BusinessMagazin

Tag: ecran

  • Cronică de film: Un pas în urma serafimilor – VIDEO

    Producţia semnată de Daniel Sandu e un exemplu în ceea ce priveşte influenţa occidentală asupra tinerilor regizori, şi spun asta într-un mod pozitiv. Sandu regizează un film dinamic, fluent, din care au dispărut camera centrată pe două personaje la o masă şi scena statică ce pare să nu se mai termine. Un pas în urma serafimilor e un film care poate face performanţă în multe ţări, atât timp cât publicul e deschis la filme vorbite şi în altă limbă decât engleza.

    Iese în evidenţă Vlad Ivanov (profesorul Ivan), un actor care mă fascinează de fiecare dată când apare pe ecran. Modul în care îşi însuşeşte personajele este unic, iar faptul că în ultima vreme a semnat roluri extrem de diverse spune multe despre capacitatea sa de adaptare la cerinţele scenariului şi la cele ale regizorului.

    Un pas în urma serafimilor surprinde ceea ce se întâmplă în culisele seminarelor teologice, unde tinerii liceeni speră să găsească îndrumători spirituali care să îi călăuzească pe calea preoţiei, dar se lovesc, în schimb, de realitatea dură a corupţiei şi a jocurilor de putere. Anii petrecuţi în seminar se transformă din ceea ce ar trebui să fie o pregătire pentru viaţa de preot, într-o luptă pentru supravieţuire.

    Sandu construieşte pe acest schelet o întreagă serie de evenimente care surprind şi amuză în acelaşi timp, nelipsind însă şi o bună doză de dramatism. Gabriel, personajul central al filmului, trăieşte o experienţă intensă, care îl obligă să se maturizeze şi să înţeleagă că lucrurile nu sunt niciodată ceea ce par la prima vedere. Seminarul nu se învârte în jurul unor valori ortodoxe (deşi Ivan încearcă să le împingă, ocazional, dincolo de raţiune sau bun simţ), ci în jurul unor jocuri meschine şi al unor practici în perfectă opoziţie cu conceptele teologice.

    Sinceritatea cu care regizorul reuşeşte să capteze neliniştea şi îndoielile lui Gabriel e una debordantă; e extrem de uşor să intri în pielea personajului şi să analizezi, din punctul său de vedere, relaţia cu celelalte personaje – mai ales cu cele care încearcă să îi imprime, mecanic, o serie de idei. În asta stă, de fapt, şi conflictul: valorile nu sunt transmise, ci impuse.

    Am fost surprins să aflu că povestea din spatele filmului e una reală, trăită chiar de regizorul Daniel Sandu; nu dau mai multe detalii, pentru că vreau să vă las plăcerea de a urmări Un pas în urma serafimilor. Pentru mine – şi pentru restul publicului, de altfel – acesta a fost cel mai bun film de la TIFF.

    Nota: 8,5/10

     

  • Acer Chromebook Spin 11, laptop de buget pentru studenţi

    Înainte să trecem la analiza acestuia, să stabilim ce este un chromebook. Acesta este un laptop care rulează pe sistemul Chrome al Google, nu Windows, cu care sunteţi obişnuit. Imaginaţi-vă browserul Chrome transformat în sistem de operare, dar asta nu înseamnă că funcţionează doar online, ci şi fără să fie conectat la internet, dar atunci utilitatea îi scade. De ce un chromebook? Pentru că accesul la internet a devenit tot mai facil, iar utilitatea acestuia a devenit indisputabilă, dar accesul vine şi cu un preţ. Preţ care nu este convenabil pentru toată lumea. Totuşi, evoluţia tehnologiei a dus la scăderea preţurilor şi la apariţia unor dispozitive ca aceste chromebookuri, laptopuri care să gestioneze bine elementele de bază (browsing, scris etc.), să aibă o autonomie a bateriei bună şi să fie mobil.
    Acer Spin 11 este un chromebook cu o diagonală de 11,6 inchi, ecranul este dotat cu sticlă Gorilla Glass, ceea ce-l protejează zgârieturi, este rezistent la apă şi are o bandă de cauciuc de jur împrejur pentru a face faţă şocurilor. Astfel, acest dispozitiv a fost conceput pentru a suporta câteva lovituri, voluntare sau involuntare. Ceea ce-l face bun pentru copii, care sunt mai neatenţi cu gadgeturile. Totuşi, aceste sisteme de protecţie îl fac ceva cam robust şi cam greu pentru un laptop de 11,6 inchi (1,3 kg). Asta înseamnă că ar putea fi greu de cărat pentru un elev, dar sunt sigur că este mai uşor decât cele 4-5 cărţi şi 4-5 caiete pe care este nevoit să le ia zilnic la şcoală.
    După cum îi spune şi numele – Spin 11 – ecranul se învârte la 360 de grade, ceea ce înseamnă că poţi folosi gadgetul şi ca laptop, şi ca tabletă (mult prea grea pentru a fi folosită astfel), dar şi în modul cort. În plus, laptopul vine la pachet şi cu un stylus cu ajutorul căruia poţi să scrii, să navighezi, să desenezi. Nu este nici pe departe cel mai bun sau precis stylus pentru laptop, dar pentru un astfel de chromebook şi la acest preţ este mai mult decât OK. Elevii şi studenţii pot scrie cu el, pot desena sau pot naviga cu el tolăniţi în pat.
    Acer Spin 11 are un procesor Intel Celeron N3350 1.1 GHz, 4 GB memorie RAM, o placă video integrată Intel HD Graphics 500 şi un spaţiu de stocare flash de 32 GB. De asemenea, are 2 porturi USB C (unul pentru încărcare) şi 2 porturi USB 3.0 şi un jack audio. Toate astea sugerează un laptop capabil să ruleze aplicaţiile obişnuite din Chrome, editare de texte etc. Eu l-am folosit pentru aceste lucruri şi nu am întâmpinat probleme, iar autonomia bateriei a fost satisfăcătoare  în jur de cinci-şase ore dacă laptopul era utilizat mai intens şi cam opt ore de utilizare moderată.
    În concluzie, Spin 11 este un laptop care are un public ţintă şi este creat în aşa fel încât să satisfacă cerinţele acestuia, adică ale studenţilor: să fie funcţional, să aibă autonomie a bateriei îndelungată şi să fie portabil. 

    casetă tehnică:
    Procesor Intel Celeron N3350 Dual-Core până la 2,4 GHz
    Ecran 11,6 inchi (1.366 x 768 pixeli), multitouch
    Memorie RAM 4 GB
    Spaţiu de stocare 32 GB
    Autonomie 8-10 ore
    Conectivitate 2 porturi USB tip C, un port USB 3.0
    Cameră foto 5 MP 1.080 p + 1 MP 720 p
    Stylus Wacom EMR
    Sistem de operare Chrome OS
    Preţ aproximativ 1.500 de lei

  • Gadget Review: PDS271, numele frumuseţii în rândul monitoarelor – VIDEOREVIEW

    + Design elegant
    + Imagini frumoase

    – Rezoluţie 1.080 p la 60 Hz

    Studioul de design F.A Porsche proiectează produse diverse: de la haine la smartphone-uri, ceasuri şi monitoare, dându-le un plus de eleganţă. Produsele lor vin cu un design ceva mai extravagant, ce te duce cu gândul la premium şi, de obicei, cu un preţ mai mare. Monitorul AOC PDS271 este un monitor de 27 de inchi IPS ce are o rezoluţie Full HD (1.080 p) şi o rată de reîmprospătare de 60 Hz.

    Înainte de toate să vorbim despre design. Monitorul este unul foarte subţire (doar partea de jos e ceva mai groasă, deoarece acolo sunt înghesuite componentele) şi este aproape fără margini. Partea de sus şi cele laterale au o margine de doar 7 milimetri. În partea de jos există o bandă de metal de 20 de milimetri. Asta îi conferă iluzia de ecran infinit asemănător cu ecranul smartphone-urilor Samsung (S8, S9). Ecranul este susţinut de un suport  asimetric din metal, care este foarte elegant, dar nu teribil de funcţional, deoarece singurul buton al monitorului este situat în dreapta, iar asta înseamnă că de fiecare dată când îl apeşi, ecranul se mişcă. Suportul, totuşi, nu este doar estetic, ci şi util, deoarece ascunde cablul cu care monitorul se conectează la curent şi la computer.

    Acest sistem este ingenios şi arătos deoarece nu o să se vadă cabluri pe masă sau atârnând pe lângă monitor. Un alt element ce trebuie menţionat este faptul că ecranul se poate înclina în sus şi în jos (într-un unghi de la 3,5 grade la 21,5 grade). În concluzie, monitorul este extrem de arătos şi futuristic, de aceea este păcat că are doar o rezoluţie Full HD (1.920 x 1080 pixeli) la o diagonală de 27 de inchi. Imaginile afişate sunt frumoase, filmele şi jocurile se văd bine, iar reproducerea culorilor este una corectă. Am lucrat foarte bine pe ecran, iar diagonala de 27 de inchi mi-a dat un spaţiu generos în Adobe Premiere Pro pentru editarea clipurilor video. Totuşi, cred că ar fi fost minunată o rezoluţie 2K sau 4K.

    Unghiurile de vizualizare sunt foarte bune şi culorile nu se schimbă nici la un unghi de vizualizare de 45 de grade. Indiferent de unde am privit monitorul, detaliile au fost bune, negrul adânc şi bogat. De asemenea, timpul de răspuns al monitorului este unul bun, dar AOC PDS271 nu va fi o ţintă pentru gameri, fiind limitat la o rată de reîmprospătare de 60 Hz, însă este îndeajuns pentru lucrul la birou.

    Opţiunile pe care monitorul le are sunt minimale: setarea luminozităţii, contrastului, volumului (are difuzoare integrate), nivelul de reducere a luminii albastre şi alegerea limbii afişate. Nu există posibilitatea alegerii temperaturii culorii, a diferitelor tipuri de presetări pentru imagine sau gamă. Totul se face printr-un singur buton; apeşi o dată pentru a trece de la o opţiune la alta, apoi aştepţi puţin pentru a putea modifica valorile. Nu este un sistem ideal, dar funcţionează.

    Contrastul setat este unul corect, iar luminozitatea se poate schimba în funcţie de setarea dorită. Ce am observat este că luminozitatea e satisfăcătoare, dar nu foarte puternică, nici măcar la 100% nu am simţit că ecranul este foarte luminos. Totuşi, în utilizarea zilnică de editare foto-video şi jocuri video nu am simţit că este un ecran prea întunecat. 

    Este clar că AOC PDS271 e unul dintre cele mai arătoase monitoare de pe piaţă şi va arăta bine pe biroul oricărui decide să-şi achiziţioneze acest monitor. Totuşi, rezoluţia 1.080 p îl trage în jos, mai ales că are o diagonală de 27 de inchi, unde ar fi fost de preferat o rezoluţie mai mare, de 2.560 x 1.440, de exemplu.

    casetă tehnică:
    Diagonală 27 inchi
    Ecran IPS
    Rată de reîmprospătare 60 Hz
    Timp de răspuns 4 ms
    Raport aspect 16:9
    Luminozitate 250 cd/m la puterea 2
    Contrast dinamic 50 M: 1
    Culori 16,7 milioane
    Conectivitate HDMI 1,4 x 1
    Unghiu de înclinare 3,5-21,5 grade
    Dimensiuni (cu suport) 613 x 460 x 179 mm
    Preţ aprox. 1.000 de lei

  • Cronică de film: Liniştea care îţi dă fiori – VIDEO

    Filmul lui John Krasinski este gândit în aşa fel încât spectatorul să devină participant activ într-un joc de-a şoarecele şi pisica, unul plin de tensiune. Aceasta este de fapt şi principala calitate a celor mai multe filme horror de succes: darul de a-l aduce pe cel din faţa ecranului în mijlocul acţiunii. A Quiet Place mai reuşeşte un lucru impresionant: se joacă cu aşteptările publicului fără a subestima capacitatea de înţelegere a spectatorilor. Vorbim, fără îndoială, de un thriller excelent.

    Scenariul semnat de Bryan Woods şi Scott Beck e extrem de alert, iar regizorul a profitat de acest lucru pentru a trece direct în mijlocul acţiunii. Vedem un cuplu care se joacă alături de cei trei copii, iar un titlu de pe ecran ne anunţă că e ziua 89; se înţelege destul de repede că acţiunea se petrece într-o lume postapocaliptică. Următoarele scene îi prezintă pe protagonişti mişcându-se încet printr-un magazin mic, încercând să facă cât mai puţin zgomot, căutând medicamente pentru unul dintre copii.

    Începutul filmului are un singur rol, şi anume de a-l face pe spectator să înţeleagă că principalul pericol în această lume e sunetul. Firul narativ continuă la un an după aceste prime scene. Ideea unor inamici care îşi depistează prada după sunetele produse de aceasta nu e nouă, dar Krasinski a reuşit să aducă un suflu proaspăt conceptului. De-a lungul filmului, el creează mai multe momente tensionate în care spectatorii se aşteaptă la ceva inedit; de cele mai multe ori, aşteptările le sunt înşelate. Sunt scene în care vedem o puşcă şi ne aşteptăm ca sunetul produs să declanşeze un adevărat carnagiu, dar lucrurile iau o cu totul altă direcţie.

    A Quiet Place e un film cu foarte puţine replici, bazându-se pe puterea imaginilor pentru a transmite mesajul central. Din acest punct de vedere, nu ştiu dacă am văzut recent o producţie mai reuşită, iar asta spune multe despre ceea ce poate face Krasinski în spatele camerei de filmat.

    A Quiet Place a fost primit extrem de bine atât de critici, cât şi de spectatorii de rând, iar performanţele la box office reflectă perfect acest lucru: cu un buget de doar 17 milioane de dolari, filmul generase (la ora închiderii ediţiei) aproape 260 de milioane de dolari din vânzarea de bilete. Prin urmare, nu ar trebui să surprindă pe nimeni faptul că producătorii au anunţat deja că lucrează la o continuare a filmului.

    În concluzie, A Quiet Place e unul dintre acele filme rare în timpul căruia nu ştii la ce să te aştepţi. E un film care îţi induce o stare de teamă care rămâne cu tine mult după ce ai părăsit sala de cinema.

    Nota: 8/10

  • Românii sunt printre europenii care stau cel mai puţin cu ochii în ecrane

    Europenii cu vârste cuprinse între 20 şi 74 de ani petrec după serviciu între două şi trei ore pe zi în faţa unui ecran.

    Un sondaj realizat în 15 ţări membre ale Uniunii Europene, între 2008 şi 2015, arată că timpul pe care adulţii îl petrec în afara serviciului şi implică activităţi legate de utilizarea ecranelor (cum ar fi timpul petrecut în faţa televizorului sau a altor mijloace de informare în masă, jocuri pe calculator sau alte activităţi bazate pe ecrane), variază între 3 ore în Grecia până la doar două ore în Italia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Uitaţi de supereroi sau curse de maşini: “România neîmblânzită” e cel mai bun material despre ţara noastră care a ajuns până acum în cinematografe

    E un aspect important, pentru că documentarele ajung de obicei direct pe TV sau pe platformele de streaming sau video on demand. E de apreciat efortul celor implicaţi, pentru că vizionarea pe ecranul unei săli de cinema nu se compară cu cea pe micul ecran.

    Vocea lui Victor Rebengiuc îi va purta pe spectatori prin cele patru anotimpuri, prezentând de-a lungul celor 90 de minute frumuseţea ascunsă de ochii celor care îşi petrec viaţa în jungla de beton a marilor oraşe.

    “România neîmblânzită” e o splendidă lecţie despre ţara noastră, despre lucrurile care o fac unică şi despre fascinantul ciclu al vieţii – unul care se desfăşoară lângă noi, dar pe care rareori îl observăm.

    Îndrăznesc să spun că “România neîmblânzită” e cel mai bun material de promovare a României pe care am avut ocazia să îl văd.

    Mergeţi la sălile de cinema şi urmăriţi acest documentar – adulţi, tineri sau copii -, pentru că s-ar putea să (re)descoperiţi o  Românie cu adevărat fascinantă.

    Produs de Auchan Retail România şi realizat în colaborare cu britanicii de la Off the Fence, şi narat de Victor Rebengiuc, filmul documentar „România neîmblânzită” reprezintă o producţie inedită, ce dezvăluie, în 90 de minute, frumuseţea sălbatică a României. Distribuţia în cinematografe va fi asigurată de Transilvania Film, companie fondată şi condusă de regizorul Tudor Giurgiu, care va organiza ulterior şi o serie de proiecţii în mai multe oraşe în care nu există săli de cinema.

    Beneficiind şi de o versiune internaţională narată de actorul englez Mark Strong, filmul documentar va fi distribuit şi pe plan internaţional, atât în cadrul unor renumite festivaluri de film, cât şi pe canale televizate, specializate în film documentar.

    Realizat cu sprijinul casei de producţie britanică Off the Fence, care semnează numeroase filme pentru BBC, National Geographic şi Discovery Channel, şi în colaborare cu ONG-ul The European Nature Trust, filmul „România neîmblânzită” a fost filmat pe parcursul unui an întreg, cei peste 20 de cameramani implicaţi parcurgând mii de kilometri pentru a surprinde lupta vietăţilor pentru supravieţuire.

    Călătorind cu automobilul, avionul, barca, elicopterul, snowmobile-ul sau cu maşinuţe de golf, aceştia au cumulat peste 400 de ore de filmare în zone precum Parcul Naţional Piatra Craiului, Munţii Făgăraş, Parcul Naţional Cozia, Delta Dunării, Histria, Parcul Naţional Văcăreşti, Peştera Urşilor, Porţile de Fier şi Munţii Apuseni.

  • ASUS lansează în România un monitor de 32 inchi 4K UHD, dedicat editării foto-video

    ProArt PA32UC are certificare Ultra HD Premium™ şi este capabil să redea până la 1,000cd/m2 pentru o experienţă HDR cât mai aproape de realitate. Totodată, asigură o gamă de culoare de 99.5% Adobe RGB, 85% Rec. 2020, peste 95% DCI-P3 şi 100% sRGB pentru o fidelitate excepţională a culorilor, pentru editare foto video profesională.

    Cu o luminozitate ridicată, ProArt PA32UC oferă o experienţă HDR realistă, iar prin spectrul larg de redare a culorilor poate afişa peste 1,07 miliarde de culori, ideal pentru o experienţă profesională de editare video.

    Producătorul recomandă monitorul pentru graphic designeri, fotografi şi producători de conţinut care au nevoie de o acurateţe mare a culorilor.

    Ecranul de 32 de inci 4K UHD (3840 x 2160), cu 138ppi, oferă o densitate a pixelilor de 4 ori mai mare şi cu 300% mai mult spaţiu de afişare comparativ cu monitoarele Full HD de dimensiuni similare

    ProArt P32UC dispune de o acurateţe de 14 biţi LUT (Lookup table) ce îi permite să afişeze mai mult de 1,07 miliarde de culori. De asemenea, monitorul suportă valori Gamma de 2.6, 2.4, 2.2, 2.0 şi 1.8 ceea ce permite tranziţii mai omogene între nuanţele imaginilor.

    Monitoarele ProArt PA32UC sunt pre-calibrate pentru a garanta o acurateţe de top a culorii.

    ProArt PA32UC este certificat Ultra HD Premium – standardul industriei pentru HDR. Concepută pentru a îmbunătăţi contrastul dintre părţile luminoase şi cele întunecate ale unei imagini, tehnologia HDR oferă o claritate excepţională şi imagini detaliate. Cu iluminare LED din spate pe toată suprafaţa şi cu tehnologia ASUS LED Driving, monitorul este dotat cu 384 de zone LED şi o luminozitate până la 1000 cd/m2, ceea ce îi permite să reproducă cele mai profunde nuanţe de negru şi cele mai luminoase nuanţe de alb.

    ProArt PA32UC oferă două porturi Thunderbolt™ 3 pentru transfer de date cu viteze de până la 40 Gbps, port DisplayPort şi port USB 3.1 dotat cu Power Delivery care poate alimenta dispozitivele externe cu până la 60W. În plus, utilizatorii pot conecta în serie două monitoare UHD 4K printr-un singur port, fără să fie nevoie de un hub sau un switch.
     

  • O nouă premieră mondială de la Samsung. Ce produs a lansat compania?

    Spre deosebire de cinematografele 3D standard, ecranul Samsung Cinema LED oferă o calitate superioară a imaginii, indiferent de locul pe care aceştia îl ocupă în sală, potrivit Samsung.

    “Sperăm ca din ce în ce mai mulţi cinefili să poată experimenta ecranul Cinema LED, aşadar ne dorim să realizăm parteneriate cu cât mai multe cinematografe din întreaga lume”, a declarat Seog-gi Kim, Vicepreşedinte executiv al Visual Display Business, în cadrul Samsung Electronics.

    Ecranul integrează funcţia High Dynamic Range şi are o întindere de aproape 10,3 m, înălţime de 5,4 m şi aproape 9 milioane de pixeli. Ecranul are o rezoluţie ultra-sharp de 4K (4096 x 2160) şi are un nivel de luminozitate de aproape zece ori mai mare (146fL) decât standardul cinematografic obişnuit (14fL), potrivit companiei.

    Introdus prima oară în luna iulie, anul 2017, ecranul Samsung Cinema LED a fost instalat în cinematografele din Seoul şi Busan (Coreea) şi Shanghai (China). Parteneriatul cu Arena Cinemas marchează prima implementare a ecranului Samsung Cinema LED în Europa şi este primul ecran 3D Cinema LED din lume.

  • Gadget Review: Xperia XA2, pasul în direcţia corectă pentru Sony – VIDEOREVIEW

    + AUTONOMIE BUNĂ

    + ECRAN FRUMOS

    + DESIGN ŞI CONSTRUCŢIE

    – CAMERA PUTEA FI MAI BUNĂ ŞI E CAM LENTĂ

    Xperia XA2 impresionează încă de la început prin design şi egonomie. Este un smartphone solid, frumos, plăcut de ţinut în mână şi uşor de folosit. Ecranul este întins în margini (pe lateral, nu şi în sus şi jos, unde încă mai sunt spaţii de un deget). Are o greutate plăcută şi îţi dă senzaţia unui produs premium. La fel ca şi în cazul XZ2, îmi dă impresia că este o bucată de aluminiu pe care a fost ataşat un ecran. Niciun alt smartphone nu mi-a creat această impresie şi îmi place asta. Pe lateral avem trei butoane, de pornire, de volum şi unul pentru cameră (nu ştiu de ce Sony insistă cu asta), iar pe spate avem un senzor de amprentă şi o cameră foto.

    Ecranul lui XA2 arată foarte bine, imaginile sunt saturate, iar culorile corect afişate. De menţionat este că telefonul mai are două opţiuni pentru display: standard mode (culorile primesc un grad de saturaţie în plus) şi super-vivid mode (culorile devin şi mai saturate). Ultimul mod mi se pare că arată foarte bine, deşi unora dintre voi s-ar putea să nu vă placă din cauza culorii prea aprinse. Totuşi, sunt sigur că gamerii vor aprecia această funcţie.

    Telefonul rulează Android 8.0 şi interfaţa suferă câteva modificări operate de producătorul japonez, însă acestea sunt minore şi nu deranjează în niciun fel. De exemplu, avem obişnuitul sertar de aplicaţii, dar în partea de sus există o funcţie de căutare folositoare pentru a găsi anumite aplicaţii din telefon, însă tot acolo sunt şi sugerate alte aplicaţii care pot fi instalate din Google App Store. Un alt lucru, care ar putea părea mărunt pentru unii, este că la apăsarea butonului din mijloc, cel de revenire la ecranul principal, apar patru biluţe colorate, iar dacă ţii mai mult apăsat, biluţele se aliniază şi telefonul deschide asistentul Google.

    La nivel de componente nu avem de-a face cu ceva extraordinar. Xperia XA2 are un procesor Snapdragon 630 cu opt nuclee, un procesor grafic Adreno 508, 32 GB spaţiu de stocare (extensibil cu un card microSD până la 256 GB) şi 3 GB memorie RAM. La fel ca şi în cazul recenziei anterioare (Samsung A8), deşi telefonul nu are componente de top, acesta se descurcă bine în utilizarea zilnică de mesaje, telefoane, navigare pe internet etc. De asemenea, joculeţele pe care le-am încercat nu mi-au pus probleme de funcţionare.

    Un alt punct pozitiv este viaţa bateriei telefonului. Autonomia este foarte bună, iar bateria de 3.300 mAh rezistă chiar şi două zile. |n ritmul meu de utilizare – moderat – telefonul a ţinut două zile de funcţionare (muzică în regim de live streaming, reţele de socializare, câteva telefoane pe zi şi mici sesiuni de gaming). Mai mult, telefonul are alte două moduri de prelungire a vieţii bateriei numite stamina mode şi ultra stamina mode. De mult nu am mai avut un telefon de a cărui baterie să fiu foarte mulţumit. Totuşi, un punct în minus este faptul că telefonul se încarcă destul de greu dacă foloseşti încărcătorul din cutie. Sony susţine că smartphone-ul beneficiază de QuickCharge, iar asta s-a dovedit a fi adevărat după ce am folosit un încărcător de tip Fast Charger.

    Şi acum să trecem la un punct cu care Sony încearcă să ne atragă – camera foto de 23 MP, cu o deschidere a diafragmei de f/2.0, capabilă să tragă 2.160 p la 30 de cadre pe secundă şi 1.080 p la 60 de cadre pe secundă. Camera frontală este de 8 MP (f/2.4), dar are şi ea ceva special – un unghi de captare larg de 120 de grade. Asta face mai uşoară surprinderea peisajului sau cuprinderea mai multor personaje în fotografiile selfie.

    Aplicaţia are un mod numit superior auto care în mod normal realizează fotografii bune atunci este lumină bună, dar şi atunci mi s-a părut a fi cam lentă. Noaptea rămâne la fel de lentă, dar fotografiile pierd mult din claritate şi din detalii. De asemenea, aplicaţia are un mod manual pentru cei care vor să se joace cu setările, dar şi un mod cu tot felul de efecte – realitate augumentată, fotografie cu sunet, panoramă, fotografiere în rafală şi multe altele.

    Cum era de aşteptat de la Sony, pentru partea video avem şi filmarea slow-motion la 120 de cadre pe secundă. Aşadar, camera putea fi mai bună şi este cam înceată în stadiul actual (poate va fi îmbunătăţită în viitor prin actualizări de software).
    Dacă într-o recenzie anterioară râdeam de faptul că Xperia XZ2 (2017) este un telefon bătrân care nu ar avea ce să caute în lumea modernă, XA2 are un aer cool, altfel, ce-l diferenţiază pe piaţa monotonă a telefoanelor mobile. Sony Xperia XA2 este un telefon frumos care ar fi putut fi mai mult de atât, însă are neajunsuri ce nu-l pot face un smartphone de top.

    CASETĂ TEHNICĂ

    DISPLAY 5,2 INCHI, 1.080 X 1.920 PIXELI (424 PPI)
    PROCESOR SNAPDRAGON 630, OCTA-CORE 2,2 GHZ
    PROCESOR GRAFIC ADRENO 508
    SPAŢIU DE STOCARE 32 GB + CARD MICROSD (256 GB)
    MEMORIE RAM 4 GB
    CAMERA FOTO 23 MP (F/2.0), 2.160P@30 FPS, 1.080P@30 FPS, HDR
    CAMERA FOTO FRONTALĂ 8MP (F/2.4)
    SISTEM DE OPERARE ANDROID 8
    BATERIE 3.300 MAH
    DIMENSIUNI 142 X 70 X 9,7 MM
    GREUTATE 171 G
    PREŢ: în jur de 2000 de lei

  • GADGET REVIEW: Samsung A8, luptător de categorie mijlocie cu pretenţii – VIDEOREVIEW

    +DESIGN PREMIUM

    + AUTONOMIE SATISFĂCĂTOARE

    + SPAŢIU DE STOCARE


    – CAMERELE NU AU STABILIZARE OPTICĂ
    – PREŢUL ESTE PUŢIN CAM MARE PENTRU UN MID-RANGE

    Atunci când testam acest telefon, nu încetam să mă gândesc la metafore din box. Ştiţi acel individ care pare să nu aibă şanse contra favoritului, dar reuşeşte să învingă sau cel puţin să piardă onorabil (ştiţi, cum să nu, doar aţi văzut cel puţin unul din filmele Rocky). Mă gândeam în felul asta la A8 deoarece are un design premium: o bucată de aluminiu şi sticlă, cu un ecran copiat din linia de design a lui Samsung S8 (dar fără marginile curbate), 4 GB de RAM, rezistent la apă şi la praf şi un sistem de cameră duală frontală pentru selfie-urile alea numai bune de pus pe reţelele de socializare. Elemente care până nu demult aparţineau categoriei grele (ca să continuu analogia cu boxul), nicidecum celei de mijloc.

    Seria Samsung A prin A8 arată mai bine ca niciodată şi coreenii au decis să aducă câteva dintre caracteristicile telefoanelor din vârful de gamă pentru cele din mijloc. Aşadar, avem de-a face cu un telefon frumos, îmbrăcat în sticlă, ce vine dotat cu acel ecran infinity de pe modelul menţionat anterior. Le-am pus unul lângă celălalt şi diferenţele sunt mici: S8 are marginile curbate şi este ceva mai îngust, iar A8 este mai dreptunghiular şi finisajele nu sunt la fel de bune (marginea unde se îmbină banda de aluminiu cu sticla se simte mai dur pe A8 decât pe S8).

    Telefonul vine şi cu un senzor de amprentă şi de data aceasta este amplasat unde trebuie – pe spate, sub camera foto.
    Telefonul are o diagonală de 5,6 inchi, iar ecranul are o rezoluţie de 1.080 x 2.220 pixeli, este foarte luminos şi are o densitate de pixeli bună (441 ppi). Imaginile sunt clare, frumoase şi unghiurile de vizualizare bune. La fel ca şi în cazul lui S8, pentru unele aplicaţii şi clipuri de pe YouTube va trebui să apeşi încă un buton pentru ca imaginea să se întindă pe toată suprafaţa disponibilă.

    Telefonul nu beneficiază de tehnologie de încărcare wireless precum fraţii mai mari, dar are un port USB de tip C, ceea ce înseamnă că se încarcă destul de repede (50% în 30 de minute şi 100% în 1 oră şi 30 de minute cu internetul pornit). Totuşi, am sesizat că nu se încarcă foarte repede atunci când îl foloseşti. M-am uitat la un serial pe el şi se încărcase puţin deşi stăteam de ceva vreme cu el în priză. Am testat acelaşi lucru pe un telefon de generaţie mai veche (iPhone 5s) şi telefonul Apple s-a încărcat mai repede în aceleaşi condiţii de utilizare. Bateria este una satisfăcătoare (3.000 mAh) şi se consumă într-o zi de muncă în regim de utilizare normal.

    La nivel de performanţă, nu am întâmpinat probleme în aplicaţii, jocuri sau în multitasking şi l-am  utilizat cu succes în toate zilele de test. Sigur, în termeni de performanţă pură, un telefon vârf de gamă îl vaînvinge, dar în utilizarea normală nu am simţit diferenţe (sigur, acestea pot apărea mai trâziu, pe măsură ce dispozitivul îmbătrâneşte).

    La nivel foto-video, deja încep să sun ca o moară stricată care zice acelaşi lucru; când vorbesc despre telefoanele mid-range, spun mai mereu că acestea fac fotografii bune pe timp de zi, dar nu şi seara. Acest lucru este valabil şi în cazul lui A8: atunci când este soare afară sau lumină puternică, telefonul poate surprinde portrete, peisaje bine, însă dacă lumina nu este ideală trebuie să ai mâini de fier sau să foloseşti bliţul pentru a obţine o poză ce nu este ”mişcată“. Sistemul de cameră frontală duală, format din una de 16 MP şi una de 8 MP, este util, practic ceea ce făcea Samsung cu Note 8, dar numai că acum utilizează camera din faţă. Camerele surprind atât subiectul, cât şi fundalul, iar asta permite software-ului să înceţoşeze fundalul încât să imite tipul de portret obţinut cu un DSLR performant. Totuşi, în cazul de faţă, sistemul funcţionează numai când iluminarea este bună. Am încercat să obţin acele selfie-uri frumoase în situaţii de luminozitate mai puţin dorite şi imaginea a ieşit ”mişcată„. Asta din cauza faptului că telefonul nu are stabilizare optică a imaginii.

    La final, despre acest telefon spun ce le răspundeam şi prietenilor când mă întrebau cum e: recomand Samsung A8 pentru cei care preferă telefoanele Samsung, dar care nu vor sau nu îşi permit să cumpere un S8 sau un Note 8.

    CASETĂ TEHNICĂ
    DISPLAY 5,6 INCHI, 1.080 X 2.220 PIXELI, 441 PPI
    PROCESOR OCA CORE (2,2 GHZ DUAL+ 1,6 GHZ HEXA)
    MEMORIE 4 GB RAM
    SPAŢIU DE STOCARE 32 GB (+ MICROSD PÂNĂ LA 256 GB)
    PROCESOR GRAFIC MALI-G71
    CAMERĂ PRINCIPALĂ 16 MP (F/1.7)
    CAMERĂ FRONTALĂ SISTEM DUAL 16 MP + 8 MP (F/1.9)
    BATERIE 3.000 MAH
    SISTEM DE OPERARE ANDROID 7.1.1 + SAMSUNG EXPERIENCE 8.5
    DIMENSIUNI 149,2 X 70,6 X 8,4 MM
    GREUTATE 172 G
    PREŢ RECOMANDAT 2.200 DE LEI

    Exemple fotografii: