Beretele verzi şi-au câştigat renumele în mai multe teatre de război datorită misiunilor speciale pe care le-au avut.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, un grup de elită din armata Statelor Unite a fost antrenat la o şcoală de comando din Scoţia de către soldaţii britanici care purtau berete verzi ca semn distinctiv. După absolvire, soldaţii americani au primit aceleaşi tipuri de berete.
S-a dus, la 101 ani, aproape falit (mai avea doar 3,3 miliarde de dolari). A fost un prinţ al elitei globale. Marele său vis kantian: Statele Unite ale Lumii. Dacă Immanuel Kant a sfârşit prin a se teme că un guvern mondial ar degenera într-un detestabil despotism, el nu s-a îndoit de nimic (după al doilea million, nu te mai lasă anturajul).
Şi bogaţii mor câteodată. Află aici cine este personajul fabulos care a murit la 101 ani
S-a dus, la 101 ani, aproape falit (mai avea doar 3,3 miliarde de dolari). A fost un prinţ al elitei globale. Marele său vis kantian: Statele Unite ale Lumii. Dacă Immanuel Kant a sfârşit prin a se teme că un guvern mondial ar degenera într-un detestabil despotism, el nu s-a îndoit de nimic (după al doilea million, nu te mai lasă anturajul).
Şi bogaţii mor câteodată. Află aici cine este personajul fabulos care a murit la 101 ani
La doar 24 de ani, Ian Purkayastha generează vânzări de peste cinci milioane de dolari anual prin intermediul companiei sale, conform unui articol al publicaţiei Bloomberg. Firma are ca domeniu de activitate comerţul cu „ingrediente de lux”, cum ar fi trufe negre şi albe, caviar, ciuperci de elită şi diverse fructe de mare. Regalis Food lucrează cu peste 300 de chefi de top din întreaga ţară şi furnizează deliciile respective la un nivel pe care alţi distribuitori nu îl pot atinge.
Fondatorul Regalis Food este un tânăr brunet, liniştit, genul de persoană studioasă, care stă în spatele clasei şi nu iese în evidenţă decât atunci când are ceva de spus. Purkayastha a fost ademenit de lumea ciupercilor de lux încă de la 14 ani, când a mâncat pentru prima dată trufe negre cu sos de foie gras.
Deoarece părinţii nu i-au susţinut ideea de a crea un business cu trufe, Purkayastha şi-a strâns banii primiţi la zilele de naştere şi Crăciun, iar la un moment dat a găsit pe eBay Franţa o companie mică din Provence care a fost dispusă să-i vândă un kilogram de trufe. Cu produsele obţinute, acesta a mers la cele mai bune trei restaurante din Fayetteville, Ark., unde a făcut 600 de dolari de la cei 100 de dolari investiţi. Avea doar 15 ani.
De atunci, Purkayastha s-a făcut remarcat nu doar ca un agent de vânzări de top, ci şi unul foarte ingenios. Îi place foarte mult să negocieze, cel mai mare succes al său fiind tranzacţionarea unei cutii de trufe pentru un ceas de 20.000 de dolari în Caraibe. Tânărul este, de asemenea, co-autorul unui unui memoriu- Truffle Boy – care va fi publicat în februarie.
Poate cel mai interesant este faptul că Purkayastha are o nouă sursă de trufe negre de iarnă: propria sa fermă. În urmă cu şase ani, un vecin – susţinător al afacerii sale cu trufe- i-a dat 100 de metri pătraţi de teren în zona Fayetteville pentru a începe producerea de trufe. Purkayastha a plantat alune de pădure, copaci şi se pregăteşte să înceapă recoltarea de trufe.
A cumpărat anticipativ un câine de trufe pe care îl formează. „Porcii nu nu mai sunt alegerea preferată de mult deoarece sunt dificil de controlat. Oamenii şi-au pierdut degetele încercând să tragă trufele din gura porcului”, a spus el. În cel mai bun an, livada sa a produs 113 kg de trufe negre, pe care le vindea cu circa 400 de dolari pe kilogram.
La doar 24 de ani, Ian Purkayastha generează vânzări de peste cinci milioane de dolari anual prin intermediul companiei sale, conform unui articol al publicaţiei Bloomberg. Firma are ca domeniu de activitate comerţul cu „ingrediente de lux”, cum ar fi trufe negre şi albe, caviar, ciuperci de elită şi diverse fructe de mare. Regalis Food lucrează cu peste 300 de chefi de top din întreaga ţară şi furnizează deliciile respective la un nivel pe care alţi distribuitori nu îl pot atinge.
Fondatorul Regalis Food este un tânăr brunet, liniştit, genul de persoană studioasă, care stă în spatele clasei şi nu iese în evidenţă decât atunci când are ceva de spus. Purkayastha a fost ademenit de lumea ciupercilor de lux încă de la 14 ani, când a mâncat pentru prima dată trufe negre cu sos de foie gras.
Deoarece părinţii nu i-au susţinut ideea de a crea un business cu trufe, Purkayastha şi-a strâns banii primiţi la zilele de naştere şi Crăciun, iar la un moment dat a găsit pe eBay Franţa o companie mică din Provence care a fost dispusă să-i vândă un kilogram de trufe. Cu produsele obţinute, acesta a mers la cele mai bune trei restaurante din Fayetteville, Ark., unde a făcut 600 de dolari de la cei 100 de dolari investiţi. Avea doar 15 ani.
De atunci, Purkayastha s-a făcut remarcat nu doar ca un agent de vânzări de top, ci şi unul foarte ingenios. Îi place foarte mult să negocieze, cel mai mare succes al său fiind tranzacţionarea unei cutii de trufe pentru un ceas de 20.000 de dolari în Caraibe. Tânărul este, de asemenea, co-autorul unui unui memoriu- Truffle Boy – care va fi publicat în februarie.
Poate cel mai interesant este faptul că Purkayastha are o nouă sursă de trufe negre de iarnă: propria sa fermă. În urmă cu şase ani, un vecin – susţinător al afacerii sale cu trufe- i-a dat 100 de metri pătraţi de teren în zona Fayetteville pentru a începe producerea de trufe. Purkayastha a plantat alune de pădure, copaci şi se pregăteşte să înceapă recoltarea de trufe.
A cumpărat anticipativ un câine de trufe pe care îl formează. „Porcii nu nu mai sunt alegerea preferată de mult deoarece sunt dificil de controlat. Oamenii şi-au pierdut degetele încercând să tragă trufele din gura porcului”, a spus el. În cel mai bun an, livada sa a produs 113 kg de trufe negre, pe care le vindea cu circa 400 de dolari pe kilogram.
Ca să aibă de unde să majoreze salariile din administraţia locală (plus 20%), salariile artiştilor (cu 50%), pensiile, salariile din învăţământ şi sănătate etc., promise în campania electorală, guvernul Dragnea/Grindeanu a luat de la cei 34.000-40.000 care câştigă peste 10.000 de lei net pe lună peste 2.200 de euro net pe lună (14.230 brut), prin eliminarea plafonului de maximum 5 salarii medii brute pentru plata CAS (1.400 de lei).
În loc să producă aceşti bani prin mintea şi activitatea lui, noul guvern ia 1,9 mld. lei de la cei care „au”, de la bogaţii care trăiesc bine şi nu-i ajută şi pe ceilalţi să trăiască la fel.
Ca să prezinte publicului această măsură de eliminare a plafonului CAS, Liviu Dragnea, şeful PSD şi premierul de facto al guvernului Grindeanu, a adus în discuţie în treacăt salariul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu (61.203 lei net pe lună, 13.600 euro – n. red.), pe ideea că are de unde să dea, mai ales după întreaga dezbatere din 2016 legată de salariile din Banca Naţională ţinute secrete.
Dragnea nu a dat ca exemplu de unde ia banii un inginer de top de la Microsoft sau Oracle, care poate să câştige la Bucureşti şi peste 5.000 de euro net şi căruia acum statul îi ia o parte din bani, asta dacă angajatorul nu-i păstrează netul şi plăteşte el diferenţa pentru CAS.
Pe această idee, că cei cu salarii mari trebuie să plătească pentru ceilalţi, Dragnea, aflat în politică de peste 20 de ani, a spus că vrea să-şi taie singur salariul de preşedinte al Camerei Deputaţilor – „Eu, Iohannis, Tăriceanu şi Grindeanu avem salariu de 21.500 lei; vreau să revenim la 6.800” – considerând că este prea mare comparativ cu salariul minim pe economie de 1.450 de lei.
Nu cred că România are nevoie de astfel de exemple, de a tăia sau a lua din salariile mari pentru a putea plăti alte salarii.
Poate inginerul sau softistul de la Microsoft îşi merită banii cu vârf şi îndesat, de ce să iei din ei?
Problema nu este că Dragnea a majorat salarii în administraţia locală, de unde-şi trage puterea politică, ci că a făcut acest lucru fără să aducă nimic în schimb din punctul de vedere al eficienţei acestei zone din economie.
Această industrie, administraţia locală, la fel ca şi sănătatea, educaţia, sunt cele mai nereformate zone din economie. Administraţia locală a fost acaparată de clanuri familiale, care-şi extrag zilnic rentele şi banii de la cei care fac business şi care au nevoie de autorizaţii, ştampile, hârtii, aprobări, pentru a-şi derula activitatea.
În aparenţă, statul român, prin ministerul de resort, cel al educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice (MENCS), lasă senzaţia că nu face nici un efort în a le asigura toate condiţiile elevilor din ţară pentru ca aceştia să reprezinte România la diversele olimpiade internaţionale ce se desfăşoară anual, potrivit renasterea.ro
Pe site-ul Ministerului Educaţiei, a fost publicată, recent, lista olimpicilor internaţionali premiaţi de MENCS pentru medaliile obţinute la o serie de competiţii desfăşurate anul trecut, printre premianţi regăsindu-se şi o parte dintre elevii care au participat la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică (OIAA 2016) care s-a ţinut la Bhubaneswar, India, în perioada 9-19 decembrie 2016.
Datorită rezultatelor excelente obţinute de-a lungul anilor la această competiţie, ţara noastră participă la OIAA cu două echipe, România şi România Guest (Invitat), însă MENCS suportă doar costurile de deplasare ale primei echipe, în timp ce elevii din a doua selecţionată trebuie să-şi achite singuri cheltuielile de transport şi de cazare, care, în acest an, au fost de circa 12.000 lei!
Atât în 2015, la ediţia din Indonezia a OIAA, cât şi anul trecut, în India, din echipa România Guest a făcut parte şi timişoreanul Codrin Paul Oneci, actualmente elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, pentru care profesorii săi pregătitori, Dorina Cucu şi Simona Ivaşcu, precum şi directoarea Cerasela Bociu au făcut diligenţele necesare în scopul obţinerii unei finanţări de la Consiliul Judeţean Timiş, în cadrul unor proiecte înscrise în Agenda Culturală.
Restul banilor necesari a fost acoperit din sponsorizări: de la Continental Automotive (în 2015) şi din veniturile proprii ale şcolii (în 2016).
La doar 24 de ani, Ian Purkayastha generează vânzări de peste cinci milioane de dolari anual prin intermediul companiei sale, conform unui articol al publicaţiei Bloomberg. Firma are ca domeniu de activitate comerţul cu „ingrediente de lux”, cum ar fi trufe negre şi albe, caviar, ciuperci de elită şi diverse fructe de mare. Regalis Food lucrează cu peste 300 de chefi de top din întreaga ţară şi furnizează deliciile respective la un nivel pe care alţi distribuitori nu îl pot atinge.
Fondatorul Regalis Food este un tânăr brunet, liniştit, genul de persoană studioasă, care stă în spatele clasei şi nu iese în evidenţă decât atunci când are ceva de spus. Purkayastha a fost ademenit de lumea ciupercilor de lux încă de la 14 ani, când a mâncat pentru prima dată trufe negre cu sos de foie gras.
Deoarece părinţii nu i-au susţinut ideea de a crea un business cu trufe, Purkayastha şi-a strâns banii primiţi la zilele de naştere şi Crăciun, iar la un moment dat a găsit pe eBay Franţa o companie mică din Provence care a fost dispusă să-i vândă un kilogram de trufe. Cu produsele obţinute, acesta a mers la cele mai bune trei restaurante din Fayetteville, Ark., unde a făcut 600 de dolari de la cei 100 de dolari investiţi. Avea doar 15 ani.
De atunci, Purkayastha s-a făcut remarcat nu doar ca un agent de vânzări de top, ci şi unul foarte ingenios. Îi place foarte mult să negocieze, cel mai mare succes al său fiind tranzacţionarea unei cutii de trufe pentru un ceas de 20.000 de dolari în Caraibe. Tânărul este, de asemenea, co-autorul unui unui memoriu- Truffle Boy – care va fi publicat în februarie.
Poate cel mai interesant este faptul că Purkayastha are o nouă sursă de trufe negre de iarnă: propria sa fermă. În urmă cu şase ani, un vecin – susţinător al afacerii sale cu trufe- i-a dat 100 de metri pătraţi de teren în zona Fayetteville pentru a începe producerea de trufe. Purkayastha a plantat alune de pădure, copaci şi se pregăteşte să înceapă recoltarea de trufe.
A cumpărat anticipativ un câine de trufe pe care îl formează. „Porcii nu nu mai sunt alegerea preferată de mult deoarece sunt dificil de controlat. Oamenii şi-au pierdut degetele încercând să tragă trufele din gura porcului”, a spus el. În cel mai bun an, livada sa a produs 113 kg de trufe negre, pe care le vindea cu circa 400 de dolari pe kilogram.
Legiunile erau cele mai mari unităţi ale armatei romane, fiind constituite din aproximativ 3000 – 5200 de soldaţi. Sunt considerate unele dintre mai de succes unităţi de luptă din întreaga Antichitate. Numele le-a rămas în istorie şi este menţinut viu prin intermediul descoperirilor de artefacte care le poartă ştampila. Structurile de forţă erau denumite în funcţie de numărul pe care îl aveau, dar şi după origine, un anumit moment din istoria lor sau o victorie pe care au obţinut-o.
Telefonul se numeşte Solarian şi producătorii susţin oferă protecţie avansată împotriva atacurilor cibernetice, viruşilor, scrie Financial Times.
Solarian costă 9500 de dolari (dar preţul diferă în funcţie de ţară – În SUA ajunge la 16.666 de dolari cu tot cu taxe, potrivit Verge, iar în Marea Britanie are un preţ de 11.400 de lire sterline) şi a fost lansat pe 31 mai la Londra. Compania din spatele telefoanelor, Sirin Labs, a strâns finanţări în valoare de 72 milioane de dolari pentru a lansa această primă serie de dispozitive.
Potrivit reprezentanţiilor companiei, produsul se adresează oamenilor de afaceri care deţin informaţii sensibile pe telefoanele mobile. Solarian foloseşte un sistem de incripţie avansat care este folosit şi de armată pentru a-şi securiza liniile de comunicaţii.
“Atacuri cibernetice au loc din ce în ce mai des şi milioane de oameni sunt afectaţi de asemenea atacuri”, a declarat Tal Cohen, unul dintre fondatorii companiei. Acesta a mai adăugat faptul că există o piaţă de milioane de oameni pentru astfel de produse.
“Nu este un telefon extravagant, este unul discret, un telefon pentru oamenii de afaceri. În toate companiile din lume există un număr mic de executivi care deţin informaţii sensibile, fie că sunt manageri de fonduri hedge sau că lucrează la bursă”, a mai spus Cohen.
Cu toate acestea telefonul are o imagine ce detonă luxul, cu o construcţie din metal sau titan. Aparatul rulează Android, are o cameră de 23.8 megapixeli şi un ecran de 5.5 inci, cu rezoluţie 2K.
“Există un număr de oameni care sunt dispuşi să plătească mulţi bani pentru securitatea datelor lor. După cum a arătat şi Vertu (alt telefon care se vinde cu 8-9000 de dolari) există o piaţă pentru astfel de produse”, a spus Ben Wood, analist la CCS Insight.
Foto: The Verge