Tag: echipamente sportive

  • Niciun mare producător de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România

    Adidas şi-a produs pantofii în România încă dinainte de capitalism, colaborarea cu celebra fabrică Pionierul fiind cunoscută pe plan local, acordul fiind semnat acum circa 50 de ani. Fabria este acum istorie, la fel şi colaborarea dintre cele două părţi, scrie Ziarul Financiar.

    Astăzi, pe lista de furnizori ai grupului german nu mai există nicio companie din România. Pe lista de furnizori a grupului, listă updatată la 1 august 2020, apărea o singură firmă locală, este vorba de SMS România din Satu Mare. Oficialii companiei locale au declarat însă acum circa o lună că această colabolare a fost sistată între timp.

    Astfel, grupul german Adidas, unul dintre cei mai cunoscuţi jucători din lume de pe piaţa echipa­mentelor sportive, care are peste 650 de furnizori în lume, nu mai produce în România.

    El colaborează însă cu companii din toate colţurile lumii, care produc atât bunuri finite, cât şi componente. Este interesant de observat că pe listă apar firme din Argentina şi Brazilia ori Vietnam şi Cambodgia. Totuşi, producţia Adidas nu se petrece doar în ţări subdezvoltate, cu forţă de muncă ieftină, ci şi în state precum Canada sau Austria ori Belgia. Din Europa sunt prezente companii din peste 15 ţări, însă în cazul Poloniei, Rusiei, Lituaniei, Greciei sau Austriei e vorba de o singură firmă care produce bunurile Adidas.

    Situaţia Adidas este una particulară, dat fiind că în cazul Puma spre exemplu, un alt nume major din producţia de echipamente sportive, partenerii sunt în proporţie de 100% din Asia. Este vorba de 120 de companii din ţări precum Cambodgia, China sau Bangladesh. Similară este situaţia Asics, un jucător japonez care şi-a concentrat producţia în special în doar câteva ţări, respectiv: China, Vietnam, Indonezia, Japonia, Cambodgia şi Brazilia. În alte câteva state are parteneriate cu doar 1-2 fabrici. Nicio unitate de producţie din România nu e însă pe listă, dintre ţările europene făcându-şi loc Italia, Olanda, Portugalia şi Slovenia.

    Similar, România nu se găseşte nici pe harta de producţie a altor doi giganţi – Nike şi Under Armour – care au afaceri de miliarde şi care îşi vând produsele în toată lumea, inclusiv pe piaţa locală.

    Astfel, niciunul dintre marii jucători de pe piaţa de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România, deşi piaţa locală a fost încă dinainte de ’89 unul dintre cei mai mari producători de îmbrăcăminte şi încălţăminte din lume.

    La o privire pe harta de furnizori ai marilor jucători este evidentă orientarea către producători din Asia sau din ţări sărace, unde salariile sunt pe măsură, de multe ori sub 100 de euro pe lună.

    În România, deşi croitoresele şi cusătoresele au printre cele mai mici salarii din economie, de multe ori apropiate de minimul de la nivel naţional, acestea sunt totuşi de câteva ori mai mari ca în Bangladesh sau Cambodgia.

    România a pierdut teren în faţa altor ţări, însă economiştii spun că acest domeniu are o valoare adăugată brută mică, astfel că e bine să se dezvolte alte tipuri de investiţii pe plan local.

    Totuşi, momentan, peste 100.000 de oameni lucrează în industriile de profil, iar sistarea contractelor cu marii jucători poate duce la disponibilizări.

     

  • Niciun mare producător de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România

    Adidas şi-a produs pantofii în România încă dinainte de capitalism, colaborarea cu celebra fabrică Pionierul fiind cunoscută pe plan local, acordul fiind semnat acum circa 50 de ani. Fabria este acum istorie, la fel şi colaborarea dintre cele două părţi, scrie Ziarul Financiar.

    Astăzi, pe lista de furnizori ai grupului german nu mai există nicio companie din România. Pe lista de furnizori a grupului, listă updatată la 1 august 2020, apărea o singură firmă locală, este vorba de SMS România din Satu Mare. Oficialii companiei locale au declarat însă acum circa o lună că această colabolare a fost sistată între timp.

    Astfel, grupul german Adidas, unul dintre cei mai cunoscuţi jucători din lume de pe piaţa echipa­mentelor sportive, care are peste 650 de furnizori în lume, nu mai produce în România.

    El colaborează însă cu companii din toate colţurile lumii, care produc atât bunuri finite, cât şi componente. Este interesant de observat că pe listă apar firme din Argentina şi Brazilia ori Vietnam şi Cambodgia. Totuşi, producţia Adidas nu se petrece doar în ţări subdezvoltate, cu forţă de muncă ieftină, ci şi în state precum Canada sau Austria ori Belgia. Din Europa sunt prezente companii din peste 15 ţări, însă în cazul Poloniei, Rusiei, Lituaniei, Greciei sau Austriei e vorba de o singură firmă care produce bunurile Adidas.

    Situaţia Adidas este una particulară, dat fiind că în cazul Puma spre exemplu, un alt nume major din producţia de echipamente sportive, partenerii sunt în proporţie de 100% din Asia. Este vorba de 120 de companii din ţări precum Cambodgia, China sau Bangladesh. Similară este situaţia Asics, un jucător japonez care şi-a concentrat producţia în special în doar câteva ţări, respectiv: China, Vietnam, Indonezia, Japonia, Cambodgia şi Brazilia. În alte câteva state are parteneriate cu doar 1-2 fabrici. Nicio unitate de producţie din România nu e însă pe listă, dintre ţările europene făcându-şi loc Italia, Olanda, Portugalia şi Slovenia.

    Similar, România nu se găseşte nici pe harta de producţie a altor doi giganţi – Nike şi Under Armour – care au afaceri de miliarde şi care îşi vând produsele în toată lumea, inclusiv pe piaţa locală.

    Astfel, niciunul dintre marii jucători de pe piaţa de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România, deşi piaţa locală a fost încă dinainte de ’89 unul dintre cei mai mari producători de îmbrăcăminte şi încălţăminte din lume.

    La o privire pe harta de furnizori ai marilor jucători este evidentă orientarea către producători din Asia sau din ţări sărace, unde salariile sunt pe măsură, de multe ori sub 100 de euro pe lună.

    În România, deşi croitoresele şi cusătoresele au printre cele mai mici salarii din economie, de multe ori apropiate de minimul de la nivel naţional, acestea sunt totuşi de câteva ori mai mari ca în Bangladesh sau Cambodgia.

    România a pierdut teren în faţa altor ţări, însă economiştii spun că acest domeniu are o valoare adăugată brută mică, astfel că e bine să se dezvolte alte tipuri de investiţii pe plan local.

    Totuşi, momentan, peste 100.000 de oameni lucrează în industriile de profil, iar sistarea contractelor cu marii jucători poate duce la disponibilizări.

     

  • Românii au dat 400 mil. euro pe echipamente sportive

    Cătălin Pozdarie, şeful retailerului de echipamente sportive Hervis, o reţea cu 12 magazine, spune că piaţa de profil a stagnat anul trecut la 400 de milioane de euro.

    Această sumă include atât vânzările principalilor jucători specializaţi – Decathlon, Hervis şi Intersport -, dar şi pe cele ale lanţurilor de retail care vând şi produse de profil şi pe cele ale independenţilor.

    „Cât timp puterea de cumpărare reală nu creşte este greu să crească piaţa. Mai mult, numărul locuitorilor a scăzut puternic în ultimii ani şi acest lucru se simte.“ Pozdarie spune că la nivel de piaţă fiecare cumpărător a lăsat la casă în medie 40 de euro, ceea ce înseamnă că 10 milioane de persoane au cumpărat anul trecut echipamente sportive.

    Hervis şi-a bugetat o creştere de două cifre a afacerilor companiei pe care o conduce, deşi anul a început mai slab decât precedentul. Şeful Hervis

    şi-a propus să câştige cotă de piaţă de la concurenţi, să deschidă cel puţin un magazin nou şi să îmbunătăţească gama de produse a retailerului cu afaceri de 15 mil. euro anul trecut.

    „Anul a început timid. Ne-a lipsit iarna de anul trecut când a nins mai mult. Dacă e să ne uităm la anul în curs prin comparaţie cu precedentul, aş spune că atunci eram mai optimist“, spune Pozdarie (44 de ani).

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

  • Si romanii produc echipamente sportive. Cine sunt cei care se lupta cu gigantii Nike, Puma si Adidas

    Prima fabrica, cea de aparate sportive, a fost construita in
    1997, iar cea de echipamente sportive in 2004. Mircea Barna a fost
    inainte de Revolutie capitanul echipei nationale de baschet.
    Fabrica “Somesul” il desemnase sa produca echipament la Cluj, unde
    se faceau treningurile si echipamentele de sport, iar “Pionierul”
    de la Bucuresti se ocupa de partea de incaltaminte. Clubul Bayer
    Leverkussen i-a facut o oferta in 1976, insa abia zece ani mai
    tarziu a ajuns in Germania. Anul 1989 l-a prins antrenor al echipei
    de baschet din Nürnberg, insa dupa 2002 s-a intors definitiv in
    Romania.
    Ancada are astazi trei fabrici la Cluj pentru echipamentele
    sportive, iar pantofii sunt produsi in mare parte in Asia. |nsa,
    cat de curand, productia se va muta in Romania. “Distrugandu-se
    infrastructura, in tara nu mai sunt fabrici, iar pantoful sport nu
    e deloc simplu de construit”, explica Barna.

    Concret, grupul de firme produce mingi, tricouri, treninguri si
    toate cele necesare desfasurarii competitiilor sportive. Iar reteta
    calitate-pret tintita inspre clientii obisnuiti vrea sa nu
    depaseasca pragul de 40 de euro pentru un produs. Pe partea de
    cluburi, preturile sunt insa mai mari. Cele mai mari contracte sunt
    semnate cu U Mobitelco, Targu-Mures si Baia-Mare la baschet,
    echipele Jolidon, Galati, Suceava, Timisoara si Cluj la handbal si
    Zalau si Baia-Mare la volei. Per total, pe segmentul cluburilor,
    Ancada furnizeaza echipamente catre 15 echipe la handbal, baschet
    si volei din campionatul national.

    “Nu putem intra la fotbal la divizia A, desi echipam deja
    formatii din ligile a doua si a treia. Cei din liga intai sunt de
    mai mult timp in contact cu marile branduri, iar Ancada nu isi
    permite sa ofere echipamente de sute de mii de euro gratuit”,
    explica Barna. Echipamente in Romania produc Adidas, Umbro, Puma si
    Lotto, potrivit datelor furnizate de oficialii Ancada.

    Una peste alta, echipamentele de joc si antrenament, adica sort,
    tricou si trening, sunt cele care se vand cel mai bine pe piata
    romaneasca. 80% din vanzari se indreapta inspre cluburile sportive,
    iar restul se vinde prin magazinele din Cluj, Zalau si Bistrita.
    Iar in planurile clujenilor se afla si un nou magazin deschis
    intr-un complex comercial din Bucuresti pana la finele anului.

    Criza a lovit insa si businessul cu echipamente sportive, iar
    vanzarile au ajuns la mai putin de jumatate fata de anii buni ai
    economiei. Desi a renuntat la multe dintre contractele cu terti, a
    redus din bugetul alocat designului si a restructurat credite,
    afacerea nu a scapat nelovita. Printre vulnerabilitatile Ancada se
    numara faptul ca, dupa cum spune chiar Barna, nu are acea siguranta
    financiara a unui grup mai mare, dar nici know-how-ul
    multinationalelor, iar totul s-a invatat din mers. Cea mai mare
    greseala: “Nu stiam ca vine criza, asa ca am investit sute de mii
    de euro in imobile”.

    |n relatia cu clientul, Ancada e perceputa tot mai mult ca o
    marca extrem de convenabila dupa raportul calitate-pret, ceea ce se
    intampla mai putin inainte de startul recesiunii. “Daca francezul
    si neamtul pot sa circule cu Loganul, inseamna ca si eu ca roman
    pot folosi ceva romanesc. Cam asta e gandirea acum, iar
    consumatorul e mult mai educat.” Pana acum conta foarte mult
    eticheta, iar cetatenii mizau mult mai mult pe brand cand venea
    vorba de haine, insa, ca schimbare de comportament, clujeanul spune
    ca, dupa ce s-au convins ca pot obtine aceeasi calitate la un pret
    mai mic, clientii au devenit mai atenti la ce cumpara.

    Barna nu vrea sa renunte prea curand la afaceri, desi multi l-au
    curtat. “Avem si acum oferte din partea unui fond de investitii,
    dar nu putem sa scoatem atat de repede eventualii bani care ar urma
    sa fie alocati. Eu vreau sa pastrez afacerea in continuare pentru
    ca, pana la urma, e un mod de viata”, spune Barna. Argumentul sau e
    ca, in urmatorii ani, “made in Romania” va deveni un brand foarte
    puternic. Motiv pentru care si cifra de afaceri din 2011 ar urma sa
    fie de trei ori mai mare decat cea de anul trecut.