care se ocupa de administrarea afacerii internaţionale şi este un fost executiv al Marks and Spencer. El este de acord că  „deschideam prea multe restaurante, prea repede, în locurile nepotrivite. Deschideam în locuri care nu erau oraşe universitare şi nu aveau suficienţi turişti.” Knight i-a promis lui Oliver că în aproximativ patru ani va readuce valoarea lanţului său de restaurante – şi îl va readuce pe profit.

    În cazul lui Oliver, cele mai multe întrebări se leagă de managementul grupului – o serie de articole din presă din prima parte a anului au sugerat că toate problemele lanţului de restaurante au fost generate de deciziile de business nefericite ale lui Paul Hunt, CEO-ul grupului.
    Alte critici aduc în lumină atmosfera toxică de la sediul central al grupului lui Oliver, de unde exista un exod al executivilor cheie, inclusiv al lui Blagden, dar şi al directorului financiar Tara O’Neill.

    Oliver i-a luat însă apărarea lui Hunt în social media; el a scris pe Twitter: „Îl cunosc pe Paul de ani buni, atât în calitate de cumnat loial şi tată dedicat, precum şi în rolul de CEO capabil şi puternic pe care l-am mandatat cu remodelarea businessului”.

    Căsătorit cu sora lui Oliver, Anne-Marie, este o figură controversată – are la bază o carieră lungă în City-ul londonez şi are abilităţile caracteristice unui trader. În interviul acordat FT, el spune: „Am vrut să schimb modelul de business, Jamie a vrut să schimbe modelul. Cred că existau 38 de businessuri diferite în care eram implicaţi – de la agenţii de talente la studiouri de design grafic şi restaurante. Trebuia să facem ca businessul să fie despre Jamie din nou”, spune el în interviu.

    Procesul a fost însă dureros pentru toată lumea. „A fost extrem de stresant. Lucram până la 2-3 dimineaţa, dormind pe podeaua biroului când era necesar. Aveam consilieri buni şi trebuia să luăm decizii dure. Erau vremuri disperate.”

    El descrie „răzbunătoare” şi „fără bază” acuzaţiile din presă. „Când oamenii devin redundanţi în posturile lor, în care muncesc din greu, se creează mult stres, furie şi negativism. Tot ce pot să spun este că am plătit mereu mai mult decât standardul în cazul acestor redundanţe.”
    În anii ’90, Hunt era un lider de succes la London International Financial Futures and Options Exchange (Liffe) şi lucra pentru subsidiara londoneză a controversatei companii americane Refuco, care într-un final a eşuat în contextul unor infracţiuni.

    Cumnatul lui Oliver a fost găsit vinovat de „front-running”, o formă de trading care implică cumpărarea de acţiuni de către traderi la preţuri avantajoase pentru ei înaintea unei tranzacţii importante. A fost amendat cu 60.000 de lire sterline şi exclus din Liffe pentru un an. Philip R. Bennet, cel care conducea compania Refco în Statele Unite, a primit o sentinţă de 16 ani pentru fraudă în 2008 şi a pledat vinovat la acuzaţia că a ascuns o datorie de 400 de milioane de dolari. Cazul a generat un imens scandal în Statele Unite şi a înăsprit controalele făcute acestor instituţii financiare.

    Totuşi, Hunt spune că a fost tratat incorect şi găsit vinovat pe baza unui detaliu tehnic. „Nu credeam că încălcăm regulile; consilierii noştri ne-au spus că nu este aşa.”

    Oliver nu pare să fie deranjat de trecutul cumnatului său şi crede în continuarea că numirea lui în funcţie a fost decizia corectă.
    „Aveam nevoie de sinceritate, de claritate şi să rezolv o serie de lucruri, inclusiv numărul prea mare de angajaţi. Jobul meu de zi cu zi este să produc conţinut pentru TV şi cărţi. Nu pot să fac totul”, descrie el munca alături de cumnatul său.

    Ca urmare a restructurării lui Hunt, afacerea lui Oliver s-a redus la patru componente principale – media şi publishing, care în 2017 a generat venituri de 30 de milioane de lire sterline, cu un profit înainte de taxe de 5,4 milioane de lire sterline, licenţe şi endorsement, care au generat profit de 7,3 milioane de lire sterline, la venituri de 10 milioane de lire sterline, lanţul de restaurante şi actele de filantropie.

    Următoarele rezultate financiare ale restaurantelor vor fi publicate luna aceasta şi nimeni din companie nu se aşteaptă la o revenire la profitabilitate.

    „​Tot ce am vrut a fost să fac mâncarea accesibilă tuturor, să demonstrez că poţi să faci greşeli – eu le fac tot timpul – dar nu contează”, spunea el într-un interviu mai vechi din presa internaţională. Ce consecinţe vor mai aduce cele mai recente greşeli de business pe care le-a făcut?

  • Un tânăr de 33 de ani a găsit o metodă inedită de a scoate bani din furia bucureştenilor. Vrea să facă 100.000 de euro în primul an

    Stresul este una din bolile vieţii moderne, iar eliberarea de acesta este imperativă pentru o sănătate bună. În timp ce unii se relaxează gătind sau privind la televizor, alţii se simt bine după ce sparg obiecte, dar ar putea fi un obicei costisitor dacă s-ar apuca să spargă ce au prin casă. 

    Marius Neagoe, un arhitect de 33 de ani, a deschis primul loc din Bucureşti unde oricine poate sparge un televizor sau un WC, cu o rangă, un baros ori o bâtă de baseball. El vrea să câştige 100.000 de euro din furia bucureştenilor.

    Break Room este un loc unde poţi merge pentru a distruge obiecte care nu mai sunt de folos, cu bâta de baseball, cu ranga sau cu barosul. Ce poate fi spart? Pahare, vaze de flori, bibelouri de porţelan, imprimante, televizoare, telefoane, vase de WC, mobilier de bucătarie, busturi din ghips. ”Obiectele se colectează de la donatori voluntari, de la persoane fizice, de la centrele de depanare radio-TV, service-uri auto şi GSM-uri“, spune Marius Neagoe, fondatorul Break Room, care adaugă faptul că după spargere rămăşiţele sunt reciclate.

    Totuşi, dacă cineva doreşte să spargă un anume obiect, o poate face asta prin serviciul numit ”Bring your own breakable“ (joc de cuvinte după celebra sintagmă Bring you own device). Clienţii pot aduce obiecte ce nu sunt periculoase şi care pot fi aduse la hala Break Room fără ajutor, potrivit lui Neagoe.

    Spaţiul unde pot fi spulberate tot felul de obiecte este situat pe platforma Industria Bumbacului de pe Splaiul Unirii din Bucureşti; investiţia iniţială a fost de 15.000 de euro şi a inclus costurile cu ”spaţiul şi amenajarea lui adecvată, costuri de logistică specifică, echipamente de siguranţă, branding şi comunicare“. Marius Neagoe, care mai are alte două afaceri (un studio de proiectare şi design interior şi unul de design mobilier şi prototipare), se aşteaptă ca Break Room să aibă 50 de clienţi pe zi în timpul săptămânii şi 100 pe zi în weekend; în acest context ar putea să-şi amortizeze investiţia în trei luni şi să şi obţină un profit net de 100.000 de euro în primul an de activitate. ”Modelul poate fi francizat şi vrem să găsim parteneri la nivel naţional dacă evaluarea businessului, după primul an, corespunde planificării iniţiale.“

    Cât costă să spargi televizoare? Pachetele cu obiectele ce pot fi sparte încep de la 50 de lei şi ajung la 80 de lei sau 150 de lei pentru două persoane. Aceste pachete includ 12 obiecte mici, trei medii, un obiect electronic mare, obiect de distrugere la alegere, echipament de protecţie (halat, ochelari, mănuşi). ”Pentru încă 20 de lei oferim şi imortalizarea momentului în slow motion şi un set de trei fotografii. Punem la dispoziţia clienţilor şi pachete corporate, special gândite şi adaptate în funcţie de mărimea grupului şi chiar de specificul organizaţiei“, spune arhitectul.

    Cine sunt cei interesaţi să spargă obiecte într-o hală? În principu, oricine. ”Ne adresăm tinerilor corporatişti sau nu, celor stresaţi de trafic sau de job, dar şi celor care vor o experienţă inedită“, spune Neagoe. Tot el adaugă că ”activitatea este pur recreaţională, nu are pretenţii terapeutice şi de fapt nicio altă pretenţie în afară de o oferi o porţie bună de fun, eliberare şi relaxare“.

  • În 2017, valoarea pieţei restaurantelor din Bucureşti s-a ridicat la 4,89 miliarde de lei

    În urma a două analize ale pieţei, una de sitting şi una de delivery, făcute de Hospitality Culture Institute, s-a văzut că 45% dintre români nu optează pentru oferte atunci când mănâncă la restaurant. Însă peste 20% dintre aceştia preferă meniurile de tip combo (mâncare+băutură/desert).

    Studiul a avut ca target un public urban de aproximativ 800 de persoane cu vârsta de peste 18 ani din cinci oraşe româneşti de referinţă (Bucureşti, Timişoara, Cluj, Braşov, Iaşi) care au luat masa în oraş în ultima jumătate de an.

    „Este primul research independent de food service naţional. Se pare că mulţi dintre jucătorii acestei pieţe nu sunt puşi la punct cu tendinţele de consum ale românilor”, spune Florin Maxim, fondator Hospitality Culture Institute.

    La studiul realizat de Hospitality Culture Institute au participat mai multe branduri din industria Horeca precum grupurile Fratelli, City Grill, KFC, Coca-Cola, hipMenu, KZ Creative, Acvamarin Seafood, Trenta Pizza şi Jerry’s Pizza.

    Printre rezultatele aflate se numără date importante despre valoarea totală a pieţei de mâncare gătită, preferinţele culinare ale românilor, precum şi obiceiurile acestora.

    Se pare că pentru majoritatea consumatorilor, specificul românesc predomină ca opţiune în alegerea localului, dar mai importantă decât acest aspect este amplasarea restaurantului. Jumătate dintre cei intervievaţi au declarat că obişnuiesc să cheltuiască între 30 şi 50 de lei la o ieşire la restaurant şi că, în general, valoarea produselor este considerată ca fiind una acceptabilă.

    Localurile preferate sunt cele în care primează calitatea şi varietatea produselor. Peste 52% dintre clienţi mănâncă în oraş sau comandă mâncare acasă determinaţi de foame şi lipsa timpului necesar gătirii.

    Din totalul celor intervievaţi, 87% dintre bucureşteni  şi 81% dintre cei din provincie au luat masa în oraş sau au comandat mâncare acasă cel puţin o dată în ultimele şase luni.

     

  • La doar 25 de ani castiga zeci de mii de euro oferind un produs unic in Romania

    În contextul în care antreprenoarea vizează clienţi de pe tot globul, tânăra se aşteaptă la creşteri de minimum 25% în primii 2-3 ani de activitate.

    Cred că structura mea a fost întotdeauna una antreprenorială. N-am fost niciodată angajată, n-am lucrat niciodată cu program fix, deşi mă întreţin singură de la 20 de ani. Gândul de a dezvolta o afacere în online a fost prezent încă de când am început să activez în domeniul marketingului digital, iar prima manifestare a acestuia a fost blogul“, povesteşte Ruxandra Micu despre aptitudinile sale antreprenoriale.

    A studiat arhitectura, însă s-a simţit mai atrasă de web design şi marketing digital, cunoştinţe pe care le-a aprofundat şi care au ajutat-o să-şi transforme blogul dintr-un hobby într-o sursă de venit. Domeniul a fost ales natural, blogul Gourmandelle.com fiind lansat cam în aceeaşi perioadă în care a ales să îşi schimbe stilul de viaţă şi să devină vegetariană, iar aplicaţia Meal Plans a fost următorul pas. Aplicaţia lansată în urmă cu un an generează un plan de masă personalizat pentru nevoile fiecărei persoane, indiferent că este vorba de preferinţe culinare, diete, intoleranţe sau alergii alimentare şi obiective personale.

    Tânăra a început să abordeze proiectul dintr-o perspectivă antreprenorială abia anul trecut, când a lansat aplicaţia de planuri de masă. ”Aproape cinci ani de muncă, informare, acumulare de cunoştinţe, cursuri de specialitate în domeniul nutriţiei sănătoase şi foarte mult self-education. Asta reprezintă investiţia mea iniţială“, povesteşte antreprenoarea în mod poetic. însă în urmă cu câteva luni a acceptat o investiţie ”substanţială“ în blog, deoarece ”îmi dădusem seama că fără să investesc în blog şi fără să îmi formez o echipă care să preia din sarcini şi să îmi permită să mă concetrez pe viziunea de ansamblu, creşterea va fi lentă“. Conform planului de afaceri, investiţia minimă pentru primele şase luni de activitate este de aproximativ 15.000 de euro, apoi afacerea fiind capabilă să se susţină singură.

    ”Atunci când am creat aplicaţia de planuri de masă am gândit global, deoarece nu am vrut să mă limitez la o anumită ţară, aşadar am mizat pe limba engleză“, povesteşte tânăra antreprenoare. Publicul ţintă este format din persoane care doresc să adopte o dietă nouă, să îşi schimbe stilul de viaţă, însă nu ştiu de unde să înceapă, persoane cu alergii şi intoleranţe alimentare sau diete speciale, cărora le este greu să găsească reţete potrivite pentru ei, precum şi cei care au un program încărcat şi nu vor să piardă timp căutând reţete sau făcând liste de cumpărături, ci vor să aibă toate mesele deja planificate.

    În termeni de profil social, e vorba despre un public urban, cu vârsta medie de peste 30 de ani, cu venituri peste medie şi consumator de online. ”Un public informat, care călătoreşte mult şi este deschis la a experimenta preparate culinare noi, dincolo de mâncarea tradiţională“, adaugă fondatoarea. Aplicaţia poate fi accesată, în prezent, de pe blog şi costă 10 dolari pentru un plan de o lună, 25 de dolari pentru un plan de trei luni sau 75 de dolari pentru un plan de un an. Până în prezent s-au vândut aproximativ 200 de planuri de masă.

    Printre obiectivele pe termen scurt antreprenoarea îşi propune să lanseze formatul de membru pentru blog, contra unei taxe lunare, pentru care să ofere video-uri, interviuri cu specialişti, eBook, ghiduri, tutoriale, vouchere etc. Plănuieşte să organizeze şi cursuri de gătit în Bucureşti, axate pe transformarea preparatelor clasice cu carne în mese vegetariene, acest lucru fiind specialitatea sa. ”Pe de o parte, simt nevoia să împărtăşesc aceste trucuri cu cât mai multe persoane, dar, desigur, acest aspect va ajuta semnificativ în popularizarea aplicaţiei Meal Plans“, precizează Ruxandra Micu. îşi propune şi ca începând cu anul viitor să lanseze şi varianta de aplicaţie iOS/Android.

    Conform unui ”scenariu pesimist-realist“, pentru 2017 antreprenoarea estimează o cifră de afaceri de peste 50.000 de euro şi un profit de 10.000 de euro. încasările ar urma să ajungă anul viitor la 70.000 de euro, însă dacă obiectivele de trafic vor fi atinse, ”chiar şi cu o rată de conversie foarte mică“, cifra de afaceri din 2018 poate fi şi dublă faţă de anul acesta.
    Tânăra antreprenoare mizează şi pe dezvoltarea afacerii pe nişa educaţiei alimentare pentru copii în online, utilizând joaca: cărţi de colorat, reţete simple, materiale video. Astfel, îşi doreşte să creeze unelte pentru părinţi, şcoli şi grădiniţe, prin care copiii pot fi învăţaţi ce înseamnă un stil de viaţă sănătos. Pe termen mediu – 4-5 ani – îşi propune să atragă profesionişti din domeniul medical şi ai nutriţiei.

    ”Piaţa din România, în ceea ce priveşte planurile de masă şi cursurile online de nutriţie, este nulă, e la început, dar accesul nostru e global, adresându-ne ţărilor în care oamenii sunt obişnuiţi să cumpere produse şi servicii digitale“, povesteşte antreprenoarea despre segmentul în care activează. Pe de altă parte, nişa de wellness şi wellbeing este în continuă creştere, precum şi interesul sporit acordat dietelor speciale – pentru vegetarieni, vegani, fără gluten etc. ”Românii mănâncă în general mult şi de o calitate îndoielnică, însă lucrurile au început să se schimbe, iar asta se simte din ce în ce mai mult“, consideră Ruxandra Micu.

    Dacă, atunci când a pornit blogul, a fi vegetarian era un lucru neobişnuit, acum ideea a intrat în registrul normalităţii, afirmă antreprenoarea. ”Interesul crescut pentru o alimentaţie sănătoasă a început să se simtă şi la noi, numărul de persoane care adoptă o dietă vegetariană este în continuă creştere. Evoluţia se întâmplă, însă, cu paşi mici. Viitorul este vegetarian“, crede tânăra.

    Comerţul online din România a înregistrat în 2016 cea mai mare creştere din Europa, de 38%, mai mult decât dublu faţă de media europeană, de 15%, anunţă Asociaţia Română a Magazinelor Online din România (ARMO), citând rezultatele raportului european privind comerţul electronic publicat de organizaţia Ecommerce Europe. De asemenea, ARMO se aşteaptă ca piaţa comerţului online din România să depăşească anul acesta 2,5 miliarde de euro şi are potenţialul de a-şi dubla valoarea până în 2020, cu condiţia creşterii investiţiilor şi a susţinerii autorităţilor pentru dezvoltarea aptitudinilor digitale în rândul populaţiei, coroborată cu cea a infrastructurii digitale.

    Deşi se află la primii paşi pe calea antreprenoriatului, Ruxandra Micu a înţeles o lecţie importantă, spune ea, care a ajutat-o să se concentreze pe creşterea afacerii. ”Să nu te pierzi în sarcini mărunte! Aceasta este greşeala pe care o fac cei mai mulţi antreprenori: se pierd în sarcini neînsemnate, scăpând din vizor obiectivele mari.“
     

  • La doar 25 de ani castiga zeci de mii de euro oferind un produs unic in Romania

    În contextul în care antreprenoarea vizează clienţi de pe tot globul, tânăra se aşteaptă la creşteri de minimum 25% în primii 2-3 ani de activitate.

    Cred că structura mea a fost întotdeauna una antreprenorială. N-am fost niciodată angajată, n-am lucrat niciodată cu program fix, deşi mă întreţin singură de la 20 de ani. Gândul de a dezvolta o afacere în online a fost prezent încă de când am început să activez în domeniul marketingului digital, iar prima manifestare a acestuia a fost blogul“, povesteşte Ruxandra Micu despre aptitudinile sale antreprenoriale.

    A studiat arhitectura, însă s-a simţit mai atrasă de web design şi marketing digital, cunoştinţe pe care le-a aprofundat şi care au ajutat-o să-şi transforme blogul dintr-un hobby într-o sursă de venit. Domeniul a fost ales natural, blogul Gourmandelle.com fiind lansat cam în aceeaşi perioadă în care a ales să îşi schimbe stilul de viaţă şi să devină vegetariană, iar aplicaţia Meal Plans a fost următorul pas. Aplicaţia lansată în urmă cu un an generează un plan de masă personalizat pentru nevoile fiecărei persoane, indiferent că este vorba de preferinţe culinare, diete, intoleranţe sau alergii alimentare şi obiective personale.

    Tânăra a început să abordeze proiectul dintr-o perspectivă antreprenorială abia anul trecut, când a lansat aplicaţia de planuri de masă. ”Aproape cinci ani de muncă, informare, acumulare de cunoştinţe, cursuri de specialitate în domeniul nutriţiei sănătoase şi foarte mult self-education. Asta reprezintă investiţia mea iniţială“, povesteşte antreprenoarea în mod poetic. însă în urmă cu câteva luni a acceptat o investiţie ”substanţială“ în blog, deoarece ”îmi dădusem seama că fără să investesc în blog şi fără să îmi formez o echipă care să preia din sarcini şi să îmi permită să mă concetrez pe viziunea de ansamblu, creşterea va fi lentă“. Conform planului de afaceri, investiţia minimă pentru primele şase luni de activitate este de aproximativ 15.000 de euro, apoi afacerea fiind capabilă să se susţină singură.

    ”Atunci când am creat aplicaţia de planuri de masă am gândit global, deoarece nu am vrut să mă limitez la o anumită ţară, aşadar am mizat pe limba engleză“, povesteşte tânăra antreprenoare. Publicul ţintă este format din persoane care doresc să adopte o dietă nouă, să îşi schimbe stilul de viaţă, însă nu ştiu de unde să înceapă, persoane cu alergii şi intoleranţe alimentare sau diete speciale, cărora le este greu să găsească reţete potrivite pentru ei, precum şi cei care au un program încărcat şi nu vor să piardă timp căutând reţete sau făcând liste de cumpărături, ci vor să aibă toate mesele deja planificate.

    În termeni de profil social, e vorba despre un public urban, cu vârsta medie de peste 30 de ani, cu venituri peste medie şi consumator de online. ”Un public informat, care călătoreşte mult şi este deschis la a experimenta preparate culinare noi, dincolo de mâncarea tradiţională“, adaugă fondatoarea. Aplicaţia poate fi accesată, în prezent, de pe blog şi costă 10 dolari pentru un plan de o lună, 25 de dolari pentru un plan de trei luni sau 75 de dolari pentru un plan de un an. Până în prezent s-au vândut aproximativ 200 de planuri de masă.

    Printre obiectivele pe termen scurt antreprenoarea îşi propune să lanseze formatul de membru pentru blog, contra unei taxe lunare, pentru care să ofere video-uri, interviuri cu specialişti, eBook, ghiduri, tutoriale, vouchere etc. Plănuieşte să organizeze şi cursuri de gătit în Bucureşti, axate pe transformarea preparatelor clasice cu carne în mese vegetariene, acest lucru fiind specialitatea sa. ”Pe de o parte, simt nevoia să împărtăşesc aceste trucuri cu cât mai multe persoane, dar, desigur, acest aspect va ajuta semnificativ în popularizarea aplicaţiei Meal Plans“, precizează Ruxandra Micu. îşi propune şi ca începând cu anul viitor să lanseze şi varianta de aplicaţie iOS/Android.

    Conform unui ”scenariu pesimist-realist“, pentru 2017 antreprenoarea estimează o cifră de afaceri de peste 50.000 de euro şi un profit de 10.000 de euro. încasările ar urma să ajungă anul viitor la 70.000 de euro, însă dacă obiectivele de trafic vor fi atinse, ”chiar şi cu o rată de conversie foarte mică“, cifra de afaceri din 2018 poate fi şi dublă faţă de anul acesta.
    Tânăra antreprenoare mizează şi pe dezvoltarea afacerii pe nişa educaţiei alimentare pentru copii în online, utilizând joaca: cărţi de colorat, reţete simple, materiale video. Astfel, îşi doreşte să creeze unelte pentru părinţi, şcoli şi grădiniţe, prin care copiii pot fi învăţaţi ce înseamnă un stil de viaţă sănătos. Pe termen mediu – 4-5 ani – îşi propune să atragă profesionişti din domeniul medical şi ai nutriţiei.

    ”Piaţa din România, în ceea ce priveşte planurile de masă şi cursurile online de nutriţie, este nulă, e la început, dar accesul nostru e global, adresându-ne ţărilor în care oamenii sunt obişnuiţi să cumpere produse şi servicii digitale“, povesteşte antreprenoarea despre segmentul în care activează. Pe de altă parte, nişa de wellness şi wellbeing este în continuă creştere, precum şi interesul sporit acordat dietelor speciale – pentru vegetarieni, vegani, fără gluten etc. ”Românii mănâncă în general mult şi de o calitate îndoielnică, însă lucrurile au început să se schimbe, iar asta se simte din ce în ce mai mult“, consideră Ruxandra Micu.

    Dacă, atunci când a pornit blogul, a fi vegetarian era un lucru neobişnuit, acum ideea a intrat în registrul normalităţii, afirmă antreprenoarea. ”Interesul crescut pentru o alimentaţie sănătoasă a început să se simtă şi la noi, numărul de persoane care adoptă o dietă vegetariană este în continuă creştere. Evoluţia se întâmplă, însă, cu paşi mici. Viitorul este vegetarian“, crede tânăra.

    Comerţul online din România a înregistrat în 2016 cea mai mare creştere din Europa, de 38%, mai mult decât dublu faţă de media europeană, de 15%, anunţă Asociaţia Română a Magazinelor Online din România (ARMO), citând rezultatele raportului european privind comerţul electronic publicat de organizaţia Ecommerce Europe. De asemenea, ARMO se aşteaptă ca piaţa comerţului online din România să depăşească anul acesta 2,5 miliarde de euro şi are potenţialul de a-şi dubla valoarea până în 2020, cu condiţia creşterii investiţiilor şi a susţinerii autorităţilor pentru dezvoltarea aptitudinilor digitale în rândul populaţiei, coroborată cu cea a infrastructurii digitale.

    Deşi se află la primii paşi pe calea antreprenoriatului, Ruxandra Micu a înţeles o lecţie importantă, spune ea, care a ajutat-o să se concentreze pe creşterea afacerii. ”Să nu te pierzi în sarcini mărunte! Aceasta este greşeala pe care o fac cei mai mulţi antreprenori: se pierd în sarcini neînsemnate, scăpând din vizor obiectivele mari.“
     

  • Cum transforma o tânără prăjiturile în adevărate OPERE DE ARTĂ – FOTO SI VIDEO

    Ea a strâns un număr impresionant de fani după ce a început să posteze pe reţelele de socializare imagini cu preparatele sale.

    Deşi Dinara Kasko a absolvit Universitatea de arhitectură din Harkov, ea şi-a descoperit adevărata pasiune gătind.

    Kasko foloseşte programe de modelare 3D pentru a realiza cofraje din silicon, dând astfel formă prăjiturilor sale uluitoare.