BusinessMagazin

Tag: FMCG

  • Tânăra de 33 de ani care decide cine se angajează la Xerox: “Orice discuţie este o experienţă de învăţare”

    Manuela Son are o experienţă de zece ani în domeniul resurselor umane dar şi în consultanţă şi recrutare în domenii variate (FMCG, IT, telecom, outsourcing sau farma). Manuela Son spune că timpul petrecut în zona de consultanţă şi ca sales consulting i-a oferit „o perspectivă amplă asupra pieţei de muncă din România, a culturilor organizaţionale foarte diferite şi a cerinţelor schimbătoare ale clienţilor“.

    În prezent ocupă poziţia de HR director la Xerox (Central Eastern Distribution Group) şi Learning and Development Middle East & Africa, unde spune că cea mai mare provocare este legată de motivarea şi păstrarea angajaţilor-cheie. În ciuda schimbărilor de structură, „aici intervine creativitatea şi experienţa omului de HR, care în baza unei diagnoze organizaţionale corecte poate să ţintească sursa problemei“. Iar responsabilitatea sa pe partea de Learning & Development spune că a ajutat-o să vadă cu alţi ochi „analiza nevoilor de training şi să înţeleg care este gap-ul real“.

    Consideră că reuşita în carieră „constă în mixarea unui rol regional cu unul local şi, mai ales, în capacitatea de a prioritiza şi de a înţelege stilurile diferite de management“, dar şi „faptul că am putut să am o traiectorie profesională ascendentă timp de zece ani şi să deţin un rol principal în echipa de management“. Despre planurile pe termen lung spune că nu mai sunt fezabile în lumea dinamică în care trăim şi că „mai productiv ar fi să ne folosim resursele şi să valorificăm oportunităţile care ni se oferă“.

    „Consider că orice interacţiune, discuţie este o experienţă de învăţare, depinde doar de agilitatea noastră de a conştientiza asta şi de a vedea partea plină a paharului“, spune adaugă ea. Manuela Son a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii din Bucureşti şi un master de Resurse Umane şi Comunicare.

  • Rocada mică în FMCG

    În 2015 Albalact a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului producătorilor de lactate, depăşind rezultatele financiare înregistrate de Danone România anul trecut. Chiar dacă producătorul francez a revenit pe creştere anul acesta, nici afacerea controlată de Raul Ciurtin n-a stat pe loc, ci a bifat plusuri, deci este de aşteptat ca ordinea pe podium să se păstreze. Schimbări de clasament la fel de spectaculoase nu s-au regăsit în niciun alt segment al pieţei de bunuri de larg consum.

    „Albalact este deja lider de piaţă”, spunea persoana cu care am avut ultimul interviu din 2014,înainte de începerea vacanţei de iarnă. Am preluat ca atare informaţia, lansată off-the-record la acea vreme (implicit, tratată ca atare). Informaţia nu putea fi verificată atunci ci doar după ce Albalact şi Danone şi‑au publicat rezultatele oficiale. Atunci s-a văzut că piaţa lactatelor, cu o valoare anuală estimată la 4 miliarde de lei, are un nou lider. Albalact a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 475 de milioane de lei, în creştere faţă de 2013 (423 milioane de lei), iar profitul a crescut şi el, ajungând la 12,3 milioane de lei, faţă de 8,4 milioane de lei în 2013. Cifra de afaceri a Danone, în schimb, a scăzut de la 481 milioane de lei în 2013 la 456 de milioane de lei anul trecut, iar pierderile raportate au crescut, de la 5 milioane de lei la 16 milioane de lei, în acelaşi interval. În primul semestru al anului, Danone a realizat o cifră de afaceri de 230 de milioane de lei, în scădere cu 1,6% faţă de perioada similară a anului anterior; a raportat însă un profit net de 13,8 milioane de lei. Albalact îşi continuă creşterea, plusul estimat pentru 2015 fiind ceea ce Stephane Batoux, directorul general al Albalact, numeşte high single digit, adică un procent apropiat de 10%.

    Albalact este singura afacere controlată de investitori români în topul producătorilor din industria laptelui; francezi, greci şi nemţi (Danone, Friesland Campina, Fabrica de lapte Braşov, Delaco, Hochland, Dorna, Covalact) deţin felii importante din această industrie, abia pe locurile nouă şi zece, în funcţie de cifra de afaceri, mai aflându‑se businessuri locale (Simultan şi Lactag).

    Diametral opus se plasează antreprenorii români în industria cărnii, pe care o domină clar, iar prezenţa străinilor este mult mai slabă. Firme ca Avicola Bacău, Transavia, Cris-Tim, Aldis, Meda au poziţii puternice. Afacerile producătorilor din industria alimentară au primit o importantă gură de oxigen, odată cu reducerea TVA, de la 24% la 9%, la jumătatea acestui an. Primele date despre impactul acestei măsuri au fost anunţate încă din iulie de compania de cercetare de piaţă Nielsen şi indicau un avans de 17% al consumului de alimente în primele două săptămâni după aplicarea acestei decizii. „Efectul reducerii TVA este major şi a fost văzut de noi clar în creşterea din ultimele patru luni. Măsura este cert pozitivă, iar creşterea vânzărilor se datorează atât majorării consumului, cât şi unui proces de «albire» a vânzărilor de retail. Cred că reţelele mari au înţeles oportunitatea şi au transmis această reducere către consumator. Şi toată lumea a beneficiat de asta“, a declarat pentru ZF Dan Minulescu, CEO al Macromex, un grup cu afaceri de peste 100 de milioane de euro.
    Din suma totală pe care românii ar fi putut să o economisească în urma unor preţuri mai mici, 76% a fost reintrodusă în circuitul cumpărăturilor de larg consum, arată un studiu realizat de compania de cercetare de piaţă GfK despre impactul scăderii TVA. Mai mult de jumătate din această sumă a fost direcţionată către produsele alimentare şi băuturile non alcoolice. 17 procente au mers către zona produselor nealimentare – produse de îngrijire personală şi de îngrijire a casei. Restul sumei a rămas în buzunarul românilor, fie pentru alte cheltuieli, fie pentru economisire.

    Pâinea şi produsele de panificaţie au fost primele care au beneficiat de reducerea TVA, încă din 2013, iar pe parcursul a doi ani – din toamna acelui an până în toamna lui 2015 – populaţia a cheltuit pe pâine mai puţin cu jumătate de miliard de euro, potrivit calculelor făcute de Aurel Popescu, preşedintele Rompan, patronatul din industria de morărit şi panificaţie care reuneşte entităţi de profil cu afaceri de 1,5 miliarde de euro; piaţa de morărit şi panificaţie se ridică la peste 3 miliarde de euro. Mai mult, începând cu 1 ianuarie 2016, TVA pentru celelalte produse urmează a fi redusă de la 24% la 20%.

    Î

  • Topul celor mai admiraţi manageri din FMCG, în 2015

    A şasea ediţie a catalogului 100 Cei mai admiraţi CEO din România realizat de Business Magazin l-a adus în fruntea clasamentului pe Dragoş Pavăl, care a primit anul acesta cel mai mare număr de voturi din partea mediului de afaceri privat din România. Preşedintele şi acţionarul Dedeman a urcat în clasament două poziţii faţă de anul trecut şi ocupă locul întâi în acest clasament. La ediţiile anterioare ale catalogului primul loc a fost ocupat în 2010 şi 2011 de Mariana Gheorghe, CEO al Petrom, şi apoi, în 2012 şi 2013 de Steven van Groningen, preşedinte şi CEO Raiffeisen Bank. Ediţia de anul trecut l-a adus în poziţia fruntaşă pe Iulian Stanciu, CEO al eMAG, cel mai mare retailer online de pe piaţă.

    De la an la an însă apar tot felul de modificări în acest catalog. De pildă, antreprenorii, care şi-au adjudecat la ediţia din acest an 40% din poziţii, sunt mai puţin numeroşi decât anul trecut (50), dar mai mulţi decât la prima ediţie, când mai puţin de o treime dintre cei mai admiraţi erau anterprenori. Interesant este totuşi că trei sferturi dintre antreprenorii de la ediţia din acest an a catalogului se regăsesc în prima jumătate. Un record al acestui an este faptul că opt antreprenori se găsesc între primii zece cei mai admiraţi manageri; anul trecut erau doar şase antreprenori în top zece, iar în urmă cu şase ani doar trei.  Dealtfel, în clasamentele realizate pe industrii, antreprenorii domină clar în domeniul bunurilor de larg consum (opt din primii zece) sau comerţ şi transporturi (tot opt din primii zece).

    Pe de altă parte, în rândul celor mai admiraţi manageri din România, anul acesta se regăsesc 18 doamne, cu una mai mult decât în ediţia de anul trecut a catalogului, dar sensibil mai multe decât în 2010 (doar şapte).

    Admiraţia poate fi privită şi drept un criteriu fără de care un conducător nu poate fi considerat un CEO de succes. Un lider admirat poate reprezenta o motivaţie în plus pentru oamenii din organizaţie pentru a face acel “pas în plus” esenţial, în ultimă instanţă, pentru succesul oricărei companii. Reţeta admiraţiei este completă atunci când sunt punctaţi şi câţiva ani de experienţă în afara ţării sau când avem de-a face cu o carieră consolidată în companii multinaţionale. Pentru toate acestea este însă nevoie de un efort de comunicare sporit şi bine gestionat, derulat pe parcursul întregii cariere. Buna reputaţie, admiraţia profesională, respectul pentru un nume se construiesc mai greu şi în timp mai lung decât poate solicita promovarea numelui; cu alte cuvinte, un bun renume este mai dificil de construit decât notorietatea unui nume.

    Catalogul 100 cei mai admiraţi CEO din România a fost realizat pe baza voturilor a câteva sute de manageri de companii şi consultanţi din toate domeniile de activitate, de la multinaţionale la companii mici. Lista de propuneri pe care redactorii Business Magazin au realizat-o a inclus peste 250 de manageri, în funcţie de dimensiunea companiei pe care o conduc dar şi de dinamismul afacerii şi a domeniului în care activează. Au fost prezenţi şi antreprenori care sunt recunoscuţi pentru implicarea în activitatea companiei.

    Vezi aici mai multe detalii despre cel mai admirat CEO din 2015

  • Unilever şi Henkel, singurii jucători din topul FMCG care au reuşit să crească

    Cu un consum mediu de sub cinci kilograme de detergent, 1,5 tuburi de pastă de dinţi şi patru săpunuri pe an, cifre ce ne plasează la coada Europei, piaţa bunurilor de larg consum nealimentare ar trebui să aibă o singură direcţie: în sus.
     
    În ultimii ani, marcaţi de criza financiară, de scăderea consumului şi de deprecierea leului, cei mai mari cinci jucători de pe piaţă – Procter &Gamble, Unilever, Henkel, Colgate şi Johnson Wax – au pierdut afaceri de 100 mil. euro.
     
     
     
    Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 25.06.2013
     
    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.
     

     

     

  • Cu cât ar scădea vânzările de ţigări dacă pachetele ar arăta la fel

    Comisia Europeană doreşte ca pachetele să aibă aceleaşi dimensiuni, un singur format şi un singur mod de deschidere, printr-o clapă superioară basculantă, ceea ce înseamnă că pachetele cu margini rotunjite, cele culisante, în formă de cutie, tabacheră sau de oricare altă formă decât cea prevăzută în proiectul de directivă vor fi interzise.

    Prevederile referitoare la forma pachetului (“cuboidala”, asa cum specifica proiectul, forma de altfel practic inexistenta, pentru ca dimensiunile de 8,8 cm cu 5,5 cm si 2,2 cm contrazic ideea de cuboid cu muchii drepte), incalca drepturile de proprietate intelectuala si industriala ale producatorilor. Potrivit Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM), initiativa CE incalca acordul OMC privind drepturile de proprietate intelectuala, o consecinta directa a acestei incalcari fiind “imposibilitatea consumatorului de a distinge intre produse ce vor avea ambalaje / forme / formate uniformizate”.

    Pachetele cu format standard vor fi mult mai usor de contrafacut, ceea ce va determina scaderea pietei legale a tigaretelor si pierderi de miliarde de euro la bugetul de stat, afectand si sectorul ambalajelor. APRA estimeaza ca, in Romania, sectorul ambalajelor tiparite destinate industriei tutunului va suferi o scadere de 10-20%, ceea ce va determina reducerea cifrelor de afaceri si implicit pierderea de locuri de munca in orice tipografie/producator ambalaje care este furnizor al industriei tutunului.

    “Cu toate ca pachetele standardizate ar putea fi considerate, aparent, o restrictie dura impotriva industriei tutunului, de fapt nu reprezinta o masura eficienta. Comisia risca sa nu-si indeplineasca obiectivele propuse privind sanatatea publica, determinand crearea unei piete a produselor din tutun mai ieftine, nereglementate, aducand astfel prejudicii si industriei ambalajelor”, se mentioneaza intr-un comunicat de presa al ECMA – European Carton Makers Association.

    Companiile producatoare de tigarete utilizeaza, in Romania, atat ambalaje produse local, cat si importate. Potrivit acestora, tigaretele comercializate in pachete cu dimensiuni si forme diferite de cea standard, sau cu mecanisme diferite de deschidere, impreuna cu tigaretele super long -care nu vor mai incapea in pachete- si cele din categoriile slim si mentol, care ar urma, de asemenea, sa fie interzise prin proiectul de Directiva, reprezinta circa 70% din piata romaneasca.

    Conform studiului Eurobarometer publicat in mai 2012, 76% dintre respondenti au indicat ca ambalajul nu prezinta importanta in alegerea produsului. Paradoxal, in Marea Britanie sau Franta, tari care s-au declarat a fi de acord cu propunerile Directivei, procentul este printre cele mai mari. 85%, respectiv 88% dintre respondenti considera ambalajul ca nefiind important in decizia de alegere a unui produs din tutun.
    Potrivit aceluiasi studiu, cu cat consumatorii sunt mai tineri, cu atat acorda mai multa atentie pretului atunci cand aleg o marca sau alta. Cu privire la acest aspect, produsele interzise vor putea fi procurate de pe piata neagra, la preturi mult mai mici, ceea ce va face ca obiectivele de sanatate urmarite de proiectul de Directiva sa nu fie atinse.

    Totodata, doar 3% dintre respondenti au indicat ambalajul produsului ca fiind determinant in decizia de a fuma. Numai 1% dintre participantii la studiul citat au indicat ca textura sau forma ambalajului ii determina sa considere ca un anumit sortiment de produse din tutun ar fi mai putin daunator decat altul.

    Proiectul de Directiva privind produsele din tutun urmeaza sa fie dezbatut in Parlamentul European si in Consiliu. Adoptarea proiectului, a carui forma este inca in dezbatere, este preconizata cel mai devreme in 2014, iar transpunerea in legislatia nationala a statelor membre ar urma sa se faca in 2015-2016.

    APRA a fost infiintata in 2009, la initiativa unui grup de opt societati comerciale active in domeniul productiei de ambalaje din carton solid. Este o organizatie cu personalitate juridica, apolitica, cu autonomie deplina, ce reprezinta si promoveaza interesele legitime ale membrilor sai.

    Asociatia locala este afiliata European Carton Makers Association (ECMA), care reprezinta peste 500 de producatori de ambalaje de carton la nivel European, cu o cota de piata de peste 90%. Cifra de afaceri cumulata a membrilor ECMA depaseste 9 miliarde euro anual, 10 % din aceasta cifra fiind generata de ambalajele destinate industriei tutunului.

  • Cum produc roboţii Elena şi Gheorghe ţigări pentru 45 de ţări

    Două lucruri izbesc la modul cel mai propriu simţurile unui vizitator într-o fabrică de ţigarete: mirosul puternic al frunzelor de tutun şi zgomotul, firesc într-o unitate de producţie, care împiedică o eventuală conversaţie telefonică şi îi forţează pe cei care doresc să discute să păstreze o distanţă de maxim jumătate de metru. Or, pe 17 iulie fabrica din Pipera era asaltată de vizitatori – de la ambasadorul Japoniei în România şi directorul general al multinaţionalei până la reprezentanţi ai autorităţilor şi jurnalişti. Una peste alta, câteva zeci de musafiri au mers la pas printre liniile de fabricaţie pe care circulă tone de tutun, altminteri un element preţios dacă ne uităm la preţurile de vânzare ale pachetelor de ţigarete, plasate între 10 şi 15 lei. Cu toate acestea, preţurile pachetelor de ţigarete la ieşirea pe poarta fabricii sunt mult mai mici, plasându-se în jurul a 2-4 lei. Diferenţa reprezintă accizele şi taxele, a căror pondere ajunge la 80% din preţul de raft, explică Gilda Lazăr, corporate affairs director la Japan Tobacco International România. De fapt, anul trecut industria tutunului a virat la bugetul statului 2,75 miliarde de euro. Valoarea întregii pieţe se apropie, conform calculelor BUSINESS Magazin, de valoarea de 3,5 miliarde de euro, aceasta fiind cea mai mare valoare din industria bunurilor de larg consum, la distanţă de a doua plasată a clasamentului – piaţa berii, cu vânzări anuale de 1,7 miliarde de euro.

    Turul oficial al fabricii, plasată la o aruncătură de băţ de gura de metrou Pipera, dar despre a cărei existenţă patru din cinci trecători nu ştiu nimic, durează în jur de jumătate de oră. Informaţiile abundă la tot pasul şi parcursul fabricii poate dura lejer mai mult, fără a fi plictisitor. De pildă, materiile prime sunt aduse aproape exclusiv din import, iar principalul ingredient, frunza de tutun, este adusă de la Antwerp din Belgia. Compania are o centrală specializată de achiziţie pentru întregul grup şi contractează tutunul de la asociaţii producătoare, de la statele consacrate şi de pe bursele internaţionale. În afară de frunzele de tutun – care, asemeni cafelei – este de mai multe tipuri, un rol cheie în producţie îl joacă concentratele care sunt adăugate. Pentru că ţigaretele au şi ele un procedeu de fabricaţie anume, iar angajata care ne conduce în turul fabricii spune că “aceste concentrate vin direct din Japonia şi au o reţetă secretă”. Secret ce pare la o primă vedere la fel de bine păstrat ca şi concentratul Coca-Cola, băutura carbogazoasă faimoasă în toate ungherele Pământului. În procesul de fabricaţie laptele şi mierea joacă un rol important, iar mirosul din hale trădează clar prezenţa acestor ingrediente în vasele uriaşe prin care trece tutunul în diferite faze – de la frunze întregi, etape de uscare, amestecare cu ingrediente şi tocare.

    Iar suprafaţa fabricii s-a mărit cu procente bune pe parcursul ultimului an, de când JTI a decis să mărească volumele produse la marginea Bucureştiului. Valoarea proiectului este de “peste 25 de milioane de euro”, declară Mutsuo Iwai, executive vice president, deputy CEO în cadrul Japan Tobacco International şi membru al Japan Tobacco Board, aflat la prima sa vizită în România. Suma totală a investiţiilor companiei pe piaţa locală se apropie de 100 de milioane de euro, compania începându-şi operaţiunile pe piaţa autohtonă în 1993, moment în care importa ţigarete din Germania. Situaţia s-a schimbat radical de-atunci, de vreme ce în prezent JTI exportă circa 65% din producţie în peste 45 de ţări din întreaga lume, principalele pieţe de desfacere din Europa fiind Germania, Austria şi Cehia. Unele ţigarete produse la Bucureşti străbat însă drumuri mai lungi, având ca destinaţii America de Sud sau Asia. “Ca termen de comparaţie, pot spune că în acest moment capacitatea de producţie este la un nivel aproape dublu faţă de cel înregistrat în 2010, când însă din pricina creşterii pieţei negre volumele fabricate au fost reduse”, declară Gilda Lazăr. În luna mai 2012 fabrica a atins cel mai ridicat nivel de producţie de până acum, conform reprezentanţilor companiei.

  • Povestea managerului care a ales polistirenul în loc de ambalaje şi bunuri de larg consum

    In România există peste 250 de milioane de metri pătraţi de clădiri care trebuie izolate termic, valoarea estimată a unor astfel de lucrări fiind estimată la peste şapte miliarde de euro, potrivit estimărilor Asociaţiei Producătorilor de Polistiren Expandat (ROMEPS). Cu alte cuvinte, piaţa de polistiren, unul dintre principalele materiale de construcţii folosite în termoizolări, ar avea, cel puţin la nivel teoretic, cum să crească.

    Noul şef al subsidiarei locale a producătorului austriac de polistiren Austrotherm, Laurenţiu Istrate (50 de ani), mizează tocmai pe acest potenţial al pieţei, precum şi pe faptul că în timp românii nu vor mai căuta doar preţul cel mai mic, ci mai degrabă calitatea. “Termoizolarea ar trebui să fie o prioritate pentru toţi proprietarii de imobile, pentru că astfel se economisesc resurse energetice şi se contribuie şi la protecţia mediului”, spune el.

    Istrate se aşteaptă la o cifră de afaceri anul acesta pentru Austrotherm România cu circa 20-25% mai mare, după ce anul trecut businessul a avansat cu circa 30%, până la peste 72 de milioane de lei (circa 17 milioane de euro). “Estimarea pentru anul 2012 se bazează nu neapărat pe o creştere a volumelor în aceeaşi proporţie, ci mai mult pe promovarea mai agresivă a polistirenului extrudat, a polistirenului expandat de pantă şi a plăcilor pentru încălzirea prin pardoseală”, spune Istrate.

    Austrotherm face parte din grupul austriac Schmid Industrie Holding, care mai deţine, printre altele, şi producătorul de materiale de construcţii Baumit, care de asemenea are operaţiuni în România. Pe piaţa locală, Austrotherm are trei fabrici de polistiren expandat şi extrudat, în Bucureşti şi localitatea Horia (jud. Neamţ), cu o capacitate de producţie anuală de 700.000 mc de polistiren expandat şi 150.000 mc de polistiren extrudat. “Momentan nu ne gândim la o nouă fabrică de polistiren, pentru că pe piaţă deja există o capacitate excedentară de producţie”, spune Istrate.

    El a lucrat anterior, timp de zece ani, în cadrul producătorului de bere URBB (producătorul Tuborg), unde a promovat până la funcţia de director operaţional. Ulterior, a fost director general al Wolf Plastics Ambalaje timp de patru ani, iar înainte de a prelua funcţia de director al Austrotherm a condus Plastipak România, o investiţie americană în domeniul producţiei de ambalaje.

    El afirmă că din momentul în care a venit la conducerea subsidiarei locale a austriecilor de la Austrotherm, începând cu luna februarie, când l-a înlocuit pe Serghei Negulescu, a parcurs o perioadă de acomodare, în care a preferat să analizeze situaţia existentă, astfel că nu a modificat major strategia companiei. “A fost doar o uşoară schimbare de strategie în sensul de a nu promova produse low-cost, ci mai degrabă de a împinge piaţa către produse de calitate”, continuă el.

    Piaţa locală de polistiren expandat, produs folosit în general pentru izolarea termică a pereţilor, a stagnat în primul semestru, iar dacă trendul se va menţine, probabil va rămâne la nivelul de 3,5 milioane de metri cubi, potrivit estimărilor Austrotherm. Pe de altă parte, piaţa polistirenului extrudat (utilizat în cazul teraselor sau pardoselilor, pentru că este mai rezistent la umiditate şi compresiune – n. red.) va rămâne anul acesta la un nivel de 3-350.000 de euro. “Concurenţa în sectorul construcţiilor este deosebit de acerbă şi, din păcate, lupta a început să se dea exclusiv din punctul de vedere al preţurilor, iar acest lucru este în defavoarea tuturor, însă în mod special, clientul final este cel care are de pierdut de pe urma acestui război”, spune Istrate.

    Preţul mediu al pieţei pentru polistirenul expandat este de circa 25 de euro/metru cub, în timp ce polistirenul extrudat costă circa 65 de euro/metru cub. “În calculul costurilor, materia primă are ponderea majoră, astfel că fluctuaţiile acesteia sunt primele motive care ne-ar putea determina să majorăm sau să reducem preţul”, spune Istrate. El adaugă că în ultimele luni preţul materiei prime, stirenul, a fost relativ stabil şi că pentru perioada următoare nu estimează modificări de preţ.
    Compania lucrează cu peste 100 de distribuitori, iar recent, produsele Austrotherm au intrat şi în reţele precum Hornbach sau Metro. Compania are în prezent 104 angajaţi în unităţile de producţie de la Bucureşti şi Horia, judeţul Neamţ.
    Deşi încă nu au finalizat situaţiile privind afacerile pe primul semestru, cei de la Austrotherm spun că cele mai multe vânzări, circa 60%, se fac de obicei în al doilea semestru. “Există sezonalitate în acest domeniu, iar lunile cele mai bune pentru vânzări sunt august, septembrie şi octombrie”, spune Istrate.
    Iar în condiţiile în care Austrotherm speră ca românii să conştientizeze importanţa termoizolării, piaţa de polistiren ar putea cunoaşte o revenire. “E uşor să-ţi cumperi un tricou de câteva zeci de lei şi după să-ţi mai cumperi altul dacă vrei. Termoizolarea însă o faci pentru o viaţă”, conchide directorul Austrotherm.

  • Reţetă de tânăr milionar

    În judeţul Braşov, la o aruncătură de băţ de Făgăraş se află oraşul Victoria. De-acolo, în urmă cu 20 de ani, Carmen şi Olimpiu Şoneriu au pornit să cucerească oraşul şi judeţul la propriu şi la figurat. Acum, produsele CarmOlimp se vând în întreaga ţară şi compania pune la punct un plan de cucerire a altor pieţe, exportul fiind o ţintă prioritară. Afacerea începută de soţii Şoneriu în 1991 a pornit cu un magazin generalist, care “avea de toate, mai puţin alimente”, spune acum Valentin Şoneriu, directorul general al CarmOlimp, unul dintre cei doi fii ai fondatorilor. Atât Valentin Şoneriu, 30 de ani, cât şi Paul Şoneriu, 29 de ani, sunt implicaţi în afacerea familiei, care a devenit între timp un grup de firme complex, cu 1.000 de angajaţi şi activităţi în producţia de mezeluri, lactate, ouă, prăjituri şi în retail alimentar.

    Vânzarea în acea vreme, când cererea era enormă, iar oferta aproape inexistentă, i-a determinat pe cei doi antreprenori să încerce marea cu degetul, iar în 1993 au început producţia de mezeluri şi au cumpărat un fost CAP, cu fonduri proprii şi credite bancare. “Doar aşa ne-am dezvoltat – permanent pe credit şi fonduri europene”, afirmă Valentin Şoneriu, care îşi aminteşte că familia sa a depus primul dosar pentru fondurile nerambursabile ale Uniunii Europene în 2002. Era, la acea vreme, student, ca şi fratele său, peste ocean, în SUA şi credea că antreprenorii români vor da buzna să acceseze fonduri europene. A constatat în schimb cu surprindere că, în timp, prea puţine dosare au fost depuse pentru “banii gratis” ai UE.

    Următorul pas în dezvoltarea CarmOlimp, din pricina dificultăţilor cu aprovizionarea constantă, a fost să ia în chirie o fermă de porci din Sibiu, pe o sumă modică de bani, o lungă perioadă de timp. “Apoi am şi cumpărat-o”, spune managerul, care precizează că aceasta a fost prima fermă de porci populată după 1989. Afacerea s-a extins plecând dinspre oraşul Victoria către împrejurimi, unde au dezvoltat diferite activităţi, iar apoi – prin intermediul magazinelor proprii şi al produselor puse pe rafturi – în întreaga ţară. Cine a fost promotorul afacerii? “Depinde cine spune povestea”, spune, uşor amuzat, Valentin Şoneriu.

    “Tata are o poveste despre cum şi-a dorit dintotdeauna să facă pe cont propriu ceva, iar eu îmi amintesc cum în 1990 mama spunea într-una <toată lumea face ceva, numai noi nu>.” Cert este că în martie 1991, atât Carmen, cât şi Olimpiu Şoneriu au demisionat şi au mers mai departe pe cont propriu, neavând niciun fel de pregătire în domeniile în care au construit afacerea, fiind de formaţie economist şi, respectiv, inginer. “Toate începuturile permit foarte multe greşeli şi au o marjă de eroare extrem de mare”, admite Valentin Şoneriu. În plus, în acele momente de debut ale capitalismului postrevoluţionar, piaţa era mult mai permisivă pentru cei care făceau primii paşi în afaceri decât în prezent. De altfel, chiar el spune că în domeniul cărnii antreprenorii români au avut suficient răgaz pentru a ajunge la dimensiuni confortabile, de vreme ce la începuturile capitalismului toate afacerile se desfăşurau în alţi termeni decât cei actuali. Odată trecute toate operaţiunile în zona fiscalizată, “profitul a dispărut”, iar firmele care sunt astăzi în zona albă a pieţei se luptă, cu arme inegale, cu firmele care nu plătesc taxe şi impozite.

  • Unul din zece bărbaţi visează să fie analist în calitatea berii; tot atâţia ar vrea să fie traineri de fotomodele

    de Ioana Mihai

    În urma unei cercetări realizate de Organizatia Bărbăţilor din România – Bergenbier, 1 din 2 bărbaţi cu vârsta peste 18 ani consideră că a fi director general este cel mai benefic loc de muncă pentru ei (42,3%). Alte locuri de muncă pe care bărbaţii le apreciază sunt analist calitatea berii (10,9%), tester de jocuri pe calculator (10,35%) şi trainer de fotomodele (10,25 %).

    De asemenea, bărbaţii români consideră că fotbalul şi maşinile sport merită a fi plasate în topul invenţiilor care le fac viaţa mai frumoasă. Astfel, în urma unei cercetări iniţiate de Organizaţia Bărbaţilor din România – Bergenbier, aproximativ 1 din 5 bărbaţi români cu vârsta peste 18 ani consideră că fotbalul este cea mai importantă invenţie din viaţa lor. Alături de aceasta, maşinile sport (18,9%) sunt descoperiri pe care bărbaţii români le-au plasat în topul invenţiilor menite să le îmbunătăţească viaţa.

    Tehnologia joacă, de asemenea, un rol important în îmbunătăţirea vieţii bărbaţilor, un sfert dintre aceştia menţionând descoperiri precum telefonul mobil, jocurile video sau telecomanda ca făcând parte din lista de invenţii care îi ajută în viaţa de zi cu zi. Într-un registru complet diferit, şi topless-ul la piscină a fost considerat de o parte dintre bărbaţi ca fiind un element care le îmbunătăţeşte calitatea vieţii (7,42%).
    Cercetarea, iniţiată de O.B.R Bergenbier, a fost realizată prin intermediul unui chestionar online la care au răspuns 1981 de bărbaţi cu vârsta peste 18 ani, din mediul urban. Obiectivul acestuia a fost de a verifica părerea bărbaţilor din România cu privire la factorii care le îmbunătăţesc viaţa de zi cu zi.

    Organizaţia Bărbaţilor din România reprezintă o iniţiativă Bergenbier menită să reprezinte vocea bărbaţilor din toată ţara. O.B.R Bergenbier beneficiază inclusiv de o campanie de recrutare de membri ce se desfăşoară pe bergenbier.ro si prin pagina de Facebook Bergenbier.

    Bergenbier S.A. ocupă poziţia a 3-a în industria locală a berii, conform datelor de retail audit MEMRB România. Compania, parte a grupului StarBev, are în prezent o unitate de producţie la Ploieşti iar echipa numără aproximativ 600 de angajaţi. Compania face parte din grupul StarBev, care mai cuprinde operaţiuni în alte 8 ţări din Centrul şi Estul Europei.

    Portofoliul companiei cuprinde: Bergenbier – cu sortimentele Bere blondă, Bere blondă fără Alcool, Nefiltrată din Grâu şi Fresh – şi Noroc, ca mărci locale; Staropramen, Stella Artois, Beck’s şi Löwenbräu ca mărci internaţionale produse local.

  • Philip Morris investeşte un milion de euro în fabrica de ţigarete

    Această investiţie face parte dintr-un program mai amplu care are ca scop reducerea impactului asupra mediului, prin reducerea consumului de resurse naturale, a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a cantităţii de deşeuri generate.

    “Continuăm investiţiile în modernizarea fabricii şi creşterea eficienţei energetice”, a declarat Sergey Slipchenko, director general, Philip Morris România şi Bulgaria. El a mai spus că anul trecut filiala românească a înregistrat o producţie record, peste 80% fiind destinată exportului”. Philip Morris România are în jur de 800 de angajaţi, din care aproximativ 500 lucrează în fabrica din Otopen, Bucureşti. Pe piaţa ţigaretelor, în România mai sunt prezente British American Tobacco România şi Japan Tobacco International, precum şi alte companii care deţin ponderi mici din vânzările totale.