BusinessMagazin

Tag: discutie

  • „De abia acum, când am ajuns şi eu să am un business şi trebuie să plătesc salariile, am înţeles ce înseamnă acest lucru. În fiecare dimineaţă când mă trezesc, deja am cheltuieli de 500-600 de lei.”

    O discuţie cu Raluca, o fostă colegă care vindea publicitate şi care acum nu a avut ce face şi a devenit antreprenor, un mic patron la un start-up: 

    Cum este să fii antreprenor, să ai firma ta?

    Cum să fie, şi mâine aş vrea să mă las! Nu ştiu ce m-a apucat. Am intrat şi eu la Start-up Nation, am făcut credit la bancă şi am gajat casa, ca să mă mişc mai repede până îmi intră cei 40.000 de euro de la stat. De abia acum îi înţeleg pe cei care ne plăteau înainte salariile, când lucram la ei. Când am ajuns să am şi eu un business, şi trebuie să plătesc salariile, am înţeles ce înseamnă acest lucru. În fiecare dimineaţă când mă trezesc, deja am cheltuieli de 500-600 de lei. Cum le acopăr, cui îi vând ceea ce fac, cum găsesc clienţi, horror!“

    Când lucrezi într-o companie, fie că este românească, fie că este multinaţională, nu ai un stres aşa mare pentru că nu ai prea multe obligaţii. Dacă vânzările nu merg, dai vina pe piaţă, pe economie, pe clienţi, pe produs, pe campania de marketing, pe şefi. Dar la finalul lunii salariul îţi intră, poate şi bonusul, şi nu prea te interesează altceva.

    Când eşti tu patron, trebuie să vinzi, trebuie să urmăreşti încasările, trebuie să cauţi furnizori, trebuie să umbli după clienţi, trebuie să umbli după bani şi să-i recuperezi – poate nu ştiţi că facturile din România au un termen de plată între 90 şi 120 de zile, asta în cel mai bun caz, dacă îţi mai iei banii – trebuie să plăteşti salariile cu taxele la stat, trebuie să plăteşti TVA-ul şi tot aşa.

    Pentru mulţi angajaţi intrarea în lumea afacerilor, în businessul real, a fost un şoc. Tot ce au citit în cărţi, toate poveştile de succes, sunt departe de realitate, cel puţin în România. Toată lumea se uită la patroni, le numără banii şi cred că businessul este uşor, că afacerile se fac singure, contractele vin de la sine, clienţii stau la uşă şi de abia aşteaptă să le cumpere produsele şi serviciile.

    Mulţi nu se uită la legislaţie, la ce au de făcut şi când vin controalele sunt total nepregătiţi.

    La nivel de taxe pe companii, România stă destul de bine, dar în ceea ce priveşte taxele pentru salariile angajaţilor, nivelul este extrem de ridicat şi patronii sunt extrem de frustraţi.

    Pentru un salariu net de 2.000 de lei, mai trebuie să plăteşti taxe de 1.486 de lei, adică aproape cât salariul angajatului.

    Mulţi care intră în business nu înţeleg problemele de lichiditate, de cash-flow, că între plăţi şi încasări există un decalaj foarte mare care trebuie acoperit continuu cu bani de acasă. Dacă mai iei şi un credit de la bancă, a doua zi ai bani, dar ei se termină repede şi urmează rambursările, iar banii nu mai sunt în cont pentru că s-au cheltuit pe o maşină, pe un echipament, pe salarii, pe taxe şi impozite etc. Iar produsele şi serviciile nu se vând aşa uşor şi dacă ai norocul să găseşti clienţi, recuperarea banilor durează mult.

    După cum spunea şi Raluca, şi mâine aş vrea să las totul baltă şi să redevin un salariat fără griji, cu salariul care intră lunar şi fără alte obligaţii.
    România nu este o ţară extrem de antreprenorială, cu o legislaţie care să încurajeze afacerile mici şi mijlocii, nu numai prin prisma banilor din Start-up Nation, ci prin uşurinţa de a intra şi de a ieşi din business, printr-o birocraţie mai relaxată şi un mediu mai prietenos.

    România încurajează companiile mari, nu degeaba primele 1.000 de companii din România fac 49% din cifra de afaceri totală, iar la polul opus încurajează consultanţii şi brokerii de putere, de influenţă, atât de la stat, cât şi cei din multinaţionale sau companiile româneşti mari, care plimbă contracte.
    Dacă ar fi să-i daţi un sfat Ralucăi, să continue sau să închidă totul şi să redevină angajat, ce i-aţi spune? 

  • Preşedintele Klaus Iohannis după întâlnirea cu omologul său american: Am avut o discuţie excelentă cu Trump. Parteneriatul cu SUA a devenit mai robust

    Preşedintele Klaus Iohannis a afirmat, marţi, că parteneriatul României cu SUA a devenit mai robust în urma întrevederilor avute cu Donald Trump. Şeful statului a adăugat că ultima vizită în SUA a fost un succes.

    „Parteneriatul cu SUA a devenit mai robust. Anvergura relaţiilor naostre politice a ajuns la un punct maxim, după întrevederile la Casa Albă, din iunie 2017 şi cea de săptămâna trecută. Vizita din iunie 2017 a fost prima în mandat.Pe 20 august anul acesta am avut din nou o discuţie excelentă şi foarte consistentă cu preşedintele Trump. Declaraţia comună pe care am adoptat-o marchează aprofundarea parteneriatului strategic în domenii esenţiale. Am discutat cu acest prilej despre prezenţa militară a SUA consistentă în România. Am evidenţiat că dincolo de componenta politico-militară e esenţială dezvoltarea pe alte dimensiuni, cea economică şi investiţională şi am încurajat investiţiile în proiecte strategice pentru România. Mai ales în sectorul energetic pentru creşterea schimburilor comerciale”, a declarat Klaus Iohannis, în cadrul discursului susţinut la evenimentul de primire al ambasadorilor români la Palatul Cotroceni.

    Citiţi mai mult pe zf.ro.

  • Alexandru Cumpănaşu: Cei de la 112 nu au fost chemaţi la audieri

    “Oamenii sunt problema de fapt, oamenii care aveau legea de partea lor, reguli, au eşuat. Cei de la 112 nu au fost chemaţi la audieri. Aceşti oameni care sunt în MAI şi care nu şi-au făcut datoria sau sunt în legături cu clanurile interlope. Într-un termen de 30 de zile, am spus eu, poate să fie şi mai repede, să fie daţi afară şi trimişi la Parchet”, a declarat Alexandru Cumpănaşu, după discuţia cu ministrul interimar al Internelor, Mihai Fifor.

    Cumpănaşu a mai afirmat că a depus un momeriu la ministerul de Interne în care face referire inclusiv trecerea într-o evidenţă a persoanelor cu probleme psihice, cum este cazul lui Gheorghe Dincă.

    “Am făcut un memoriu, chestiuni punctuale pe care le-am cerut, inclusiv luarea în evidenţă a celor care au fost internaţi pentru boli psihice şi inclusiv în cercul de suspecţi. Sunt lucruri procedurale. Cred că este o complicitate majoră în această faptă. Complicităţile sunt de natură politică”, a spus Cumpănaşu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • LOVITURĂ DE TEATRU. Carmen Dan şi-a depus demisia de la Interne

    “Înţeleg că nu intră în discuţie niciun criteriu de neperformanţă. E o decizie politică, iar eu respect deciziile. Am avut o discuţie şi referitoare la presiunea străzii. Nu ne-am deranjat până acum, acum deranjează. Mă aştept să ia act de demisia mea. Demisia e un gest unilateral. Nu sunt emoţionată decât în măsura în care am investit în acest minister şi sper să rămână în topul încrederii ministerul de interne. Plec cu fruntea din MAI. Nu am să cer nimic de vreme ce mi-am depus mandatul. Deci nu va fi nevoie să fie un vot”, a declarat Carmen Dan, înaintea şedinţei Comitetului Executiv Naţional PSD.

    Ministrul demisionar de la Interne i-a urat succes înlocuitorului său.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • Băsescu, despre Dăncilă: Va fi preşedintele PSD, fără discuţie. Îi spulberă Vasilica

    “De la plecarea lui Dragnea s-au schimbate multe în PSD. În primul rând, subevaluata Vasilica Dăncilă se arată mai puternică decât a crezut-o lumea. Aud că are pe cineva în spate, ba că Băsescu o apreciază pe Dăncilă. Vă pot spune că îmi manifest o surpriză plăcută, mă aşteptam să fie făcută pulbere, după eliberarea postului de tătuc al partidului. Iată că Dăncilă a reuşit să îi ordoneze, să pună piciorul în prag, se duce în congres cu o preşedinţie de succes la nivelul UE şi cu o aparenţă de mână forte în care a spus <<eu sunt premier, eu preşedintele partidului>>. (…) Va fi preşedintele PSD, fără discuţie”, a spus Traian Băsescu, la B1 TV.

    Tot legat de congresul de sâmbătă din PSD, Băsescu afirmă că fostul secretar general Codrin Ştefănescu nu va primi mai mult de 100 de voturi. “A fost lacheul tuturor. A lui Vadim, apoi să-l apere pe Dragnea, era mesajul stăpânului”.

    Fostul preşedinte spune că nu este exclus ca actualul premier să îşi dorească şi la prezidenţiale: “Nu ştiu dacă nu se va răzgândi până la prezidenţiale şi nu va candida. Oricum, cu discotecarul de la Finanţe…”.

    Întrebat dacă lideri precum Niculae Bădălău sau Marian Oprişan au vreo şansă în faţa Vioricăi Dăncilă, fostul preşedinte spune: “Îi spulberă Vasilica. Cum a agăţat-o în cuier pe Firea, pe Stănescu. (…) Când îi va veni timpul lui Carmen Dan, o va pune în curier”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum să ai discuţii în contradictoriu fără să te cerţi. Majoritatea oamenilor fac două greşeli majore

    Nu este niciodată confortabil să fii de orice parte a unei conversaţii dificile – totuşi, să poţi spune cuiva veşti neplăcute este o abilitate necesară, mai ales pentru liderii din mediul de business. Cheri Torres, un coach de leadership de business, autorul cărţii „Conversations Worth Having”, spune că există două mari greşeli pe care le fac majoritatea oamenilor într-o astfel de discuţie: o amână – ceea ce face ca de multe ori situaţia să devină şi mai neplăcută sau reacţionează fără să ia în considerare perspectiva şi acţiunile celuilalt.
    Potrivit unui articol publicat de enterprisersproject.com există câteva modalităţi prin care să transformaţi abilitatea de a avea o discuţie dificilă într-o competenţă cheie:

    1. Asiguraţi-vă că veştile bune le contrabalansează pe cele rele: de fiecare dată când vrei să oferi feedback constructiv, trebuie să te asiguri că ai cel puţin 10 interacţiuni anterioare în care feedbackul este pozitiv.
    2. Pregătiţi-vă pentru discuţie: chiar dacă sunteţi un manager experimentat, pregătiţi-vă din timp pentru conversaţie şi pentru posibilele reacţii ale celui cu care vreţi să aveţi conversaţia.
    3. Exersaţi empatia: să fii criticat aduce teama de a fi respins; înainte de conversaţie, încercaţi să vă puneţi în locul interlocutorului. Ce ar putea inhiba performanţele lor? Ce i-ar putea ajuta?
    4. Evitaţi feedback-ul tip „sandviş”: formula în care oferi un compliment, critică, apoi un alt compliment – nu funcţionează. Dacă fiecare conversaţie ar începe astfel, angajaţii se vor gândi mereu că ceva negativ este anunţat de orice compliment.
    5. O conversaţie negativă poate fi orientată în sens pozitiv: dacă mutaţi concentrarea pe rezultatele pe care le doriţi faţă de ceea ce se întâmplă de fapt, veţi fi mai aproape de ceea ce vă doriţi.
    6. O discuţie cu un angajat poate fi repoziţionată astfel: în loc să îi fie reproşat acestuia că  rămâne în urmă cu munca, ar trebui să i se spună: „Ceea ce trebuie să se întâmple pentru ca tu să excelezi este…”
    6. Oferiţi toate detaliile de care este nevoie: conversaţiile trebuie să fie directe şi oneste; adunaţi perspectivele altor colegi care au observat aceste comportamente pentru a vă asigura că oferiţi claritate.
    7. Înlocuiţi cuvântul „dar” cu „şi”: „Ai avut idei bune, dar data viitoare poate vei fi mai atent legat de durata implementării acesteia” cu „Ai avut idei bune şi data viitoare ar trebui să fii mai atent în ceea ce priveşte durata implementării acestora”.
    8. Oferiţi remedii – şi speranţă: este important să le oferiţi celorlalţi un plan de remediere – acesta ar putea include sesiuni suplimentare de mentorat sau training. Să le oferiţi speranţă – spre exemplu, prin a le spune că o mărire de salariu este în continuare posibilă, că pot continua să evolueze în funcţie, este de ajutor. Evitaţi să oferiţi speranţă falsă – aceasta poate dăuna atât angajatului, cât şi reputaţiei liderului.

     

  • Vreau să ies la pensie cât mai repede

    „Salut! Salut! Ce faci? Am ieşit de la muncă. De la muncă? Ce cauţi pe aici, că parcă lucrai pe lângă Unirii? Nu mai sunt acolo, m-am mutat! Şi unde eşti acum? Sunt la Metrou! La Metrou? Ce faci acolo? Sunt impiegat de mişcare! Ce? De unde? Păi, acum mai mulţi ani am făcut nişte cursuri care mi-au fost de folos acum! Şi de ce te-ai dus acolo? Salariul este mai mare şi ies la pensie la 56 de ani!

    Dar de ce să ieşi la pensie la 56 de ani?… ”

    Credeţi că este singura persoană care lucrează într-o firmă privată care acum ar vrea să lucreze la stat şi să iasă la pensie cât mai repede?

    Eu mai ştiu câteva persoane şi probabil că şi voi auziţi din ce în ce mai des acest lucru, mai ales din partea acelora care au peste 40-45 de ani.

    Până la urmă nu este nimic rău în asta, este dreptul lor.

    Problema este că dacă mâine s-ar face un sondaj, mai mult de jumătate dintre cei care lucrează în sectorul privat (2,8 milioane de români lucrează în companiile private şi 1,2 milioane lucrează la stat) ar vrea să lucreze la stat. Mai ales în aceste timpuri când s-au mărit salariile.

    Toată lumea din sectorul privat se uită cu invidie cum se lucrează la stat, unde este programul fix, unde sunt mai multe drepturi salariale şi unde puterea sindicatelor există. În companiile private aceste lucruri nu prea se întâlnesc şi cei de peste 40-45 de ani resimt acest lucru, mai ales că au trecut în a doua parte a activităţii profesionale şi pensia le este mai aproape decât o promovare sau o majorare salarială.

    De asemenea, cred că mai mult de jumătate dintre cei care lucrează în companiile private şi care nu au avut şansa, norocul, oportunitatea de a ajunge în management, de a lucra pe poziţii superioare, acolo unde salariile sunt mult mai mari, nu ar avea o problemă să voteze mâine pentru transformarea companiilor private unde lucrează în companii de stat, dacă cineva le-ar pune această întrebare.

    Cred că este un sentiment care va creşte din ce în ce mai mult în societatea românească dar nu numai, pentru cei cărora capitalismul românesc nu le-a adus foarte multe lucruri din punct de vedere financiar lucrând în sectorul privat.

    Cei mai mulţi de peste 45-50 de ani încep să se întrebe din ce în ce mai des care este pensia lor şi încep să se intereseze care este punctul de pensie şi cum vrea să-l majoreze PSD-ul.
    Foarte mulţi vor avea un şoc când vor vedea cu ce pensie vor ieşi la pensie după anii extrem de complicaţi şi nebuloşi în privinţa modului cum au fost plătite salariile.

    În următoarele două decenii vor câştiga teren partidele politice şi retorica celor care vor promite majorarea pensiilor. Pentru economie, pentru societate s-ar putea ca creşterea vârstei de pensionare să fie una dintre soluţiile care va trebui să fie luate în cazul unor crize economice care vor aduce derapaje majore în privinţa finanţelor statului. Adică în economie să nu existe suficienţi salariaţi care să permită plata unor pensii majorate, aşa cum se aşteaptă oamenii.

    Creşterea vârstei de pensionare reprezintă una dintre soluţiile pentru echilibrarea parţială a fondului public de pensii, o problemă cu care se confruntă şi Occidentul.

    În acest moment în România mai mult de jumătate dintre salariaţi, dar şi dintre tineri vor să lucreze la stat pentru că salariile sunt mai mari, munca este mai puţină, siguranţa locului de muncă este mult mai ridicată decât în firmele private, stresul este mult mai redus şi nu există obiective clare de performanţă, pe baza cărora se plătesc salariile.

    Societatea românească se va confrunta din ce în ce mai mult cu aceste probleme, iar firmele private din eşaloanele 2, 3 sau 4 vor avea mari probleme în a găsi forţă de muncă pe care să o convingă să lucreze pentru ei.
    La Microsoft, Oracle sau în bănci multă lume ar vrea să lucreze, pentru că acolo salariile sunt mai mari. Dar nu ştiu câţi vor să lucreze în companii cu 10-50 de salariaţi cu nume care nu spun nimic, care nu au un brand în spate şi unde lucrurile rezistă de pe o zi pe alta. 

  • Şefa curţii supreme, întâlnire secretă cu preşedintele CCR: Telefonul era în anticameră, iar discuţia s-a purtat pe întuneric/ „Era atât de întuneric, încât la final am luat haina domnului Dorneanu pe mine”

    „Cu domnul Valer Dorneanu am discutat despre completurile de 5 judecători, la foarte scurt timp după ce s-a pronunţat decizia prin care s-a constat conflictul juridic de constituţionalitate, singurul lucru pe care pot să vi-l spun acum este că a fost o discuţie în care am fost pusă să-mi ţin telefonul în anticamera, iar discuţia s-a purtat pe întuneric, atât de întuneric încât la final am luat haina domnului Dorneanu pe mine”, a declarat Cristina Tarcea.
     
    Magistratul a mai subliniat că nu a înţeles de ce discuţia s-a derulat în aceste condiţii.
     
    ntrebată de voia preşedintele CCR, Cristina Tarcea a spus: ”O justificare a deciziei CCR pronunţată pe completurile de 5 judecători”.
     
    Secţia pentru judecători a CSM a discutat, miercuri, acţiunea disciplinară exercitată în decembrie 2018 de Inspecţia Judiciară pe numele Cristinei Tarcea.
     
    Acţiunea a fost exercitată deoarece preşedintele instanţei supreme a refuzat nejustificat îndeplinirea unei îndatoriri de serviciu şi pentru nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor.
     
    „În privinţa abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f), inspectorii judiciari au reţinut că preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a refuzat nejustificat să îndeplinească îndatoririle de serviciu cu privire la constituirea completurilor de 5 şi de 2 judecători prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. b) şi art. 32 din Legea nr. 304/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018. 
     

  • Acum la SMART Business: ​​De ce să construieşti o grădiniţă în mijlocul pădurii?

    ​Smart Business este o emisiune în care dorim să vi-i prezentăm pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar. Sunt talentaţi, pragmatici, depăşesc piedici şi îşi transformă ideile în branduri.

  • Cine vrea să cumpere un business românesc?

    „Ne aflăm într-un moment în care mulţi dintre antreprenorii români nu şi-au găsit succesori cărora să le lase moştenirea businessurilor. Foarte puţine afaceri româneşti au pregătit a doua generaţie pentru a merge mai departe. Noi, românii, nu avem acest spirit de a lăsa afacerile pentru generaţiile viitoare, de aceea există o sumedenie de companii româneşti cu potenţial care ies şi vor mai ieşi la vânzare”, a spus Horia Abrudan într-o discuţie cu ZF.
    În România, doar 30% din afacerile de familie rezistă tranziţiei către a doua generaţie şi numai 15% rezistă celei de a treia generaţii. Principalii cumpărători pentru businessurile româneşti sunt multinaţionalele, fondurile de investiţii şi doar printr-o excepţie un cumpărător poate să fie o altă firmă românească. Cei mai mulţi dintre antreprenorii români care au reuşit să ajungă cu firma întreagă până acum, care au un business sustenabil şi un brand recunoscut de piaţă, nu s-au pregătit pentru achiziţia unor alte firme româneşti. Cel mai probabil nici nu şi-au pus această problemă. Însă cei mai mulţi spun că multinaţionalele acaparează piaţa, domină economia românească şi fac jocurile pentru că au puterea de a-i cumpăra pe alţii şi de a stabili ulterior regulile jocului. Dar nimeni nu cred că i-a oprit pe antreprenorii români să se pregătească să-i cumpere pe alţi antreprenori români şi să-şi mărească businessul. Neavând acest exerciţiu, nici nu-şi pun problema achiziţiei unei companii româneşti sau a brandului din faţa unui business.
    În 30 de ani de business dur nu au mai apucat să-şi facă echipă de fuziuni şi achitiţii, dar nici să fie permanent în legătură cu firmele de consultanţă astfel încât, atunci când apare ceva la vânzare, o dată în viaţă, să fie pregătiţi. Antreprenorii români vor să cumpere active, terenuri, clădiri de birouri, tot ce reprezintă active fixe pe care le văd în faţa ochilor, şi mai puţin vor să cumpere branduri sau poziţionări în piaţă. Până la un anumit punct un business poate să crească organic, dar pentru a ajunge mai mare, la un moment dat ai nevoie de achiziţia rivalilor, competitorilor, pentru a câştiga cotă de piaţă şi pentru a da tonul în business. Celebrele companii germane mici şi mijlocii încep să se confrunte cu aceeaşi problemă, respectiv nu mai are cine să preia şi să conducă businessul de familie. Dar ei sunt la a patra, a cincea sau a şasea generaţie.
    Iar fondurile de investiţii abia aşteaptă să iasă la vânzare celebrele companii germane mici şi mijlocii, o oportunitate cu care nu te întâlneşti de multe ori în viaţă.
    Antreprenorii români care nu au urmaşi nu s-au îngrijit să aibă manageri profesionişti şi de aceea le este foarte greu să lase afacerile pe mâna managerilor. Mai bine vând afacerea, iau banii, iar copiii vor moşteni un cont în bancă.
    Ieşirea pe pieţele externe, fie prin vânzarea unor produse, fie prin investiţii directe, fie prin achiziţia altor companii, a fost ocolită de antreprenorii români şi, din acest motiv, comerţul exterior al României este cel mai prost dintre fostele ţări comuniste.
    Nici cultivarea în cadrul propriilor companii a unor organigrame profesioniste nu a fost pe lista de priorităţi a antreprenorilor români şi, din acest motiv, fie nu găsesc manageri profesionişti atunci când au nevoie, fie cei care ar putea să conducă businessuri antreprenoriale nu vor să vină să lucreze pentru patronii români. Este un cerc vicios, din care principalii câştigători sunt multinaţionalele şi fondurile de investiţii, care sunt pregătite în orice moment pentru achiziţii. Fondurile de investiţii, şi multinaţionalele preferă mai degrabă să cumpere companii şi branduri decât să le facă de la zero, pentru că aşa ajung în frunte mult mai repede şi pot să controleze pieţele.
    Antreprenorii români nu au nici exerciţiul asocierii şi, atunci când pe piaţă apare o oportunitate, nu găsesc un punct de discuţie cu alţi antreprenori astfel încât, împreună, să poată cumpăra ceva. A cumpăra o altă companie reprezintă un chin, pentru că trebuie armonizate culturile de muncă, acest proces consumând extrem de multă energie. Dar această problemă poate fi rezolvată prin exerciţii şi prin standardizarea organigramelor şi a culturilor. Multinaţionalele nu au ajuns în top doar prin creşterea organică, ci prin achiziţii repetate. Acest lucru le-a permis să câştige piaţă rapid şi, în final, să-şi mărească valoarea şi poziţia.
    A doua generaţie nu prea vrea să preia conducerea companiilor înfiinţate de părinţii lor, preferând să aştepte să moştenească banii şi nu businessul în sine.
    În aceste condiţii, cine vrea să cumpere businessurile româneşti?