BusinessMagazin

Tag: fictiune

  • Realitatea din spatele serialului Westworld. întrebări care te vor pune pe gânduri

    Serialul a stârnit numeroase controverse.. Noul serial realizat de HBO, ,,Westworld”, spune povestea unei lumi tematice din vestul sălbatic în care oamenii pot interacţiona cu roboţii. În afară de firul narativ din serial, acesta ridică foarte multe întrebări despre interacţiunea omului cu tehnologia.

    În serial, personajele din simulator se trezesc de fiecare dată când acesta este restartat şi îşi reiau activităţile zilnice, până când un om real interacţionează cu el.

    Întrebări cheie despre inteligenţa artificială apărute în urma serialului. Oamenii trăiesc într-un simulator?

    Toate persoanjele din simulator îşi trăiesc fiecare zi fără să ştie că se află într-un simulator realizat de designerii parcului tematic

    Vezi aici realitatea scandaloasă din spatele controversatului film Westworld. Nu e deloc ficţiune

  • Corporaţie vs. start-up: cursa pentru inteligenţa artificială

    ROSS Intelligence, spre exemplu, a reuşit să semneze contracte cu mai multe firme de avocatură după ce a dezvoltat un program cu inteligenţă artificială care poate uşura mult munca avocaţilor: Ross rezolvă aproape instantaneu partea de cercetare dintr‑un dosar, nemaifiind nevoie ca membrii baroului să caute prin cărţile de drept. Dezvoltat pe un sistem produs de IBM, ROSS devine o celebritate în lumea avocaţilor, rezolvând sarcini care în mod normal ar fi luat zile bune.

    Aplicaţia de mesagerie Slack, un alt start-up devenit tot mai popular în ultima vreme, lucrează la încorporarea inteligenţei artificiale pentru a servi ca un asistent personal care să răspundă la întrebări şi chiar să vorbească cu utilizatorii. Geoffrey Hinton, un expert în inteligenţa artificială care îşi împarte timpul între slujba de la Google şi cea de profesor la Universitatea din Toronto, crede că maşinile ar putea ajunge, în doar cinci ani, să posede mai multe abilităţi specifice omului. Cele mai puternice calculatoare sunt încă de un milion de ori mai puţin deştepte decât creierul uman, spune Hinton, cunoscut drept „bunicul învăţăturii profunde“. În prezent, cele mai dezvoltate computere au echivalentul unui miliard de sinapse (legăturile dintre neuronii din creier), în vreme ce creierul uman are peste 1.000 de trilioane. Dar acest lucru se schimbă de la an la an.

    „În cazul unei noi tehnologii, oricare ar fi aceasta, dacă ea cade pe mâinile cui nu trebuie, atunci cu siguranţă că se pot întâmpla lucruri rele“, consideră Hinton. „Dar asta e mai mult o întrebare despre natura omului decât despre tehnologie. Ideea nu este să oprim progresul pentru a ne asigura că astfel de accidente nu vor avea loc; trebuie să ne asigurăm că oamenii nepotriviţi nu au acces la cele mai noi invenţii.“

    Chiar şi servicii sau aplicaţii care astăzi ne par banale, aşa cum este spre exemplu suita Office, au de profitat de pe urma noului val. Microsoft, producătorul programului în cauză, a cumpărat un start-up din California numit Genee, care a dezvoltat o aplicaţie bazată pe tehnologia inteligenţiei artificiale, cu scopul de a-şi îmbunătăţi varianta cloud a suitei de aplicaţii Office; valoarea tranzacţiei nu a fost făcută publică. „Continuăm să dezvoltăm o serie de funcţii de productivitate şi servicii pentru Office 365, astfel încât să aducem mai multă valoare adăugată pentru clienţii noştri. În acest context, sunt încrezător că echipa Genee ne va ajuta în atingerea obiectivului nostru de a face orice experienţă digitală «inteligent㻓, a scris Rajesh Jha, vicepreşedinte în cadrul Microsoft pentru diviziile Outlook şi Office 365, într-o postare pe blogul companiei.

    Este evident, aşadar, că sistemele de inteligenţă artificială (IA) şi-au găsit loc în viaţa de zi cu zi. Dar cum s-a ajuns aici? Factorul decisiv în acest sens este dezvoltarea tehnologică la o viteză fără precedent: dacă în trecut puterea limitată a calculatoarelor era cea care limita progresul în ceea ce priveşte IA, infrastructura şi ecosistemele actuale pot suporta procesele necesare „gândirii artificiale“. Puterea de procesare şi capacitatea de memorie, cloud computing, fibra optică de mare viteză, accesul la Wi-Fi şi mai ales conectivitatea tot mai mare (ceea ce numim Internet of Things) s-au combinat pentru a crea mediul perfect pentru dezvoltarea inteligenţei artificiale.

    În urmă cu douăzeci de ani, doar companiile cu un departament puternic de cercetare şi dezvoltare îşi permiteau să lucreze în acest domeniu; chiar şi în acele cazuri, majoritatea activităţii se rezuma la lucruri teoretice. Astăzi, orice antreprenor are acces la o conexiune rapidă, dispozitive performante şi la infrastructura pusă la punct de acele corporaţii.

    Creşterea Facebook şi a altor platforme de social media a jucat, de asemenea, un rol important. Până recent nu exista posibilitatea de a stoca informaţii despre modul în care oamenii interacţionează; la începutul anilor 2000, ideea de acces la astfel de informaţii părea o utopie.

    Dar tocmai faptul că datele reprezintă astăzi o resursă atât de accesibilă arată că un ecosistem de inteligenţă artificială poate fi dezvoltat de oricine.

    Companii precum Microsoft, IBM sau Alphabet se numără printre cele care au investit masiv în cercetarea inteligenţei artificiale. Aplicaţiile care „învaţă“, dezvoltate de aceste companii şi ajunse în faţa publicului au avut diverse grade de succes. Abilitatea sistemului Watson (produs de IBM) de a răspunde întrebărilor puse într‑un limbaj comun îl transformă într-o resursă ideală pentru profesionişti din industrii precum cea medicală sau cea financiară. Motorul de căutare Google foloseşte de ani de zile algoritmi similari unui sistem de inteligenţă artificială, în vreme ce Facebook a investit sute de milioane de dolari pentru a cumpăra diverse companii de cercetare în domeniu.

    În vreme ce aceşti giganţi ocupă primele pagini ale ziarelor cu proiectele pe care le realizează, companiile independente sunt cele care fac progrese mai însemnate. Organizaţii precum ROSS Intelligence sau Slack sunt cele care aduc, de fapt, adevărata inovaţie.

    Potrivit celor de la Bloomberg, fondurile de investiţii au finanţat start-up-urile din zona inteligenţei artificiale cu peste 300 de milioane de dolari doar în 2014; până în 2020, inteligenţa artificială ar urma să devină o piaţă de peste 20 de miliarde de dolari. Gartner, pe de altă parte, anunţă că peste 85% din interacţiunile cu clienţi vor fi preluate de maşini tot mai inteligente.

    Până atunci, probabil că o generaţie mai tânără care nu a cunoscut lumea de dinainte de internet va fi creat deja un nou Google, Facebook sau Amazon. Companiile din tehnologie cu greutate vor deveni, în timp, fundaţii pentru start-up-uri pornite de nicăieri – aşa cum au început şi ele, cu multă vreme în urmă.

    Asta nu înseamnă, desigur, că organizaţiile enumerate mai sus nu vor juca un rol extrem de important în dezvoltarea maşinilor inteligente. Ele vor avea în primul rând rolul de a crea infrastructura – similar, dacă vreţi, modului în care companiile de cablu au devenit un soi de fundaţie pentru start-up-urile apărute după explozia internetului. Cei mai câştigaţi vor fi însă jucătorii mici care vor opera în zone specifice, precum agricultura sau manufactura.

    O altă industrie care ar trebui să beneficieze din plin de avantajele inteligenţei artificiale este cea a asigurărilor: imaginaţi-vă o maşină inteligentă care poate calcula până la zecime riscurile asociate unei poliţe de asigurare, care poate estima mult mai bine şansele de a exista un accident sau un dezastru natural.

    Fie că serveşte ca un asistent de cercetare în cadrul unui birou sau ca un asistent activat prin voce în cadrul unei operaţii medicale complicate, inteligenţa artificială se transformă rapid în realitate. La fel ca alte momente definitorii din istoria modernă, revoluţia inteligenţei artificiale va răsplăti jucătorii care vor reuşi să beneficieze de ea. Sistemele de inteligenţă artificială vor juca un rol extrem de important în rezolvarea unor probleme ce păreau fără rezolvare, iar start-up-urile sunt cele care ar trebui să contribuie decisiv la acest nou val tehnologic.

  • Au mizat pe un business cu cărţi de nişă în limbi străine şi anul trecut au avut afaceri de 3,3 milioane de lei

    „Eu niciodată nu m-am văzut antreprenor, nici acum nu sunt foarte obişnuită cu ideea“, povesteşte Bogdana Dumitru. „Firma care deţine Books Express este la bază o firmă de software, şi la un moment dat soţul meu a avut un client care se ocupă de cărţi, Books Express UK. Ei se ocupau de editarea cărţilor militare, iar noi am ajutat cu partea de software.“

    Bogdan Dumitru este de meserie programator, iar soţia sa este absolventă de filologie, lucrând în principal în zona de marketing. Businessul din România nu este o franciză, chiar dacă la început s-a lucrat exclusiv alături de compania britanică. „În momentul acesta suntem complet independenţi, singurul lucru care ne leagă este numele. Relaţia dintre firme este una comercială, nu una de dependenţă.“ Ideea le-a venit în 2007, dar afacerea au pornit-o doi ani mai târziu, concentrându-se pe aducerea cărţilor din străinătate în România. „Soţul meu a pierdut la începutul lui 2009 cel mai mare client, care reprezenta aproximativ 80% din business, aşa că am decis să dăm drumul platformei. A mai durat cam trei luni până am avut totul pregătit“, spune Bogdana Dumitru.

    Investiţia a constat mai mult în timpul acordat platformei, ei estimând o sumă de aproximativ 10.000 de euro în faza iniţială. Cei doi fondatori spun că au avut şi au în continuare un rol operaţional, adică „avem joburi în această firmă“. Businessul a crescut, an de an, cu 30-40%, ajungând anul trecut la o cifră de 3,3 milioane de lei. Cât despre numărul de clienţi, acesta a trecut recent de 57.000. Toate acestea în condiţiile în care piaţa de carte din România se ridică la valoarea de 100 milioane euro la preţ de editură, după cum explică Mihai Mitrică, director executiv al Asociaţiei Editorilor din România. „Se remarcă o împărţire aproape egală între ficţiune şi non-ficţiune; o uşoară tendinţă de creştere pe zona de cărţi pentru copii şi pe cea de dezvoltare personală (inclusiv financiară).“ De asemenea, spune Mitrică, există un sincronism evident între piaţa din România şi cele mai recente apariţii/bestselleruri de la nivel internaţional. În momentul de faţă există peste 5 milioane de titluri pe site-ul Books Express, dar clienţii pot opta şi pentru volume nelistate încă.

    „Oamenii vin la noi în primul rând pentru cărţi profesionale, de nişă, mai ales pentru că nu le găsesc în alte locuri. Pe primul loc sunt chiar cărţile de business, urmate de medicină şi young adult fiction. Merg bine şi cărţile din zona de gastronomie“, explică antreprenorii. „Ficţiunea pentru tineri adulţi merge foarte bine“, subliniază şi Bogdan Dumitru. Am remarcat tot mai mulţi copii care încep să citească în engleză de mici, de la 11-12 ani, şi sunt la curent cu tot ceea ce apare în această zonă.“
    Chiar succesul remarcabil de box office al filmului The Hunger Games, bazat pe primul volum dintr-o trilogie care s-a vândut în peste 23 de milioane de exemplare, demonstrează puterea genului numit ficţiune pentru tineri adulţi.

    Numărul de volume aparţinând acestui gen, publicate anul trecut, a fost de aproape 10.000, în creştere cu peste 30% faţă de anul 2008. Aceste cifre arată că popularitatea ficţiunii pentru tineri adulţi a depăşit exact acel segment demografic ţintit, genul fiind căutat de cititori de toate vârstele. Aceste poveşti urmează, în general, o linie comună: personaje principale tinere şi de cele mai multe ori inocente care se aventurează în lume (sau, după caz, în universul în care este construită povestea) şi înfruntă diverse obstacole. Milioane de adolescenţi din lumea întreagă aşteaptă filmele cu tineri care salvează lumea, iar vânzările cărţilor de gen au crescut cu 150% în ultimii şase ani. Dar succesul unui gen nu înseamnă şi succesul întregii industrii, mai ales în condiţiile în care România are o mare problemă cu accesul la cultură, în special la carte: „peste jumătate dintre români nu citesc“, spune Mihai Mitrică. „Există oraşe medii fără librării, există chiar şi judeţe fără librării – Călăraşi e doar unul dintre ele – iar fondul de carte din biblioteci este învechit şi neadus la zi. Tirajul mediu în România a scăzut sub 1.000 de exemplare/titlu la editurile serioase.

    Există o întreagă piaţă a fantomelor editoriale (dintre cele 36.000 de ISBN-uri alocate anul trecut de Biblioteca Naţională, doar o treime se regăsesc în librării. Restul sunt fie născociri pur şi simplu – sunt edituri care publică Descartes în limba germană dar şi pe savanţii închisorilor, fie pseudolucrări cu care învăţătorii şi profesorii de la diverse dughene educaţionale îşi cresc salariile sau îşi obţin titlurile universitare“, mai spune el. Este şi unul din motivele pentru care Bogdana şi Bogdan Dumitru au ales să se concentreze, măcar pe termen mediu, asupra cărţilor în limbi străine. „Nu ştiu dacă ne vom extinde şi la cărţi în română, aici trebuie destul de multă grijă. Operaţional nu suntem încă acolo, mai degrabă încercăm să aducem în continuare cărţi de nişă“, explică fondatorii Books Express. „Zona cărţii străine ne place foarte mult, e o industrie în care efectiv îţi face plăcere să lucrezi.“

    Viitorul companiei, spun cei doi, va reflecta influenţa tehnologiei asupra industriei de cărţi. „Piaţa de carte este complicată, e greu de ştiut direcţia de dezvoltare. Este o piaţă în schimbare, clar, dar nu este una care să crească exploziv. Zona de ebook-uri, spre exemplu, este dificilă din cauza pirateriei, şi acesta este şi motivul pentru care editurile nu s-au concentrat încă pe zona digitală.“ Fondatorii intenţionează să investească într-o platformă de e-commerce, iar aceasta ar putea deveni funcţională anul viitor. „Este o soluţie care ne-ar permite să ieşim din România, să ne adresăm unei pieţe globale. Măcar o dată să ne ducem şi noi pe o piaţă în creştere“, spune Bogdan Dumitru râzând.

  • Cine au fost câştigătorii premiilor Pulitzer 2016

    Ieri seară au fost acordate premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincţii din domeniul jurnalismului american. Se acordă premii pentru jurnalism şi fotografie, dar şi pentru ficţiune, dramă,istorie sau muzică, în total 21 în fiecare an, potrivit Reuters.

    Premiul Pulitzer pentru serviciul public a fost primit de Associated Press, pentru relatările despre abuzurile la locurile de muncă din industria peştelui din Asia de sud-est şi care au dus la eliberare a peste 2000 de captivi şi la reforme în Statele Unite, dar şi în alte ţări, scrie New York Times.

    La doar un an de când revistele devin eligibile pentru unele categorii de Pulitzer; reporterii şi scritorii de la The New Yorker au câştigăt premiile la categoriile feature writing (Kathryn Schulz), critică (Emily Nussbaum) şi memorialistică (William Finnegan – Barbarian Days: A Surfing Life).

    La categoria fotografie breaking news au fost acordate în două premii: unul unei echipe de patru fotoreporteri de la New York Times pentru reflectarea dramei refugiaţilor şi a pericolelor cu care se confruntă aceştia, iar celălalt, agenţiei Thompson Reuters, a căror fotografui au urmărit migranţi în drumul lor de sute de kilometri.

    Şeful biroului New York Times de la Paris, Alissa J Rubin a primit premiul la categoria reportaj internaţional pentru relatările despre felul inuman în care sunt tratate femeile în Afganistan.

    Cotidianul Los Angeles Times a fost recunoscut pentru acoperirea masacrului de la San Bernardino şi a primit premiul pentru cel mai bun reportaj breaking news, iar premiul  pentru reportaj de investigaţie a fost împărţit de Tampa Bay Times şi Sarasota Herald Tribune pentru relatările despre spitalele de boli mentale din Florida.

     Black ‘Flags: The Rise of ISIS’ de Joby Warrick, a fost recunoscută ca fiind cea mai bună carte de non-ficţiune, iar ‘The Sympathizer’ al lui Thanh Nguyen, a obţinut premiul Pulitzer pentru ficţiune.

    Premiul pentru istorie a fost decernat cărţii ‘Custer’s Trials: A Life on the Frontier of a New America’ a lui T.J. Stiles şi piesa ‘Hamilton’,  al lui Lin-Manuel Miranda, a primit premiul pentru dramă.

    Foto: Tyler Hicks/The New York Times

     

     

     

  • Un nou gen ia cu asalt Hollywood-ul: ce este ficţiunea pentru tineri adulţi

    Aceste poveşti urmează, în general, o linie comună: personaje principale tinere şi de cele mai multe ori inocente care se aventurează în lume (sau, după caz, în universul în care este construită povestea) şi înfruntă diverse obstacole. Milioane de adolescenţi din lumea întreagă aşteaptă filmele cu tineri care salvează lumea, iar vânzările cărţilor de gen au crescut cu 150% în ultimii şase ani. Trebuie însă să ne punem următoarea întrebare: este acesta un nou fenomen cultural de durată sau o modă care va trece în câţiva ani?

    Printre francizele de gen care au luat cu asalt Hollywoodul se numără Harry Potter, The Hunger Games, Divergent sau Twilight. Dar pentru fiecare film de succes, care devine ulterior o franciză de miliarde, există altele care nu reuşesc să îşi atingă potenţialul. Exemple sunt multe, precum Mortal Instruments sau I Am Number Four; de ce au însă doar anumite poveşti succes? La prima vedere, explicaţia pare a sta în succesul cărţilor pe care filmele se bazează. Producţiile de la Hollywood, chiar bugetate cu sute de milioane de dolari, respectă în mare măsură traseul trasat în print.

    „Atunci când Twilight era la modă, în 2008-2009, vânzările cărţilor de ficţiune pentru tineri adulţi au generat peste 50 de milioane de lire sterline“, explică Tom Tivnan de la The Bookseller. „Cărţile semnate de Suzanne Collins (seria The Hunger Games – n.red.) au doborât recorduri în 2012, vânzând peste 36 de milioane de copii. De atunci, piaţa a mai scăzut, dar cred că poveştile Divergent semnate de Veronica Roth vor umple acest spaţiu. Cred că Roth este pe cale să devină şi ea un superstar“, mai spune analistul. Povestea din Divergent este plasată într-un viitor în care oamenii sunt împărţiţi în mai multe facţiuni, în funcţie de personalitatea fiecăruia. Personajul principal, Tris Prior, este o tânără care nu îşi găseşte locul în niciuna din aceste facţiuni, iar acest lucru o transformă într-o ţintă pentru autorităţi.

    Francizele de multe milioane de dolari născute din cărţi ale unor autori cvasinecunoscuţi demonstrează faptul că nu ai nevoie de un nume ca să ai succes. Hollywoodul nu se mai lasă sedus de autori cu zeci de cărţi sau scenarii în spate, preferând să adapteze, pentru marele ecran, poveştile care au succes în prezent. Un exemplu în acest sens este Sally Green, o contabilă din Marea Britanie în vârstă de 52 de ani. În timpul concediului de creştere a copilului, Green a început să lucreze la un roman numit Half Bad. Lucrarea sa a ridicat un val uriaş de entuziasm, fiind achiziţionată de un grup de publisheri pentru 1 milion de lire sterline. Drepturile de publicare au fost revândute în 42 de ţări, un record absolut pentru un roman de debut, iar producătorii seriei Twilight au cumpărat deja drepturile pentru realizarea unui film.

    Half Bad spune povestea unui tânăr de 16 ani, pe nume Nathan, care se trezeşte ostatic într-o casă din Scoţia, fără electricitate sau căldură. Cea care îl ţine închis, Celia, îl supune unui tratament inuman, dar nu trece mult până ce Nathan îşi descoperă puterile magice. Vă puteţi astfel face o idee de ce cartea semnată de Green a fost atât de bine primită de specialişti.

    Dacă vă imaginaţi însă că acest gen a început odată cu universul imaginat de JK Rowling, este bine să ştiţi că ficţiunea pentru tineri adulţi există de sute de ani. Publicaţia The Guardian of Education, fondată în 1802, a fost prima care a tratat cărţile pentru copii, definind conceptul de tineri adulţi ca aparţinând segmentului de vârstă 14‑21 de ani. Editorul publicaţiei, Sarah Trimmer, a diferenţiat cărţile pentru copii de cele pentru tineri adulţi. Lucrări victoriene clasice, precum Insula comorilor, au fost poveşti de aventuri pe gustul adolescenţilor deoarece descriau tineri care ţineau piept adulţilor. Cărţile clasice ale secolului XX, pe de altă parte, precum De veghe în lanul de secară sau Împăratul muştelor au fost scrise pentru adulţi, dar aveau ca personaje principale copii sau adolescenţi care înfruntau ipocrizia celor mari, acest lucru fiind pe placul tinerilor. Dar cartea considerată a fi primul volum clasic de ficţiune pentru tineri adulţi, aşa cum termenul este înţeles astăzi, este The Outsiders.

    Lucrarea, publicată în 1967, reprezintă primul volum al scriitoarei S.E. Hinton, care avea doar 17 ani când a aşternut aventurile unor găşti de elevi din Oklahoma. Nu au trecut mulţi ani până ce romanele despre băutură, droguri sau sexualitate în rândul tinerilor au început să domine piaţa.

    30 de ani mai târziu, JK Rowling lansa primul volum din seria Harry Potter, ce avea să fie urmat de cărţi precum Twilight sau The Hunger Games. Ficţiunea pentru tineri adulţi domina din nou lumea literară, singurul lucru diferit fiind contextul.

    În loc să abordeze subiecte precum lupta interioară sau probleme sociale, cărţile din ziua de azi prezintă personaje adolescentine blocate în medii ostile, conduse de forţe inamice, din care ele trebuie să scape. Iar acest experiment literar pare să ducă la o creştere substanţială a bazei de cititori, fie că aceştia o recunosc sau nu. Un amănunt interesant: în anul 2000, editura Bloomsbury (deţinătoare a drepturilor de publicare pentru cărţile lui Rowling) a lansat o ediţie specială a cărţilor Harry Potter, cu o copertă fără text sau poze, destinată adulţilor care doreau să le citească în public.

    James Dashner, autor al seriei The Maze Runner, crede că succesul înregistrat de filmele cu adolescenţi se datorează, în primul rând, nostalgiei. „Anii adolescenţei sunt cei mai importanţi şi, fie că ne-o dorim sau nu, mintea noastră rămâne ataşată de respectivii ani“, explică Dashner. „Un adolescent are toate abilităţile mentale pe care un om le poate avea, dar speranţele şi visurile sale nu sunt limitate de experienţa pe care o capeţi prin vârstă. Libertatea şi magia acelor ani este ceea ce atrage oamenii de toate vârstele.“

    „Îmi place că ficţiunea pentru tinerii adulţi împinge limitele şi te duce în alte lumi“, notează Colleen Houck, autoare a seriei Tiger’s Curse. „Să vezi toate acele locuri pe marele ecran este o experienţă unică pentru oricine, fie el cititor al cărţilor sau nu. Provocările prin care trec aceste personaje devin şi provocările noastre.“

    Întorcându-ne la filme, nu pare că ficţiunea pentru tineri adulţi va ieşi din atenţia producătorilor. Cât timp filmele aduc sume consistente, nu există niciun motiv pentru a renunţa la adolescenţi şi lupte, indiferent care ar fi inamicii. Până şi francize de mare tradiţie, aşa cum este Star Wars, a ales să „întinerească“ în mod vizibil personajele principale ale luptei dintre bine şi rău. Sigur, pare puţin forţat să considerăm că orice film cu actori tineri vrea să intre în tiparul genului descris, dar este mai mult ca sigur că producătorii iau toate aceste lucruri în considerare atunci când iau decizii importante.

    Ficţiunea pentru tineri adulţi nu este un curent nou, ci unul adaptat vremurilor noastre, în care lucrurile simple nu mai par a fi suficiente. Dintr-un anumit punct de vedere este un progres, pentru că noua contextualizare literară şi cinematografică permite prezentarea unor lucruri pe care unii dintre noi nu şi le-ar fi putut altfel imagina. Dintr-un alt punct de vedere, însă, suntem martorii unui regres, pentru că de multe ori poveştile simple sunt cele care transmit mai mult.

  • Poveştile incredibile a unor deţinuti care au evadat de mai multe ori din închisoare. Unul dintre ei s-a pus într-o cutie mare şi s-a expediat singur din puşcărie

    Prison Break a fost un serial TV de succes ce a prezentat, cel puţin în primul sezon, un plan foarte complex de evadare din închisoare. Însă totul a fost ficţiune. Oamenii prezentaţi în articol au reuşit să evadeze de mai multe ori din închisori reale cu ajutorul a tot felul de trucuri.

    Willie Sutton, cunoscut şi ca Slick Willie, jefuia bănci. Se spune că a furat peste 2 milioane de dolari din bănci de-a lungul cariere sale. Acesta a fost încarcerat de mai multe ori. Prima dată a reuşit să evadeze după ce a pus mâna pe un pistol, a doua oară a trecut gardul închisorii cu o scară, iar a treia oară a fugit printr-un tunel săpat de alţi deţinuţi. Sutton a devenit consultat şi sfătuia băncile cum să-şi îmbunătăţească securitatea clădirilor. A apărut chiar în câteva reclame.

    Richard McNair s-a expediat singur din puşcărie. S-a pus singur într-o cutie mare, apoi cutia a fost expediată. A stat în libertate un an de zile când a fost prins din nou.

    Steven Jay Russell a evadat de câteva ori din puşcărie ca să fie împreună cu iubitul lui. Cei doi s-au întâlnit în puşcărie apoi au fost eliberaţi. Însă Russell a fost arestat iar pentru delapidare. Prima dată a scăpat din puşcărie după ce a pretins că este un judecător şi a scăzut cauţiunea de la 950.000 de dolari la 45.000.  A fost prins apoi a evadat din nou pretinzând că este un doctor. Iar  asta nu este tot. A convinsi autorităţile puşcăriei că are SIDA (deşi nu are) şi a fost eliberat către un centru de tratament care nu exista, a realizat acest lucru după ce a pretins că este doctor. A fost prins şi a primit 144 de ani de puşcărie. Viaţa lui a fost subiect de film, “I love you Phillip Morris”, iar rolurile principale au fost interpretate de Jim Carrey şi Ewan McGregor.

  • „Pliscul şi meniscul”. De ce a simţit Victor Ponta nevoia să inventeze un neadevăr de asemenea proporţii? Priviţi ce s-a întâmplat în realitate

    De ce a simţit Victor Ponta nevoia să mintă că, pentru soţia ambasadorului Olandei, s-a închis un etaj al Spitalului Universitar, când era conştient că acest neadevăr poate fi demontat uşor, dacă stai de vorbă cu medici sau cu pacienţi sau dacă faci o simplă vizită la spitalul cu pricina?

    Priviţi ce s-a întâmplat în realitate:

    Iată ultima mare ficţiune a premierului: „Fiecare minciună spusă de premier dă senzaţia că se adresează unui popor de reduşi mintal”

  • Peste 300 de actori participă la castingul organizat, vineri, de TV & Film Academy by Ruxandra Ion

     Potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX, Act Smart House, compania care deţine şi TV & Film Academy by Ruxandra Ion, va începe să producă pentru micul şi marele ecran din România proiecte ambiţioase, fiind, în prezent, în căutare de noi talente.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro