BusinessMagazin

Tag: Europa de Est

  • Acum se vede cât de solide sunt legăturile Moscovei cu aliaţii din Europa de Est şi Balcani. Dar şi cât de înverşunate sunt duşmăniile

    Toate ţările est-europene membre ale UE s-au mobilizat pentru a ajuta necondiţionat refugiaţii ucraineni care fug din calea războiului. Şi toate, în afară de Ungaria, ajută la efortul de război al Ucrainei. Polonia, ţara care a tras cel mai puternic de Ucraina spre Vest, se remarcă în mod special inclusiv prin sprijinul financiar dat băncii centrale ucrainene.

    În Balcani, Serbia, unde preşedintele Vucic se laudă cu prietenia lui Putin, dar şi cu cele ale altor dictatori, este sub presiunea Uniunii Europene să se alăture sanc­ţiunilor occidentale contra Rusiei. În Bosnia şi Herţegovina, unul din liderii locali, sârbul  Milorad Dodik, un politician pro-rus despre care se spune că instigă la un nou război interetnic, a declarat că este gata să împiedice ca Bosnia să participe la planul UE de a-l opri pe Putin cu sancţiuni economice şi financiare.

    Polonia a devenit centru logistic european pentru ajutarea Ucrainei

    Polonia este solidară cu Ucraina şi cetăţenii ucraineni aflaţi în faţa atacurilor Rusiei. Aceasta a anunţat că va transfera echipamente militare în Ucraina şi că magazinele de la gra­niţă vor funcţiona inclusiv duminica. Această din urmă măsură înseamnă că ma­gazinele din regiune sunt excep­tate de la interdicţia generală de a face comerţ duminica. Iar mass-media po­lo­neză a făcut apel la marile com­panii de tehnologie şi informaţie să blo­cheze conturile şi paginile online care fac propagandă pentru guvernul rus.

    Mai multe ţări europene, inclusiv Germania, s-au angajat să trimită arme în Ucraina astfel încât Kievul să se apere împotriva invaziei Rusiei. Ca răspuns, ministerul de externe al Rusiei a declarat luni că cei care furnizează arme letale Ucrainei îşi vor asuma responsabilitatea folosirii lor în timpul campaniei militare a Rusiei. Mai mult, ministerul a adău­gat că măsurile Uniunii Europene privind ajutorul militar nu vor rămâne fără un răspuns dur. Acest lucru înseamnă ris­curi asumate de est-europenii care-i ajută pe ucraineni în efortul de război.

    În Polonia, pentru transportul refugiaţilor, compania feroviară de stat PKP a lansat conexiuni supli­mentare şi a anunţat că cetăţenii ucraineni pot călători gratuit în următoarea lună. Măsuri de acelaşi fel au luat mai multe state europene.

    Compania de cosmetice Inglot a oferit locuri de muncă şi cazare refugiaţilor ucraineni, iar serviciul de car sharing Panek a oferit 1.000 din cele 2.500 de autovehicule deţinute voluntarilor pentru transportarea celor de la graniţa polono-ucraineană.

    Furnizorul privat de servicii medicale Lux Med a oferit servicii gratuite ucrainenilor, iar hotelurile şi hostelurile de la graniţă au oferit cazare gratuită. Polonia găzduia apro­ximativ 1,5 milioane de ucrai­neni înainte ca invazia rusească să înceapă, iar mulţi dintre cei care intră în ţară se vor alătura membrilor de familie care deja locuiesc acolo.

    Apelul făcut de mass-media poloneză cu privire la propaganda gu­vernului rus se referă la relatările presei controlate de acesta, destinate teles­pectatorilor internaţionali, precum agenţia de ştiri Sputnik sau postul RT TV, cunoscut anterior sub nu­mele de Russia Today. „De ani de zile, Kremlinul a desfăşurat activităţi de dezinformare. Ne pare rău să spu­nem că giganţii tehnologici au de­venit un aliat neintenţionat al Rusiei în acest război, oferind maşinii de pro­pagandă ruse o platformă pentru acti­v­itatea lor de socializare“, se arată în apel.

    Pe măsură ce Polonia devine un centru logistic pentru aprovizionarea cu arme în Ucraina, Ungaria a spus că nu va permite tranzitarea de arme letale pe teritoriul său. „Motivul luării acestei decizii este acela că astfel de transporturi ar putea deveni ţinte ale unor acţiuni militare ostile şi noi trebuie să asigurăm securitatea Ungariei şi că nu vom fi atraşi în acest război“, a declarat Peter Szijjarto, Ministrul Afacerilor Externe din Ungaria. Însă, o altă ţară care vine în sprijinul Ucrainei este Cehia. Guvernul de la Praga a aprobat trimiterea de arme şi muniţie în valoare de 8,57 milioane de dolari, pentru a ajuta Ucraina să se apere împotriva atacului Rusiei.

     

    Aliaţii Kremlinului au intrat în acţiune

    Bosnia şi Herţegovina nu se va alătura sancţiunilor Uniunii Europene împotriva Rusiei, a declarat Milorad Dodik, membru sârb al preşedinţiei tripartite a ţării. Aceasta este o decizie care necesită sprijinul tuturor celor trei membri ai preşedinţiei, însă äefik Dûaferovic şi éeljko Komöic susţin sancţiunile. „Susţin integritatea teritorială a Serbiei, susţin integritatea teritorială a BiH şi, desigur, nevrând să o schimb, susţin şi integritatea teritorială a membrilor ONU, cum ar fi Ucraina“, a spus Dodik, care este în concordanţă cu preşedintele sârb Aleksandar Vucic, care a făcut acelaşi anunţ. Uniunea Europeană a solicitat Serbiei să se alăture UE pentru a impune sancţiuni împotriva Rusiei. Însă, Serbia este singura ţară din Europa care refuză impunerea de sancţiuni Rusiei, cu excepţia Belarusului, care este direct implicată în agresiunea Rusiei. Pe teritoriul ucrainean au intrat trupe militare din Bielorusia, anunţă canalul oficial al Parlamentului Ucrainei, citat de publicaţia Kiev Independent. Acestea se află în regiunea Chernihiv din nordul Ucrainei, potrivit anunţului oficial. Alexander Lukaşenko, preşedintele Bielorusia, susţine însă că forţele sale nu se vor alătura forţelor ruse în războiul contra Ucrainei.

     

  • Joe Biden vrea să ofere asistenţă de 6,4 mld de dolari Ucrainei şi ţărilor NATO din Europa de Est

    Administraţia Joseph Biden propune Congresului SUA alocarea de asistenţă financiară şi în materie de securitate în valoare de 6,4 miliarde de dolari Ucrainei şi ţărilor de pe flancul estic al NATO, în contextul agresiunii militare ruse, afirmă oficiali de la Washington citaţi de publicaţia The Hill.

    Propunerea include 2,9 miliarde de dolari de la Departamentul de Stat şi de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională, în scopul operaţiunilor umanitare, dar şi pentru asistenţă în materie de securitate destinată Ucrainei, Poloniei, ţărilor baltice şi aliaţilor de pe flancul estic al NATO, afirmă un oficial din cadrul Administraţiei Biden.

    De asemenea, Preşedinţia SUA cere Congresului să aprobe suplimentarea bugetului Pentagonului cu 3,5 miliarde de dolari.

    “După cum au transmis clar preşedintele şi membrii Congresului, Statele Unite menţin angajamentul de susţinere a poporului ucrainean în acţiunile de apărare a ţării şi democraţiei. Într-o conversaţie recentă cu membri ai Congresului, Administraţia Biden a identificat necesitatea furnizării de asistenţă suplimentară, umanitară, în materie de securitate şi economică, Ucrainei şi partenerilor central-europeni, din cauza invaziei neprovocate şi nejustificate a Rusiei”, a declarat Jen Psaki, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe.

    Statele Unite au anunţat deja, anul acesta, furnizarea a 650 de milioane de dolari Ucrainei pentru necesităţi în materie de securitate şi a 52 de milioane de dolari pentru asistenţă umanitară.

  • Dintr-o dată, lucrurile se schimbă. Investitorii s-au luat la trântă cu băncile centrale din Europa de Est pentru a le forţa să frâneze inflaţia şi să majoreze dobânzile. În Ungaria, Polonia, Cehia şi România inflaţia creşte peste aşteptări

    ♦ Yieldurile Ungariei şi Poloniei urcă mai rapid decât în oricare altă parte a Europei ♦ Inflaţia anualizată din Ungaria a accelerat în aprilie la cel mai ridicat nivel din 2012, de 5,1% ♦ În Cehia inflaţia a accelerat cu un ritm peste aşteptări în aprilie, cu 3,1% ♦ În Polonia inflaţia a accelerat, ajungând la 4,3% în aprilie.

    În Cehia, patria berii, puburile şi restaurantele care au supravieţuit crizei vor mări preţurile pentru a putea merge mai departe. În Ungaria, maşinile second-hand s-au scumpit enorm în timpul pandemiei, iar în Polonia piaţa chiriilor a explodat, în pofida trendului european. Într-un fel sau altul, inflaţia se face simţită în economiile est-europene, iar investitorii, care îşi văd profiturile ame­ninţate, forţează băncile centrale să intervină. Rezultatul sunt creştea yieldurilor obliga­ţiunilor guvernamentale, adică scumpirea finanţării pentru guverne, şi aşteptări mai mari ca dobânzile de politică monetară să fie majorate, ceea ce ar însemna credit mai scump pentru populaţie. În Ungaria, inflaţia a accelerat la nivelul din 2012, trecând de 5%. Pentru Polonia, analiştii se aşteaptă ca avansul preţurilor să atingă un nivel asemănător.

    Pieţele obligaţiunilor, de unde guvernele se împrumută de la creditori-investitori naţionali şi internaţionali, sunt faimoase pentru perseverenţa cu care-şi urmăresc interesul, adică profit cât mai mare cu risc cât mai redus. În Europa de Est, investitorii cer creşterea dobânzilor, indiferent de ce au de spus băncile centrale în această privinţă, scrie Bloomberg. Yieldurile Ungariei şi Poloniei urcă mai rapid decât în oricare altă parte a Europei, în tandem cu accelerarea inflaţiei şi cu revenirea economiilor şi înainte de redeschiderea aşteptată pentru această vară. La fel ca în alte părţi, inclusiv în zona euro, şefii băncilor centrale din Ungaria şi Polonia au semnalat că nu se grăbesc să frâzeze inflaţia (lucru care poate fi făcut prin creşterea dobânzilor, adică prin scumpirea creditului), asigurând că actualul val de creşteri de preţuri este ceva trecător. Ei preferă să aştepte până când energizate cu bani ieftini economiile se repun pe picioare. Însă traderii nu au atât de multă răbdare. În privinţa Ungariei, aşteptările pieţei sunt ca dobânda de politică monetară să fie majorată cu 130 de puncte de bază în următorii doi ani, arată datele Bloomberg. „Banca centrală merge pe o sfoară foarte subţire“, spune Peter Virovacz, analist la ING. Inflaţia anualizată din Ungaria a accelerat în aprilie la cel mai ridicat nivel din 2012, de 5,1%, arată cele mai recente date oficiale. În martie, creşterea preţurilor a fost de 3,7%, ceea ce înseamnă un avans considerabil. Acceleraţia a avut la bază preţurile combustibililor şi ţigărilor. Inflaţia alimentară a dat semne de relaxare, însă preţurile cerealelor, uleiului şi ale unor alimente procesate au urcat. Maşinile uzate erau în martie cu 33% mai scumpe decât în aceeaşi lună a anului trecut. „Inflaţia ridicată este un semnal puternic că banca centrală s-ar putea să nu poată calma orice val mare de pe piaţă“, explică un trader, citat de Reuters. Pe baza reacţiei pieţei şi a oficialilor băncii centrale, Bloomberg a tras concluzia că Ungaria ar putea deveni prima ţară din Uniunea Europeană care majorează dobânzile anul acesta, o intervenţie a băncii centrale fiind posibilă în iunie. Viceguvernatorul băncii centrale Barnabas Virag a spus ieri că scumpirilor li se va răspunde cu înăsprirea politicii monetare poate chiar de luna viitoare. Însă premierul Viktor Orban vrea să stimuleze economia cu credite ieftine, iar guvernatorul băncii centrale, György Matolcsy, îi este prieten. Până acum, candidata la titlul de spărgător de gheaţă în ceea ce priveşte creşterea dobânzilor a fost Cehia. Acolo, inflaţia a accelerat cu un ritm peste aşteptări în aprilie, cu 3,1%. Băuturile alcoolice şi ţigările s-au scumpit cu 13% faţă de anul trecut, iar transportul cu 9%. Iar scumpirile probabil că nu se vor opri aici.  Presa locală scrie că pub-urile şi restaurantele vor majora probabil preţurile semnificativ pentru a recupera ce au pierdut în pandemie.

    „Nu există altă cale. Preţurile vor creşte în salturi mari. Iniţial, după câte am înţeles, cu 10%, apoi pe parcursul anului cu 15-20%“, spune Luboö Kastner, proprietarul reţelei de restaurante Hospodska, pentru ziarul Lidové noviny.

    Şi în Polonia unul dintre oficialii băncii centrale, Eugeniusz Gatnar, a cerut ca în iunie dobânzile să fie majorate, deşi guvernatorul Adam Glapinski, aliat al partidului aflat la guvernare, a spus că dobânzile vor rămâne la actualele cote mici până în 2022. Între timp, inflaţia accelerează, ajungând la 4,3% în aprilie, iar analiştii de la ING prevăd că indicatorul va trece în curând de pragul de 5%. La creşterea preţurilor contribuie şi revenirea economică solidă care urmează uneia dintre cele mai uşoare recesiuni din UE. ÑDatele bune privind PIB-ul vor intensifica şi mai mult îngrijorările legate de inflaţie“, avertizează analiştii de la Commerzbank. Analiştii de la ING prevăd o primă majorare a dobânzilor în prima jumătate din 2022, dar nu exclud posibilitatea ca primul pas să fie făcut spre sfârşitul acestui an.

  • Prima aplicaţie de digitalizare a transportului de mărfuri din România şi singura din Europa de Est

    Yload este o soluţie smart, care îşi propune să înfiinţeze prima bursă de transport digital din România. Practic, platforma va facilita şi intermedia serviciile de transport, între firmele care au camioane sau dube şi persoanele/companiile care au nevoie de ele, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    Timpul câştigat prin accesarea rapidă a acestor servicii poate salva afaceri. Şi asta pentru că nu mai este nevoie accesarea a zeci de site-uri pentru a găsi soluţiile potrivite sau disponibile de transport, adaugă ei. Durează circa 30 de secunde plasarea unei comenzi. Iar tehnologia se foloseşte de inteligenţa artificială şi de localizarea în timp real – pentru a cunoaşte traseul camionului, cât este de încărcat şi în cât timp va ajunge la încărcare/descărcare. De asemenea, în cadrul aplicaţiei vor putea fi descărcate şi documentele asociate cu mărfurile transportate. 

    Proiectul, care a luat naştere la iniţiativa unui start-up clujean, a atras deja în platformă – în primele 6 săptămâni – 6000 de companii cu un total de minim 45.000 de camioane. Iar interesul este în continuare uriaş pentru un astfel de proiect, pentru că se înscriu zilnic peste 700 de camioane. „Piaţa transportului din România trebuie să înceapă să folosească utilizarea datelor şi a

    inteligenţei artificiale. Trebuie să le oferim clienţilor rapiditate şi conectivitate. Transportul  intern de mărfuri este stricat şi învechit. Vechile tehnici sunt încă la putere, plăţile transportului la 60 de zile, trimiterea facturilor prin poştă sau fax, zeci de apeluri zilnice pentru a vedea unde este marfa,  dacă s-a încărcat, dacă s-a descărcat,  clientul nu primeşte transparenţă şi firmele care deţin o multitudine de clienţi nu sunt interesaţi de a le oferi transportatorilor ce li se cuvine, adică preţul corect.Camioanele se bat pe mărfuri zilnic, sute de camioane sunt părăsite prin parcări şi nu au de lucru, nu au clienţi, nu au mărfuri pe care să le transporte. Transportatorii mici care au până în 10 autovehicule nu au posibilitatea să ajungă la clienţîi mari şi acest lucru îi determină să renunţe la România, plecând cât mai mult în Europa – unde găsesc preţuri mai bune”, a declarat Alexandru Huzău, CEO Yload.

    Evenimentul, aduce la aceeaşi masă nume sonore din domeniul transportului şi al logisticii din România şi din Europa, care vor discuta despre viitorul transportului. Tot atunci va fi lansată prima aplicaţie de digitalizare a bursei de transport: Yload. 

    Techtrans va avea loc în 22 aprilie şi va fi unul caritabil. Toţi cei care achiziţionează un bilet VIP la conferinţă, în valoare de 25 de euro, vor primi acces la eveniment, dar şi 6 luni de abonament premium GRATUIT pe platforma Yload. În schimb, toate veniturile obţinute din vânzarea biletelor vor fi donate către Crucea Roşie. 

     

  • Tranziţia energetică în Europa de Est: Ambiţii dureroase, nepuţinţă, dependenţă şi jocuri geopolitice

    Europa Centrală şi de Est este, ca de obicei, prinsă la mijloc între interesele marilor puteri. Dacă până în urmă cu câţiva ani statele regiunii depindeau, unele în totalitate, de gazele naturale cumpărate de la ruşi, acum au la dispoziţie mai mulţi furnizori, inclusiv de peste Atlantic. Însă pentru dezvoltarea energiei regenerabile ele depind de panourile solare importate din China şi de fermele eoliene construite cu tehnologie germană. Iar pentru fabricarea motoarelor eolienelor europenii au nevoie de metale rare din China. De aceste metale rare este nevoie şi pentru producerea bateriilor necesare sistemelor de înmagazinare a energiei solare şi eoliene. Tranziţia energetică europeană şi mai ales est-europeană este un lung lanţ al slăbiciunilor.

    Uniunea Europeană are unele dintre cele mai ambiţioase planuri de „înverzire” a economiilor din lume, adică de a utiliza cât mai multă energie nepoluantă în detrimentul celei obţinute prin arderea cărbunelui. O ţintă este de a ajunge la zero emisii nete de CO2 până în 2050, iar pentru acest lucru ţările continentului trebuie să-şi înlocuiască energia produsă prin arderea combustibililor fosili cu energie din surse regenerabile. Strategiile adoptate de diferitele guverne depind de resursele fiecăruia, financiare şi naturale, şi nu în ultimul rând de aliaţii şi partenerii pe care-i au în UE şi în afară.

     

    Opţiunea nucleară

    Polonia, spre exemplu, încă dependentă de cărbune, şi-a propus să reducă la zero importurile de gaze naturale din Rusia şi cumpără în schimb gaze naturale lichefiate din SUA, având în acelaşi timp planuri de a aduce gaze din nordul Europei. Cum Rusia este percepută la Varşovia ca o putere agresivă, guvernul polonez respinge orice încercare a ruşilor  de a-şi extinde influenţa în Vest, inclusiv prin dublarea unui gazoduct, Nord Stream, care transportă gaze ruseşti direct în Germania. Şi SUA, devenite un aliat apropiat al Poloniei, se opun activ proiectului Nord Stream. Gazoductul urmează o rută care ocoleşte Polonia şi Ucraina. În schimb, Berlinul nu priveşte cu ochi buni planurile Varşoviei de a-şi construi o industrie nucleară civilă, pe care Varşovia mizează mult pentru „înverzirea” economiei. Polonia încă nu are o centrală nucleară, dar şi-a propus să construiască una şi spera pentru aceasta la un acord cu America lui Donald Trump. Însă după ce acesta a pierdut alegerile pentru preşedinte, oficiali francezi au început să curteze Varşovia pentru o cooperare nucleară. Viitorul program nuclear polonez a fost evaluat la 24 de miliarde de euro. Polonia va încerca să pună în funcţiune primul său reactor până în 2033, dar încă nu a stabilit nici schema de finanţare şi nici măcar locaţia pentru acesta. Pregătită de o cooperare nucleară cu Polonia s-a arătat şi o companie sud-coreeană, Korea Hydro & Nuclear Power.

    Ungaria însă are şi vrea să-şi extindă capacitatea nucleară cu un nou reactor, construit cu tehnologie şi finanţare ruseşti. Guvernul de la Budapesta, considerat un aliat de conjunctură al Rusiei, a secretizat acordurile cu ruşii. Şi Bulgaria, un aliat tradiţional al Rusiei în regiune, are o centrală nucleară, dar este una veche şi bazată pe tehnologie sovietică. În februarie, guvernul bulgar a semnat un contract cu subsidiara suedeză a grupului american Westinghouse Electric pentru ca aceasta să analizeze posibilitatea înlocuirii combustibilului nuclear folosit de reactorul 5 al centralei de la Kozlodui. Westinghouse este singurul producător care poate livra combustibil alternativ celui rusesc folosit de acel tip de reactor. Combustibilul de la Westinghouse – mai este folosit în Ucraina şi urmează să fie utilizat în Cehia. Bulgaria a avut intenţia de a construi o a doua centrală nucleară, Belene, însă planul a eşuat, oficial, din motive financiare. Pentru construcţia primului reactor a fost contractată compania rusească Atomstroyexport, care susţine că atunci când Sofia a îngheţat planurile realizase deja o parte din unitate. Drept urmare, Bulgaria a fost obligată să plătească 620 de milioane de euro ruşilor. Între timp, guvernul bulgar a reînviat proiectul şi caută un investitor, pe care să nu-l ajute financiar, pentru acesta. De asemenea, premierul Boiko Borissov a anunţat recent că centrala de la Kozlodui va folosi echipamentul rusesc destinat iniţial celei de la Belene pentru construirea a două noi unităţi. Totodată, Sofia a semnat un memorandum de înţelegere cu compania americană NuScale Power pentru posibila construire a unui reactor de dimensiuni reduse la Kozlodui. Pe fundal cu aceste acorduri, procuratura bulgară a pus sub acuzare doi foşti miniştri ai energiei care s-au ocupat de Belene. Cehia vrea să-şi construiască şi ea noi reactoare, dar a scos din joc companiile chineze, aşteptând propuneri din partea unor companii din SUA, Franţa şi Coreea de Sud, dar şi Rusia.

    Războiul gazelor

    Pentru statele est-europene, la fel cum este şi cazul Germaniei, securitate energetică, dar şi tranziţie mai uşoară, înseamnă consum de gaze din surse cât mai sigure şi diverse. În iunie 2017, Polonia primea primul transport de gaze naturale lichefiate din SUA, la terminalul de la Baltică Lech Kaczyński, inaugurat cu doar un an mai devreme. Acestea au fost primele exporturi de gaze americane în Europa Centrală şi de Est, primul pas al unei strategii prin care producătorii americani au devenit concurenţi direcţi ai Gazprom, compania care deţine monopolul exporturilor de gaze ruseşti. În ianuarie 2021, Croaţia a primit şi ea primul ei transport de GNL din SUA, la terminalul nou construit de pe insula Krk din Marea Adriatică. La fel ca în cazul Poloniei, importurile Croaţiei din SUA au ca scop reducerea dependenţie energetice de Rusia. Terminalele de GNL au devenit un nou instrument de consolidare a securităţii energetice. În iulie 2020, terminalul polonez a primit cel de-al 100-lea transport de gaze lichefiate, de data aceasta din Qatar. Până la acea dată, portul pentru gaze a primit, printre altele, 67 de transporturi din Qatar, 21 din SUA şi 11 din Norvegia. În martie 2020, în port a sosit un vapor-cisternă din Trinidad şi Tobago, potrivit revistei LNG Industry. Între 2016 şi 2019, PGNiG, companie de petrol şi gaze de stat din Polonia, şi-a mărit ponderea gazelor lichefiate în importuri de la 8% la 23%. În acelaşi timp s-a micşorat ponderea gazelor importate de pe rutele estice.  Polonia încă importă cele mai multe gaze din Rusia, deşi dintre statele est-europene încearcă cel mai mult să-şi reducă dependenţa de acestea. Varşovia are planuri pentru extinderea capacităţilor de la Lech Kaczyński printr-un proiect cofinanţat de UE, intenţia fiind ca astfel să devină un jucător important pe piaţa regională a energiei. De altfel, prin Polonia Ucraina a primit primele importuri de GNL americane, în iunie 2017. Polonia, Ucraina şi SUA au semnat în 2019 un memorandum trilateral privind cooperarea în achiziţiile de gaze lichefiate. Lituania are încă din 2014 un terminal de GNL, operat de compania Klaipedos Nafta. Compania vrea însă, să extindă capacităţile acestuia, iar în noiembrie 2020 Comisia Europeană a permis guvernului lituanian să emită garanţii de stat pentru ca Klaipedos Nafta să-şi poată finanţa cu un credit proiectul – achiziţia unei unităţi plutitoare de depozitare şi regazeificare. Şi Lituania importă, prin acest terminal, gaze lichefiate din SUA. Turcia, un stat sărac în resurse de energie, are două terminale de GNL în funcţiune, unul privat şi unul operat de compania de stat BOTAS. Acestea au ca scop întărirea autodeterminării energetice a ţării, după cum spun oficialii turci. Turcia importă GNL din Algeria şi Nigeria prin contracte pe termen lung şi prin tranzacţii spot din diferite ţări, printre care SUA şi Qatar, potrivit Anadolu Agency.

    Ungaria, şi ea o ţară săracă în resurse de energie şi care este dependentă de gazele ruseşti, intenţionează să se aprovizioneze cu GNL importate prin noul terminal croat de pe insula Krk. În acest sens, guvernul de la Budapesta a semnat un contract pe şase ani cu gigantul Shell. În planurile Budapestei se estimează că până la sfârşitul anului 2027 gazele pe care le primeşte prin terminalul croat vor putea acoperi 10% din consumul Ungariei. Guvernul maghiar pare atât de interesat de facilitatea croată încât în 2019 a vehiculat posibilitatea achiziţionării unei participaţii de 25% la compania de stat LNG Croaţia, dezvoltatorul terminalului de pe insula Krk. Unitatea poate furniza gaze şi Sloveniei, Italiei, Serbiei şi Muntenegrului. Anul acesta, compania bulgară de stat din sectorul gazelor Bulgartransgaz a preluat o participaţie de 20% la compania Gastrade din Grecia, care dezvoltă un terminal plutitor de GNL în apropierea oraşului Alexandroupoli. Tranzacţia se înscrie oficial în strategia Bulgariei de diversificare şi diminuare a dependenţei sale de gazele ruseşti. Însă mulţi analişti acuză guvernul bulgar că de fapt acţionează în interesul Rusiei. În noiembrie 2020 a devenit operaţională Trans-Adriatic Pipeline (TAP), sau Gazoductul Trans-Adriatic, ultimul segment al Coridorului Sudic de Gaze, o autostradă a gazelor naturale care ar permite Uniunii Europene să-şi reducă dependenţa energetică de Rusia cu importuri în principal din Azerbaidjan. În UE, combustibilul azer poate fi pompat până în Italia, dar nu poate ajunge prin Bulgaria spre nord, în România, Ungaria, Polonia şi Ucraina pentru că guvernul de la Sofia pare să prioritizeze un gazoduct rusesc, Balkan Stream, care aduce gaze ruseşti via Turcia. Bulgaria este în prezent dependentă aproape în întregime de importurile de gaze din Rusia. Gazele naturale azere ar putea ajunge în România şi Ungaria dacă Bulgaria ar finaliza un interconector cu reţeaua din Grecia. Deşi mult mai mic decât secţiunea bulgară a Balkan Stream, care a a fost gata în doar un an, interconectorul nu este nici acum finalizat, deşi primele planuri au fost făcute acum 12 ani. Sofia dă vina pe pandemie pentru întârzieri. Între timp, Polonia visează la un rol important pe viitoarea piaţă a energiei din Europa de Est şi îşi construieşte propriului gazoduct – Baltic Pipeline – în parteneriat cu Danemarca.

    Soare, vânt…cărbune

    Polonia are planuri ambiţioase şi cu ferme eoliene în Marea Baltică. Are pregătite 91 de astfel de proiecte, dar nici unul nu este operaţional. Însă, de la 1 februarie a intrat în vigoare Legea Energiei Eoliene Offshore, care stabileşte regulile aplicabile noii industrii şi etapele dezvoltării acesteia. Planul prevede o capacitate instalată de 3,8 GW până în 2030, de 10 GW până în 2040 şi de 28 GW în 2050. Acest lucru ar face din Polonia cea mai mare piaţă pentru industria offshore din zona baltică. Vântul este cea mai mare sursă de energie regenerabilă în Polonia, cu o pondere de 10% în producţia de electricitate. Spre comparaţie, ponderea cărbunelui este de peste 70%. În efortul decarbonizării, Bulgaria mizează în schimb pe energia nucleară şi pe centrale fotovoltaice până în 2030. Strategia bulgară nu prevede renunţarea la cărbune. În schimb, din 2030 şi până în 2050 capacitatea instalată pentru energie eoliană este prevăzută să crească de cinci ori, de la 950 MW (un pic mai mult decât nivelul actual). Creşterea va avea la bază ferme offshore, tehnologie pe care Bulgaria nu o foloseşte în prezent. În Ungaria, Strategia Naţională pentru Energie prevede că până în 2030 capacitatea de producţie de energie regenerabilă va urca de la 3GW în prezent la peste 7GW. În 2040 aceasta va depăşi 13 GW. Creşterea se va datora în mare parte unor noi centrale fotovoltaice. Dacă la producţia de turbine eoliene lider mondial este gigantul german Siemens, la producţia de panouri solare companiile europene nu contează pe piaţa internaţională. Celulele şi panourile fotovoltaice sunt esenţiale pentru angajamentul UE de a a-şi produce o treime din energie din surse regenerabile până în 2030, însă acestea sunt importate din China, Taiwan şi Malaysia.

    Hidrogenul, combustibilul viitorului

    Însă Europa este liderul mondial al industriei hidrogenului – la capitolul proiecte. Statele din Europa Centrală şi de Est au şi ele planuri pentru a face primii paşi spre ceea ce poate deveni combustibilul secolului XXI. Hidrogenul este cel mai simplu, uşor şi abundent element din univers şi poate avea multe întrebuinţări. Este combustibilul stelelor şi la fel de bine poate fi folosit pentru a produce energie pe Pământ. Principalul avantaj al hidrogenului este că poate fi produs cu emisii poluante reduse sau chiar zero. De aceea, acest gaz are şanse mari să poată juca un rol esenţial în procesul de obţinere a neutralităţii climatice – direcţie în care Europa vrea să joace un rol de pionierat. Deocamdată, producţia ecologică de hidrogen este scumpă, însă la nivel mondial prinde contur o cursă a tehnologiei pentru diminuarea costurilor.  Hidrogenul poate oferi o cale pentru ţările din Europa Centrală şi de Est care depind de cărbune să îşi îndepărteze industria de combustibilii fosili, după cum remarcă Euractiv. O analiză a Comisiei Europene arată că fiecare miliard de euro investit în hidrogen regenerabil creează aproximativ 10.000 de locuri de muncă de-a lungul lanţului de aprovizionare. Polonia este deja al treilea producător de hidrogen din Europa şi al cincilea ca mărime din lume. Guvernul de la Varşovia tocmai şi-a adoptat planul energetic pentru 2040 şi doreşte ca o treime din capacitatea sa de generare de energie electrică să fie verde până în 2030. Polonia a lansat, de asemenea, o strategie privind hidrogenul, în timp ce Bulgaria a anunţat că va dezvolta o foaie de parcurs naţională pentru hidrogen. Slovacia a înfiinţat un centru pentru tehnologiile hidrogenului, iar Croaţia pregăteşte un program naţional pentru dezvoltarea pieţei hidrogenului. În Ungaria, rolul hidrogenului este văzut ca dublu – ca stocare şi ca un combustibil ce poate fi amestecat cu gazele naturale. Proiectele de acolo includ cercetare, dezvoltare şi transport şi amestec de hidrogen. În Polonia, echivalentul a 250-300 milioane euro au fost puse la dispoziţie pentru transportul cu emisii zero, ţara urmărind să aibă 500 de autobuze cu hidrogen pe drumuri până în 2025. Acest lucru ar contribui la reducerea poluării aerului într-una dintre cele mai poluate ţări din Europa. La Riga circulă deja autobuze care folosesc hidrogenul.

    De asemenea, Polonia îşi propune să deschidă prima sa centrală de cogenerare de 50 MW până în 2030. Aceasta este o combinaţie de gaze naturale şi hidrogen care reduce cantitatea de emisii de carbon şi este văzută ca un pas către o energie mai ecologică.  UE are o strategia privind hidrogenul introdusă în iulie anul trecut, dar Varşovia, care urmăreşte să fie lider energetic regional, îşi construieşte propriile strategii. În ceea ce priveşte hidrogenul, Polonia propune ca pentru transportarea acestui combustibil să fie utilizată reţeaua existentă pentru transportul gazelor naturale. În Ungaria, guvernul a asigurat că ţara va fi printre primele care se va alătura coaliţiei hidrogenului propusă de Comisia Europeană.

  • Muncitorii sezonieri, în mare parte din Europa de Est, iau cu asalt Germania pentru recolta de sparanghel

    Sezonul sparanghelului este pe cale să înceapă în Germania, scrie Deutsche Welle. Majoritatea muncitorilor care recoltează aceste legume provin din Europa de est. În pandemie, aceştia sunt nevoiţi să trăiască şi să muncească în condiţii dificile. Adesea, angajaţii est-europeni în special trebuie să suporte condiţii grele, fiind nevoiţi să muncească 13 ore pe zi pentru salarii mici.

  • Cursa pentru cucerirea spaţiului a devenit una mondială, iar Europa de Est devine din ce în ce mai ambiţioasă: oameni pe Lună, constelaţii de sateliţi şi tehnologie spaţială „revoluţionară“

    În ianuarie, o rachetă SpaceX a uimit din nou lumea cu o decolare şi o aterizare fără probleme într-o misiune de a plasa un satelit pe orbită în jurul Pământului. Atenţia lumii s-a concentrat pe pionieratul de succes pe care tehnologia dezvoltată cu banii lui Elon Musk o face în zborurile spaţiale. Însă puţini ştiu că satelitul adus în spaţiu este unul al Turciei şi face parte dintr-un program spaţial turc mai amplu.

    Prima cursă spaţială a fost o competiţie între SUA şi URSS în plin război rece pentru mândrie naţională şi avantaje militare. Acum, când războiul rece este înlocuit cu o luptă pentru supremaţie tehnologică, comercială şi nu în ultimul rând geopolitică, la cursa spaţială participă deopotrivă companii private şi ţări dintre cele mai diferite, mari şi mici. Statele din Europa de Est s-au avântat şi ele în această competiţie.

    Preşedintelui Turciei Recep Tayyip Erdogan îi plac visele măreţe. În 2010 el a lansat „viziunea 2023“, în care unul dintre obiective este ca până în 2023 ţara sa să ajungă una dintre primele zece economii ale lumii. Deocamdată economia turcă, lovită între timp de diferite crize, este la extremitatea de jos a top 20 şi este improbabil să avanseze mult în următorii câţiva ani. O altă viziune a lui Erdogan, prezentată luna aceasta, este ca în zece ani Turcia să aibă un program spaţial matur care să includă misiuni pe Lună, astronauţi turci în spaţiu şi dezvoltarea unui sistem internaţional de sateliţi viabil. „Primul contact al Turciei cu Luna“ va fi în 2023, când ţara sărbătoreşte centenarul întemeierii republicii turce, a spus Erdogan. Prima fază a misiunii va fi realizată „cu cooperare internaţională“, iar a doua va utiliza rachete turce.

    Unul din obiective, acela ca Turcia să devină „un brand global“ în tehnologie spaţială, nu este atât de SF pe cât pare. Turcia abia în 2020 a pus bazele unui brand auto naţional, TOGG, o maşină electrică, însă în ianuarie, în cooperare cu SpaceX, a lansat în spaţiu satelitul de comunicaţii din următoarea generaţie Türksat 5A. Acesta va fi folosit atât în scopuri militare, cât şi civile. Türksat 5A, construit de Airbus şi care va asigura acoperire broadband în Turcia, Europa, Orientul Mijlociu şi părţi din Africa, va fi urmat tot anul acesta de Türksat 5B.

    Numărul 5 indică seria de sateliţi. Türksat 6A este programat pentru lansare în 2022. Sub conducerea lui Erdogan, Turcia a căutat să redevină o putere regională, dacă nu chiar mondială. Erdogan şi-a anunţat strategia pentru cucerirea spaţiului în aceeaşi zi în care o sondă spaţială construită de rivalul regional Emiratele Arabe Unite (sonda se numeşte Amal, speranţă în arabă) a intrat cu succes pe orbita planetei Marte. În ambiţiile sale spaţiale, Turcia poate beneficia de tehnologia proprie dezvoltată pentru a produce drone şi rachete militare, folosite cu succes în campaniile din Libia, Siria, Irak şi Nagorno-Karabah.

    În Ungaria, trei companii locale s-au asociat într-un parteneriat numit CarpathiaSat Hungarian Space Telecommunications Corporation  pentru a lansa primul satelit geostaţionar de comunicaţii unguresc în 2024. În decembrie 2019, ministrul afacerilor externe Péter Szijjártó a declarat că Ungaria intenţionează să pregătească un al doilea astro­naut maghiar cu scopul de a-l duce, cu ajutorul ru­şilor, pe Staţia Spaţială Internaţională tot în 2024. Ungaria are deja în spaţiu mai mulţi microsateliţi pentru cercetări ştiinţifice (primii trei au fost con­struiţi în cadrul unor programe universitare) şi vrea să-şi mărească această flotă.

    Anul trecut, Budapesta a înfiinţat un fond naţional de cercetare spaţială. În 2018, o rachetă europeană Ariane 5 a lansat în spaţiu către Mercur o sondă de cercetare la construirea căreia au participat şi oameni de ştiinţă maghiari. Misiunea ar trebui să ajungă la destinaţie în 2025. De asemenea, presa maghiară scrie că în Ungaria au fost proiectate şi construite peste 70 de piese de echipament pentru satelitul Sentinel 2B, lansat în 2017 pentru a ajuta la proiectul UE de observare a Terrei Copernicus.

    În ceea ce priveşte Polonia, o companie locală, SatRevolution, a semnat luna aceasta un acord cu Virgin Orbit din California pentru lansarea în spaţiu a unei perechi de sateliţi, STORK-4 şi STORK-5 (MARTA), chiar în 2021.

    Sateliţii au la bază o platformă dezvoltată de SatRevolution şi sunt primii dintr-o constelaţie de 14 sateliţi optici STORK. STORK-4 şi MARTA vor colecta imagini şi date din multiple spectre pentru clienţi din agricultură şi sectorul energiei din SUA, Polonia şi alte ţări. SatRevolution a fost înfiinţată în 2016 pentru dezvoltarea de sateliţi de observare a Pământului în timp real şi între timp a devenit un lider mondial în domeniu.

    Cehia participă la cursa spaţială prin subsidiara locală a companiei italiene SAB Aerospace. Divizia cehă a găsit o soluţie „revoluţionară“ pentru mărirea capacităţii de transport de sateliţi pentru rachetele europene. În 2020, când o navă Vega a Agenţiei Spaţiale Europene a lansat o serie de sateliţi, SAB Aerospace a explicat că, „practic, am introdus transportul public în spaţiu“. De asemenea, Cehia are un nanosatelit de cercetare, VZLUsat-1, pe orbita Pământului. În ultimii patru ani, 25 de start-up-uri „spaţiale“ au fost lansate în Cehia, cu investiţii de 24 de milioane de coroane (aproape un milion de euro).

  • Europa de Est depăşeşte pragul de 5 milioane de cazuri de COVID-19

    Numărul cazurilor de coronavirus din Estul Europei a trecut de 5 milioane sâmbătă, anunţă Reuters, în timp ce guvernele din întreaga Europă iau măsuri pentru a încerca să limiteze cazurile în creştere.

    Regiunea, care cuprinde Belarus, Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Moldova, România, Rusia, Slovacia şi Ucraina, are cel mai mare număr de cazuri raportate COVID-19 din Europa.

    Europa de Est a raportat peste 82.000 de cazuri într-o singură zi, în medie, în ultima săptămână, şi a înregistrat în medie peste 1.500 de decese zilnic.

    Rusia, Polonia şi Ucraina sunt printre primele 20 de ţări cu cele mai multe cazuri din lume.

    O creştere recentă a cazurilor a făcut ca Rusia să depăşească pragul de 2 milioane de cazurri, ceea ce o situează după Statele Unite, India, Brazilia şi Franţa în ceea ce priveşte totalul infecţiilor. Autorităţile nu au impus o carantină generală, aşa cum au făcut la începutul acestui an, şi au preferat măsuri regionale specifice.

    Până în prezent, Europa a raportat peste 15 milioane de cazuri de COVID, devenind astfel regiunea cu cel mai mare număr de cazuri. A înregistrat peste 346.000 de decese, a doua cea mai mare valoare din lume pe regiuni, după America Latină, potrivit unui bilanţ al Reuters.

  • Cine este Maia Sandu, un economist care a lucrat pentru Banca Mondială şi care a devenit preşedintele Republicii Moldova, primul lider femeie din Europa de Est care ocupă o astfel de funcţie

    Candidatul opoziţiei din Republica Moldova, Maia Sandu, 48 de ani, se pregăteşte să devină prima femeie preşedinte din Europa de Est după ce a înregistrat un scor decisiv în cadrul alegerilor prezidenţiale de duminică.

    După numărarea a 99,9% din voturi, Maia Sandu – fost economist cu studii la Harvard care a ocupat pentru scurt funcţia de prim-ministru în 2019 – a obţinut 57,74% din total. Igor Dodon, candidatul susţinut de Rusia, a raportat până acum doar 42,26% din voturi.

    În timp ce preşedintele Partidului Popular European Donald Tusk l-a felicitat pe viitorul lider al Republicii Moldova, Kremlinul şi-a conturat tot mai clar preferinţele în ceea ce priveşte situaţia din fostul stat sovietic. Înainte de alegeri, şeful serviciului de informaţii externe din Rusia, Serghei Narîşkin, a declarat că Statele Unite ar pregăti un „scenariu revoluţionar” în Moldova, scrie Financial Times.

    Sondajele de dinainte de alegeri indicau o cursă cât se poate de strânsă, însă Maia Sandu a câştigat un procent impresionant de voturi, alimentat de cetăţenii care locuiesc peste hotare, care s-au mobilizat masiv pentru fostul economist al Băncii Mondiale. De asemenea, datele preliminare sugerează că Maia Sandu a câştigat peste 940.000 de voturi, mai mult decât orice alt candidat din istoria alegerilor prezidenţiale din Moldova.

    Rezultatele indică o revenire remarcabilă pentru candidatul opoziţiei, care a ocupat funcţia de premier între iunie şi noiembrie 2019, după ce partidul pe care îl reprezintă – ACUM – a format o alianţă improbabilă cu socialiştii lui Igor Dodon pentru a-l scoate din peisaj pe oligarhul Vladimir Plahtoniuc.

    De vreme ce socialiştii controlează în continuare Parlamentul, analiştii se aşteaptă ca viitorul preşedinte să ceară organizarea alegerilor anticipate şi să obţină majoritatea de care are nevoie pentru a-şi continua reformele.

     

  • Exodul medicilor în străinătate, o hemoragie pe care pandemia o face mortală pentru Europa de Est. „Cred că există o psihoză printre doctori că această boală îi poate distruge.”

    Ceea ce actuala criză de sănătate scoate în evidenţă nu doar în Bulgaria, cea mai săracă economie din Europa Centrală şi de Est, ci în întreaga regiune, este o lipsă acută de personal medical. Subfinanţarea timp de zeci de ani a sistemelor de sănătate, mirajul sau oportunităţile unei vieţi mai bune în Occident şi circulaţia liberă a forţei de muncă în Uniunea Europeană au creat în Bulgaria, România, Ungaria, Polonia şi chiar şi în Cehia o hemoragie de medici şi de personal medical instruit care acum a devenit mortală.

    După unele estimări, din Bulgaria pleacă între 250 şi 300 de doctori în fiecare an pentru a lucra în străinătate. Deutsche Welle scrie că numărul de doctori care părăsesc Bulgaria anual pentru a lucra în Occident este de 450. Numărul de asistente medicale s-ar situa la 1.000. Polonia, cea mai mare economie est-europeană, şi-a pierdut cel puţin 7% din doctori şi asistente medicale din cauza migraţiei pentru un salariu mai bun în perioada 2004-2014, potrivit Euronews. Exodurile din toată regiunea au fost exacerbate de ultima criză financiară globală. Din 2007 şi până în 2018, circa 45.000 de medici şi personal medical calificat din Bulgaria şi România au aplicat pentru certificate care le permit să muncească în afara ţării. În aceeaşi perioadă, 14.000 de doctori români şi aproape 50.000 de asistente medicale au lăsat sistemul medical naţional pentru a lucra în altă parte.

    Nu doar oportunităţile de muncă mai bune din străinătate îi fac pe doctori să plece. Ei lasă în urmă şi sisteme de sănătate disfuncţionale în care personalul lucrează adesea peste program şi, în multe cazuri, fără echipamente şi provizii medicale de bază. Gergana Georgieva, medic internist în vârstă de 33 de ani, a plecat din Bulgaria în 2012 după ce a absovit facultatea de medicină şi a ales să-şi facă rezidenţiatul în Germania.

    „Pe atunci, absolvenţii de facultate trebuia să aştepte şi doi ani pentru a căpăta un post de rezident”, a povestit ea. În Germania a primit 2.500 de euro pe lună în timpul specializării, în timp ce în Bulgaria salariul era de doar 200 de euro pe lună. Din punctde vedere profesional, ea nu are niciun motiv să se întoarcă în ţara natală. În Ungaria, în urmă cu câţiva ani doctorii şi asistentele medicale protestau în stradă faţă de condiţiile în care lucrează şi salariile pe care le primesc.

    Georgi Hubcev

    Acum, în Bulgaria Covid-19 răpune medici – Hubcev, Julian Stamatov, Nelly Pandova, Borislav Ivanov, Iliana Todorova-Ivanova, Dimitrinka Raleva, Ivelin Markov, Musa Vakliuov, Emil Vakliuov, Marin Marinov, Milan Purvanov, Assen Senkov, Petranka Lişkovska. Despre Hubcev, un coleg de-al său a povestit că avea o sănătate de invidiat şi că „putea să se ducă să joace fotbal după ce termina o operaţie de 10 ore”. De la postul naţional de televiziune bulgarii au aflat că doctorul a primit toate tratamentele cunoscute pentru Covid-19 şi că nu se ştie cum a fost infectat. Colegii cred că a fost vorba de un pacient iresponsabil. Hubcev, şeful secţiei de obstetrică şi ginecologie a Spitalului din Universitar din Burgas, a murit pe 17 octombrie. Pe 19 octombrie, Bulgaria a celebrat „Ziua doctorului”. Pierderea unui medic specialist poate fi tragică pentru unele spitale bulgare. Singurul pneumolog din spitalul municipal din micul oraş Aytos, din estul ţării, a fost tratat pentru Covid-19 în propria sa unitate, unde paturile din secţia de infectaţi cu coronavirus erau ocupate la mijlocul lunii octombrie aproape toate. În zilele bune, doctorul avea grijă de ceilalţi pacienţi, scrie The New York Times. Un alt spital de stat, cel din oraşul Goţe Delcev, şi-a pierdut singurul anestezist în septembrie din cauza Covid-19. Secţiile de Covid ale spitalului general din oraşul Dobrici nu aveau la începutul lunii octombrie nici un medic specialist în boli infecţioase sau pneumolog. De pacienţii infectaţi se ocupau gastroenterologii din spital. Printre pacienţii grav bolnavi de Covid se număra o asistentă medicală principală. Procuratura regională din Dobrici a lansat între timp o anchetă privind funcţionarea spitalului în condiţii de pandemie.

    În iulie, creşterea numărului de pacienţi cu Covid a adus într-o situaţie absurdă unul dintre spitalele municipale din Plovdiv – „Sf. Mina”: un singur medic şi două asistente îngrijeau persoanele infectate zi şi noapte. Oamenii epuizaţi au cerut ajutor colegilor lor.

    „Situaţia critică a apărut după refuzurile în masă şi reticenţa unei mari părţi a personalului de a-şi asuma responsabilitatea”, a explicat atunci conducerea spitalului. Refuzurile au fost motivate prin documentaţie medicală adecvată – vârsta personalului este esenţială pentru munca într-o astfel de structură. Şeful secţiei de cardiologie consideră că medicii refuză să lucreze în secţiile de Covid din cauza „impactului psiho-emoţional negativ, deoarece există teama de contact cu pacienţii cu COVID-19. În plus, personalul nostru este destul de bătrân. Cred că există o psihoză printre medici că această boală îi poate distruge.”

    Recent, spitalele din capitala Sofia şi din alte câteva oraşe bulgare au solicitat ajutor deoarece o parte semnificativă din personalul lor medical este suprasolicitată sau infectată cu SARS-CoV-2. În doar o singură zi 45 de medici din Bulgaria s-au infectat. „Majoritatea medicilor care luptă împotriva pandemiei în prima linie sunt suprasolicitaţi, unii sunt bolnavi. Avem nevoie de ajutor”, a declarat ministrul sănătăţii Kostadin Angelov. Aceste comentarii subliniază o realitate înfricoşătoare din sistemele de sănătate din întrega Europă de Est. În Ungaria, Peter Almos, vicepreşedintele Colegiului Medicilor, spune că o problemă majoră este că medicii cu vârste de 40-50 de ani, care au cea mai mare experienţă şi îşi pot pregăti colegii, lipsesc. „Pleacă din ţară şi nu se mai întorc.“ Cei rămaşi sunt tineri neexperimentaţi sau medici şi asistente cu vulnerabilitate ridicată la Covid din cauza vârstei înaintate. Ungaria are mai multe resurse decât Bulgaria, iar guvernul maghiar a comandat 16.000 de ventilatoare pentru respirat. Astfel, despre Ungaria se poate spune că are echipament sufficient pentru a face faţă noului val al pandemiei. Însă cu doar 2.000 de medici pregătiţi pentru terapie intensivă, acolo unde este cea mai mare nevoie de personal în această pandemie, şi cu tot atâtea asistente, sistemul de sănătate al Ungariei nu are personal suficient pentru a opera noul echipament, avertizează Almos. În Ungaria, circa 1.200 de medici îşi iau rezidenţiatul în fiecare an. Însă doar în 2018 circa 900 au emigrat, în condiţiile în care, după cum explică Almos, medicii rezidenţi şi cei specialişti câştigau mai puţin decât casierii de la Tesco, un lanţ de retail. Guvernul bulgar a cerut ajutor de la medicii care practică în afara spitalelor, precum şi studenţilor la medicină. În Cehia, Milan Kubek, preşedintele Colegiului Medicilor, a făcut apel la medicii cehi care lucrează în străinătate să se întoarcă acasă pentru a-şi ajuta ţara să treacă peste criza din sectorul medical. Cehia este cea mai matură economie din regiune. Colegiul medicilor de acolo a avertizat la începutul lunii octombrie că numărul de doctori şi asistente infectate creşte rapid. Calculele unei echipe formate din mulţi oameni de ştiinţă cehi – printre care epidemiologi, virusologi şi microbiologi – arată că numărul de victime ale pandemiei ar putea urca de la 2.500 pe 27 octombrie la 15.000 până la Crăciun. Ei au lansat un apel la responsabilitate numit „Salvaţi Republica Cehă”. Covid-19 a devenit în Cehia a doua cea mai mare cauză de deces. Colegiul Medicilor a atenţionat că numărul de angajaţi din facilităţile medicale infectaţi ar putea creşte de la 5.500 la mijlocul lunii octombrie la 40.000 în doar o lună.