BusinessMagazin

Tag: europene

  • Criza vine din Rusia: Fenomenul care ar putea paraliza întreaga Europă

    În Nikolaievka, la est de o cotitură a fluviului Volga, spun autorităţile, cloruri corozive au intrat, în aprilie, în reţeaua de conducte de petrol de 65.000 de kilometri a Rusiei, provocând prima închidere din istorie a principalei artere de export către Europa. Preşedintele Vladimir Putin s-a grăbit să dea vina pe operatorul naţional Transneft, spunând pe 30 aprilie că această criză provoacă pagube „uriaşe. Opt zile mai târziu, anchetatorii au acuzat o grupare de contrabandişti care lucrau în înţelegere cu o companie locală ce avea acces la sistemul Transneft prin linii de alimentare din Nikolaievka, unde are o rafinărie, scrie Bloomberg.

    Valia Martinenko, în vârstă de 72 de ani, poate vedea clar din curtea casei albastre în care trăieşte de-o viaţă depozitul unde se presupune că a avut loc contaminarea. Ea povesteşte că acel du-te-vino continuu de camioane-cisternă care o trezea la orice moment din zi şi din noapte s-a oprit în mod misterios prin aprilie.„Nu le duc lipsa, spune ea în timp ce urmăreşte cu privirea găinile care ciuguleau liniştite de-a lungul drumului. „Nu făceau decât să ridice praful. Iar depozitul ăla nu a angajat niciodată oameni de-ai locului.”
    Comisia de Investigaţii a Rusiei acuză grupul de furtul unei cantităţi de petrol în valoare de cel puţin 1 milion de ruble (15.400 dolari) pregătite pentru a fi livrată prin conducte. Hoţii şi-au acoperit urmele înlocuind petrolul cu un volum similar de amestec lichid format din ţiţei brut şi cloruri organice.

    Schema a durat aproximativ 10 zile şi a dus la contaminarea a 5 milioane de tone de petrol exportat prin oleoductul Drujba în Belarus şi de acolo mai departe, afectând activitatea rafinăriilor din Europa de Est şi Germania. O parte semnificativă din exporturi a luat calea Balticii, fiind transportată cu tancuri petroliere. Uriaşele vapoare au stat ancorate mult timp prin porturi cu ţiţeiul poluat până când s-a găsit o rezolvare crizei. Clorurile organice pot coroda echipamentele rafinăriilor dacă sunt încălzite.

    Nodul din Nikolaievka avea capacitatea de a pompa până la 40.000 de tone de petrol pe lună, sau aproximativ 1.300 de tone pe zi. Asta înseamnă că fiecare tonă de ţiţei fals s-ar putea să fi ajuns să contamineze aproape 400 de tone de petrol aflat deja în reţea.
    „Aceasta este o poveste despre lăcomie şi fraudă la scară mică ce se ciocnesc de incompetenţă şi de lipsa controlului asupra a ceea ce se întâmplă în conductă, explică strategul specializat în petrol al Bloomberg Julian Lee. Cel puţin patru dintre cei şase suspecţi luaţi în colimator de Comisia de Investigaţii au fost arestaţi. Printre ei este şi o femeie, proprietarul cu numele al companiei care controlează depozitul din Nikolaievka. Unnele surse spun că adevăraţii proprietari s-ar putea să fie străini.

    Fostul proprietar al instalaţiei, Roman Truşev, cetăţean cu dublă cetăţenie, ruso-malteză, a declarat că a vândut depozitul anul trecut, potrivit ziarului rusesc Kommersant. Truşev, care este căutat pentru a fi interogat în Rusia, a spus publicaţiei că era în Germania când scandalul a izbucnit şi arestările au început şi că şi-a anulat planurile de a se întoarce la Moscova. Zvonurile spun că s-ar ascunde în Germania.
    Şeful de la Transneft, Nikolay Tokarev, care a fost, ca şi Putin, agent al serviciilor secrete sovietice KGB la Dresda în timpul Războiului Rece, a declarat la întâlnirea cu preşedintele că operatorul de conducte pentru petrol are aproximativ 150 de puncte de colectare în toată ţara similare cu cel din Nikolaievka. Cele mai multe dintre ele, a spus el, sunt operate de mari companii petroliere. Tokarev este prieten cu Putin. O mare parte din petrolul exportat de Rusia este extras de compania de stat Rosneft, condusă de un alt aliat al lui Putin, Igor Secin.
    Diluarea petrolului contaminat ar costa Transneft, companie de stat, mai mult de 370 milioane de dolari, potrivit analistului Citigroup Inc. Ronald Smith. Petrolul alterat trebuie amestecat cu ţiţei curat pentru a se evita avarierea instalaţiilor din rafinării.

    „Transneft a fost prins cu garda jos pentru că, ei bine, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată, crede Vitali Iermakov, expert în petrol la Institutul Oxford pentru Studii Energetice de la Moscova. Viceprim-ministrul Dmitri Kozak a declarat că Transneft va plăti factura pentru orice daune fizice suferite de partenerii săi din Belarus, Polonia şi din alte state ca urmare a fluxurilor contaminate. Nota de plată  finală va fi probabil sub 100 milioane de dolari, potrivit ministrului energiei, Aleksander Novak.

    Truşev, fostul proprietar, a declarat pentru Kommersant că depozitul din Nikolaievka nu are o capacitate atât de mare încât să poată contamina atât de mult petrol. Transneft testează fluxul de contaminanţi la fiecare 10 zile, aşa că dacă Nikolaievka a fost singura sursă de diclorură, atunci concentraţia trebuie să fi fost extraordinar de ridicată, apreiază Rustam Tankaev, şeful consultanţei Infotek-Terminal de la Moscova.

    „Companiile de petrol mari nu se ating de soluţie pentru că este vorba de tehnologie din epoca de piatră, iar micii producători care o folosesc nu au capacitatea de a face rău, a spus Tankaev. „Aşa că, dacă nu a fost un accident, probabil că a fost un act intenţionat. Şi autorităţile de la Kremlin dau de înţeles că şi ele cred la fel.

    Înapoi în sat, Elena şi Valeri, un cuplu, ambii trecuţi de 50 de ani, spun oricui îi întreabă că ştiau că ceva nu este în regulă când instalaţia şi-a schimbat proprietarii, iar noii patroni au încetat să interacţioneze cu localnicii. Ei povestesc că vechiul management era generos, construind o biserică şi oferind cadouri şcolii în timpul sărbătorilor.„Însă de la noul management noi nu am obţinut nimic, a spus bărbatul. În plus, intervine Martinenko, care trăieşte din copilărie în acel sat, toţi acei oameni ai petrolului sunt inofensivi în comparaţie cu pericolul real – instalaţia de reciclare a bateriilor de la marginea oraşului. „Nu poţi respira când vântul se schimbă în direcţia greşită, a spus ea. „Am încercat totul pentru a o închide, dar nimic nu merge. De ce nu este acesta un scandal internaţional?”

    Între timp, Ungaria a raportat că a început să primescă petrol curat prin oleoductul Drujba. La fel şi mai multe rafinării din Germania. Rusia este cel mai mare furnizor de petrol al Germaniei, iar principala rută de transport pentru acest combustibil către cea mai mare economie europeană este conducta Drujba, construită în anii 1960, aminteşte Deutsche Welle.

    Nu există date exacte, dar se estimează că această criză a adus producţia de petrol a Rusiei la minimul ultimelor 11 luni şi a forţat unele ţări să-şi folosească rezervele strategice. Unele rafinării şi-au redus la minimum activitatea. În Germania de Est, criza a provocat o penurie de păcură, iar preţurile combustibilului au urcat rapid. Cu toate acestea, cazul Drujba nu a avut parte de prea multă acoperire în presa naţională germană, sau internaţională, în ciuda faptului că a afectat o bună parte din ţări est-europene, printre care Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Belarus şi Ucraina. În Germania, este posibil ca mass-media să fi fost înşelată de politica oficială de informare. Timp de câteva săptămâni, oficialii ruşi, precum şi companiile petroliere europene s-au grăbit să minimalizeze impactul sau chiar să ascundă consecinţele a ceea ce a fost probabil cel mai mare dezastru din istoria industriei petroliere din Rusia.

    De exemplu, pe pagina de start a rafinăriei PCK din Schwedt, Germania – care este alimentată prin conducta Drujba încă din perioada fostei Germanii de Est – nu se menţionează oprirea livrărilor de petrol. „Problema petrolului brut este coordonată de partenerii noştri, a declarat pentru DW purtătorul de cuvânt al PCK, Vica Fajnor. Iar aceşti parteneri sunt compania rusească deţinută de stat Rosneft şi grupul anglo-olandez Shell, care are interese mari în Rusia. Interese mari acolo are şi compania petrolieră franceză Total, care operează o rafinărie în oraşul Leuna din estul Germaniei – este vorba de una dintre cele mai mari rafinării din Europa. Şi această rafinărie a avut de suferit de pe urma importului de petrol contaminat. În luna mai, exporturile de petrol către Polonia şi Germania au fost efectiv zero, în timp ce exporturile către Cehia, Slovacia şi Ungaria au scăzut cu 60%.

    Unii comentatori cred că arestările făcute de autorităţile ruse sunt doar peşti mărunţi prăjiţi pentru miros, pentru a crea impresia de ospăţ. Sunt zvonuri care spun că poluarea ţiţeiului exportat prin Drujba este un act de sabotaj, executat într-o perioadă în care concurenţa cu SUA creşte, iar Rusia intenţiona ca în mai să-şi majoreze exporturile lunare până la maxime pe cinci ani, înainte de expirarea unei înţelegeri privind reduceri de producţie convenite cu OPEC. Conducta are o capacitate de 1 milion de barili pe zi sau 1% din cererea globală totală de ţiţei, ceea ce are un impact asupra preţurilor la nivel mondial. Preţurile petrolului Brent au sărit la maximul pe 6 luni, de 75 de dolari pe baril, din cauza contaminării.  Rusia este al doilea exportator de petrol ca mărime din lume, după Arabia Saudită. Moscova se pare că a pierdut o jumătate de miliard de dolari pe zi în profiturile din petrol.

  • Liderii UE sunt aproape de a ajunge la un acord privind preşedinţia Comisiei Europene

    Premierul Belgiei, Charles Michael, este un candidat puternic pentru funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe.

    Manfred Weber, care era unul dintre candidaţii favoriţi pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, ar putea conduce în schimb Parlamentul European, au mai informat diplomaţii, care au vorbit în condiţii de anonimitate.

  • O femeie ar putea prelua conducerea Băncii Centrale Europene într-o premieră istorică. Printre numele vehiculate este şi Christine Lagarde, şefa FMI

    Banca Centrală Europeană ar putea fi condusă de o femeie pentru prima dată în istoria suprainstituţiei, în contextul în care liderii Uniunii Europene trebuie să aleagă următorii oameni în poziţii cheie de conducere, potrivit Bloomberg.

    Francezii consideră că preşedinţia Băncii Centrale Europene reprezintă o ţintă viabilă pentru ei, şi ar prefera ca o femeie să preia acest rol. Potrivit aceloraşi surse, printre femeile din Franţa pregătite pentru o astfel de funcţie se numără şi Christine Lagarde, şefa Fondului Monetar Internaţional.

    Mai multe nume au fost vehiculate în trecut, precum viceguvernatorul băncii centrale din Franţa, Sylvie Goulard, şi economistul-şef al OECD, Laurence Boone. O altă opţiune ar putea fi şefa Trezoreriei franceze, Odile Renaud Basso.

    Franţa nu îşi promovează în mod activ candidaţii pentru şefia Băncii Centrale Europene în acest moment. Ei ar începe să facă asta dacă negociatorul pentru Brexit Michel Barnier, un alt francez, nu reuşeşte să devină şeful Comisiei.

    Dacă francezii preiau conducerea, ar fi a doua oară când un cetăţean din Franţa deţine şefia BCE. Jean-Claude Trichet a condus Banca Centrală Europeană din 2003 şi până în 2011.

    Pentru actuala cursă, până acum favoriţii sunt mai mulţi bărbaţi, printre care şeful Bundesbank, Jens Weidmann şi guvernatorul băncii centrale din Franţa, Francois Villeroy de Gallhau.

     

  • Liberty Steel finalizează achiziţia Sidex Galaţi, împreună cu celelalte active europene, în cadrul unei tranzacţii de 740 mil. euro

    „Aceasta este cea mai mare tranzacţie într-o singură tranşă realizată de GFG, în urma căreia Alianţa ajunge la un număr de aproximativ 30.000 de angajaţi în 30 de ţări”, scriu reprezentanţii companiei.

    Cele şapte unităţi europene achiziţionarte deţin în total un număr de 14.000 de angajaţi şi includ fabrici de oţel din Ostrava în Republica Cehă şi Galaţi în România, precum şi laminoarele de la Skopje (Macedonia de Nord), Piombino (Italia), Dudelange (Luxemburg) şi două fabrici în apropiere de Liège în Belgia. Centrele de servicii se află în Franţa şi Italia.

    Aceste unităţi, cu o capacitate totală de laminare de peste zece milioane de tone pe an, furnizează oţel pentru mai multe industrii din Europa, printre care sectorul de construcţii şi al produselor de infrastructură, industria automobilelor, industria aerospaţială, de energie, de echipamente industriale, de produse de consum şi de materiale de construcţii. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Bursele europene sunt pe val: Indicele Stoxx Europe 600 înregistrează cele mai bune şase luni din 1998

    Bursele europene înregistrează cel mai bun raliu din ultimii 21 de ani, în contextul în care ultima dată când acţiunile europene au avut un astfel de avans Google nici nu anunţa încă lansarea oficială a motorului de căutare.

    Alimentat de o revenire în forţă a pieţelor globale şi de comentariile recente ale bancherilor centrali, indicele bursier Stoxx Europe 600 Index a înregistrat un avans de 13% şi a livrat cele mai bune şase luni de creştere din 1998 şi până în prezent, potrivit Bloomberg.

    Indicele bursier Stoxx Europe 600 urmăreşte un număr de 600 de companii mari, medii şi mici din 17 ţări europene şi oferă o perspectivă asupra starea acţiunilor listate în Europa.

    Avansul a fost înregistrat în ciuda faptului că multe acţiuni listate în Europa şi-au pierdut din valoare aproape constant anul acesta.

    Un val de optimism care a impulsionat pieţele la nivel global, corelate cu remarcile Băncii Centrale Europene care a lăsat sentimentul că va interveni cu stimuli monetari dacă este cazul, au propulsat acţiunile din regiune spre o revenire în iunie, după ce în luna mai investitorii şi-au vândut masiv din portofolii.

    Strategii de la Citigroup, citaţi de Bloomberg, cred că investitorii se bazează pe certitudinea că Fed (n.r: banca centrală americană) va reduce dobânzile în şedinţa de luna viitoare – ceea ce are de obicei efecte pozitive asupra acţiunilor bursiere din Europa.

     

     

     

  • După asaltul asupra Uber, Europa iese la atac împotriva Airbnb: Cele mai mari 10 capitale europene cer ajutor Uniunii Europene pentru a interzice sau reglementa serviciul

    Zece dintre cele mai mari capitale europene au cerut ajutor de la Uniunea Europeană în bătălia împotriva serviciului de home-sharing Airbnb şi a altor site-uri de acest gen, motivând că aceaste platforme perturbă piaţa imobiliară, potrivit The Guardian.

    Într-o scrisoare comună, Amsterdam, Barcelona, Berlin, Bordeaux, Bruxelles, Cracovia, Munchen, Paris, Valencia şi Vienna au transmis că „creşterea explozivă” a platformelor de închiriere pe termen scurt la nivel global reprezintă o temă ce trebuie abordată neapărat de următorii comisari europeni.

    În aprilie, avocatul general al Curţii Europene de Justiţie a luat în considerare ideea ca sub legislaţia UE Airbnb să fie considerat furnizor digital de informaţii, şi nu agent imobiliar tradiţional.

    Statutul, confirmat de instanţă, ar permite Airbnb şi altor platforme similare să opereze liber în blocul european.

    „Oraşele europene cred că locuinţele trebuie să fie folosite în principal pentru a locui în ele. Mulţi suferă de pe urma unei penurii de locuinţe. Când casele pot fi închiriate turiştilor, ele dispar din piaţa imobiliară tradiţională”, scriu oraşele europene, într-o declaraţie lansată de consiliul oraşului Amsterdam.

     

  • Care sunt provocările din noua eră a bankingului european

    Wim Mijs, CEO al Federaţiei Bancare Europene, atenţionează că una dintre provocările sistemului bancar european este legată de aplicarea noilor reguli suplimentare Basel IV, care ar putea determina creşterea cerinţelor de capital cu circa 20% în cazul băncilor europene, ceea ce poate duce la o reducere semnificativă a finanţărilor disponibile pentru economiile europene.
    În condiţiile în care Europa a decis să implementeze aceste standarde pentru toate băncile din toate ţările, unul dintre subiectele discutate este ca ultima versiune a noilor reguli să nu aibă un impact semnificativ asupra băncilor, ceea ce este adevărat în cazul SUA, în timp ce în Europa se estimează o creştere a cerinţelor de capital cu până la 20% pentru băncile europene, a explicat şeful Federaţiei Bancare Europene.
    Wim Mijs a fost prezent la Bucureşti în luna mai, cu ocazia derulării în capitala României a şedinţelor consiliului director şi comitetului executiv ale Federaţiei Bancare Europene, organizate de Asociaţia Română a Băncilor (ARB), în contextul deţinerii de către România a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene.
    El a amintit că una dintre marile diferenţe dintre SUA şi Europa este că în Europa economiile sunt finanţate în proporţie majoritară de bănci, în timp ce în SUA pieţele de capital sunt principalul finanţator.


    „Orice efect semnificativ al cerinţelor de capital are un impact direct asupra economiilor şi, de asemenea, asupra nivelului de trai al cetăţenilor europeni”, a spus Wim Mijs, susţinând că se analizează variante tehnice pentru a minimiza impactul regulilor Basel IV asupra economiei europene, păstrând în acelaşi timp un sistem bancar stabil.
    De o resetare ar avea nevoie şi Uniunea Pieţelor de Capital, care ar trebui să integreze pieţele de capital din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Referindu-se la piaţa de capital europeană, şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că este încă fragmentată, iar până acum uniunea pieţelor de capital nu a adus ceea ce era de aşteptat, Europa având nevoie de pieţe de capital mai integrate şi mai lichide.
    „Încă vedem o piaţă de capital fragmentată. Suntem o federaţie europeană a băncilor, deci suntem un susţinător al integrării europene, dar vedem că, de exemplu, uniunea pieţelor de capital nu ne-a adus încă ceea ce trebuia. În Europa avem nevoie de pieţe de capital mai integrate şi mai lichide. Acest lucru nu este numai în beneficiul companiilor, ci şi pentru bănci – pentru a avea lichiditatea potrivită şi capitalul adecvat pentru a îndeplini obligaţiile pe care băncile le au, trebuie accesate şi pieţele de capital.”
    Tot legat de fragmentare la nivelul Uniunii Europene, Wim Mijs a adus în discuţie tendinţa unor guverne europene de a taxa suplimentar sistemele bancare, tendinţă îngrijorătoare, având în vedere că proiectarea unor taxe specifice asupra sectorului financiar duce la distorsiuni între ţările europene şi reprezintă o soluţie pe termen scurt care duce la fragmentare şi la scăderea competitivităţii sectorului bancar în România şi în Europa.
    „Un lucru care ne îngrijorează este tendinţa unor guverne naţionale de a proiecta taxe care vizează sistemele bancare şi, în principiu, propriile economii. Acest lucru este foarte îngrijorător în special pentru că duce la distorsiuni între ţările europene. Cred că băncile ar trebui să plătească taxe obişnuite, ca toate companiile. Dar, a proiecta taxe specifice care vizează sectorul financiar în sine este o soluţie pe termen scurt. Aceasta duce la fragmentare şi la scăderea competitivităţii sectorului bancar în România, în Europa. În calitate de Federaţie Bancară Europeană am scris Guvernului României exact pentru aceste motive. Am înţeles că au existat modificări ale legii pentru a limita efectele acesteia. Dar, în principiu, suntem interesaţi de problema fragmentării şi de oprirea folosirii capitalului.“
    Federaţia Bancară Europeană a avertizat într-o scrisoare transmisă guvernului asupra riscurilor majore pe care le implică Ordonanţa 114/2018 pentru sistemul bancar din România.
    Taxa bancară, puternic contestată de bancheri, a fost modificată în România la trei luni după apariţia proiectului iniţial, iar conform noii OUG 19/2019 care modifică OUG 114/2018, băncile mari, cu o cotă de piaţă de peste 1%, urmează să plătească o taxă pe active anuală de 0,4%, nivel de trei ori mai scăzut faţă de procentul iniţial, estimat la 1,2%/an. Iar în cazul băncilor mai mici cota de taxare a fost ajustată la 0,2%. Taxa bancară a fost decuplată de indicele pieţei interbancare ROBOR. Impactul anual al noii taxe bancare coboară la circa 870 mil. lei, faţă de estimarea pe varianta iniţială, de peste 5 mld. lei.


    Uniunea bancară, încotro?
    Dacă în privinţa uniunii pieţelor de capital la nivel european evoluţia nu este conform aşteptărilor, în ceea ce priveşte uniunea bancară şeful Federaţiei Bancare Europene se declară optimist şi spune că el crede în acest proiect. „Sunt optimist şi cred foarte mult în uniunea bancară. De la bun început, Federaţia Bancară Europeană a sprijinit toţi pilonii uniunii bancare. Dacă vă uitaţi la supraveghere, există o uniune monetară în zona euro. Dacă există o uniune monetară, trebuie să existe şi un supraveghetor. Trebuie să spun că sunt un puternic susţinător al Mecanismului Unic de Supraveghere şi al modului în care a fost creat. Nu cred că în altă parte a lumii sunt capabili să creeze un supervizor credibil în patru ani şi jumătate. Aşa cum este normal,  între bănci şi supraveghetori, uneori avem dezacorduri, dar există respect reciproc şi cred că ceea ce s-a realizat la Frankfurt este un supraveghetor serios. Pe de altă parte, există Mecanismul Unic de Rezoluţie – o parte importantă care trebuie susţinută, de asemenea, şi de guvernele locale. Şi apoi, cel de-al treilea pilon este schema de garantare colectivă europeană, pentru care mai este nevoie de timp. Există dezbateri între ţări – când este reducerea riscurilor suficientă pentru a împărţi povara şi când este suficientă împărţirea poverii pentru a ajuta la reducerea riscurilor. Este un proces politic.”
    Şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că încă mai există politicieni locali care spun că băncile sunt în cele din urmă salvate de guvernele locale, dar a explicat că acest lucru nu este adevărat deoarece Mecanismul Unic de Rezoluţie, împreună cu adecvarea capitalului, ar trebui să fie una dintre garanţii.
    În ceea ce priveşte cetăţenii europeni, aceştia au garanţia de siguranţă, pentru că este vorba despre modul în care este organizată finanţarea. „Ceea ce trebuie să ştie un cetăţean este cât de mare este garanţia mea şi cât timp ar dura dacă s-ar întâmpla ceva până să-mi recuperez banii depozitaţi la bancă. Şi limita de sumă este de 100.000 de euro, cu o limită de timp de 30 de zile. Cred că uniunea bancară este foarte importantă şi cred că trebuie să se dezvolte în continuare şi o susţin foarte mult.”
    Referindu-se la implicaţiile uniunii bancare asupra unei ţări ca România, care nu este în zona euro, şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că deciziile luate la nivelul zonei euro au efecte şi asupra politicii de supraveghere în România.
    „Ei bine, dacă sunteţi în afara zonei euro, şi mă întrebaţi ca pe un bancher cu experienţă, atunci în condiţiile în care sunteţi în Uniunea Europeană şi aveţi un supraveghetor mare aproape, atunci există, desigur, un efect. Nu există nicio îndoială că deciziile luate în zona euro au un efect şi asupra politicii de supraveghere din ţara dumneavoastră.”
    Wim Mijs apreciază că ar fi bine ca autorităţile bancare locale să înveţe din bunele practici aplicate la nivelul zonei euro, dar să nu transpună şi cerinţele de raportare aduse de uniunea bancară, care sunt exagerat de mari.
    „Despre ceea ce îmi fac griji – şi cred că pentru o ţară ca România este important – este că volumul de cerinţe de raportare pe care le aduce noua uniune bancară este exagerat de mare. Şi Mecanismul Unic de Supraveghere recunoaşte acest lucru şi se încearcă soluţionarea. Vă pot spune că pentru un sector bancar mai mic, cerinţele de raportare sunt prea multe. Deci, este bine să învăţaţi din bunele practici, dar să nu copiaţi cerinţele de raportare, pentru că veţi avea nevoie de proporţionalitate, deoarece una dintre problemele cu care ne confruntăm este că sistemul a fost conceput pentru băncile mai mari, iar băncile mai mici nu se pot ocupa de toate cerinţele de raportare. Din nou, acest lucru este recunoscut de Mecanismul Unic de Supraveghere şi încercăm să rezolvăm. Dar, aş spune că dacă vă întrebaţi ce ar trebui să facă România şi care ar fi efectul asupra României, aş spune să copiaţi bunele practici, însă să lăsaţi cerinţele de raportare acolo unde sunt până când va fi soluţionată problema.”
    Mecanismul Unic de Supraveghere (MUS) se referă la sistemul de supraveghere bancară din Europa şi este format din Banca Centrală Europeană şi autorităţile naţionale de supraveghere din ţările participante. MUS este unul dintre cei doi piloni ai uniunii bancare din cadrul UE, alături de Mecanismul Unic de Rezoluţie.
    În ceea ce priveşte consolidarea sistemului bancar european, Wim Mijs a amintit că supraveghetorii europeni cer o consolidare a bankingului, însă uneori chiar ei sunt obstacolele în calea acestui proces, existând trei motive.
    Un prim motiv este reducerea costului capitalului, deci motivul de a fuziona transfrontalier ar fi costul capitalului. Însă, după criză, dar şi în contextul apariţiei uniunii bancare există reguli care imobilizează capitalul, astfel că fuziunea nu devine o operaţiune atractivă.
    În al doilea rând, industria bancară trece printr-o transformare uriaşă, mutându-se dinspre modelul orientat spre sucursale către o bancă mai digitală, după dorinţa clienţilor, pentru că nimeni nu mai vrea să meargă la bancă, ci clienţii vor să aibă banca pe telefonul lor”.
    „Astfel, în acest cadru uriaş de schimbări, în care trebuie să implementeze noi reguli de capital pe de o parte şi să-şi schimbe complet modelul de afaceri, într-un mediu de dobânzi scăzute, nu doriţi să fuzionaţi deoarece orice fuziune a două mari bănci europene înseamnă că te concentrezi pe proces mulţi ani. Acest lucru este inevitabil. Este ca o căsătorie şi tu eşti complet concentrat. Şi nimeni nu îşi poate permite timpul să analizeze în interior timp de trei ani.”
    În al treilea rând, procesul de consolidare a bankingului european revine tot la supraveghetori şi la autorităţile de reglementare, susţine şeful Federaţiei Bancare Europene. Astfel, dacă există două bănci europene mari care fuzionează, dintr-odată intră într-o altă ligă, putând deveni o instituţie bancară de importanţă sistemică, ceea ce duce imediat la schimbarea cerinţei de capital, în concordanţă cu noua ligă în care joacă. În aceste condiţii, Wim Mijs revine la primul argument, susţinând că va creşte costul capitalului, astfel că motivaţia pentru fuziune dispare.
    În aceste condiţii, concluzia şefului Federaţiei Bancare Europene este că procesul de consolidare în banking (respectiv fuziunile şi preluările) se va produce, dar la nivel local, în pieţele fragmentate, înaintea fuziunilor transfrontaliere, la nivel european.

    Fintech-urile – competitori sau stimulent pentru inovare în banking?
    În ultimii ani, băncile au început să fie concurate şi de entităţi nonbancare, respectiv fintech-uri.
    Şeful Federaţiei Bancare Europene se declară „relaxat” în privinţa fintech-urilor, susţinând că nu le vede ca pe un pericol pentru bănci, ci ca pe un stimulent pentru inovare.
    „Sunt atât de relaxat în privinţa fintech-urilor. Există aceste start-up-uri tinere. Ele sunt geniale, analizează lanţul valoric al unei bănci şi selectează  o parte şi o optimizează, vin cu o soluţie genială la care o bancă probabil că nu se va putea gândi. Deci, aceste start-up-uri fintech sunt fantastice şi au ajutat foarte mult industria bancară. Provocarea lor a creat pentru sistemul bancar un nou impuls pentru inovare, chiar dacă băncile sunt întotdeauna ancorate în inovaţie, nu în ultimul rând pentru că aşa cer clienţii. Clienţii sunt obişnuiţi să obţină totul, ori de câte ori doresc, ceea ce înseamnă că totul trebuie să le fie oferit ACUM. Nu numai în industria noastră, ci în fiecare industrie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru plăţi. Deci, aceste start-up-uri fintech nu sunt niciun pericol, deoarece ele au nevoie de ceva ce băncile au: în primul rând bani de investiţii şi în al doilea rând scala, dimensiunea – angajaţi, clienţi. Deci, ceea ce am văzut în ultimii doi ani, după provocările iniţiale, este că în prezent toate băncile cooperează cu fintech-uri. Ele au succes destul de mare în această cooperare, aşa că trebuie să spun că iubesc foarte mult aceste fintech-uri. Îmi place stilul lor şi ceea ce au făcut.”
    Însă, Wim Mijs aminteşte că nu există doar start-up-uri fintech, ci şi corporaţii mari gen Google sau Facebook care au mulţi bani şi au multe date ale clienţilor, au ca afacere “date despre clienţi” şi s-ar impune să respecte şi ele anumite reguli de supraveghere, să opereze în condiţii de concurenţă echitabile cu băncile. Au atât de mulţi bani, sunt incredibil de bogate, încât, dacă vor, ar putea să cumpere mâine o bancă cu banii lor.”
    Marile platforme online gen Google şi Facebook sau în România operatorii de telefonie mobilă au intrat în zona serviciilor bancare, a serviciilor de plăţi.
    Modelul de afaceri al unor companii gen Google sau Facebook se bazează pe date, nu urmăreşte doar să faciliteze simple operaţiuni de plăţi; astfel de corporaţii vor să ştie aspecte legate de preferinţele clientului, de comportamentul lui, a explicat Wim Mijs. „Legat de aceşti competitori, solicităm condiţii de concurenţă echitabile, solicităm aceleaşi reguli, aceeaşi supraveghere. Cu GDPR. Solicităm să fie clar ceea ce fac astfel de companii cu datele despre clienţi. Deci fintech-urile sunt corporaţii fantastice, care au ca model de afaceri «data mining», dar dacă clientul ştie ce semnează. Când aţi citit ultima oară condiţiile generale ale Apple când aţi actualizat iPhone-ul? Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Google Play – atunci când spui da în Google Play, oferi multe date. Eu fac acelaşi lucru. Dar, dacă folosiţi o aplicaţie prietenoasă de plată, atunci trebuie să citiţi condiţiile.”

    Ce este Federaţia Bancară Europeană

    • Federaţia Bancară Europeană reprezintă interesele sectorului bancar european, reunind asociaţii bancare naţionale din 32 de ţări din Europa, inclusiv România, care reprezintă împreună circa 3.500 de bănci, inclusiv cele mai mari bănci comerciale.
    • În luna mai din acest an s-au derulat la Bucureşti şedinţele consiliului director şi ale comitetului executiv ale Federaţiei Bancare Europene, organizate de Asociaţia Română a Băncilor (ARB), în contextul deţinerii de către România a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene.
    • Boardul Federaţiei Bancare Europene l-a ales pe Jean-Pierre Mustier, CEO al grupului UniCredit, ca preşedinte, el urmând să-şi preia mandatul de la 1 iulie, pentru o perioadă de doi ani. Mustier îl înlocuieşte la conducerea organizaţiei pe Frédéric Oudéa, CEO al Société Générale, al cărui mandat expiră la sfârşitul lunii iunie.
    • Federaţia Bancară Europeană susţine finalizarea uniunii bancare şi resetarea proiectului uniunii pieţelor de capital, continuarea transformării digitale în sectorul bancar, precum şi un cadru legislativ mai eficient şi coerent în lupta împotriva spălării banilor şi criminalităţii financiare.
    • Boardul Federaţiei Bancare Europene a atras atenţia asupra potenţialelor efecte negative ale noilor reguli Basel IV care vor determina creşterea semnificativă a cerinţelor de capital pentru băncile europene, ceea ce poate duce la reducerea drastică a fondurilor disponibile pentru creditarea economiei.

  • Marea Britanie rămâne încă visul european? Sute de mii de cetăţeni din ţări UE au aplicat pentru a rămâne în Regatul Unit după Brexit

    Peste 750.000 de cetăţeni din ţări membre ale Uniunii Europene au aplicat legal pentru a rămâne în Marea Britanie după ce ţara părăseşte blocul european, potrivit ministrului britanic de interne, Sajid Javid, citat de Reuters.

    Problematica celor peste 3 milioane de cetăţeni UE care trăiesc în Marea Britanie a fost unul dintre principalele subtiecte de discuţie la începutul „divorţului” dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană.

    Guvernul britanic a transmis că cetăţenii europeni au timp până în decembrie 2020 pentru a aplica pentru drept de rezidenţă – indiferent de evoluţia acordului Brexit.

    În prezent Marea Britanie trebuie să părăsească blocul european la data de 31 octombrie, însă premierul Theresa May îşi părăseşte funcţia după ce a eşuat în încercarea de a obţine aprobarea parlamentului britanic pe acordul Brexit.

    „Cetăţenii UE sunt prietenii, vecinii şi colegii noştri care contribuie foarte mult la această ţară. Indiferent care va fi rezultatul Brexitului, vrem ca ei să rămână”, a declarat Javid, adăugând că a primit până acum 750.000 de cereri.

     

  • Este oficial: Consiliul Uniunii Europene interzice unele dintre cele mai folosite produse de către români

    Consiliul a adoptat marţi o directivă care introduce noi restricţii pentru anumite materiale plastice de unică folosinţă. Adoptarea formală a noilor norme de către Consiliu astăzi reprezintă etapa finală a procedurii.

    Directiva privind materialele plastice de unică folosinţă se bazează pe legislaţia existentă a UE în materie de deşeuri, dar o depăşeşte prin faptul că stabileşte norme mai stricte pentru acele tipuri de produse şi de ambalaje care se află printre primele zece articole poluante ca frecvenţă a apariţiei pe plajele europene. Noile norme interzic utilizarea anumitor produse din plastic de unică folosinţă pentru care există alternative. În plus, sunt introduse măsuri specifice de reducere a utilizării produselor din plastic care sunt aruncate cel mai des în mod necorespunzător.

    Produsele din plastic de unică folosinţă sunt fabricate integral sau parţial din materiale plastice şi, de regulă, sunt destinate a fi utilizate doar o dată sau pentru o perioadă scurtă înainte să fie aruncate. Unul dintre principalele obiective ale acestei directive este reducerea cantităţii de deşeuri de plastic pe care le generăm.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Discuţii aprinse între candidaţii la şefia Comisiei Europene în cadrul unei dezbateri televizate

    Desemnarea şefului Comisiei Europene se face prin intermediul sistemului de tip Spitzenkandidaten (“primul candidat”), adică fiecare formaţiune paneuropene desemnează câte un candidat pentru postul de preşedinte al instituţiei europene.

    Conform proiecţiilor, Manfred Weber, este favorit să obţină funcţia, în condiţiile în care formaţiunea care îl susţine, Partidul Popular European, are cele mai mari şanse să câştige scrutinul europarlamentar programat în mai 2019.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro