Produsul, o maşină de gătit care arată ca o rachetă, are patru funcţii – plită, grătar, cuptor de pizza şi vatră – şi are corp din beton refractar, fiind prevăzut cu trepied şi trei roţi pentru a putea fi deplasat. Modelul Noori V01 funcţionează cu lemne sau cărbuni, este destinat utilizării în aer liber şi costă de la 3.200 de dolari în sus.
Tag: gatit
-
Viaţa în tonuri de Rawz
Andreea Lăzărescu a transformat atenţia la ce pune în farfurie într-un business dedicat consumatorilor care vor să mănânce sănătos, dar nu au timp, răbdare sau pricepere să-şi gătească singuri.
„În mai 2010, împreună cu două prietene, am închiriat o casă de 500 de metri pătraţi (în Bucureşti – n. red.) şi în iunie am deschis «La vie en Rawz – un mic negoţ de ierburi şi magii». Am investit 30.000 de euro – tot ce economisisem ca headhunter – ca să adun la Rawz legumele, fructele, seminţele, ierburile, nucile, alunele, uleiurile, aparatele, ustensilele şi cărţile de care ar avea nevoie cineva ca să înceapă să mănânce ca mine”, îşi aminteşte ea.
Următorul pas a fost să gătească, aşa că şi-a cumpărat două vitrine frigorifice, câteva caserole, un blender, un robot şi o masă şi a început să prepare mai multe feluri de mâncare pentru a le arăta doritorilor că pot mânca sănătos cu doar puţin efort.
„La 12 noaptea făceam aprovizionarea, de pe la 3 dimineaţa găteam, de la 8 la 10 dormeam, apoi făceam curat, umpleam rafturile de produse, scriam de mână mici afişe cu beneficiile ingredientelor (guarana, maca, spirulina), ambalam ce am gătit, îndesam vitrinele frigorifice cu brânză de caju, pesto de busuioc, salată à la russe, pateu de migdale, cremă de tahini, crackers încolţiţi şi deshidrataţi, storceam sucuri din ierburi şi fructe şi la 13 deschideam”, povesteşte Andreea Lăzărescu.
Aşa a luat naştere restaurantul vegetarian Rawz. Businessul s-a transformat însă în 2012, când antreprenoarea a început livrările. A angajat patru scuterişti şi un biciclist, a închis restaurantul – pentru a se putea dedica în totalitate livrărilor – şi a început să cutreiere Capitala cu mâncărurile ei raw vegane.
De doi ani, Andreea Lăzărescu gestionează singură businessul Rawz, însă intenţionează să o coopteze şi pe sora ei, Lucia Stoica, în tot procesul care stă în spatele mâncării raw vegane pe care o prepară şi o livrează.„Am investit, în timp, cam 300.000 de euro. Cea mai mare parte a investiţiei am făcut-o la începutul lui 2019, când am deschis al doilea laborator al Rawz, unde pregătim, din ingrediente proaspete, tratate 100% manual, artizanal, ready meals (meniuri gata preparate – trad.) şi prăjituri pentru câteva mari lanţuri de magazine din Bucureşti.”
Printre retailerii parteneri se regăseşte Mega Image, împreună cu magazinele Shop & Go. Pentru 2019, Andreea Lăzărescu se aşteaptă la o cifră de afaceri de aproximativ 350.000 de euro, iar anul se va încheia cu 30 de angajaţi şi 17 colaboratori permanenţi. Antreprenoarea şi-a făcut deja planurile şi pentru anul 2020, când estimează că businessul va urca la 600.000 de euro.„Planurile pentru anul viitor sunt să perfecţionăm producţia de mâncare sănătoasă ready meal cu livrare către lanţurile de magazine din Bucureşti. Vrem, de asemenea, să continuăm să angajăm mame singure şi femei defavorizate, cărora să le asigurăm, măcar cât timp sunt la serviciu, un mediu de viaţă unde să se simtă în siguranţă.”
Rawz livrează oriunde – acasă, la birou, la şcoală, la metrou, la coafor, la masaj, la sala de gimnastică, la aniversări, la nunţi, botezuri şi evenimente speciale unde consumatorii vor să mănânce sănătos. Clienţii pot fie să-şi cumpere prânzul, micul dejun sau deserturile din lanţurile de magazine din Bucureşti şi Ilfov unde Rawz este prezent, fie să facă direct abonament la Rawz pentru a primi, zilnic, meniul pe care şi-l doresc. Există şi clienţi care comandă candy baruri pentru evenimente sau cei care comandă doar un anumit pachet de câteva ori pe lună.
Andreea Lăzărescu are două spaţii deschise acum – într-unul prepară meniurile pentru abonaţi, iar în celălalt, mâncarea care ajunge în magazine. Un prânz Rawz ajunge la 25 de lei, iar o prăjitură raw vegană costă 15 lei.
Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.
ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

ARI-Studio – sisteme informatice pentru HoReCa şi retail (Piteşti)
Fondatori: Alexandra Mone, Robert Anton
Investiţie iniţială: 3.000 lei (aproape 700 de euro)
Cifră de afaceri în 2018: 89.000 de euro
Prezenţă: naţională

Tantino Toys – jucării educative pentru copii (Bucureşti)
Fondator: Ancuţa Stoian
Investiţie iniţială: 59.000 de euro
Prezenţă: în magazine fizice şi online, în Europa şi America

La Pescaderia – restaurant cu specific spaniol (Bucureşti)
Fondator: Sorin Barbu
Investiţie iniţială: 180.000 de euro
Prezenţă: Bucureşti

Prăjiturel – laborator de cofetărie (Bucureşti)
Fondator: Cătălina David
Investiţie iniţială: 7.000 de euro
Cifră de afaceri în 2018: 170.000 lei (37.000 de euro)
Prezenţă: Bucureşti

Alphahead – producţie de echipamente pentru motociclişti (Bucureşti)
Fondatori: Georgeta Brehoi, Vishal Narender
Investiţie iniţială: 50.000 de euro
Cifră de afaceri estimată pentru 2019:
100.000 de euro
Prezenţă: online
-
De ce a gătit Bill Gates un pui întreg şi care a fost reacţia lui după ce a gustat din el
Robert Hand a fost numit Profesorul anului al statului Washington, iar unul dintre premiile primite de el a fost să petreacă o după amiază cu Bill Gates. Gates a publicat o filmare despre cum şi-au petrecut cei doi timpul pe blog şi pe canalul de YouTube, potrivit Business Insider.
Hand predă ştiinţa consumatorilor şi a familiilor sau ceea ce oamenii numeau mai demult „economia de acasă”. Aceasta include chiar şi orele de gătit, precum şi o lecţie care se numeşte „viaţa după şcoală”, care îi ajută pe studenţi să aplice pentru locuri de muncă şi să îşi administreze banii.
Fundaţia Gates contribuie la mai multe proiecte educaţionale. Astfel că nu este surprinzător că Bill Gates a fost de acord să se întâlnească cu Profesorul Anului, scrie Business Insider. Suprinzător este însă că a acceptat o oră de gătit cu el. Gates a intrat în cameră şi a reacţionat imediat: „Trebuie să recunosc. Aveţi un nivel foarte entry level pentru studenţi aici.”
Hand l-a învăţat mai întâi pe Gates cum să gătească un pui întreg. Cumpărarea puilor întregi este o alegere mai economică şi porţionarea unuia nu este dificil de realizat. Din filmare reiese clar cât de rar găseşte Gates – a făcut o greşeală greu de reparat: a adăugat prea multă sare amestecului de condimente la care cei doi lucrau.
„Îmi place să mănânc puiul sărat”, i-a spus Gates profesorului când acesta l-a corectat. La final, când au scos puiul din cuptor, Gates a gustat din pui şi faţa lui s-a luminat. Mâncarea pe care a gătit-o a fost „foarte bună”, a declarat el. „Mă inspiră să aud ceea ce faci. A fost prima dată pentru mine.S-ar putea să îmi surprind familia şi să le arăt că ştiu cum se fac lucrurile”, a spus Gates, zâmbind şi indicând către puiul gătit.
-
Ce îşi comandă românii cel mai des prin aplicaţiile de livrare de mâncare
„Dacă în trecut ne uitam foarte mult la educarea pieţei, acum suntem orientaţi mult mai mult pe scalabilitate, pe detalii – clienţii devin mult mai sofisticaţi, au aşteptări mai mari, intră din ce în ce mai mult în joc calitatea serviciului pe care îl oferi”, descrie Andreea Petrişor piaţa serviciilor de comenzi online de mâncare, cu care s-a familiarizat recent. La 31 de ani, după aproximativ opt ani petrecuţi în domeniul consultanţei, este, din ianuarie 2019, managing director al platformelor de livrare de mâncare foodpanda şi hipMenu, ambele aflate în portofoliul grupului internaţional Delivery Hero.
Lansate pe piaţa locală în 2013 (foodpanda a început în Bucureşti, hipMenu a fost lansată la Cluj de doi antreprenori locali), cele două platforme funcţionează ca o interfaţă între client, restaurante şi partenerii livratori. Partenerii, respectiv restaurantele, pot beneficia prin intermediul acestora fie doar de platformele de comandă, situaţie în care îşi folosesc propriii livratori, cât şi pentru întreaga parte de logistică, ce include asigurarea personalului livrator de către reprezentanţii celor două platforme.
Foodpanda şi hipMenu sunt prezente în 12 oraşe din România: „Acoperim 50% din populaţia urbană la nivel de ţară; avem peste 1.000 de restaurante partenere şi vrem să ajungem la 2.000”. Până la finalul anului şi-au propus să ajungă însă în 20 de oraşe; potrivit Andreei Petrişor, le ţintesc pe cele cu peste 50.000 de locuitori.
Managing directorul Delivery Hero este discret în ceea ce priveşte informaţiile financiare referitoare la rezultatele de pe piaţa locală ale celor două platforme, în contextul în care compania mamă este listată la bursa din Frankfurt, însă, potrivit celor mai recente date publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, din 2017, foodpanda înregistra venituri de 4,1 milioane de lei, iar veniturile hipMenu se situau, înainte de integrarea în Delivery Hero, la aproximativ 4,7 milioane de lei.
„Românii încep să comande din ce în ce mai multă mâncare; nu este o piaţă atipică, în sensul în care şi în străinătate este la fel, chiar şi în ceea ce priveşte preferinţele de consum, poate sunt mici diferenţe internaţional vs. local, dar, per total, pieţele sunt asemănătoare. Ce diferă foarte mult este gradul de maturitate a pieţei sau gradul de obişnuinţă, în sensul în care în România suntem la început de drum.” Totuşi, piaţa este din ce în ce mai matură, cu din ce în ce mai mulţi clienţi care se orientează către acest tip de servicii. Potrivit Andreei Petrişor, numărul total al comenzilor a înregistrat o creştere de 130% faţă de anul anterior.
„Dacă în urmă cu un an aş fi zis că piaţa de food delivery este la început, clienţii principali sunt millennials sau segmentul angajaţilor din corporaţii, acum deja vedem că lucrurile acestea se schimbă, vorbim despre o piaţă din ce în ce mai matură, o piaţă care începe să înţeleagă ce înseamnă sistemul de food delivery, despre un mediu competitiv mult mai agresiv, iar toate lucrurile acestea schimbă un pic regulile jocului”, observă Petrişor.
Ea pune preferinţa clienţilor de a comanda prin astfel de platforme şi nu direct la restaurant pe seama transparenţei şi flexibilităţii primite astfel – clientul poate să vadă permanent ce se întâmplă cu comanda lui, în cât timp ajunge aceasta, de pildă. „Noi facilităm procesul şi relaţia dintre restaurante şi clientul final: clientului îi oferim diversitate, iar restaurantului, o bază mult mai largă de potenţiali clienţi. Când vine vorba despre restaurante, potrivit Andreei Petrişor, odată ajunse pe platformă, acestea înregistrează creşteri ale vânzărilor de cel puţin 10%.
„O tendinţă care se observă în continuare este preferinţa oamenilor pentru mâncarea internaţională: 80% dintre comenzi ţin de bucătăria internaţională, iar 20% sunt pentru mâncarea românească. Când vorbim despre bucătăria internaţională, aproape jumătate rămâne în continuare pizza”, descrie ea principalele tendinţe observate pe piaţa livrărilor de mâncare. Ea pune această segmentare pe seama structurii tradiţionale a românilor: le place să gătească, iar atunci când gătesc, gătesc produse tradiţionale, motiv pentru care atunci când comandă, mizează pe alte tipuri de bucătărie. Alte tendinţe pe care le observă se referă la rafinarea gusturilor românilor. „Se dezvoltă o bucătărie mai exotică – asiatică sau latino-americană – şi, de asemenea vedem un trend din ce în ce mai mare de orientare către produsele naturale, bio.”
Nici valoarea bonului mediu nu a suferit mari schimbări de-a lungul timpului: „Valoarea comenzii rămâne mai mult sau mai puţin constantă, creşte uşor de-a lungul anilor, dar rămâne în jur de 35-65 de lei pe comandă, la nivel naţional. Sunt diferenţe şi între oraşe, în momentul în care vorbeşti despre o comandă în Bucureşti, valoarea medie este de 65 spre 70 de lei, când vorbeşti despre celelalte oraşe mari, cum ar fi Clujul, Timişoara, valoarea este tot de circa 60 de lei. În oraşele mici în care ne aflăm ne situăm puţin sub media naţională.” Printre cele mai mici oraşe în care compania este prezentă se numără Piteştiul şi Craiova. Chiar dacă afacerile din România ocupă o pondere mică în cele ale grupului internaţional, care, potrivit celor mai recente informaţii publice financiare, au ajuns la 687 de milioane de euro, în creştere cu 64,6% faţă de anul anterior, potrivit Andreei Petrişor „dobândim o importanţă strategică din ce în ce mai mare prin faptul că ne dezvoltăm foarte mult”.
Cel mai recent raport financiar al companiei arată că Orientul Mijlociu şi Africa de Nord sunt responsabile de aproximativ jumătate din veniturile grupului (ajungând la 316,4 milioane de euro), operaţiunile din Asia generează afaceri de 192,5 milioane de euro, în Europa, de 115,9 milioane de euro, iar în nordul şi sudiul Americii, de 62,1 milioane de euro. Businessul din Germania a fost recent vândut către olandezii de la Takeaway.com în schimbul a 930 de milioane de euro (aşteptând, potrivit celor mai recente declaraţii din presă, aprobarea tranzacţiei). Reprezentanţii grupului au declarat şi că nu vor muta sediul central din Berlin, chiar dacă nu au operaţiuni acolo.
Competiţia pe piaţa de comenzi online pentru mâncare este din ce în ce mai acerbă, deopotrivă la nivel internaţional şi pe piaţa locală, cu jucători precum Uber Eats şi Glovo care au intrat pe acest segment. Unul dintre principalii competitori ai Delivery Hero, prezent şi pe piaţa locală, este Takeway.com, care a cumpărat afacerea din ţara-mamă a Delivery Hero.
În vârstă de 31 de ani, Andreea Petrişor s-a alăturat Delivery Hero România în ianuarie ca managing director, după ce a acumulat experienţă internaţională atât în perioada studiilor, cât şi profesional. Înainte de acceptarea acestui rol a lucrat în consultanţă strategică timp de opt ani, ca project manager la Roland Berger, în Bruxelles. În 2014 şi 2015 a studiat în cadrul unui MBA la INSEAD, iar anterior a studiat la Universitatea Paris Dauphine, dar şi la Universitatea Torcuato Di Tella din Buenos Aires şi la universitatea Regent din Londra. „Consultanţa a fost pentru mine cea mai bună şcoală de management şi de leadership în sensul în care am lucrat foarte mult pe o varietate de proiecte, de industrii: în momentul în care era criza, m-am ocupat de restructurări, optimizare, ulterior, în momentul în care s-au schimbat lucrurile, m-am ocupat de zona de creştere, de dezvoltare, de strategie. În ultimii ani, mi-a plăcut zona operaţională, îmi plăcea să lucrez foarte mult cu clientul, efectiv pe teren, lucram la toate nivelurile, îmi plăcea să fiu acolo, parte din echipa clientului şi să văd lucrurile implementate”, îşi descrie ea experienţa profesională.
Chiar dacă a avut un parcurs internaţional încă de la începutul studiilor de facultate – a plecat în urmă cu 13 ani la facultate în Londra şi de „atunci am fost când în România, când în afară, am avut o expunere la foarte multe culturi; mi-a plăcut acest lucru, dar tot timpul am fost cu inima aici” –, spune că îşi doreşte ca de acum să îşi concentreze dezvoltarea profesională pe plan local. „Din punctul meu de vedere, cred că ţara are foarte mult potenţial şi cred că o putem duce foarte departe, acesta fiind de altfel unul dintre motivele pentru care mi-am dorit să mă întorc. Din punct de vedere profesional, dacă în alte ţări lucrurile sunt mai structurate, mai consolidate, la noi încă este foarte mult loc de dezvoltare şi asta îmi place foarte mult.”
Din Berlin, în toată lumea
Delivery Hero este o companie de servicii de livrare de mâncare, cu sediul central în Berlin. Potrivit presei internaţionale, compania operează în peste 40 de ţări din Europa, Asia, America Latină şi Orientul Mijlociu şi are parteneriate cu peste 250.000 de restaurante. Delivery Hero a fost înfiinţată în mai 2011 de Niklas Östberg, Kolja Hebenstreit, Markus Fuhrmann and Lukasz Gadowski la Berlin. Un an mai târziu, a cumpărat companiile Lieferheld din Germania şi o parte din Foodaerna, în Elveţia – aceştia fiind primii paşi făcuţi în expansiunea internaţională. În 2016, grupul a anunţat achiziţia foodpanda, companie cu o evaluare de 3 miliarde de dolari la vremea respectivă. Compania s-a listat la bursa din Frankfurt pe 30 iunie 2017 şi a acumulat capital de 1 miliard de euro în urma ofertei publice iniţiale. În decembrie 2018, compania şi-a vândut operaţiunile din Germania platformei takeaway.com. În mai 2017 Naspers a investit 387 de milioane de euro în Delivery Hero, iar în septembrie 2017 şi-a crescut deţinerea în companie, în prezent aceasta ajungând la 26%.
-
Avea 44 de ani şi era şomer când i-a venit o idee de afacere. A vândut într-o singură zi produse în valoare de 15 milioane de dolari
S-a gândit să-şi pună mintea de programator către realizarea unui produs nou şi inovator pentru bucătărie, un loc unde lucrurile nu s-au schimbat prea mult in ultimii zeci de ani.
A strâns 350.000 de dolari, a recrutat doi ingineri şi a petrecut un an şi jumătate dezvoltând un aparat electrocasnic pentru bucătărie: unul care le permite bucătarilor să gătească la presiune, să spteze legume sau carnea.
Lucrurile nu au mers foarte bine la început şi nici vânzările nu au fost extraordinare. A schimbat numele din iPot în Instant Pot şi a trimis 200 de mostre la bloggeri, la bucatarie pentru a scrie despre produs.

Acum Instant Pot este unul dintre cele mai bine vândute produse de pe Amazon, are rpeste 25 de mii de recenzii pozitive. De Black Friday, Instant Pot a fost în top 5 cele mai bine vândute produse de pe Amazon şi Target şi în Top 3 la magazinul Kohls.
Compania şi-a dublat vânzările an de an din 2011, iar piaţa de produse de gătit electrice a crescut cu 79% în ultimul an în SUA ajungând la o valoare de peste 300 de milioane de dolari, potrivit firmei de cercetare de piaţă NPD Group. Wang a mărturisit că, la un moment dat, 90% din vânzări veneau din Amazon, iar intr-o singură zi Amazon Prime, în 2016, compania a vândut produse în valoare de aproapr 15 milioane de dolari, relatează Inc.com
Cu ceea ce s-a diferenţiat Instant Pot de competiţie este “un grup de senzori care fac ca Instant Pot să nu se supraîncălzească şi să nu explodeze sub presiune”, a declarat Wang pentru New York Times.
Un alt lucru care a contribuit la succesul produsului este comunitatea care s-a format în jurul Instant Pot. Acum pagina de Facebook a produsul are peste 850.000 de fani şi
-
Viaţa tumultoasă a unuia dintre cei mai celebrii bucătari din lume: De la vârsta de 14 ani a lucrat peste 13 ore pe zi şi nu a cerut niciodată bani parinţilor
S-a născut în Erzurum, Turcia, fiind unul dintre cei patru copii ai unei familii kurde. Tatăl său lucra în mină, aşa că familia se reunea rareori. Lipsa banilor l-a forţat pe Salt Bae să abandoneze şcoala la doar 13 ani, dar asta nu l-a împiedicat să continuie să muncească din greu.
În 1995 a început să lucreze ca ucenic pentru un măcelar, moment în care şi-a descoperit pasiunea pentru gătit. Într-un interviu acordat NBC, Bae povestea că „De la vârsta de 14 ani, am lucrat peste 13 ore pe zi.” Vârsta nu i-a afectat niciodată dedicarea. Salt Bae s-a bazat pe el însuşi şi nu a cerut niciodată sprijin financiar familiei.
După ce a mai crescut, a călătorit în toată lumea şi a lucrat gratis în restaurante pentru a câştiga experienţă. A mers în Buenos Aires, Argentina, ţara cărnii de vită, pentru a-şi rafina tehnica de gătit. În ciuda faptului că aplicaţia pentru viză i-a fost respinsă de şase ori, nu s-a dat bătut şi a continuat să înveţe, mergând inclusiv în SUA.
El a povestit pentru revista Aksam că timp de mulţi ani nu şi-a luat niciun concediu şi nu a cerut să fie plătit pentru ore suplimentare, chiar dacă uneori lucra alături de zece maeştri bucătari uneori chiar şi peste 18 ore pe zi.
După mulţi ani plini de greutăţi, Salt Bae era gata să se întoarcă în Turcia pentru a-şi urma visele. În 2010 a deschis în Istanbul primul restaurant specializat în carne de vită, cu doar opt mese şi zece angajaţi, şi l-a numit Nurset – Victorie.
Carnea a fost atât de bună încât omul de afaceri turc Ferit Sahenk a decis să investească în business. În anii care au urmat Salt Bae a deschis şi alte restaurante în Dubai, Abu Dhabi şi Doha, timp în care a şi câştigat numeroase premii.
Lucrurile au luat o întorsătură nouă în 2017, când un videoclip cu felul său de a săra mâncarea a devenit viral. Video-ul are astăzi peste 16,7 milioane de vizualizări. Cu milioane de fani noi, antreprenorul şi-a extins reţeaua de restaurante şi în Miami şi New York.
-
Viaţa tumultoasă a unuia dintre cei mai celebrii bucătari din lume: De la vârsta de 14 ani a lucrat peste 13 ore pe zi şi nu a cerut niciodată bani parinţilor
S-a născut în Erzurum, Turcia, fiind unul dintre cei patru copii ai unei familii kurde. Tatăl său lucra în mină, aşa că familia se reunea rareori. Lipsa banilor l-a forţat pe Salt Bae să abandoneze şcoala la doar 13 ani, dar asta nu l-a împiedicat să continuie să muncească din greu.
În 1995 a început să lucreze ca ucenic pentru un măcelar, moment în care şi-a descoperit pasiunea pentru gătit. Într-un interviu acordat NBC, Bae povestea că „De la vârsta de 14 ani, am lucrat peste 13 ore pe zi.” Vârsta nu i-a afectat niciodată dedicarea. Salt Bae s-a bazat pe el însuşi şi nu a cerut niciodată sprijin financiar familiei.
După ce a mai crescut, a călătorit în toată lumea şi a lucrat gratis în restaurante pentru a câştiga experienţă. A mers în Buenos Aires, Argentina, ţara cărnii de vită, pentru a-şi rafina tehnica de gătit. În ciuda faptului că aplicaţia pentru viză i-a fost respinsă de şase ori, nu s-a dat bătut şi a continuat să înveţe, mergând inclusiv în SUA.
El a povestit pentru revista Aksam că timp de mulţi ani nu şi-a luat niciun concediu şi nu a cerut să fie plătit pentru ore suplimentare, chiar dacă uneori lucra alături de zece maeştri bucătari uneori chiar şi peste 18 ore pe zi.
După mulţi ani plini de greutăţi, Salt Bae era gata să se întoarcă în Turcia pentru a-şi urma visele. În 2010 a deschis în Istanbul primul restaurant specializat în carne de vită, cu doar opt mese şi zece angajaţi, şi l-a numit Nurset – Victorie.
Carnea a fost atât de bună încât omul de afaceri turc Ferit Sahenk a decis să investească în business. În anii care au urmat Salt Bae a deschis şi alte restaurante în Dubai, Abu Dhabi şi Doha, timp în care a şi câştigat numeroase premii.
Lucrurile au luat o întorsătură nouă în 2017, când un videoclip cu felul său de a săra mâncarea a devenit viral. Video-ul are astăzi peste 16,7 milioane de vizualizări. Cu milioane de fani noi, antreprenorul şi-a extins reţeaua de restaurante şi în Miami şi New York.
-
Cum să-ţi transformi pasiunile în business – VIDEO
Pasiunea pentru design a urmărit-o mereu, la fel şi cea pentru călătorii şi gătit.
Anul trecut, şi-a unit pasiunile în afacerea Turmeric et Cardamom.
Aceasta este formată dintr-o bucătărie cu influenţe oriental-asiatice şi un magazin cu design nordic.
Turmeric et Cardamom se bazează pe un concept culinar prin care creează reţete în funcţie de anotimpuri.
Preţurile produselor variază: biscuiţii cu parmezan, chili şi susan negru costă 4 lei, torturile costă între 140 şi 180 lei/kg, pateul de creveţi cu thai curry şi unt de arahide costă 60 lei/200 g.
Pentru amenajarea spaţiului şi pentru cumpărarea echipamentelor, valoarea investiţiei a fost de 100.000 de euro.
În 2019, Rudy Teianu aşteaptă afaceri de 200.000 de euro. -
Iarnă la purtător
Această categorie, care cuprinde arome asociate iernii, a apărut timid, prin 2009, când s-au lansat parfumuri cu note de pin de pădure, fum de lemne ori pepinieră de brazi de Crăciun. Încetul cu încetul s-a ajuns ca tot mai multă lume să caute parfumuri care amintesc de mirosurile plăcute dintr-o căsuţă de lemn, de iarnă, de pădure sau de munţi. Aşa au apărut parfumuri ca Burvuvu, de la January Scent Project, scrie New York Times, o combinaţie de cedru şi licheni de copac cu note de ciuperci sălbatice, Winter de la Dasein, o combinaţie de molid argintiu, levănţică, pin de pădure şi cardamom negru, disponibil doar între lunile octombrie şi ianuarie, în ediţie limitată. Tot iernatic e şi Cedarise, lansat de casa pariziană Hermetica şi care combină urme de grepfrut roz, extract de rădăcină de vetiver şi mai ales chiparos. Fragranţele iernatice, spun specialiştii din industria parfumurilor, au avantajul că rezistă mai mult, datorită temperaturii mai scăzute a pielii, şi conturează ideea de simplitate şi confort, cei care le preferă căutând echivalentul aromatic al gătitului lent, după cum afirmă creatoarea lui Winter, Samantha Rader.