Agricultura ca sector s-a obişnuit în mai multe ţări vestice cu forţa de muncă ieftină care pleacă într-o migraţie temporară controlată, în fiecare an, din state precum România, Polonia sau Bulgaria – iar muncitorii care aleg această deplasare se duc după salariile oferite, care se ridică chiar şi la 5.000 euro pe sezon.
Cine caută muncitori
Statisticile publicate de FT arată că că Vestul are nevoie de aproximativ un milion de muncitori imediat: Franţa are nevoie de 200.000 de oameni până la finalul lunii mai, în timp ce Spania caută între 70.000 şi 80.000 de persoane. În acelaşi timp, Italia caută circa 250.000 de muncitori sezonieri pentru următoarele două luni, în timp ce Marea Britanie primea în mod obişnuit între 70.000 şi 80.000 de angajaţi pentru sezon, iar Germania 300.000.
Spre exemplu, în fiecare vară orăşelul polonez Bartoszyce se goleşte temporar, întrucât populaţia aptă de muncă se îndreaptă spre podgoriile din Franţa pentru a culege strugurii. Anul acesta, însă, restricţiile de circulaţie impuse ca măsuri pentru a limita răspândirea coronavirusului, i-ar putea împiedica pe oameni să facă această călătorie.
Până anul acesta, muncitorii din Bartoszyce, ca şi cei din multe oraşe din România, au făcut parte dintr-un mecanism masiv de migraţie a muncitorilor sezonieri din Europa de Est şi Africa de Nord către Vestul Europei; în fiecare primăvară şi vară, sute de mii de oameni emigrează pentru a culege recolte, jucând astfel un rol cheie în lanţul alimentar de pe continent.
Muncitorii vin de obicei din ţările mai puţin bogate, precum România, Bulgaria, Polonia, Ungaria şi Maroc, iar blocarea acestui mecanism de migraţie în care erau angrenaţi aceştia poate fi problematică pentru cei care se bazau pe aceste venituri şi nu găsesc altceva de muncă în ţările lor.
Mulţi dintre muncitorii care plecau din aceste ţări temporar pentru a lucra în agricultură în ţările vestice nu vor mai putea pleca anul acesta. Anumite ţări, precum Polonia, nu au închis graniţele, în timp ce altele, precum Franţa, sunt în carantină naţională, iar circulaţia în afara locuinţei este restricţionată. Fermierii spun că dificultăţile fizice care intervin la nivelul circulaţiei sunt agravate de frica muncitorilor de a se îmbolnăvi, sau de teama acestora că nu se vor mai putea întoarce acasă.
Din această cauză, fermele europene se confruntă cu o criza acută a forţei de muncă. Anumite recolte timpurii precum cele de asparagus au încolţit deja, iar criza forţei de muncă naşte temeri legate de creşteri de preţuri, cu recolte care ar putea putrezi şi cu potenţiale deficite la raft pentru anumite fructe şi legume.
„În ţările dezvoltate care se bazează pe imigranţi ca forţă de muncă impactul va fi foarte sever dacă va dura această criză mai mult de două luni”, a spus Josef Schmidhuber, director adunt în cadrul diviziei de comerţ pentru Alimente şi Agricultură din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Ce fac guvernele pentru a ieşi din criză
Problema din ce în ce mai presantă odată cu avansarea în sezon a determinat guvernele din vestul Europei să treacă la măsuri. Săptămâna trecută, Germania a revenit asupra unei decizii prin care voia să interzică intrarea imigranţilor sezonieri în ţară – şi chiar a decis în schimb să aducă cu avioanele muncitori, aşa cum a fost şi cazul celor din aeroportul Avram Iancu din Cluj-Napoca.
Alte ţări încearcă să atragă forţă de muncă pe plan intern, după decenii întregi în care s-au bazat pe forţă de muncă de peste hotare. În Germania, Franţa, Spania şi Marea Britanie se lucrează la scheme de recrutare în masă pentru a rezolva această problemă.
Spania a anunţat că le permite cetăţenilor să colecteze şi beneficii de şomaj, dar şi să muncească în sectorul agricol până la finalul lunii iunie, ca parte a unui plan lansat de Luis Planas, ministrul Agriculturii, acesta catalogând măsurile ca fiind „extraordinare”, dar necesare pentru a asigura necesarul de alimente şi pentru a preveni creşteri de preţuri.
Franţa a anunţat măsuri similare şi le permite muncitorilor trimişi în concediu de la alte locuri de muncă să activeze temporar în sectorul agricol.
Didier Guillaume, ministrul Agriculturii din Franţa, a spus că scopul este de a se asigura că „lanţul alimentar nu se rupe” pentru că dacă se întâmplă asta, „nu va mai fi mâncare pentru cetăţenii noştri”.
Însă în anumite regiuni este dificil să recrutezi forţă de muncă dincolo de reţelele de imigranţi stabile deja în ultimii ani. Wyn Grant, profesor în cadrul Universităţii din Warwick, a spus că Marea Britanie a întâmpinat dificutăţi când a încercat să îşi atragă muncitori din plan local în trecut.
„Este o muncă foarte grea şi nu foarte bine plătit, şi necesită anumite aptitudini (…) se desfăşoară în locuri relativ îndepărtate şi în zone rurale puţin populate”, a spus el.
Munca sezonieră din agricultură a fost corelată de multe ori cu condiţii de muncă extrem de proaste. În Italia, criza coronavirus a determinat fermele să treacă la măsuri disperate şi să ceară guvernului să le dea vize de muncă muncitorilor fără documente şi celor care cer azil.
„Există o stare de nervi şi disperare în creştere, precum şi un deficit masiv de forţă de muncă. Muncitorii trebuie să fie puşi în poziţia în care să muncească legal, pentru că dacă statul nu gestionează cum trebuie situaţia, reţelele de crimă organizată o vor face”, a spus Teresa Bellanva, ministrul Agriculturii din Italia.
Cu toate acestea, Italia nu şi-a direcţionat încă eforturile înspre lansarea unor programe de recrutare pentru muncitori din piaţa locală, întrucât se luptă cu pandemia de COVID-19, fiind cea mai afectată ţară din Europa.
În alte părţi din Europa, eforturile de a recruta local încep să dea semne de succes. Sectorul agricol din Franţa a atras deja 5.000 de angajaţi.