Tag: ecologie

  • IMM din industrie pot lua până la 1,5 mil. euro pentru “înverzire”

    Programul sprijină dezvoltarea produselor şi serviciilor ecologice, eficienţa utilizării materialelor şi reducerea deşeurilor şi crearea de locuri de muncă “verzi”, adică în industrii cu un impact redus asupra mediului. Fondurile sunt disponibile firmelor româneşti din industrie, companiile din transporturi sau agricultură nefiind eligibile. Solicitările pentru finanţare pot fi depuse până la 26 septembrie la operatorul programului, Innovation Norway. Mai multe detalii se găsesc la adresa www.norwaygrants-greeninnovation.no.

    În primul apel al programului s-au depus 85 de propuneri de proiect, din care 15 proiecte au fost aprobate până la 12 iunie 2014, cu o valoare totală de aproape 15 milioane de euro. În primul apel al programului s-au depus 85 de propuneri de proiect, din care 15 proiecte au fost aprobate până la 12 iunie 2014, cu o valoare totală de aproape 15 milioane de euro.

  • Ce cred românii despre colectarea selectivă a gunoaielor

    “TREPTAT, TRECEM ÎNTR-O ETAPĂ SUPERIOARĂ DE CONŞTIENTIZARE A IMPORTANŢEI SISTEMULUI: ROMÂNII NU DOAR AU AUZIT DESPRE ACEST SERVICIU, CI ŞTIU CE ÎNSEAMNĂ ŞI DIN CE ÎN CE MAI MULŢI ÎL PRACTICĂ DREPT UN OBICEI COTIDIAN”, spune Sorin Cristian Popescu, director general al Eco-Rom Ambalaje, una dintre organizaţiile de transfer de responsabilitate de la agenţii economici a obligaţiei de reciclare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje.

    IN PREZENT, APROXIMATIV 90% DINTRE ROMÂNII DE PESTE 18 ANI AU AUZIT DE COLECTAREA SEPARATĂ A DEŞEURILOR DE AMBALAJE ÎN SCOPUL RECICLĂRII, ÎN CREŞTERE CU PESTE 10% FAŢĂ DE ANUL 2011, arată rezultatele unei cercetări de tip sondaj, pe eşantion naţional reprezentativ, realizată în perioada 16-25 septembrie de IMAS, la cererea Eco-Rom Ambalaje. Dacă acum doi ani aproximativ jumătate dintre respondenţi afirmau că beneficiază de posibilitatea de a depune separat deşeurile în propria localitate, în prezent procentul a crescut până la 64%. Dintre aceştia, mai mult de jumătate declară că au acces la un punct de colectare cu containere speciale „foarte aproape„ şi „puţin mai departe de locuinţă”.

    Generaţia tânără are un rol important în acest proces: 62% dintre persoanele care au copii declară că, în cadrul şcolii, aceştia au fost informaţi cu privire la separarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje. Şi numărul celor care au început să separe deşeurile este în creştere, conform studiului citat: în 2013 aproximativ 60% dintre cei care au acces la sistem declară că depun separat deşeurile în gospodăria în care locuiesc, cu 24 de procente mai mult decât în 2011. O analiză mai aprofundată a comportamentului de separare a deşeurilor arată că populaţia are un comportament uşor diferit faţă de fiecare tip de ambalaj: cei mai mulţi declară că separă ambalaje de tip PET, urmate de cele de hârtie-carton.

    De asemenea, se constată şi o înţelegere diferită a comportamentului de separare: cei mai mulţi români le separă prin depunerea în containerele dedicate (12%) sau punându-le în saci separaţi pentru a fi ridicate de operatorul de salubritate sau de personalul de serviciu (14%). Unii păstrează o parte din deşeuri pentru a le refolosi în gospodărie (15%), iar 14% le depun împreună cu celelalte deşeuri în containerul comun sau le dau foc.

    În ceea ce priveşte gradul de satisfacţie, 36% dintre românii care au acces la sistem sunt mulţumiţi de serviciul de colectare separată din localitatea lor, cel mai ridicat nivel de satisfacţie înregistrându-se în Transilvania – 46%.
    Primele trei lucruri care îi determină pe români să colecteze separat deşeurile sunt: prezenţa containerelor în apropierea locuinţei (31%), campaniile de informare şi educare din media (24%) şi exemplul altor persoane (18%).

    La polul opus, cei care nu separă deşeurile declară că nu adoptă acest comportament deoarece nu au un punct de colectare în apropierea locuinţei (75%), pentru că nu au suficient spaţiu în casă destinat depozitării deşeurilor colectate (48%) sau pentru că nu ştiu unde se află punctele de colectare separată (40%). În categoria celor care nu colectează separat se încadrează tinerii, persoanele cu venituri scăzute, persoanele cu nivel minim de educaţie, în special din regiunea Muntenia.

    Bucureştenii sunt cei care au la dispoziţie cele mai multe locuri special amenajate pentru separarea deşeurilor, comparativ cu locuitorii din alte zone ale ţării – 81% dintre aceştia declarând că au acces la sistem. Cu toate acestea, locuitorii capitalei au cel mai scăzut nivel de satisfacţie privind serviciul de separare a deşeurilor: doar un sfert dintre ei sunt mulţumiţi de serviciul de colectare din sectorul lor. „Amplasarea unor pubele de colectare nu este suficientă. Trebuie să avem un serviciu realizat corect, o mai mare implicare atât a autorităţilor, cât şi a companiilor de profil în extinderea şi eficientizarea sistemului şi campanii de informare şi educare susţinute„, mai spune Popescu. El face referire la faptul că, în 2013, a luat amploare furtul deşeurilor cu valoarea cea mai mare pe piaţă, respectiv PET-uri şi doze de aluminiu, ceea ce a dus la o scădere a randamentului pentru containerele de colectare de peste 10%. Doar în cazul Eco-Rom Ambalaje 271 de containere au fost vandalizate, iar numărul celor care scormonesc zilnic după deşeuri cu valoare mare continuă să crească. „Este neclar cine este proprietarul gunoiului după ce omul îl aruncă la gunoi. De aceea, pe seama vidului legislativ, furtul gunoiului a devenit un sport naţional”, mai spune Popescu.

    Toate datele arată că percepţia se va îmbunătăţi în anii care urmează, dacă infrastructura pentru colectarea selectivă va continua şi va fi pusă la dispoziţia populaţiei. „Creşterea nivelului de trai al populaţiei va conduce la modificări substanţiale în privinţa cantităţii şi calităţii deşeurilor colectate separat. Teoretic, populaţia consideră benefică implementarea colectării selective, însă trebuie să depăşească pragul de beneficiar de servicii, adică să se implice”, spune şi Adriana Calcan, directorul de marketing al operatorului de salubritate Romprest.

  • Safari de un milion de dolari

    În schimbul acestei sume, Natural World Safaris din Marea Britanie le oferă cuplurilor interesate o călătorie prin 12 ţări din zona arctică a Canadei până la Peninsula Antarctică. Pe parcursul călătoriei, turiştii se pot caza la în corturi de lux la Zahara Camp din Botswana, pe iahtul M/Y Grace in Galapagos ori la Whichaway Camp din Antarctica, având ocazia să vadă gorile de munte în Ruanda, lemurieni în Madagascar, leoparzi ai zăpezilor în India ori urşi soare în Borneo.

    Scopul ofertei este de a atrage atenţia asupra problemei speciilor pe cale de dispariţie, o parte din tariful excursiei fiind donat organizaţiilor de protecţie a acestora, susţine agenţia.

  • Aventurile unui pinguin părăsit de parteneră (VIDEO)

    Pinguinul Pierre, rămas golaş după pierderea naturală a penajului, a primit un costum special din neopren care i-a ridicat temperatura corpului, permiţând creşterea penelor la loc. Astfel, scrie San Francisco Chronicle, Pierre şi-a putut relua activităţile de zi cu zi, s-a împăcat cu “soţia”, Homey, şi a fost reprimit în sânul comunităţii.

    Decan de vârstă al coloniei sale, Pierre a împlinit de curând 31 de ani, pe care i-a sărbătorit cu mai puţin fast decât în anul anterior, când a primit tort de heringi. Costumul salvator poate fi admirat la magazinul de suveniruri al instituţiei.

  • Reciclare cu profit: a doua viaţă a unui furtun (GALERIE FOTO)

    Lemnul recuperat de la copacii tăiaţi în urma afectării de un parazit se transformă în accesorii pentru iPhone, hârtia în genţi de damă şi, mai nou, furtunurile de pompieri devin piese de mobilier.

    Această din urmă idee i-a venit americancei LauraLe Wunsch, care, prin intermediul companiei sale, Oxgut, reciclează furtunurile PSI scoase din uz din diverse motive, dar pe care pompierii nu se îndură să le arunce la gunoi, scrie San Francisco Chronicle.

    Compania fondată de LauraLe Wunsch confecţionează din furtunurile astfel recuperate scaune, preşuri, papuci de casă, huse pentru tablete, tocuri pentru ochelari sau chiar hamacuri.

  • Idei de afaceri: eco-moda la purtător (GALERIE FOTO)

    Articolele de gama Uashmama par însă a fi confecţionate din piele, deşi sunt făcute din hârtie prelucrată astfel încât să fie rezistentă şi să nu se strice la spălat, călcat sau îndoit, scrie San Francisco Chronicle.

    Idei de afaceri: eco-moda la purtător (GALERIE FOTO)

    Gama Uashmama devine din ce în ce mai cunoscută în Europa şi Australia, datorită unui mare număr de magazine de modă ce o promovează. Articolele pot fi folosite ca genţi obişnuite pentru a ţine în ele obiectele pe care o femeie le ţine într-o geantă obişnuită.

  • Idei de afaceri: consultanţă pentru construirea coteţului de găini (FOTO)

    Ca atare, au apărut o serie de firme sau consultanţi care-i ajută pe cei dornici de revenirea la natură cu sfaturi sau servicii. În SUA există, astfel, asistenţi care se ocupă de diverse treburi din gospodărie, cum ar fi supravegherea instalării de stupi de albine şi construcţia de coteţe de găini, angajarea de personal care să spele ferestre sau să renoveze bucătăria ori administrarea casei de vacanţă.

    Pentru cei care ţin să mănânce la micul dejun ouă de la găini din propria lor ogradă, există companii care oferă consultanţă în domeniu, de la alegerea celui mai bun loc de pe proprietate pentru construirea coteţului – care poate costa şi câteva mii de dolari, dacă se doreşte ca orătăniile să trăiască în lux – la selectarea găinilor care să-l populeze, alese din diverse rase astfel încât ouăle lor să aibă nuanţe diferite pentru ca proprietarii să ştie care dintre ele trage chiulul la ouat.

    Bineînţeles, se poate opta pentru refolosirea unui lemn şi balamale vechi pentru coteţ ori utilizarea unei găleţi vechi de 100 de ani la adunatul ouălor.

    Alte firme se ocupă de grădină şi se pricep să transforme un copac uscat într-o piesă frumoasă de mobilier pentru aceasta, ori aleg legumele şi pomii fructiferi de plantat şi sunt gata să ofere chiar şi reţete de conserve pentru iarnă.

  • A apărut un nou partid de dreapta

    Deşi, în continuare, premierul Victor Ponta dă semnale (voluntare sau nu) că nu susţine personal proiectul Roşia Montană, ci vrea doar o îngropare onorabilă a acestuia în Parlament, o seamă de gânditori ai partidului s-au arătat chiar mai fermi decât Traian Băsescu în favoarea exploatării resurselor minerale ca pârghie de bază a creşterii economice. La gazele de şist există contestaţii, la cărbune sunt contestaţii, aur, argint, cupru. Eu nu aş vrea să îmi văd copiii într-o ţară care devine grădină botanică”, a rostit, memorabil, vicepremierul Liviu Dragnea; ex-premierul Adrian Năstase a lăsat să se înţeleagă că frânarea proiectului de la Roşia Montană convine unei Ungarii poftitoare la Transilvania, iar europarlamentarul Ioan Mircea Paşcu a spus că protestele de stradă contra proiectului minier sunt doar o repetiţie pentru “adevărata miză”, adică o opoziţie orchestrată de Moscova contra exploatării gazelor de şist. La acestea se adaugă vasta listă de promisiuni către FMI proaspăt asumate de guvernul Ponta prin noul acord, în frunte cu vânzarea “majorităţii portofoliului” de companii din subordinea Ministerului Economiei.

    Prin urmare, ideile de stânga, de salvare a solului şi a subsolului ţării de la exploatarea prădalnică a resurselor, s-au refugiat ca prin farmec în ograda partidelor care îşi asumă într-un fel sau altul opoziţia, de la PNL la Noua Republică şi de la PDL la UDMR, toate împinse de o irepresibilă motivaţie electorală să se armonizeze în discurs atât între ele, cât şi cu protestele de stradă, cu atât mai mult cu cât acestea din urmă se îndreaptă încet, dar sigur spre o mişcare similară celei din iarna anului trecut, de această dată însă menită să dea jos guvernul Ponta.

    Atracţia unanimă a partidelor faţă de protestele de stradă are, desigur, o limită – cea de la care unii manifestanţi încep să propună, exact ca indignaţii Spaniei campaţi în pieţe în 2011, eliminarea partidelor şi eventual a oricărei forme de guvernare, poate cu excepţia uneia tehnocratice. Iar dincolo de respectiva limită, unitatea dreapta-stânga, PSD-opoziţie se reface, previzibil, în numele unei singure idei – aceea că ele nu au nicio răspundere pentru un astfel de deznodământ al protestelor.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 16-22 septembrie

    16.09
    Eurostat publică datele despre costul muncii în T2 în UE şi zona euro

    17-21.09
    Târgul internaţional de mobilă şi echipamente pentru industria lemnului BIFE-SIM (Romexpo Bucureşti)

    17.09
    Comisia Europeană lansează un proiect de reglementare a pieţei substanţelor psihoactive

    17.09
    Eurostat difuzează datele privind comerţul exterior al UE şi al zonei euro în luna iulie

    17-29.09
    Expoziţia “Arhaic versus modern” (Muzeul Costumului Popular, Palatul Parlamentului, Bucureşti)

    18.09
    Comisia Europeană adoptă un cadru legislativ menit să prevină manipularea dobânzilor bancare

    18.09
    Reuniunea Consiliului BCE (Frankfurt)

    19.09-17.11
    Expoziţia “Transporturile tradiţionale din România” (Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti)

    20.09
    INSSE publică datele privind ocuparea şi şomajul în T2

    21.09
    Festivalul Metalhead Meeting, cu Hypocrisy şi Lake of Tears (Arenele Romane, Bucureşti)

  • O nouă tendinţă în marketingul din turism: meniul hiper-local

    Hotelul Nyma din New York organizează, spre exemplu, excursii conduse de un naturalist prin spaţiile verzi ale oraşului, unde clienţii recoltează singuri scoarţă de copac comestibilă, fructe şi frunze. Oaspeţii de la Villa La Masca de la Florenţa îl pot însoţi pe căutătorul oficial de trufe locale la “vânătoare”, în timp ce Alila Ubud din Bali oferă clienţilor cursul “Un porc pe zi”, unde participanţii învaţă să tranşeze animalul înainte de a-l transforma în preparate gustoase.

    Alte afaceri turistice din Grecia, Turcia sau Maroc se mulţumesc doar să se aprovizioneze de la ferme bio din apropiere, profitând de dorinţa clienţilor de a consuma alimente nu doar sănătoase şi proaspete, ci şi gătite în stil local şi cu ingrediente greu de găsit în ceea ce se oferă în meniurile standard cunoscute ca “bucătărie internaţională”.