BusinessMagazin

Tag: echipamente sportive

  • Vestea unei potenţiale vânzări a Puma a trimis investitorii în al noulea cer: Acţiunile producătorului german de echipamente cresc cu 18%

    Artemis, compania familiei franceze Pinault, analizează mai multe opţiuni pentru participaţia sa de 29% la Puma, inclusiv o posibilă vânzare, scrie Reuters.

    Vestea a propulsat acţiunile Puma, care şi-au pierdut mai mult de jumătate din valoare în ultimii doi ani, înregistrând o creştere de 18%.

    Potrivit surselor Bloomberg, familia Pinault colaborează cu consultanţi pentru a evalua opţiunile privind această participaţie şi a contactat potenţiali cumpărători.

    Artemis a achiziţionat participaţia la Puma în urma unei restructurări a portofoliului Kering din 2018, când proprietarul Gucci, care până atunci controla şi Puma, s-a concentrat exclusiv pe sectorul luxului.

  • Revenire spectaculoasă pentru Nike: Acţiunile companiei cresc cu peste 15% după ce producătorul de echipamente sportive a recâştigat încrederea investitorilor. „Când ne concentrăm pe sport, câştigăm”

    Acţiunile Nike au crescut vineri cu peste 15%, îndreptându-se spre cea mai mare creştere zilnică din istorie, pe fondul unei încrederi tot mai mari a investitorilor că planul de redresare al producătorului de echipamente sportive începe în sfârşit să dea roade, scrie FT.

    Într-o convorbire cu analiştii, după închiderea pieţei joi, directorul executiv al Nike, Elliott Hill, care a revenit din pensie anul trecut pentru a prelua conducerea companiei, a prezentat iniţiative ce includ reorganizarea pentru a se concentra pe dezvoltarea liniilor de produse pentru sporturi esenţiale.

    „Când ne concentrăm pe sport, câştigăm”, a spus Hill.

    Semnele că Nike reuşeşte să revitalizeze un business-cheie au eclipsat rezultatele dezamăgitoare din trimestrul patru, compania raportând cel mai mic profit de la 2020 încoace.

    Acţiunile Nike au crescut cu aproximativ 16% în tranzacţiile de dimineaţă, pregătindu-se pentru cea mai mare creştere zilnică din 2021 încoace şi reducând pierderea acţiunilor de la începutul anului la 5,5%.

    Producătorul global de echipamente sportive a fost afectat şi de politicile comerciale imprevizibile ale preşedintelui SUA, Donald Trump, Nike estimând că aceste măsuri îi vor creşte costurile cu aproximativ 1 miliard de dolari.

    Compania redirecţionează aprovizionarea din China către alte ţări ca răspuns la tarifele lui Trump, a declarat Friend.

  • Descoperă Spiritul Sportiv Românesc la BITOLIA SPORT, magazinul de echipamente sportive deschis în Băneasa Shopping City, care aminteşte de vestiarul unei echipe de fotbal

    BITOLIA SPORT, magazinul de echipamente sportive, s-a deschis în Băneasa Shopping City, Galeria Feeria, pentru pasionaţii sportului. Deschiderea magazinului, care a avut loc pe data de 9 martie, a adunat în acelaşi loc amatori ai sportului, dar şi sportivi profesionişti.

    Amenajat într-un stil ce aminteşte de fotbalul profesionist, magazinul le oferă posibilitatea pasionaţilor  sportului să păşească într-un vestiar al unei echipe de fotbal.

    „Noi l-am gândit ca un concept store, acesta este imaginea unui vestiar de fotbal, cu posturile în care stau jucătorii, iar cabina de probă este o cabină de duş pentru că suntem într-un vestiar! BITOLIA SPORT este o experienţă”, a spus Oana Badea, proprietara BITOLIA SPORT, la deschiderea oficială a magazinului fizic.

    BITOLIA SPORT are o gamă variată de îmbrăcăminte şi accesorii premium, fabricate în România, destinate sportivilor profesionişti, dar şi iubitorilor sportului. Businessul a deschis primul său magazin fizic pentru a replica succesul vânzărilor din online şi în offline.

    „Acesta este primul nostru magazin într-un mall din Bucureşti, noi am avut prezenţă până acum în online. Fanii echipei naţionale şi fanii echipei Dinamo au ocazia să vină să vadă fizic produsele noastre. După succesul pe care l-am înregistrat în vânzările online, ne-am gândit că este timpul să fie şi în offline. Noi sperăm să avem şi alte magazine, dar deocamdată ne uităm la acest prim magazin, încercăm îl aducem la cote înalte, iar apoi vom dori să creştem”, a mai spus Oana Badea.

    BITOLIA SPORT, singurul producător autorizat de ACS FC Dinamo Bucureşti, pune la dispoziţie atât în magazinul fizic, cât şi în online, echipamentele necesare practicării sporturilor pentru profesionişti şi amatori. Pe lângă echipamentele destinate sportivilor de performanţă, BITOLIA SPORT ofera şi o gamă de produse sportive pentru cei care preferă acest stil vestimentar sau care sunt iubitori ai sportului. BITOLIA SPORT oferă clienţilor diferite categorii de produse de calitate superioară cu Romania, Dinamo, precum si produse complementare BITOLIA SPORT: tricouri, treninguri, pantaloni, geci, si diferite accesorii, toate concepute pentru susţinerea echipei favorite.

    BITOLIA SPORT îşi va diversifica constant gama de produse, astfel că pasionaţii sportului vor putea găsi la fiecare două săptămâni haine şi accesorii noi în magazinul din Băneasa Shopping City.

  • Un antreprenor român preia 50% din acţiunile retailerului ucrainean de echipamente sportive Gorgany din România, la nici un an de la intrarea pe piaţă, şi rebranduieşte singurul magazin în Montrek

    Retailerul autohton de echipamente sportive Montrek a fuzionat cu compania Gorgany România, originară din Ucraina, activă pe acelaşi segment de piaţă. Iar ca urmare a acestei mutări, magazinul Gorgany din zona Piaţa Unirii din Capitală, singurul sub această marcă, devine Montrek.

    “Montrek a fuzionat cu Gorgany România”, spune Sorin Delivasile, proprietarul Montrek. El adaugă că a preluat 50% din acţiunile Grogany România. “Toate stocurile şi activele Montrek au transferate pe aceeaşi firmă, iar brandul Gorgany s-a transformat în Montrek”, adaugă el.

    Montrek Sport este un business deschis în 2003 de către alpinista Dana Grădinariu, dar în acţionariatul căruia a intrat Sorin Delivasile în 2022. El este la rândul său alpinist.

    Sub brandul Montrek exista un magazin fizic amplasat în centrul istoric, pe strada Blănari, la numărul 12, dar acesta se va închide. Astfel, activitatea se va muta pe Bulevardul IC Brătianu, la numărul 35, acolo unde a funcţionat Gorgany. Acesta din urmă este un brand intrat pe piaţa locală în urmă cu mai puţin de un an, România fiind prima piaţă în afara Ucrainei unde retailerul a pătruns.

    Magazinul de pe Bulevardul I.C. Brătianu, de la nr. 35, are o suprafaţă de vânzare de 500 de metri pătraţi, dispusă pe două niveluri. La parter sunt expuse articole de îmbrăcăminte, accesorii pentru outdoor şi nutriţie sportivă. Etajul este dedicat pasionaţilor de trekking şi alpinism – având articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru ascensiunile montane, şi zonei de camping.

    Ca urmare a fuziunii, brandul de echipamente sportive Turbat al companiei Gorgany din Ucraina va rămâne în portofoliul companiei nou formate, alături de mărci precum Osprey, Zamberlan, Salewa, Scarpa, Ortovox, Nordisk, Northfinder, Petzl, Mund, Edelrid, Kong, Nature, dar şi Climbing Stag (marca proprie de accesorii de trekking a Montrek).

    Turbat este un brand ucrainean de jachete puf, saci de dormit, corturi şi echipament de munte, fondat în 2005 de antreprenorii Andriy Bandrivskyy şi Oksana Donets, care este prezent în mai multe ţări din Europa şi Asia. Producătorul deţine şi lanţul de magazine de echipamente outdoor Gorgany, cu 12 unităţi în Ucraina.

    „Gorgany a strâns o comunitate de oameni care călătoresc sau merg în drumeţie, pentru care magazinele noastre din Ucraina au devenit locul de întâlnire din afara potecilor de munte. Am încercat să replicăm acest model şi în România şi am reuşit să creăm un loc cool, unde am reuşit cea mai bună prezentare internaţională a brandului Turbat. În schimb, cum să-i aducem în magazin pe acei oameni îndrăgostiţi de munte, care să contribuie la succesul afacerii, a rămas o întrebare fără răspuns. Din acest motiv am decis să fuzionăm cu magazinul local Montrek, unde am găsit oameni cu pasiune vie pentru tot ce este legat de munte”, a spus Oksana Donets, unul dintre asociaţii ucraineni ai Gorgany.

    Montrek Sport a fost deschis acum 20 de ani de către Dana Grădinariu, prima femeie româncă ce a urcat pe cel mai înalt vârf din America de Sud, vf Aconcagua (6.962 m), în 2004. În anul 2022, Montrek a fost preluat Sorin Delivasile, alpinist şi el.

    „Când am preluat Montrek am folosit experienţa acumulată pe munte pentru a aduce o gamă de produse care să acopere cât mai bine necesităţile comunităţii de alpinişti şi pasionaţi de munte din ţara noastră. Aşa am ales să punem accentul pe consilierea clienţilor în achiziţia echipamentelor tehnice din magazin. În urma fuziunii, strategia noastră a ajuns să se completeze perfect cu viziunea Gorgany, în care magazinul este nu numai spaţiu de vânzare, ci şi loc de întâlnire pentru comunitatea montană. Rezultatul este primul concept store de echipamente outdoor din România”, a declarat Sorin Delivasile.

    Montrek Sport a avut afaceri de 302.000 de lei anul trecut, plus 36%.

  • ZF Ecosistemul Marketplace. Ştefan Matei, fondator, Suportbicicleta.ro: Vrem să ajungem cu soluţiile de transport pentru echipamente sportive şi bagaje în ţările din vestul Europei

    ♦ Aproximativ 70% din cifra de afaceri a companiei sunt generate de mediul online ♦ Compania a încheiat anul 2021 cu afaceri de 630.000 euro, plus 40%.

    Suportbicicleta.ro, companie românească înfiinţată în 2013 de Ştefan Matei, care comercializează online şi offline soluţii de transport pentru echipamente sportive şi bagaje pe pieţele din România, Bulgaria şi Ungaria, vrea să se extindă în următorii ani în ţările din vestul Europei.

    „Planurile pe termen scurt vizează schimbarea site-ului propriu, iar pe termen mai lung vizăm extinderea businessului în ţările din Vest, pentru că vrem să ducem soluţiile de transport pentru echipamente sportive şi bagaje şi spre clienţii din aceste pieţe. Poate ne vom lista produsele şi pe alte marketplace-uri, deoarece totul este mai simplu şi mai rapid astfel”, a spus Ştefan Matei, fondator al Suportbicicleta.ro, în cadrul emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace.

    Compania şi-a început activitatea în mediul online, cu propriul site, iar un an mai târziu, mai exact în 2014, şi-a listat şi primele produse pe platforma eMAG Marketplace. Însă, în prezent compania românească este activă atât în mediul online, cât şi în mediul offline, având în Bucureşti un magazin, showroom şi punct de ridicare a comenzilor.

    „În mediul online avem propriul site şi suntem prezenţi şi pe marketplace-ul eMAG. Iar în Bucureşti avem un magazin, centru de ridicare şi tot acolo facem efectiv montajul suporturilor pe maşini.“ Alexandra Cepăreanu

    „Şi în ultimii doi ani majoritatea clienţilor din Bucureşti au preferat să vină în continuare la showroom-ul nostru, să vadă produsele şi să intre în contact cu acestea înainte de achiziţie.”

    În prezent, mediul online reprezintă circa 60-70% din totalul vânzărilor înregistrate de Suportbicicleta.ro. De asemenea, în 2021, compania românească a făcut paşi şi spre piaţa din Bulgaria şi Ungaria, tot prin intermediul platformei Marketplace a eMAG.

    „Avem listate în prezent 9.000 de produse în Bulgaria şi circa 7.500 în Ungaria. Ungaria e o piaţă mai mare decât Bulgaria, iar extinderea a avut loc datorită eMAG. Nu a fost un efort suplimentar din partea noastră, a companiei. Anul trecut practic am prins sezonul de vară pentru Ungaria şi am vândut destul de bine bare transversale, iar în ceea ce priveşte Bulgaria, am prins mai mult sezonul de iarnă şi acolo am avut vânzări la suporturile de schiuri”, a mai spus Ştefan Matei.

    El a adăugat că în ceea ce priveşte piaţa din România, Suportbicicleta.ro are în portofoliul de produse aproximativ 14.000 de articole.

    În cadrul companiei lucrează în prezent şase persoane, după ce pe parcursul celor doi ani pandemici s-au mai alăturat echipei încă doi angajaţi. De asemenea, una dintre provocările anului 2021 a fost reprezentantă de creşterea preţurilor, a mai menţionat fondatorul Suportbicicleta.ro.

    „Provocările au fost creşterea preţurilor şi disponibilitatea limitată a produselor. A trebuit să luăm măsuri pe partea de aprovizionare, pentru că au crescut preţurile, au fost destul de fluctuante, totul plecând de la materiile prime, şi am avut nevoie de atenţie şi de un alt plan de business. A fost destul de greu să fac o prognoză pe vânzări şi pe aprovizionare, pentru că e o situaţie puţin atipică, în care avem o cerere foarte mare, combinată cu preţul în creştere, combinate cu disponibilitate scăzută.”

    Însă, cu toate provocările aduse de al doilea an impactat de pandemia de COVID-19, compania românească a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 630.000 de euro la finalul anului trecut, înregistrând o creştere de circa 40% comparativ cu anul precedent.

    „În continuare e o perioadă în care avem o cerere crescută pentru produsele pe care le vindem şi una dintre dorinţe este să crească numărul clienţilor care achită cu cardul. Poate devenim mai responsabili.”

  • Decathlon investeşte 5 mil. euro în depozite pentru a livra comenzile plasate online

    Subsidiara locală a grupului francez Decathlon, liderul pieţei de echipamente sportive din România, are în plan investiţii în dezvoltarea prezenţei în mediul online, inclusiv creşterea suprafeţei de depozitare dedicate pentru livrările comenzilor plasate prin acest canal.

    „În 2018, online-ul reprezenta doar 8% din vânzări şi aveam o suprafaţă de 1.500 mp de depozite alocaţi acestui segment de vânzări. Astăzi, online-ul reprezintă două cifre din afacerile noastre şi are alocaţi peste 7.000 mp din cei 40.000 mp pe care îi avem în total. În următorii doi ani, vrem să mărim acest spaţiu până la peste 10.000 mp şi să investim totodată în eficienţa şi automatizarea proceselor. Pentru următorii doi ani, bugetul de investiţii este de circa 5 mil. euro“, a spus Cătălin Macoveiciuc, director de logistică la Decathlon, la emisiunea online ZF Logistica Businessului.

    În acest moment, reţeaua Decathlon numără în România 28 de magazine, iar până la finalul anului numărul lor va ajunge la 29, după o deschidere în Alba Iulia, pentru care a fost deja demarat procesul logistic în vederea aprovizionării.

     

  • Surpriză: Unul dintre cele mai cunoscute lanţuri de magazine din România a anunţat că închide

    Intersport, unul dintre principalii jucători de pe piaţa de echipamente sportive din România, a închis magazinul din zona Unirii din Capitală, singura unitate stradală din reţea, conform datelor ZF.

    Decizia de a închide acest spaţiu a venit în contextul pandemiei de COVID-19, care a schimbat comporta­mentul de consum şi a redus traficul pietonal din anumite zone. Totuşi, oficialii companiei declarau încă din 2019 că „acesta nu e în topul maga­zinelor din Bucureşti, având afaceri de sub 1 mil. euro. Bucureştiul dă primele două magazine din ţară, este vorba de unităţile din Băneasa Shopping City şi AFI Cotroceni.“

    Intersport deţine magazine în centre comerciale şi malluri, acesta fiind de altfel modelul practicat de cei mai mulţi jucători din domeniul modei – indiferent de segmentele sale. De ce? Pentru că românii, ca de altfel locuitorii din toate ţările din regiune, preferă să meargă la mall, unde au şi locuri de parcare, dar şi o varietate de branduri şi de servicii adiţionale.

    Retailerul de echipamente sportive Intersport mai avea la jumătatea acestui an 33 de magazine în România, cu unul mai puţin decât la final de 2020. Brandul este adus pe plan local în sistem de franciză de către grupul elen Fourlis, care are Intersport şi în Grecia (54 de unităţi), Bulgaria (9), Cipru (6) şi Turcia (13). Acestora li se adaugă operaţiunile online, existente în toate ţările.

    În primele şase luni din 2021 doar un singur magazin offline Intersport a fost deschis în aceste ţări, e vorba de o unitate la Salonic, potrivit datelor Fourlis. Grupul dezvoltă pe lângă Intersport şi franciza Ikea în Grecia, Cipru şi Bulgaria, dar şi brandul The Athleteís Foot în Grecia şi Turcia. Acesta urma să fie adus şi în România, dar a venit pandemia.

    Pe piaţa locală, grecii de la Fourlis au fost anterior şi distribuitorii produselor Samsung, înainte ca gigantul sud-coreean să intre direct în România.

    Businessul era integral operat prin compania Genco Trade, care acum se ocupă să administreze doar Intersport, brand prezent local din 2004. Această companie a avut afaceri de 160,7 mil. lei (33 mil. euro) în 2020, în scădere cu 24% faţă de ultimul an de dinainte de pandemie.

    Piaţa locală de echipamente sportive, evaluată la circa 600 mil. euro, este împărţită de jucătorii specializaţi precum Hervis, Intersport, Sportisimo şi Decathlon, cu magazinele mobobrand ñ Adidas, Nike -, cu cele online şi cu lanţurile de hipermarketuri.

  • Croitoraşul sclav al Europei

    Brandul polonez de echipamente sportive 4F a îmbrăcat atleţii din opt ţări – printre care şi piaţa-mamă – la Olimpiada de la Tokyo din acest an, compania fiind astfel mai vizibilă decât giganţi precum Nike sau Adidas. Îmbrăcămintea sportivilor italieni prezenţi la Jocurile Olimpice a fost realizată de gigantul de lux Armani, un brand de modă iconic în „Cizmă“ şi în toată lumea. Echipamentele românilor nu doar că nu au purtat semnătura vreunui designer local, ci au purtat logo-ul Peak Sports din China, conform celor mai recente date.

     

    Aceasta este încă o dovadă că România nu a reuşit în trei decenii de capitalism să construiască branduri locale de modă puternice, cu sonoritate locală sau internaţională, rămânând la stadiul de croitorul Europei, cu mii de fabrici care lucrează ieftin şi în sistem de lohn, adică pentru alţii.

    Italia este poate cel mai bun exemplu de urmat în domeniu, nume precum Prada, Gucci, Armani, Motivi, OVS sau Calzedonia fiind creionate în această ţară, dar devenind treptat mărci globale. Nu degeaba, de multe ori oamenii pun egal între modă şi Italia.

    Dar, ce e interesant de observat, e că acest tip de dezvoltare nu e specific Occidentului, ţărilor bogate, cu o istorie îndelungată în capitalism. Nici Polonia nu se lasă mai prejos, mai bine de zece branduri de fashion – printre care Reserved, CCC, 4F sau Answear – au cucerit Europa, iar unele s-au extins chiar şi dincolo de graniţele Bătrânului Continent.

    „Ţări precum Italia au susţinut designul vestimentar printr-o politică de stat. Autorităţile din aceste ţări se uită în economie şi caută domeniile unde deţin atuuri, unde există avantaje competitive. În România nu se întâmplă aşa”, spune Irina Schrotter, designer şi cea care a fondat în 1990 brandul de modă cu acelaşi nume. Antreprenoarea deţine şi o companie textilă care produce în sistem lohn pentru branduri din Italia în principal. În total, ea administrează două fabrici cu câteva sute de salariaţi.

    „Producţia locală de haine şi pantofi a avut şi încă are forţă de muncă înalt calificată. Dar ca un producător să îşi lanseze propriul brand e necesară o investiţie masivă, iar marjele din industria textilă sunt mici şi nu permit acest salt”, adaugă ea.

    Irina Schrotter, designer: „Ţări precum Italia au susţinut designul vestimentar printr-o politică de stat. Autorităţile din aceste ţări se uită în economie şi caută domeniile unde deţin atuuri, unde există avantaje competitive. În România nu se întâmplă aşa.”

    De altfel, doar câteva afaceri româneşti au legat producţia locală de retail, e vorba de Musette, Nissa sau Anna Cori. Iar în cazul lor, businessul este puternic ancorat pe piaţa-mamă.

    În acest context, există foarte puţine mărci româneşti de modă cu renume, pe o piaţă puternic concurenţială, unde lupta se dă în special cu branduri internaţionale ce au sute sau chiar mii de magazine. La polul opus, numele autohtone sunt aproape invizibile pe pieţele străine.

    România a fost şi încă este unul dintre principalii croitori şi pantofari ai Europei şi chiar ai lumii. Însă, pandemia a lovit din plin industria, lucru vizibil şi în cifrele pe 2020. Mai exact, anul trecut industria de profil – CAEN-urile 13, 14 şi 15 – a avut o cifră de afaceri cumulată de 18,3 mld. lei, cu 17% mai mică decât în 2019, ultimul an de dinainte de pandemie, arată calculele Business Magazin, pe baza datelor de la Registrul Comerţului. Totodată, numărul de salariaţi a scăzut cu circa 35.000, până la aproape 140.000 de oameni. Este vorba de cei angajaţi oficial, fără a fi luată în calcul munca la negru. Numărul de angajaţi din domeniu a scăzut însă constant an de an, faţă de 2008 cifrele fiind la mai puţin de jumătate. Motivul? Peste 150.000 de oameni s-au orientat către industrii mai bine plătite sau au luat drumul străinătăţii în căutarea unor joburi nespecializate plătite cu 800-1.000 de euro pe lună.

    „România a avut şi încă are forţă de muncă înalt calificată în industria de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Din păcate însă, nu există strategii care să ajute o industrie care gâfâie, dar încă supravieţuieşte”, spune Irina Schrotter.

    Ea adaugă că producţia de profil se luptă cu probleme ignorate de autorităţile care astfel îi trec cu vederea şi pe cei aproape 150.000 de oameni, majoritar femei, care câştigă puţin şi care din salariul lor îngrijesc copii, fiind de multe ori vorba de familii monoparentale din zone subdezvoltate ale ţării precum Moldova.

    „Frustrarea în industrie e foarte mare. Salariile sunt dictate de cât ne plătesc clienţii externi. Şi cum ei ne plătesc prost, nici noi nu putem majora câştigurile. Autorităţile ar putea să nu mai impoziteze salariul minim şi astfel, angajatorii ar putea să plătească mai bine oamenii, mai ales într-o perioadă în care inflaţia e galopantă”, adaugă designerul român.

    Spre exemplu, în primăvara lui 2021, un angajat care lucra în producţia de îmbrăcăminte câştiga în medie 1.900 lei net lunar, aproape la jumătate faţă de salariul mediu pe economie. În producţia de textile şi pantofi salariile sunt mai mari, dar nu ajung la 2.400 de lei net, în timp ce salariul mediu pe economie e de circa 3.600 de lei.

    Totuşi, câştigul mediu din aceste domenii a crescut, susţinut de majorarea constantă a salariului minim pe economie. În acest context, zeci de fabrici mari s-au închis, piaţa locală devenind prea scumpă.

    Multe dintre aceste unităţi de producţie sunt deţinute de antreprenori locali sau străini şi depind de comenzile primite din străinătate de la branduri mari precum Zara, H&M sau Max Mara. În lipsa unui brand propriu sau a unei industrii locale de modă, şansa acestor fabrici de a supravieţui depinde de factori externi.

    „Consider că manopera, adică lohnul, este o formă de sclavagism, iar ceea ce nu înţeleg producătorii români este că în momentul în care nu au nicio altă sursă de venit, lohnul este o formă mai lentă de sinucidere. Când clientul nu îţi mai dă comenzi, deja intri în pierdere, o întârziere a unei comenzi te pune în mari dificultăţi financiare”, spunea anterior Cristina Bâtlan, cofondatoarea brandului Musette, unul dintre cei mai mari jucători locali din sectorul de încălţăminte, cu activităţi atât în producţie, cât şi în retail.

    Compania are mai multe fabrici în care lucrează însă doar pentru retailul propriu, un model întâlnit rar în domeniul de încălţăminte şi aproape inexistent în sectorul de îmbrăcăminte.

    Cristina Bâtlan, cofondator, Musette: „Consider că manopera, adică lohnul, este o formă de sclavagism, iar ceea ce nu înţeleg producătorii români este că în momentul în care nu au nicio altă sursă de venit, lohnul este o formă mai lentă de sinucidere.”

    Un exemplu concludent privind dependenţa de clienţi străini este chiar al gigantului spaniol Inditex, proprietarul Zara şi al altor branduri mari de modă. Acum opt ani, Inditex lucra cu 80 de producători români de îmbrăcăminte şi încălţăminte. În prezent, hainele Zara, Berskha sau Massimo Dutti sunt astăzi made in China, Turcia sau Portugalia, fiecare ţară având peste 1.300 de fabrici partenere ale grupului de modă. România a fost astfel ştearsă de pe lista ţărilor unde proprietarul Zara are parteneri în producţie. Piaţa locală a rămas doar piaţă de desfacere, cu 142 de magazine.

    Spre deosebire de România, alte ţări au reuşit să îşi lege producţia de retail, iar un exemplu concludent este Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune.

    Polonia a dat României cei mai mare jucător de pe piaţa locală de modă – Pepco –, al doilea de pe segmentul de încălţăminte – CCC –, precum şi o serie de companii mari din pieţele de haine pentru copii, sport sau comerţ online de modă. La polul opus, niciun nume românesc nu a ajuns să se impună în Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune.

    În ceea ce îi priveşte pe polonezi, unele grupuri au atât producţie proprie, cât şi în parteneriate. Iar cei care au mizat doar pe retail, lucrează la rândul lor cu fabricile autohtone.

    „Nu avem fabrici proprii, doar parteneri. Designul e intern, producţia se realizează în China pentru genţi şi accesorii. Pantofii bărbăteşti sunt produşi 80% în Polonia şi 20% în Portugalia şi Italia. Încălţările pentru femei sunt made in Brazilia, Europa (inclusiv Polonia – n.red.) şi China”, spune Arkadiusz Brzostowski, director de vânzări şi dezvoltare în cadrul Kazar, un brand polonez de încălţăminte, genţi şi accesorii, activ pe segmentul premium al pieţei. Local, marca a fost adusă în sistem de franciză acum opt ani de Peeraj, cel mai important grup de francize de modă din România, dar a ieşit între timp. Grupul se gândeşte la o revenire, dar mai întâi în online.

    Pe piaţa poloneză există mai multe strategii, unele grupuri mari având şi propriile unităţi de producţie.

    „Grupul CCC oferă produse realizate atât în fabricile proprii din Polkowice şi Slupsk, cât şi în fabrici partenere din Polonia sau din afară. În 2019, fabricile proprii şi furnizorii locali au reprezentat mai bine de o treime (36%) din achiziţii (în valoare)”, potrivit unui raport al CCC de anul trecut.

    Grupul, cu activităţi în retailul de încălţăminte, are 149 de fabrici furnizoare din 24 de ţări. Retailerul de încălţăminte, al doilea cel mai mare jucător de piaţa locală de profil, lucrează în România cu trei fabrici care produc pantofi sau accesorii pentru companie, potrivit calculelor ZF pe baza datelor publice. Mai exact, 2% din totalul de furnizori ai companiei provin din România.

    „Polonezii au avut rate de absorbţie a fondurilor europene şi de 100%. Ei au ştiut să îşi sprijine zonele din economie unde au avut avantaje reale. Designerii polonezi merg la târguri din toată lumea, pe când noi nu vedem nimic, deşi am demonstrat ca industrie – prin evenimentele organizate – că avem tineri creativi şi o efervescenţă în moda românească”, explică Irina Schrotter.

    Ea adaugă că dacă politicienii nu înţeleg domeniul şi nu îi acordă importanţă, mulţi tineri pleacă din ţară. Mai mult, designerul spune că în modă ai nevoie de şapte ani ca să dezvolţi un brand stabil. De aceea, la noi şi producătorii care au retail propriu, au maximum 1-2 magazine momentan. E un business dificil şi puternic competitiv, iar fără ajutor de la stat e aproape imposibil.

    „Din păcate României îi lipseşte o strategie de dezvoltare economică.”

    Iar asta a fost vizibil şi la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Brandul polonez de echipamente sportive 4F, prezent şi în România şi în mai multe ţări din regiune cu magazine, a îmbrăcat sportivii din opt ţări, printre care Grecia, Serbia şi Statele Baltice. A fost al doilea cel mai vizibil nume după cel al spaniolilor de la Joma.

    Polonia, ca multe dintre ţările prezente la Olimpiadă, a mizat pe creatori sau branduri locale pentru a realiza hainele atleţilor. Franţa a purtat Lacoste şi Le Coq Sportif, Italia a ales Armani, iar Cehia a mizat pe un designer local, Zuzana Osako, scrie Vogue Australia. România a participat la Jocurile Olimpice de la Tokyo cu uniforme realizate de chinezii de la Peak Sports.

    Pe site-ul Federaţiei Române de Fotbal apărea în 2020 informaţia potrivit căreia „România va purta la Jocurile Olimpice de la Tokyo un echipament special creat împreună cu suporterii! Apoi, alături de partenerul tehnic Joma, am elaborat tricourile, şorturile şi jambierele, iar acum „armura” eroilor noştri se întoarce la suporteri.”

    În vara acestui an însă, tricolorii au purtat logoul Peak Sports din China. Contractul cu chinezii este mai vechi, datând de peste patru ani, conform unui articol din 2017 din Libertatea.

    „Reprezentantul lor, un român din Târgu-Mureş, ne-a ciocănit în uşă. Ei au fost iniţial fabricant pentru Nike şi au o calitate ridicată a produselor. Au îmbrăcat la RIO Noua Zeelandă şi anterior Slovenia, printre alte ţări”, a povestit şeful Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

    România are aproape 10.000 de firme în producţia de textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte. O parte dintre ele au produs şi ele pentru giganţi precum Nike sau Adidas. Altele produc şi azi pentru Decathlon sau alte nume mari din sport. Niciunul dintre producătorii autohtoni însă nu s-a „calificat” la Olimpiadă. Sau nu a bătut la uşa care trebuie?

  • Niciun mare producător de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România

    Adidas şi-a produs pantofii în România încă dinainte de capitalism, colaborarea cu celebra fabrică Pionierul fiind cunoscută pe plan local, acordul fiind semnat acum circa 50 de ani. Fabria este acum istorie, la fel şi colaborarea dintre cele două părţi, scrie Ziarul Financiar.

    Astăzi, pe lista de furnizori ai grupului german nu mai există nicio companie din România. Pe lista de furnizori a grupului, listă updatată la 1 august 2020, apărea o singură firmă locală, este vorba de SMS România din Satu Mare. Oficialii companiei locale au declarat însă acum circa o lună că această colabolare a fost sistată între timp.

    Astfel, grupul german Adidas, unul dintre cei mai cunoscuţi jucători din lume de pe piaţa echipa­mentelor sportive, care are peste 650 de furnizori în lume, nu mai produce în România.

    El colaborează însă cu companii din toate colţurile lumii, care produc atât bunuri finite, cât şi componente. Este interesant de observat că pe listă apar firme din Argentina şi Brazilia ori Vietnam şi Cambodgia. Totuşi, producţia Adidas nu se petrece doar în ţări subdezvoltate, cu forţă de muncă ieftină, ci şi în state precum Canada sau Austria ori Belgia. Din Europa sunt prezente companii din peste 15 ţări, însă în cazul Poloniei, Rusiei, Lituaniei, Greciei sau Austriei e vorba de o singură firmă care produce bunurile Adidas.

    Situaţia Adidas este una particulară, dat fiind că în cazul Puma spre exemplu, un alt nume major din producţia de echipamente sportive, partenerii sunt în proporţie de 100% din Asia. Este vorba de 120 de companii din ţări precum Cambodgia, China sau Bangladesh. Similară este situaţia Asics, un jucător japonez care şi-a concentrat producţia în special în doar câteva ţări, respectiv: China, Vietnam, Indonezia, Japonia, Cambodgia şi Brazilia. În alte câteva state are parteneriate cu doar 1-2 fabrici. Nicio unitate de producţie din România nu e însă pe listă, dintre ţările europene făcându-şi loc Italia, Olanda, Portugalia şi Slovenia.

    Similar, România nu se găseşte nici pe harta de producţie a altor doi giganţi – Nike şi Under Armour – care au afaceri de miliarde şi care îşi vând produsele în toată lumea, inclusiv pe piaţa locală.

    Astfel, niciunul dintre marii jucători de pe piaţa de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România, deşi piaţa locală a fost încă dinainte de ’89 unul dintre cei mai mari producători de îmbrăcăminte şi încălţăminte din lume.

    La o privire pe harta de furnizori ai marilor jucători este evidentă orientarea către producători din Asia sau din ţări sărace, unde salariile sunt pe măsură, de multe ori sub 100 de euro pe lună.

    În România, deşi croitoresele şi cusătoresele au printre cele mai mici salarii din economie, de multe ori apropiate de minimul de la nivel naţional, acestea sunt totuşi de câteva ori mai mari ca în Bangladesh sau Cambodgia.

    România a pierdut teren în faţa altor ţări, însă economiştii spun că acest domeniu are o valoare adăugată brută mică, astfel că e bine să se dezvolte alte tipuri de investiţii pe plan local.

    Totuşi, momentan, peste 100.000 de oameni lucrează în industriile de profil, iar sistarea contractelor cu marii jucători poate duce la disponibilizări.

     

  • Niciun mare producător de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România

    Adidas şi-a produs pantofii în România încă dinainte de capitalism, colaborarea cu celebra fabrică Pionierul fiind cunoscută pe plan local, acordul fiind semnat acum circa 50 de ani. Fabria este acum istorie, la fel şi colaborarea dintre cele două părţi, scrie Ziarul Financiar.

    Astăzi, pe lista de furnizori ai grupului german nu mai există nicio companie din România. Pe lista de furnizori a grupului, listă updatată la 1 august 2020, apărea o singură firmă locală, este vorba de SMS România din Satu Mare. Oficialii companiei locale au declarat însă acum circa o lună că această colabolare a fost sistată între timp.

    Astfel, grupul german Adidas, unul dintre cei mai cunoscuţi jucători din lume de pe piaţa echipa­mentelor sportive, care are peste 650 de furnizori în lume, nu mai produce în România.

    El colaborează însă cu companii din toate colţurile lumii, care produc atât bunuri finite, cât şi componente. Este interesant de observat că pe listă apar firme din Argentina şi Brazilia ori Vietnam şi Cambodgia. Totuşi, producţia Adidas nu se petrece doar în ţări subdezvoltate, cu forţă de muncă ieftină, ci şi în state precum Canada sau Austria ori Belgia. Din Europa sunt prezente companii din peste 15 ţări, însă în cazul Poloniei, Rusiei, Lituaniei, Greciei sau Austriei e vorba de o singură firmă care produce bunurile Adidas.

    Situaţia Adidas este una particulară, dat fiind că în cazul Puma spre exemplu, un alt nume major din producţia de echipamente sportive, partenerii sunt în proporţie de 100% din Asia. Este vorba de 120 de companii din ţări precum Cambodgia, China sau Bangladesh. Similară este situaţia Asics, un jucător japonez care şi-a concentrat producţia în special în doar câteva ţări, respectiv: China, Vietnam, Indonezia, Japonia, Cambodgia şi Brazilia. În alte câteva state are parteneriate cu doar 1-2 fabrici. Nicio unitate de producţie din România nu e însă pe listă, dintre ţările europene făcându-şi loc Italia, Olanda, Portugalia şi Slovenia.

    Similar, România nu se găseşte nici pe harta de producţie a altor doi giganţi – Nike şi Under Armour – care au afaceri de miliarde şi care îşi vând produsele în toată lumea, inclusiv pe piaţa locală.

    Astfel, niciunul dintre marii jucători de pe piaţa de echipamente sportive nu mai are colaborări cu fabricile din România, deşi piaţa locală a fost încă dinainte de ’89 unul dintre cei mai mari producători de îmbrăcăminte şi încălţăminte din lume.

    La o privire pe harta de furnizori ai marilor jucători este evidentă orientarea către producători din Asia sau din ţări sărace, unde salariile sunt pe măsură, de multe ori sub 100 de euro pe lună.

    În România, deşi croitoresele şi cusătoresele au printre cele mai mici salarii din economie, de multe ori apropiate de minimul de la nivel naţional, acestea sunt totuşi de câteva ori mai mari ca în Bangladesh sau Cambodgia.

    România a pierdut teren în faţa altor ţări, însă economiştii spun că acest domeniu are o valoare adăugată brută mică, astfel că e bine să se dezvolte alte tipuri de investiţii pe plan local.

    Totuşi, momentan, peste 100.000 de oameni lucrează în industriile de profil, iar sistarea contractelor cu marii jucători poate duce la disponibilizări.