BusinessMagazin

Tag: economie mondiala

  • Politica Chinei de interzicere a călătoriilor peste graniţe, un semnal sumbru post-Covid pentru chinezi şi economia mondială

    Au trecut mai bine de doi ani de când ţările au început să-şi închidă graniţele pentru vizitatori pentru a opri răspândirea Covid. Acum, China, care se confruntă cu cea mai accelerată răspândire a virusului, încearcă o nouă tactică: călătoriile „nenecesare“ ale cetăţenilor chinezi peste graniţe vor fi de asemenea restricţionate, pentru ca locuitorii să nu aducă virusul acasă din străi­nătate.

    Politica va îngreuna de asemenea obţinerea paşapoartelor şi altor documente de călătorie.

    E posibil ca aceste măsuri temporare să fie ridicate când China va decide că virusul nu mai reprezintă o ameninţare. Însă decizia recentă a ţării de anulare a evenimentelor sportive interna­ţionale programate pentru mijlocul anului viitor implică faptul că acest lucru nu se va întâmpla anul viitor. Temerile în creştere ale guvernului privitoare la exodul talentelor şi capitalului din China sugerează că reglementările, într-o anumită formă, vor fi menţinute probabil mult mai mult şi vor deveni un fel de normal nou, restricţionat.

    Consecinţele pentru China şi lumea întreagă vor fi profunde, scrie Adam Minter, editorialist Bloomberg.

    Înainte de pandemie, turismul şi sectorul de travel reprezentau peste 10% din PIB-ul mondial, şi nicio ţară nu trimitea mai mulţi călători peste graniţe decât China. Un declin pe termen lung ar devasta companiile şi economiile care au ajuns să depindă de ei. O generaţie chineză mai tânără, curioasă, crescută cu călătoriile ar fi izolată, cu aşteptările şi nivelul de trai reduse.

    Transformările politice din secolul trecut ce au dat naştere Chinei moderne nu au oferit multe oportunităţi pentru călătorii internaţionale. Însă acest lucru a început să se schimbe în anii ‘80, deşi temerile privind influenţele externe nu au dispărut niciodată în totalitate.

    În următoarele trei decenii, turismul extern al Chinei a crescut odată cu economia. Iar vizitatorii chinezi şi banii lor au transformat destinaţii întregi. Turiştii chinezi s-au schimbat de asemenea. Cândva, o călătorie peste graniţe era un lux, însă mai apoi a devenit ceva accesibil pentru chinezii din clasa de mijloc.

    Covid-ul a perturbat acest boom. În 2021, doar 8,5 milioane de călători chinezi au plecat peste graniţe, în scădere cu peste 95% faţă de valul de dinaintea pandemiei. Cele 255 miliarde $ cheltuite de aceştia peste graniţe în 2019 au dispărut în mare parte, afectând economiile dependente de turism.

    La nivel mondial, destinaţii, hoteluri, companii aeriene şi alte servicii de travel resimt o durere similară şi se întreabă când, dacă vreodată, China va permite cetăţenilor săi să călătorească peste graniţe din nou.

    Chiar dacă restricţiile noi vor expira în cele din urmă, poate la finalul anului 2023, daunele vor fi totuşi severe, în opinia editorialistului Bloomberg.

    Destinaţiile internaţionale vor suferi pierderi de miliarde de dolari, în timp ce tinerii chinezi, puternic afectaţi de lockdown-uri fără sfârşit şi orizonturi din ce în ce mai restrânse, va trebui să se împace cu nou an sumbru, sau doi, fără libertatea de mişcare de care ajunseseră să se bucure.

     

  • Economia mondială la marginea prăpastiei: Şeful FMI avertizează că întreaga lume se află faţă în faţă cu cea mai mare provocare din ultimii 70 de ani

    Kirstalina Georgieva, şeful Fondului Monetar Internaţional a afirmat în cadrul Forumul de la Davos că economia globală se confruntă cu „cea mai mare provocare de la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial” scrie FT.

    Georgieva a condamnat în termeni duri Rusia, făcând-o responsabilă de distrugerea a mii de vieţi, explozia inflaţiei şi încetinirea creşterilor economice pe care multe ţări de pe globl trebuiau să le bifeze. Mai mult, aceasta a cerut ţărilor lumii să nu cedeze forţelor fragmentării geo-economice, avertizând că în acest scenariu întreaga lume va suferi şi mai mult din punct de vedere economic, iar scenariile geo-politice periculoase s-ar putea înmulţi şi ar putea escalada.

    Avertismentul şefului FMI a venit imediat după ce Ucraina şi- anunţat intenţia de a lansa un plan de reconstrucţie al ţării prin intermediul unui pachet financiar al cărei valoare este estimată la 1 trilion de dolari, bani veniţi din confiscarea activelor ruseşti îngheţate în băncile străine.

    „Putin ne-a atacat pe toţi, iar efectele invaziei se vor resimţi în curând la scară globală”, a declarat pentru FT, Natalie Jaresko, fost ministru al finaţelor din Ucraina.

    „De la cele mai sărace naţiuni care se luptă cu criza alimentară, la SUA şi UE, care se confruntă cu o explozie a preţurilor pentru gaz şi petrol şi până la cei care vor să pună stop schimbărilor climatice, toţi aceştia trebui să realizeze că Ucraina trebuie să triumfe în acest război”, a mai declarat fostul ministru

    În viziunea lui Natalie Jaresko, reconstrucţia Ucrainei este un obiectiv total realizabil, dacă Ucraina va câştiga războiul.

    „Trebui să scăpăm de ultimele relicve ale moştenirii noastre sovietice, să înlocuim clădirile şi aşezările ineficiente energetic şi să începem să construim punând cetăţenii pe primul plan. Este un proces care va dura zeci de ani”.

    În ultima săptămână tot mai mulţi economişti au lansat un puternic semnal de alarmă privind o posibilă recesiune care va afecta toată lumea. Cutremurul economic ar putea pleca din  China, gigantul asiatic care încă se luptă cu pandemia. Nici în Europa situaţia nu este prea bună, căci continentul se confruntă în prezent cu o explozie a costului vieţii, iar în SUA perioada de boom a burselor s-a încheiat.

    În final, pentru împiedicarea unui astfel de seism economic, Kristalina Georgieva a făcut un apel la toate ţările lumii să renunţe la măsurile care stau în calea comerţului global şi să dea o mână de ajutor ţărilor mai puţin dezvoltate.

  • COVID-19: virusul va lăsa urme adânci asupra economiei mondiale chiar şi după recuperarea acesteia

    Exact cum unii pacienţi care se recuperează de pe urma COVID-19 se luptă cu simptome pe termen lung, devine clar că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu economia mondială după redresare, scrie Bloomberg.

    Deşi stimulentele de 26.000 mld. $ şi sosirea vaccinurilor au alimentat o recu­perare mai rapidă decât antici­pa­seră mulţi, impactul resimţit la nivelul educ­aţiei, joburilor, nivelului dato­riilor şi inegalităţii va fi unul de du­ra­tă, în special în ţările cele mai sărace.

    Costurile vor fi inegale. Un studiu Oxford Economics arată că Filipine, Peru, Columbia şi Spania sunt cele mai vulnerabile la efecte pe termen lung.

    În schimb, Australia, Japonia, Nor­vegia, Germania şi Elveţia sunt vă­zute ca fiind cel mai bine poziţ­ionate.

    Nu toate ţările vor fi afectate la fel. FMI vede economiile avansate mai puţin afectate de virus în acest an şi pe mai departe, în timp ce ţările cu venituri scăzute şi pieţele emergente vor avea mai mult de suferit, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în criza financiară din 2009, când ţările bogate au fost cel mai dur lovite.

    Experţii susţin că nu trebuie să existe un deceniu pierdut dacă vor fi luate măsurile corecte. O soluţie ar fi promovarea politicilor care încura­jează companiile să inoveze şi să investească. Băncile centrale şi majoritatea guvernelor semnalează deja că-şi vor menţine stimulentele.

    Modul în care încrederea consu­ma­torilor şi cheltuielile sunt modelate de temerile persistente legate de sănă­tate şi angajări ar putea ajunge să fie una dintre cele mai importante „moş­te­niri“ economice ale crizei. Istoria arată că la cinci ani după recesiuni, aş­tep­tările de creştere pe termen lung au fost în mod tipic cu 1,5% mai scăzute.

    Criza a accelerat utilizarea roboţilor, iar deşi acest lucru creşte speranţele privind o redresare a creşterii productivităţii, milioane de locuri de muncă vor fi ameninţate. Chiar şi unde joburile nu vor dispărea, modelele de lucru s-au schimbat şi nu se ştie cât vor afecta aceste schimbări pachetele salariale.

    Efecte pe termen lung vor fi evidente şi la nivel de capital uman după ce pandemia a trimis elevii şi studenţii online timp de până la un an în unele ţări. Finanţarea unei recuperări complete va fi complicată de datoriile su­plimentare de 24.000 mil. $ acu­mu­late la nivel mondial în 2020, datoria totală atingând un nou maxim de 281.000 mld. dolari, potrivit Institute of International Finance.

    Chiar şi fără o criză a datoriilor, oda­tă ce dobânzile vor începe să creas­că, atât guvernele, cât şi companiile vor fi sub presiune, potrivit lui Mark Zan­di, economist-şef la Moody’s Analytics.

  • Camera Internaţională de Comerţ avertizează: Naţionalismul provocat de vaccinurile anti-COVID ar putea costa economia mondială circa 9.000 de miliarde de dolari

    Nivelul de naţionalism creat de vaccinurile anti-COVID-19 reprezintă o problemă morală ce ar putea avea consecinţe imense asupra economiei. Un nou raport al Camerei Internaţionale de Comerţ (ICC) spune că distribuirea inegală a vaccinurilor ar putea costa economia globală circa 9.000 de miliarde de dolari, ţările bogate urmând să suporte circa 50% din total, notează France24.

    John Denton, secretarul general al ICC, spune că distribuirea egală a vaccinurilor nu reprezintă un act de caritate; „este bun-simţ din punct de vedere economic”.

    Raportul ICC spune că economia mondială este conectată şi interdependentă , iar – în cazul în care nivelul de cooperare va rămâne la nivelul de acum – costul total ar putea ajunge la 9.200 de miliarde de dolari. De asemenea, dacă ţările bogate ar investi 27,2 miliarde de dolari pentru distribuirea egală a dozelor, profitul ar fi ajunge la 166% din suma investită.

    ICC a estimat costurile înainte de descoperirea celorlalte tulpini ale coronavirusului, care se transmit tot mai repede şi reprezintă o nouă provocare pentru autorităţile sanitare.

    „Dacă vrei să atingi un impact de durată, trebuie să te asiguri că lanţurile de distribuţie funcţionează în mod eficient în ţările subdezvoltate, care în prezent nu pot face rost de vaccinuri”, a adăugat John Denton.

    Recent, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat că recuperarea economiilor avansate ar putea fi erodată semnificativ dacă acestea nu vor ajuta statele în curs de dezvoltare.

     

  • Banca Mondială anunţă: Pandemia de coronavirus ar fi adus „un deceniu de pierderi” pentru economia mondială. Ce reforme recomandă banca

    Economia globală ar fi pierdut 10 ani de creşteri, în contextul în care criza generată de COVID-19 a declanşat cea mai gravă recesiune de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, a declarat Banca Mondială, conform CNBC.

    „Dacă istoria ne poate învăţa ceva, economia mondială se îndreaptă către un deceniu de rezultate economice dezamăgitoare dacă nu vor fi lansate reforme semnificative”, a declarat instituţia din Washington DC.

    Banca a mai adăugat că viitoarele creşteri globale vor înregistra în medie un ritm de 1,9% pe an între 2020 şi 2029. Înainte de coronavirus, creşterile potenţiale erau estimate la 2,1% pentru următorul deceniu.

    Previziunile vor rămâne în picioare chiar dacă economia mondială va reveni anul acesta la nivelurile din 2019. După o contracţie de 4,3% în 2020, Banca Mondială prevede un plus de 4% în 2021.

    Totuşi, nu totul este pierdut. Banca a declarat că există trei măsuri pe care le pot lua autorităţile odată ce va lua sfârşit criza, numind aici accelerarea cheltuielilor în infrastructură, creşterea numărului de femei în cadrul forţei de muncă şi diversificarea economiei. În plus, reformele pe care le vor lansa ţările ar trebui să depindă în totalitate de finanţele publice, structurile economice şi priorităţile statelor respective.

    Banca a mai estimat că economia României va creşte cu 3,5% în 2021 şi cu 4,1% în 2022. Anul trecut, produsul intern brut (PIB) a suferit un declin de circa 5%.

     

  • Zece moduri în care coronavirusul a schimbat economia mondială pentru totdeauna

    Şocuri economice de dimensiunea pandemiei de coronavirus din 2020 se produc odată la câteva generaţii, aducând cu ele schimbări permanente şi cu implicaţii vaste, scrie Bloomberg.

    Economia mondială este pe drumul către recuperare, iar vaccinurile ar trebui să accelereze acest proces în 2021. Însă alte efecte generate de Covid-19 vor modela creşterea economică ani la rând de-acum încolo.

    Unele se pot deja întrezări. Preluarea locurior de muncă din fabrici şi servicii de către roboţi va avansa. Inegalitatea dintre şi din interiorul ţărilor va spori. Guvernele vor juc un rol mai mare în vieţile cetăenilor, cheltuind şi deţinând mai mulţi bani. Iată unele dintre transformările care se configurează.

    Rol sporit al statului

    Contractul dintre societate şi stat a fost rescris din mers. Monitorizarea de către autorităţi a circulaţiei oamenilor şi plata de către acestea a salariilor lor când angajatorii nu mai pot face acest lucru a devenit ceva obişnuit.

    Pentru a plăti pentru astfel de intervenţii, guvernele lumii au atins deficite bugetare de până la 11.000 mld $ în acest an. Se dezbate deja cât mai pot continua astfel de cheltuieli şi când contribuabilii vor fi nevoiţi să suporte costurile.

    Pe termen lung, poziţiile privitoare la datoriile publice se schimbă, noul consens fiind că guvernele mai au spaţiu pentru a cheltui într-o lume caracterizată de o inflaţie scăzută şi ar trebui să folosească politica fiscală într-o manieră mai activă.

    Costuri de finanţare şi mai scăzute

    Băncile centrale au reînceput să tipărească bani; dobânzile au atins noi minime. Bancherii centrali au accelerat politicile de QE, extinzându-le pentru a include şi datorii guvernamentale. Toate aceste interveneţii au generat unele dintre cele mai relaxate condiţii financiare din istorie. Însă politicile băncilor centrale vor fi greu de inversat.

    Iar istoria arată că pandemiile ţin dobânzile la un nivel scăzut pentru o perioadă mai lungă de timp, potrivit unui studiu recent.

    Datorii şi zombie

    Guvernele au creditat companiile aflate în dificultate, nivelul datoriilor corporate urcând puternic la nivelul lumii dezvoltate. Potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale, companiile non-financiare au împrumutat o sumă netă de 3.360 mld $ în prima jumătate a anului 2020. Astfel au fost create condiţiile unei “crize majore de solvabilitate a companiilor”, revelă un nou raport.

    Unii văd de asemenea pericol în oferire unui sprijin pre mare companiilor, fără prea multă discriminare, spunând că aceasta este reţeta perfectă pentru crearea de companii zombie, care vor face economia mai puţin productivă.

    Discrepanţe majore

    Ţările sărace nu dispun de resursele necesare pentru protejarea locurilor de muncă, sau a investi în vaccinuri, după cum au făcut-o ţările mai bogate, urmând să fie obligate să-şi strângă cureaua mai devreme, riscând în caz contrar să se confrunte cu crize monetare sau retrageri masive de capital.

    Redresare sub formă de K

    Joburile mai slab plătite din servicii, unde există un contact mai direct cu clienţii, au tins să dispară primele odată cu lockdown-urile. Iar pieţele financiare, unde activele sunt majoritar deţinute de cei bogaţi, şi-au revenit mult mai rapid decât pieţele locurilor de muncă. Rezultatul este o “redresare sub formă de K”. Virusul a accentuat diferenţele de venit sau avuţie în funcţie de clasă, rasă şi sex.

    Ascensiunea roboţilor

    Coronavirusul a generat noi temeri privind contactul fizic, iar o soluţie este înlocuirea oamenilor cu roboţi. Cercetările arată că automatizarea accelerează adesea într-o recesiune. Inovaţiile accelerate de pandemie vor spori productivitatea economiilor, însă acestea vor însemna de asemenea că atunci când va fi sigur să se revină la muncă, unele joburi nu vor mai exista.

    Munca la distanţă

    Mai sus pe scara veniturilor, munca de la distanţă a devenit norma. Multe companii le-au transmis angajaţilor să lucreze în continuare de-acasă în 2021, iar unele au semnalat că vor permanentiza munca flexibilă.

    Turismul blocat

    Unele tipuri de călătorii au fost aproape blocate. Turismul mondial a înregistrat o scădere de 72% până în octombrie. McKinsey arată că un sfert din călătoriile de business ar putea dispărea pentru totdeauna.

    Cu vacanţele date peste cap şi evenimente ca festivaluri şi concerte anulate, tendinţa consumatorilor de a pune accent pe experienţe în detrimentul bunurilor a fost întreruptă. Iar când activităţile vor fi reluate, unele ar putea să nu mai fie la fel.

    O globalizare diferită

    Când fabricile chineze s-au închis la începutul pandemiei, unde de şoc au fost resimţite la nivelul lanţurilor de aprovizionare din întreaga lume, iar companiile şi guvernele au fost nevoite să-şi reanalizeze dependenţa de China. S-a produs o ajustare a globalizării, fără ca aceasta să aibă de suferit.

    Accent sporit pe “înverzire”

    Înainte de pandemie, activiştii de mediu în principal erau cei care dezbăteau teorii cum ar fi “vârful cererii de petrol”, însă când avioanele au rămas la sol şi oamenii în case, chiar şi companii petroliere majore a BP au resimţit o ameninţare reală din partea atenţiei sporite acordate climatului.

  • Virusul trece, criza rămâne. Preşedintele uneia dintre cele mai mari bănci europene anunţă: Să nu rămânem sub iluzia că recuperarea economică va veni atât de repede ca vaccinul

    Anunţul conform căruia companiile Pfizer şi BioNTech au dezvoltat un vaccin antic-coronavirus cu o eficienţă de 90% a alimentat din plin marii indici bursieri, însă preşedintele UBS Axel Weber reaminteşte că economia mondială va avea nevoie de o perioadă destul de lungă pentru a reveni la nivelurile de dinainte de criză, potrivit CNBC.

    „Uitându-mă înainte, nu pot rămâne pesimist. Însă nu ar trebui să rămânem cu iluzia că recuperarea va avea loc peste noapte, de data aceasta vom avea nevoie de timp”, spune Weber.

    „Va dura cel puţin un an până ne vom întoarce la nivelurile pre-coronavirus ale produsului intern brut (PIB). Vor mai dura aproximativ doi an până vom ajunge la rata şomajului şi nivelul de creştere de dinainte de criză, aşa că ne confruntăm cu o recuperare îndelungată.”

    CEO-ul companiei farmaceutice Pfizer, Dr. Albert Bourla, a descris anunţul de zilele trecute drept „o zi grozavă pentru ştiinţă şi umanitate”, iar pieţele de capital au început să înregistreze creşteri semnificative pe fondul unui val de optimism în ceea ce priveşte sfârşitul pandemiei de COVID-19.

    Totuşi, optimismul din jurul anunţului a fost temperat de problemele logistice pe care le implică producerea şi transportul vaccinului, într-un moment în care timpul nu a fost niciodată mai preţios pentru milioanele de oameni care au fost afectaţi direct sau indirect de virusul SARS-CoV-2.

    Vaccinul creat de Pfizer şi BioNTech trebuie administrat de două ori pentru a obţine nivelul actual de eficienţă şi, conform ultimelor estimări, vor fi vaccinaţi doar 25 de milioane de oameni până la sfârşitul anului. Companiile au declarat că vor produce până la 50 de milioane de doze în 2020 şi 1,3 miliarde de doze în 2021.

    Populaţia planetei este de circa 7,5 milioane de oameni şi există o şansă destul de mare să se genereze controverse asupra primelor ţări care vor primi vaccinul, de vreme ce guvernele din Uniunea Europeană, Marea Britanie şi Statele Unite au cumpărat deja câteva sute de milioane de doze.

     

  • Banca Transilvania: Economia mondială a atins minimul în luna aprilie

    Comerţul internaţional şi industria mondială au continuat să se deterioreze în aprilie, evoluţie determinată de restricţiile pentru contracararea crizei sanitare, îndeosebi în ţările europene şi în SUA, arată o analiză a Băncii Transilvania.

    Departamentul de analiză a politicii economice din Olanda a comunicat recent statisticile privind evoluţia comerţului internaţional şi producţiei industriale mondiale în aprilie şi primele patru luni ale anului curent.

    Volumul comerţului internaţional a scăzut pentru a patra lună consecutiv în aprilie, cu ritmuri în intensificare la 12.1% lună/lună şi 16.2% an/an, dat fiind că închiderea economiilor din Europa şi America a avut impact nefavorabil la nivelul investiţiilor productive şi consumului de bunuri şi servicii (îndeosebi de transport şi turism).

    Exporturile totale s-au diminuat cu dinamici în intensificare la 13.4% lună/lună şi 16.8% an/an.

    Se evidenţiază declinul exporturilor ţărilor dezvoltate cu 18.8% lună/lună şi cu 24.8% an/an, determinat de scăderea economiei mondiale şi de restricţionarea activităţilor economice în Europa şi SUA.

    Totodată, exporturile statelor emergente şi în dezvoltare s-au diminuat cu 6.9% lună/lună şi cu 6.5% an/an în aprilie.

    În perioada ianuarie-aprilie 2020 exporturile totale s-au ajustat cu 6.5% an/an: exporturile ţărilor dezvoltate şi cele ale statelor emergente şi în dezvoltare s-au diminuat cu 8.8% an/an, respectiv 3.6% an/an.

    Declinul comerţului internaţional şi deteriorarea climatului investiţional după incidenţa pandemiei au determinat scăderea producţiei industriale mondiale pentru a doua lună consecutiv în aprilie, cu un ritm lunar în intensificare la 8.1%.

    Se evidenţiază diminuarea producţiei industriale în ţările dezvoltate cu 14.6% lună/lună.

    De asemenea, producţia industrială a statelor emergente şi în dezvoltare a scăzut cu un ritm lunar de 2.7% în aprilie.

    În dinamică an/an industria s-a ajustat pentru a patra lună la rând în aprilie, cu un ritm în intensificare la 12.1%.

    Se evidenţiază declinul industriei ţărilor dezvoltate cu 20.5% an/an.

    De asemenea, producţia industrială a scăzut în statele emergente şi în dezvoltare cu 4.6% an/an.

    În perioada ianuarie-aprilie 2020 industria mondială a înregistrat o scădere cu 6.2% an/an, evidenţiindu-se declinul industriei din ţările dezvoltate cu 7.4% an/an. Industria ţărilor emergente şi în dezvoltare s-a ajustat cu un ritm mai lent, de 5.1% an/an, ca urmare a redinamizării din China.

    Analiza pe blocuri economice evidenţiază diminuarea producţiei industriale din Zona Euro (principalul partener economic al României) cu ritmuri în intensificare în aprilie la 18.3% lună/lună şi 29.3% an/an.

    De asemenea, industria din SUA (prima economie a lumii, cu un PIB nominal de peste 21 trilioane USD) a scăzut cu 12.5% lună/lună şi cu 16.2% an/an în a patra lună a anului curent.

    Pe de altă parte, în China (a doua economie a lumii) industria a crescut pentru a treia lună la rând în mai, cu un ritm lunar de 3.6% (şi cu 3.9% an/an).

    „Apreciem că vârful crizei induse de incidenţa pandemiei a fost atins în luna aprilie (şi trimestrul II per ansamblu), atât la nivel mondial, cât şi în ţările Uniunii Europene (inclusiv România). Ne aşteptăm la intrarea economiei mondiale (şi economiei Uniunii Europene) într-un nou ciclu economic în perioada următoare (aspect semnalat şi de ameliorarea semnificativă a indicatorilor economici avansaţi, inclusiv a încrederii investitorilor din Germania, după cum se poate observa în ultimul grafic alăturat), procesul de relansare economică post-pandemie urmând să fie susţinut în trimestrele următoare de mix-ul relaxat (fără precedent) de politici economice în implementare începând cu luna martie”, încheie analiza.

  • Va fi ucisă globalizarea de coronavirus?

    Criza financiară din 2007-2008 şi recesiunea mondială care i-a urmat nu au adus nicio atingere globalizării, dar au ajutat să ajungă la putere lideri precum Donald Trump, preşedintele SUA, care propovăduieşte inversarea acesteia. Coronavirusul dă şi mai multă putere argumentelor lor. Un think tank, Foreign Policy In Focus, aminteşte că gripa spaniolă a ajutat la prăbuşirea primului val al globalizării moderne.
    Tendinţele de deglobalizare erau vizibile înainte de izbucnirea epidemiei din China, notează The New York Times. Administraţia de la Casa Albă a ordonat multinaţionalelor americane să abandoneze China şi să-şi producă bunurile în fabricile americane. Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană, ceea ce va duce aproape sigur la reapariţia controalelor vamale de pe ambele părţi ale Canalului Mânecii. O creştere a numărului de refugiaţi care fugeau din unele dintre cele mai periculoase locuri de pe pământ – Siria, Afganistan, America Centrală – a produs o reacţie împotriva imigrării în multe ţări dezvoltate. În Europa, criza refugiaţilor a fost o trambulină pentru ascensiunea partidelor de extremă dreapta, care promit că vor închide porţile. Preşedintele Trump voia construirea unui zid de-a lungul graniţei cu Mexicul în timp ce căuta să-i împiedice pe musulmani să intre în ţară. Discursuri antimusulmani pot fi auzite şi în Europa. Premierul Ungariei, Viktor Orban, îşi creează imaginea de cavaler care apără cultura creştină de presiunile musulmane. Orban a construit chiar garduri la graniţe pentru a-i ţine pe refugiaţi afară din ţară. Coronavirusul a accelerat şi intensificat presiunile contra conexiunilor globale. Epidemia a semănat haos în lanţurile de aprovizionare globale care leagă fabricile peste graniţe şi oceane permiţând uzinelor de produse finite să aducă piese, componente şi materii prime din întreaga lume. Multe companii caută acum furnizori alternativi în ţări care par mai puţin vulnerabile la perturbări.

    Epidemia a oferit partidelor de dreapta ale Europei o nouă oportunitate de a suna alarma cu privire la frontierele deschise. Virusul ţine blocaţi milioane de oameni în comunităţile lor şi chiar în casele lor, oferindu-le timp să reflecteze dacă globalizarea este într-adevăr o idee atât de grozavă.
    „Întăreşte toate temerile legate de frontierele deschise”, spune Ian Goldin, profesor de globalizare şi dezvoltare la Universitatea Oxford şi autor al unei cărţi din 2014 care a anticipat un atac asupra liberalismului prin intermediul unei pandemii, „Defectul fluturelui (The Butterfly Defect): globalizarea creează riscuri de sistem şi ce să faci în acest caz“.
    „În America de Nord şi Europa există o recalibrare, o dorinţă de angajare pe o bază mai selectivă”, a explicat el. Goldin apreciază că virusul este doar ultima forţă care dezvăluie deficienţele globalizării aşa cum aceasta s-a dezvoltat în ultimele decenii – o formă de interconectare insuficient reglementată şi plină de complicaţii care a lăsat comunităţile vulnerabile la o serie de ameninţări puternice. De la criza financiară mondială din 2008 şi până la schimbările climatice, oamenii obişnuiţi au ajuns la concluzia că nu pot avea încredere în autorităţi pentru protejarea siguranţei lor. Acest lucru le-a permis politicienilor să atace probleme legitime cu soluţii simpliste, cum ar fi protecţionismul comercial şi blindarea frontierelor.
    Acum spaima creată de coronavirus a agravat tendinţa. „Nu cred că vreun perete nu poate fi suficient de înalt pentru a oferi protecţie faţă de o pandemie sau o schimbare climatică sau oricare dintre celelalte mari ameninţări cu care se va confrunta umanitatea în viitor”, a spus Goldin. Procesul de globalizare este departe de a se fi terminat. Legăturile comerciale care produc bunurile din epoca modernă, de la computere la automobile, implică atât de multe persoane care coordonează atât de multe procese încât o industrie doar locală pare acum de neimaginat la scară extinsă. Coronavirusul în sine nu respectă frontierele, necesitând coordonare internaţională, proces facilitat de infrastructura globalizării.
    Dar, pe măsură ce măştile chirurgicale devin obiecte tot mai rare şi dorite, în timp ce şcolile din Japonia şi până în Irlanda stau închise, pe măsură ce companiile aeriene suspendă zborurile internaţionale, show-urile comerciale sunt anulate şi pieţele bursiere se prăbuşesc, producând pierderi de miliarde de dolari, panica pare să modifice contururile globalizării.
    Cel mai evident impact este asupra comerţului. Epidemia a determinat o reexaminare a dependenţei lumii de China ca punct central pentru producţie, o tendinţă care se manifesta deja în timpul războiului commercial pornit de Trump contra Beijingului. Pentru Trump, orice produs importat din China în SUA înseamnă un muncitor american fără activitate.
    Războiul comercial nu a reuşit să creeze locurile de muncă promise de preşedinte, rezultând în schimb o încetinire a producţiei în Statele Unite. Unele companii multinaţionale au mutat producţia din China în Vietnam, Bangladesh şi Mexic.
    Oficialii administraţiei Trump au considerat epidemia de coronavirus ca fiind un impuls pentru a-şi creşte presiunea asupra companiilor de a părăsi China. „Va ajuta la accelerarea revenirii locurilor de muncă în America de Nord”, a declarat secretarul de stat pentru comerţ, Wilbur Ross, la sfârşitul lunii ianuarie. Zilele trecute, principalul consilier comercial al lui Trump, Peter Navarro, care a scris o carte numită „Moarte prin intermediul Chinei”, a folosit coronavirusul ca pe un avertisment că Statele Unite au permis prea multă producţie industrială să părăsească teritoriile americane. „O mare parte din ea este în China“, a spus el pentru Fox News. „Trebuie să o recuperăm.” Mesaje asemănătoare, dar mai moderate, au putut fi auzite şi de la oficiali francezi, frustraţi de faptul că Franţa importă măşti chirurgicale din China. Mulţi din lumea manufacturieră resping astfel de discuţii ca fiind demagogie politică cu aromă de politică economică. Indiferent de ceea ce se va întâmpla, este foarte puţin probabil ca americanii să se bată pe locuri de muncă în care vor sta în spatele maşinilor de cusut sau aplecaţi peste liniile de asamblare a plăcilor cu circuite electrice. Însă este posibil să accelereze o mutare marginală a muncii de la fabricile chineze la cele din alte ţări cu salarii mici.
    „Oamenii au înţeles din războiul comercial că nu se pot baza prea mult pe China”, spune Sebastien Breteau, directorul executiv al Qima, o companie din Hong Kong care inspectează fabrici de îmbrăcăminte, electronice şi de alte bunuri produse pentru mărci internaţionale importante. De la începutul anului, a explicat el, numărul inspecţiilor făcute de Qima a crescut cu jumătate atât în ​​Vietnam, cât şi în Bangladesh.
    Epidemia a evidenţiat că fabricile şi operaţiunile de retail din întreaga lume au devenit atât de dependente de China încât o criză acolo se poate transforma rapid în probleme aproape peste tot. Economiştii presupun că în săptămânile şi lunile următoare vor apărea penurii de piese după epuizarea stocurilor.

    Producătorii din India şi Japonia se bazează pe China pentru 60% din componentele lor electronice importate, potrivit Fitch Ratings. Producătorii americani cumpără din China aproximativ jumătate din piesele electronice importate. În Italia, autorităţile au pus în carantină comunităţile industriale de la sud de Milano deoarece coronavirusul s-a răspândit acolo, ameninţând să amplifice problemele lanţurilor mondiale de aprovizionare. Italia este un furnizor major de piese auto, ceea ce înseamnă că perturbările din fabricile sale vor fi probabil resimţite în Germania şi în restul Europei.
    Însă, spun economiştii, morala acestei poveşti nu este că globalizarea e în mod obligatoriu periculoasă, ci că forţele pieţei lăsate nesupravegheate au devenit un pericol. O parte a vulnerabilităţii lumii la întreruperea lanţului de aprovizionare provine din îmbrăţişarea excesivă a aşa-numitului mod de producţie just-in-time: în loc să păstreze depozitele pline cu piesele necesare, asigurând că există suficiente rezerve orice s-ar întâmpla, fabrica modernă foloseşte internetul pentru a comanda piese pe măsură ce apare nevoia, în timp ce se bazează pe reţele globale de transport aerian şi maritim pentru a le livra sincron cu producţia. La fel cum criza financiară a demonstrat că băncile împrumutau sume uriaşe de bani fără a păstra rezerve suficiente pentru acoperirea creditelor toxice, coronavirusul a evidenţiat modul în care producţia globală a funcţionat prea neatentă, fără a ţine cont de riscuri precum cutremure, epidemii şi altele dezastre. Această situaţie este rezultatul direct al supremaţiei intereselor acţionarilor în economia globală, cu tot ceea ce produce profituri pe termen scurt, lăsând pe plan secund consideraţiile prudente cu privire la riscurile pe termen lung.
    „Costă să ai pe stoc”, a spus Goldin, expertul de la Oxford. „Ai presiunea pieţei şi raportări trimestriale, iar analiştii îţi respiră în ceafă. Nu poţi spune: «Bine, avem profituri mai mici, dar mai multă rezistenţă».” Dar, dacă unii sunt înclinaţi să folosească coronavirusul ca o oportunitate pentru a scrie epitaful globalizării, alţii spun că acest lucru ar ignora faptul că focarul a apărut într-un centru de producţie global, a fost propulsat de călătoriile aeriene moderne şi răspândit de impulsul uman de a se deplasa. „Acesta e doar un indiciu că globalizarea este ceea ce este“, a declarat Maria Demertzis, economist şi director adjunct la Bruegel, o instituţie de cercetare din Bruxelles. „Oamenii vor dori întotdeauna să călătorească. Ei vor dori întotdeauna să facă comerţ. Răspunsul este să nu construiţi din nou ziduri. Aveţi nevoie de mai multă cooperare şi informaţii clare.”
    Pentru Will Hutton, editorialist la The Guardian, coronavirusul înseamnă că o formă de globalizare, de piaţă liberă nereglementată, cu predispoziţie la crize şi pandemii, este cu siguranţă pe moarte. Însă se naşte o altă formă care recunoaşte interdependenţa şi primatul acţiunii colective bazate pe dovezi.

  • Prima notă de plată pentru economia mondială, după explozia epidemiei cu coronavirus. Cifrele probabile sunt ameţiroare

    Epidemia de coronavirus ar putea costa economia globală între 120 şi 160 de miliarde de dolari, de trei-patru ori mai mult decât epidemia de SARS din 2003, scrie Mircea Bozga, partener servicii de audit al riscului la Price Waterhouse Coopers România, într-o analiză remisă MEDIAFAX.

    „Efectul virusului asupra economiei globale este dificil de estimat în prezent. Însă, economiştii care au evaluat că epidemia SARS a costat în jur de 40 de miliarde dolari, preconizează că virusul Covid-19 ar putea costa de trei sau patru ori mai mult”, spune Mircea Bozga.

    Măsurile dispuse pentru stoparea răspândirii coronavirusului în Italia şi China, care presupun închiderea activităţilor economice şi sociale în sens larg, ar putea duce mai multe economii asiatice şi europene în recesiune în prima jumătate a acestui an.

    Fondul Monetar Internaţional şi-a redus estimările de creştere globală, iar Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică a preconizat o reducere la jumătate a creşterii globale din cauza virusului.

    „Situaţia este complexă pentru directorii executivi în exerciţiu pentru că depăşeşte experienţa celor mai multora dintre ei, având în vedere că mandatul mediu al unui CEO este de cinci ani, iar ultima epidemie similară, dar la un nivel mai redus, a fost SARS în anul 2003. SARS a infectat peste 8.000 de oameni şi a durat nouă luni. Într-o perioadă mult mai scurtă, Covid-19 a infectat de peste zece ori mai mulţi oameni şi se răspândeşte rapid”, mai punctează Bozga.

    Acesta arată că cel mai important factor pentru gestionarea oricărei crize este pregătirea, iar asta înseamnă că fiecare companie trebuie să aibă un plan de criză şi de continuitate dacă vrea să supravieţuiască crizei actuale.