„Am izbucnit în râs, dar vocea era foarte serioasă de partea cealaltă. Aşa am făcut: m-am dus la ei la birou, unde doamna directoare care mă sunase, vădit agitată, îmi zice că nu ştie ce să mai facă, pentru că oamenii pleacă, care cum poate, mai ales cei pe care îi recrutează acum, şi s-a gândit că sigur sunt nişte probleme legate de management.
„- Luna trecută, am angajat 12 oameni, toţi tineri. Mai sunt patru, iar în fiecare săptămână ne pleacă din ei. Dar ştiţi ce e curios, zice ea, toţi spun că e în regulă, că salariul e bun, condiţiile sunt bune, şi apoi dispar. Nici nu ne mai completează interviul de ieşire, nici badge-ul nu-l mai aduc.”
Dacă ar fi singura organizaţie în care se întâmplă asta, aş zice că e ceva fundamental greşit acolo, dar se întâmplă la toţi marii angajatori. Fie că recunosc, fie că nu.
„Ce-am avut şi ce-am pierdut” ar zice un angajat care la scurt timp după ce şi-a consumat rezervorul de optimism, decide să plece mâncând pământul din acea organizaţie.
Cele mai mirate sprâncene sunt ale doamnelor şi domnişoarelor de la departamentul de resurse umane, în special recrutare, care efectiv nu înţeleg cum cineva poate veni pentru câteva zile, să zică ce bine e la ei, şi pe urmă să nu mai răspundă la telefon două zile. Şi dacă înainte era o situaţie de povestit, acum e una comună.
Oamenii pleacă din organizaţii mai uşor decât oricând. Iar cei mai mulţi pleacă exact la început, cand recrutorii răsuflă uşuraţi că au mai ocupat un post.
Se întâmplă şi în companiile de IT, unde autonomia şi salariile sunt atât de mari, că îţi vine să îţi dai demisia din funcţia de parlamentar şi să devii manager de proiect. Aşadar, tendinţa este una generalizată, mai accentuată în unele industrii, însă nicidecum izolată.
Iar întrebarea de 1.000 de puncte şi de teribil de mulţi euro este: de ce? De ce ne pleacă oamenii imediat după angajare?
Un răspuns foarte la îndemână stă în teoria butonului de lift. Aţi observat unde este amplasat butonul de lift? Exact la înălţimea perfectă ca să faci cel mai mic efort pentru a-l apăsa. Dacă ar fi mai sus sau mai jos, efortul ar fi mai mare, aşadar e perfect acolo unde este. Ceea ce defineşte o caracteristică în psihologia maselor, şi anume că ne place să nu facem efort, vrem ca totul să fie la o scurtă mişcare distanţă de noi. Din acest motiv, tehnologia avansează prin accesibilitate, nu doar prin performanţă. Cu alte cuvinte, o aplicaţie performantă, dar greu accesibilă va putea fi uşor detronată de una nu atât de performantă, dar uşor de folosit.
Oamenii se angajează şi le este greu să înveţe CE au de făcut, CUM au de făcut şi DE CE au de făcut ceea ce au de făcut. Dacă le spune un manual, nu înseamnă că au şi înţeles sau au învăţat.
Am văzut manuale de 200 de pagini şi mai mult, cu proceduri, cu sisteme şi verificări, validări şi certificări, dar nu era mai nimic despre motivul pentru care fac asta. Surprinzător este că acele companii care comunică mai abitir brandul de anagajator sunt cele care pierd cei mai mulţi oameni imediat după angajare, tocmai pentru că ceea ce este comunicat nu este ceea ce se regăseşte în organizaţie. Noii angajaţi vin să schimbe lumea, că aşa scria în reclama din ziar, iar pe partea cealaltă aduc cafea unei doamne sclifosite şi încearcă să se împrietenească cu cine trebuie, ca să avanseze în carieră. Asta dacă rămân în organizaţie.
Oamenii au nevoie să înveţe uşor ce au de făcut, răbdarea e foarte scumpă. Dacă reuşesc să îşi dea seama rapid de cum îşi pot folosi abilităţile personale în locul de muncă respectiv, stau şi cresc. Dacă nu, zappează printre joburi, că au de unde alege.
Cultura autoritară şi bazată pe politici interne de „Spune-mi cu cine eşti prieten, ca să îţi spun dacă o să avansezi în carieră” nu ţine oamenii în organizaţie. Cel puţin nu pe cei tineri, care nu prea percutează la teama de autoritatea şefului cel mare. Pentru ei, raportul de inferioritate este suficient de demotivant încât să se apuce de altceva.
Şi, în final, toţi suntem aici pentru evoluţie. Fie că eşti un şef mic şi vrei să fii un şef mare, fie eşti un asistent de fotograf şi vrei să devii fotograf. Dacă nu e foarte evident pentru toţi cum poţi să creşti şi unde vei putea ajunge, lipsa perspectivei este demotivantă.
Un plan de carieră bine pus la punct, în care să înţelegi unde vei ajunge, când şi cum, un leadership corect şi autentic, în care să nu te simţi inferior, o inducţie eficientă, din care oamenii să poată învăţa ce au de făcut şi să formeze comunităţi de noi angajaţi care să se susţină unii pe ceilalţi, ar trebui să fie suficiente cât să nu trebuiască să mă mai sune doamna director. Cel puţin nu cu problema aceasta.
Tag: fondator
-
Opinie Petru Păcuraru, fondator al Human Performance Development International (companie de consultanţă şi strategie în resurse umane): „Ce-am avut şi ce-am pierdut”
-
Unul dintre cei mai excentrici miliardari. Hobby-urile sale l-au adus de mai multe ori la un pas de moarte
Fondatorul Virgin Group – business care controlează peste 400 de companii, este cunoscut mai ales pentru stilul de viaţă excentric. În documentarul său – “Nu privi în jos” – el vorbeşte despre una dintre cele mai primejdioase experienţe pe care le-a avut, şi anume traversarea Oceanului Atlantic într-un balon cu aer cald pentru a doborâ recordul mondial.
Branson este, de asemenea, un fan al kite-surfing-ului, aşa că a străbătat Canalul Mânecii în 2012, devenind cea mai vârstnică persoană care a obţinut o astfel de performanţă.
În cartea sa “Modelul Virgin: tot ce ştiu despre conducere”, el scrie că dorinţa sa de a doborâ recordurile mondiale şi marketingul neconvenţional stau la baza modului în care îşi conduce afacerea.
Care este însă povestea sa?
Richard Branson s-a născut pe 18 iulie 1950 în Blackheath, Londra, şi a fost cel mai mare dintre cei trei copii ai lui Edward James, avocat, şi ai Evei Branson, fostă balerină şi stewardesă. În adolescenţă, Branson a suferit de dislexie şi a avut rezultate şcolare slabe, aşa că la vârsta de 16 ani s-a hotărât să întrerupă cursurile şi să înceapă un drum de antreprenor.
Înainte de a pleca, directorul şcolii, Robert Drayson, i-a spus că va sfârşi fie în închisoare, fie va deveni milionar. Previziunile acestuia nu au fost greşite. Imediat după ce a părăsit şcoala, Branson a fondat revista Student. Acesta a fost primul proiect de succes din cariera care avea să îl propulseze în topul celor mai bogaţi oameni din lume.
Ulterior, a început să înregistreze, într-o biserică, interviuri cu diverşi artişti, ca Mick Jagger, pe care le vindea prin corespondenţă. Succesul a venit peste noapte, iar în 1972 Branson a pus bazele casei de discuri Virgin Records, alături de Nik Powell. Numele Virgin a fost ales deoarece sugera faptul că Branson era nou în lumea businessului. Primul album înregistrat în studioul deschis în Londra, pe Oxford Street, a fost Tubular Bells (1973) al artistului Mike Oldfield. Ulterior, a avut colaborări de succes cu numeroase formaţii celebre, precum Sex Pistols, Spice Girls sau The Rolling Stones.
În 1984, Branson a pus bazele companiei Virgin Atlantic Airways, care s-a extins, ulterior, pe plan internaţional. Tot sub umbrela Virgin Group au fost lansate, printre altele, compania feroviară Virgin Trains (1997), compania de telefonie mobilă Virgin Mobile (1999) şi Virgin Hotels (2010). În 2004, Branson a lansat Virgin Galactic, o companie de turism spaţial cu zboruri suborbitale, preţul unei astfel de călătorii fiind de 200.000 de dolari. A avut însă şi câteva proiecte care au eşuat, printre care se numără Virgin Cola, Virgin Cars sau Virgin Brides.
În 1978, Branson a cumpărat insula Necker din Insulele Virgine Britanice cu 180.000 de dolari. Aici şi-a construit reşedinţa principală, care a fost distrusă însă de două ori, întâi de uraganul Irene, în 2011, apoi în 2017, în timpul uraganului Irma. Primul său mariaj, cu Kristen Tomassi, s-a încheiat în 1979. Împreună cu a doua soţie, Joan Templeman, cu care s-a căsătorit în 1989, are o fiică, Holly, şi un fiu, Sam. În 1998, el a lansat romanul autobiografic Losing My Virginity, care a devenit best-seller internaţional. Printre reuşitele personale se numără şi o serie de recorduri mondiale obţinute în urma unor competiţii de kitesurfing.
În 1992, pentru a-şi menţine compania aviatică pe linia de plutire, Branson a vândut casa de discuri Virgin către EMI Music, pentru o sumă de aproximativ un miliard de dolari.
În 2006, antreprenorul a fost clasat de The Sunday Times pe locul nouă în topul celor mai bogate persoane din Regatul Unit, cu o avere de aproape 3,5 miliarde de euro.
În prezent, conglomeratul Virgin Group controlează circa 400 de companii, are peste 70.000 de angajaţi şi venituri anuale de peste 20 de miliarde de euro, iar fondatorul companiei deţine o avere de peste 4 miliarde de dolari.
-
Ion Ţiriac, detronat de boţi: Cel mai bogat român, după calculele Forbes, ar fi Daniel Dines, fondatorul „unicornului românesc” UiPath
Românul deţine în prezent peste 20% din compania UiPath, potrivit interviului acordat Forbes. Compania IT este evaluată la 7 miliarde de dolari, după ultimele investiţii obţinute de la finanţatori. Aşadar, după calculele Forbes, Dines ar deţine o avere de cel puţin 1.4 miliarde de dolari, depăşindu-l astfel pe Ion Ţiriac, care are o avere estimată la 1.1 miliarde de dolari, conform celui mai recent top Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume.
Daniel Dines, în vârstă de 47 de ani, nu a inventat tehnologia RPA (robot process automation), dar deja s-a poziţionat în fruntea clasamentelui al companiilor din acest domeniu. În urmă cu doi ani, atunci când investitorii europeni au evaluat compania la 110 milioane de dolari, UiPath era un start-up mai puţin cunoscut, având doar 150 de angajaţi. Momentan, sediul principal al companiei se află într-un zgârie nori impresionant, situat pe celebrul Park Avenue din Manhattan, New York. Peste 3.000 de angajaţi lucrează acum pentru compania lui Dines, având peste 30 de sedii în întreaga lume, scrie Forbes.
-
Jack Ma rotaţie la 180 de grade: Cunoscutul fondator al gingantului din e-commerceul chinezesc Alibaba susţine că oamenii ar putea lucra doar 12 ore pe săptămână
Fondatorul Alibaba a fost un susţinător al programului de muncă 996, în care acesta vede o sursă de fericire, deşi de de zeci de ani este dezbătut în mediul online eficienţa modelului de muncă chinezesc, în raport cu modul în care angajaţii sunt afectaţi de practicarea acestuia.
„Oamenii ar putea lucra trei zile pe săptămână, cu ajutorul tehnologiei şi a unor reforme ale sistemului educaţional”, a declarat joi fondatorul Alibaba în cadrul Conferinţei despre Inteligenţa Artificială, care a a avut loc la Shanghai.
Atunci când a fost vorba despre evoluţiile tehnologice care au permis oamenilor să câştige ceva mai mult timp liber, miliardarul a venit cu un exemplu simplu, electricitatea.
„Energia electrică este cea care oferă oamenilor mai mult timp pentru a putea merge la karaoke sau a se putea distra la petreceri. Cred că datorită inteligenţei artificiale oamenii vor avea mai mult timp să se bucure de timpul lor”, a mai spus Jack Ma la conferinţa organizată la Shanghai.
-
Cine este Cristian Logofătu, fondatorul primei companii din IT listată la bursa de la Bucureşti
Cristian Logofătu este cofondator al companiei Bittnet, ocupând şi funcţia de chief financial officer. „În anul 2000 am fost martorii revoluţiei pe internet. Ştiam limba engleză, aveam acces la internet şi am putut afla multe lucruri din SUA – care la un moment dat părea o lume complet diferită”, îşi aminteşte Cristian Logofătu. În 2007, după terminarea studiilor şi după ce a avut câteva experienţe pozitive cu Cisco Networking Academy, unde era instructor, a lansat Bittnet alături de fratele său, Mihai Logofătu. Au supravieţuit crizei din 2009, iar în 2011 au primit prima infuzie externă de capital. În 2015, Bittnet a fost listată pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti, chiar imediat după ce această piaţă pentru IMM-uri şi start-up-uri fusese inaugurată. Pe 16 mai 2019, capitalizarea de piaţă a Bittnet a depăşit 100 de milioane de lei, moment pe care Cristian Logofătu îl descrie ca pe „o piatră de hotar care este şi mai semnificativă atunci când ne gândim că în aprilie 2015, când ne-am listat pe AeRO, evaluarea noastră era de 7,5 milioane de lei, ceea ce înseamnă că am crescut cu 1.333% în patru ani”. Cristian Logofătu este licenţiat în management la Academia de Studii Economice din Bucureşti, continuând apoi cu doctoratul în aceeaşi disciplină, finalizat în 2012 la Universitatea din Craiova.
Profilul lui Cristian Logofătu a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019.
-
Cine este tânărul care vrea să cucerească piaţa de cafenele din Cluj
Bogdan Ciocian este fondator al lanţului de cafenele Meron, unde lucrează în prezent aproximativ 80 de persoane. Anul 2018 a fost unul promiţător pentru Meron prin extinderea businessului, prin creşterea lanţului de coffee shopuri la 11 unităţi.
„În plus, anul trecut a venit şi cu perspective noi de business, iar cele 7 oraşe pe care le aveam în vedere pentru planul de extindere – Oradea, Timişoara, Sibiu, Bistriţa şi Bucureşti – s-au concretizat.” Tot anul trecut, compania a investit circa 500.000 de euro într-o prăjitorie proprie. „Un alt aspect important pe care am reuşit să îl dezvoltăm constă în lansarea platformei noastre de B2B. Aceasta oferă beneficii altor jucători mici din piaţa de specialty coffee care au nevoie de o cafea proaspăt prăjită şi care până acum recurgeau la diverse prăjitorii de pe piaţa internaţională”, adaugă antreprenorul.
Planurile pentru extinderea internaţională au venit în mod firesc, spune antreprenorul, adăugând că priveşte către pieţe precum Londra, Amsterdam, Lisabona sau Barcelona. Una dintre cele mai semnificative decizii luate de Bogdan Ciocian a fost momentul în care a renunţat la continuarea studiilor, la facultate. „Acest gest îndrăzneţ şi poate, pe alocuri, privit cu neîncredere de cei din jur m-a ajutat să încep să învăţ cu adevărat şi să îmi creionez drumul. Astfel, am devenit mai independent, mai conştient de forţele proprii”, spune Ciocian.
Profilul lui Bogdan Ciocian a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019.
-
Câţi bani are cea mai bogată familie din lume. Ce afaceri controlează şi cine sunt oamenii care investesc banii familiei
Sam Walton, fondatorul Walmart, ar fi probabil uimit de modul în care nepoţii săi investesc astăzi banii. Iniţiativele lor, scriu cei de la Bloomberg, ar atrage totuşi şi aplauze.Averea familiei Walton este estimată la peste 175 de miliarde de dolari. Walmart, lanţul de magazine fondat în 1945 de Sam Walton, numără astăzi aproape 12.000 de magazine la nivel global şi generează anual venituri de peste 500 de miliarde de dolari.Ben Walton, nepotul de 44 de ani al lui Sam Walton, deţine Zoma Capital, un vehicul financiar care investeşte în sectoarele energiei şi apei. Steuart şi Tom, veri ai lui Ben, au achiziţionat brandul britanic de biciclete Rapha contra sumei de 225 de milioane de dolari.Tom deţine şi Ropeswing Group, companie ce operează un lanţ de restaurante care se adresează milenialilor.Toate aceste iniţiative investiţionale îi bucură pe consilierii financiari ai familiei Walton, care consideră că diversificarea portofoliului investiţional reprezintă singura metodă prin care averea celei mai bogate familii din lume poate fi asigurată.Cu toate acestea, acţiunile deţinute în alte afaceri decât Walmart reprezintă în prezent doar o mică parte din averea totală a familiei. Este totuşi un lucru pozitiv că noile generaţii vin cu idei proprii de afaceri, scriu cei de la Bloomberg, în condiţiile în care aproximativ 3,4 mii de miliarde de dolari urmează să fie transferate către moştenitorii în următoarele două decenii. -
Tânăra din România care a decis să nu mai muncească pentru alţii şi să fie plătită cu salariul minim pe economie, ci să fie propriul şef. Acum afacerea ei face milioane de euro
„Am muncit, însă nu oricum, ci respectând regulile jocului în care mă aventuram. La momentul respectiv aveam o idee care prindea din ce în ce mai mult viaţă. Îmi doream să fac ceva mai bine decât vedeam că se face deja, altfel decât o făceau companiile care aveau să fie viitorii mei competitori. Aşa am ajuns să mă poziţionez în piaţă cu un criteriu concret: gustul.“
Nicoleta Hriţcu a lansat, la Iaşi, reţeaua de cofetării Cuptorul Moldovencei, devenită una dintre cele mai mari afaceri de profil din regiunea Moldovei. Ea a anunţat anul acesta că deschide în Iaşi a şasea locaţie, veniturile ţintite astfel pentru 2019 ajungând la 2,5 milioane de euro.
În 2018, a lansat businessul auxiliar Glazurai, un concept cu miniprăjituri artizanale din ingrediente naturale.„Sunt moldoveancă de la Soroca, de pe malul Nistrului. Lucrez la o transformare treptată din «moldoveancă», aşa cum mi se spunea în 2012, la «moldoveanca de la Cuptorul Moldovencei», aşa cum încep oamenii să-mi spună”, se prezenta tânăra antreprenoare, într-un interviu acordat Business MAGAZIN. Ea este absolventă a două facultăţi, respectiv Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” şi Facultatea de Teatru, la Universitatea de Arte „George Enescu”, ambele în Iaşi.
„Aveam 30 de ani, un copil, avusesem câteva joburi la care nu făcusem performanţă şi ştampila cu minimul pe economie, pe care mi-o puneau pe masă toţi potenţialii angajatori. Cu toate astea, nu mă descurajasem, aveam o părere bună despre mine”, povesteşte ea. Prin urmare, a decis să rişte şi să investească propriile resurse financiare într-un nou business. Obiectivul general pentru Cuptorul Moldovencei este acum, spune ea, unul simplu: produsele Cuptorul Moldovencei să ajungă la un număr cât mai mare de persoane, cu un preţ corect.
Povestea Nicoletei Hriţcu a apărut în ediţia de anul acesta a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP DIN ROMÂNIA.
-
Lars Larsen, fondatorul retailerului Jysk, a murit la vârsta de 71 de ani
Lars Larsen, fondatorul lanţului gigant de retail Jysk şi unul dintre cei mai puternici oameni din Danemarca a murit la 71 de ani, potrivit Bloomberg.
Larsen a murit în casa lui din Silkeborg, Danemarca, luni, potrivit unui anunţ al companiei.
El a părăsit funcţia de preşedinte al companiei cu două luni în urmă după ce a fost diagnosticat cu cancer. Fiul său, Jacob Brunsborg, 47 ani, l-a înlocuit ca preşedinte.
Larsen a fondat compania în 1979. A strâns între timp o avere de 4,5 miliarde dolari, ceea ce l-a transformat într-unul dintre cei mai bogaţi patru oameni din Danemarca.
-
100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019 – Alexandru Diaconu, Fondator Bottega Verde România
Omul de afaceri Alexandru Diaconu spune că a început să lucreze încă de la 16 ani, iar la 21 înfiinţase deja prima firmă. A prins valul dezvoltării din IT şi pe cel al începuturilor comerţului online şi, chiar dacă nu toate pariurile sale au fost câştigătoare, asta pentru că prima încercare de business – aducerea brandului La Redoute în România – s-a încheiat în doar câţiva ani, a mizat în continuare pe antreprenoriat.
În toamna lui 2015, Diaconu a decis să intre în zona de cosmetică şi să aducă în România brandul Bottega Verde, ale cărui produse existau deja pe piaţa locală în unele farmacii, dar nu oficial. În 2018, Bottega Verde România a înregistrat venituri de aproximativ 1 milion de euro şi un profit de 5-7%. În paralel cu businessurile dezvoltate în zona comerţului online şi IT, el a pornit şi un business în domeniul medical, axat pe oferirea de servicii de recoltare de celule stem, lansând, în vara lui 2012, Baby Stem, care a înregistrat de asemenea venituri de aproximativ 1 milion de euro anul trecut.
Alexandru Diaconu a urmat ASE-ul şi o serie de studii postuniversitare, atât în zona economică, cât şi în cea de diplomaţie. Dincolo de activitatea antreprenorială, el îşi împarte timpul şi între hobbyurile sale. „Îmi place să citesc istorie, filosofie şi îmi plac autobiografiile. Probabil că acesta este şi motivul pentru care oriunde călătoresc îmi place să descopăr locuri şi oameni şi să vizitez muzee, unde mă pierd chiar şi câte jumătate de zi sau o zi întreagă.”