Braşovul este istoric un oraş industrial de genul Timişoara şi Sibiu, cu investiţii străine dar şi româneşti în producţie.
Clujul este un oraş mult mai antreprenorial, cu multe afaceri locale în servicii, mai mult decât în producţie.
Timiş este al doilea judeţ din România, după zona Bucureşti-Ilfov, în atragerea investiţiilor străine, cu peste 4 miliarde de euro. Braşovul a atras investiţii străine de aproape 2,5 miliarde de euro, mai mult decât Clujul, care are aproape 2 miliarde de euro. Zona Bucureşti-Ilfov are investiţii străine de peste 40 de miliarde de euro.
Într-un oraş ca Braşovul, industrial, şi mai puţin antreprenorial, oamenii sunt obişnuiţi cu rutina fabricii, pontează la ora 7, ies din schimb la ora 15, la ora 16 sunt acasă, se odihnesc o oră, după care se ocupă de treburile casei, la ora 21 sunt în pat. Aşa este şi la Timişoara.
Poate Iulius Town, care prin întregul complex, prin clădirile de birouri, va atrage alte joburi va schimba comportamentul local din industrie spre servicii.
Dacă nu ar fi fost turiştii şi întâlnirile de business, piaţa de restaurante din Braşov ar fi fost la limita de avarie, pentru că nu se poate susţine local.
Într-un oraş industrial, salariile nu cresc aşa cum se întâmplă într-un oraş antreprenorial care se bazează mai mult pe servicii.
În Bucureşti salariul mediu depăşeşte 3.500 de lei net, în Cluj este de 3.100 de lei net, în timp ce în Timiş salariul mediu net este de 2.900 de lei, în Sibiu este de 2.800 de lei, iar în Braşov de 2.700 de lei. Iaşiul a recuperat puternic şi a ajuns la 2.700 de lei net.
Cei care lucrează în oraşe industriale, în fabrici, au mai puţine alternative decât cei din oraşele care se bazează pe servicii. Nu sunt atât de multe companii şi de obicei există o „înţelegere” în privinţa grilelor salariale.
Deşi toată lumea invocă lipsa de personal şi şomajul extrem de scăzut, în Timiş ajungând la 2% faţă de o medie naţională de aproape 4%, salariile nu cresc atât de rapid.
În oraşele industriale, puterea de negociere a angajaţilor este foarte redusă şi nu prea au unde să se ducă.
Având în vedere acest lucru, la care se adaugă rutina clară zilnică, fără excese şi fără cheltuieli inutile, nu există o presiune constantă şi puternică pentru a încerca să obţină salarii mai mari.
Cheltuielile sunt foarte clare, iar gradul de îndatorare este mai redus.
Dacă ar fi fost în Bucureşti, unde consumul este în floare, susţinut de credite, unde banii se aruncă mult mai uşor într-o vizită la mall, comportamentul ar fi fost altfel, în sensul că ar fi existat o presiune constantă pentru a obţine un salariu mai mare, pentru a plăti ratele la bancă şi apoi chiar pentru a lua credite mai mari.
În oraşele care se bazează mai mult pe servicii, mobilitatea este mult mai ridicată şi presiunea pe salarii creşte.
Într-un oraş industrial ca Braşovul poţi să intri într-o fabrică şi să rămâi mult timp acolo, fără ca vechimea şi experienţa obţinută să fie recompensate foarte mult.
La fel este peste tot în lume, în oraşele industriale sunt salarii mai mici, în timp ce în oraşele de servicii presiunea este mai mare din partea angajaţilor pentru a obţine salarii mai mari, pentru că au cheltuieli mai mari, fiind în oraşe de consum.
Pare un paradox, dar pentru a obţine salarii mai mari, trebuie să ai şi cheltuieli mai mari şi datorii mai mari, pentru a exista o presiune de-a te mişca din loc.
Asta nu înseamnă că este un îndemn să cheltuiţi mai mult sau să faceţi datorii mai mari.
Tag: discutie
-
Dacă vreţi salarii mai mari, trebuie să cheltuiţi şi să vă îndatoraţi mai mult
-
Inteligenţa artificială: o discuţie ce trebuie purtată
„După cum spune şi numele evenimentului, Digital Sustainability Forum, ne dorim să aducem cât mai mulţi actori la un loc pentru a avea o discuţie despre implementarea sustenabilă şi chiar dezvoltarea tehnologiei IA (inteligenţă artificială) aici, în România”, explică Matthias Sachs, director corporate affairs la Microsoft Central & Eastern Europe, referindu-se la o iniţiativă Microsoft la nivel european, care se desfăşoară deja în ţări precum Polonia, Bulgaria şi Danemarca, şi reuneşte o comunitate formată din lideri emergenţi din sectorul public, mediul de afaceri, societatea civilă şi mediul academic pentru o conversaţie despre inteligenţa artificială şi rolul său în societatea modernă. „Vrem să stimulăm dialogul între cei din sectorul privat, cei din sectorul public, cei din mediul politic şi să tragem concluzii, să venim cu idei pentru politici publice care, odată aşezate pe foaie, pot duce la ceva util pentru societatea românească.”
Exceutivul de la Microsoft insistă asupra nevoii de a crea o anumită siguranţă şi de a avea dezbateri publice pe această temă. „Noi, Microsoft, avem responsabilitatea de a contribui prin stimularea acestor dezbateri şi prin găsirea unor parteneri; după această masă rotundă sau altele, vom putea avea ceva de oferit autorităţilor, ceva tangibil.” Matthias Sachs crede că nicio societate nu este pregătită pentru noile tehnologii, acesta fiind şi motivul pentru care compania derulează diverse programe. Cei care cunosc domeniul au responsabilitatea de a crea politici publice şi metodologii pentru aceste tehnologii, pentru a stimula dezvoltarea cunoştinţelor în această privinţă, notează el. „Aş spune că în majoritatea societăţilor este nevoie de mai multă educaţie, fapt valabil şi în cazul României. Educaţia este cheia – atât dezvoltarea abilităţilor cât şi o mai bună înţelegere a subiectului, astfel încât oamenii să nu fie excluşi. Inteligenţa artificială e o tehnologie care trebuie să fie centrată pe oameni, procesul trebuie să fie unul transparent. Sunt multe de făcut, dar sunt optimist în ceea ce priveşte viitorul.”
Termenul de sustenabilitate, devenit recent un soi de „buzz word”, poate fi asociat unui număr mare de practici de business. În cazul tehnologiei însă, executivul de la Microsoft consideră că sustenabilitatea are şi o altă dimensiune, şi anume cea de plusvaloare. „Sustenabilitatea se referă la un proces care aduce valoarea vieţii de zi cu zi a oamenilor şi care se desfăşoară pe termen lung. Tehnologiile se implementează, transformarea digitală are loc acum în societate şi nu modifică doar businessurile, ci mult mai multe aspecte ale societăţii. Entităţile din sectorul public îşi digitalizează procesele de lucru, universităţile digitalizează modul în care comunică cu studenţii – sunt multe exemple în acest sens.” El aminteşte de iniţiativa numită Parteneriatul pentru IA, fondată de Google, Amazon, IMB, Facebook şi Microsoft la care s-au mai alăturat, între timp, alte 22 de companii. „Suntem cu toţii responsabili, pentru că toţi dezvoltăm soluţii de IA.”
Matthias Sachs crede că IA afectează extrem de multe domenii, iar transformarea digitală afectează toate societăţile şi industrii diverse; prin urmare, anumite companii se concentrează pe anumite zone. Pe de altă parte, spune el, există încă o anumită reticenţă vizavi de evoluţia inteligenţei artificiale. „Oamenii se tem, există anumite temeri şi acestea trebuie luate în serios. De aceea am şi demarat acest forum al sustenabilităţii, creând astfel un grup de experţi care să asigure feedback şi să ne arate ce este important în România. Este un eveniment care are loc şi pe alte pieţe, încercând astfel să generăm un dialog relevant în statele respective.”
Este important ca întrebările despre tehnologie să fie adresate: „Din moment ce noi dezvoltăm aceste soluţii, cred că trebuie să abordăm acest subiect într-un mod umil, nu ar trebui să plecăm de la ideea că noi le ştim pe toate. Trebuie să spunem: «Am dezvoltat aceste soluţii, credem că vor fi utile, dar haideţi să vorbim despre ele». Nu este important doar să vinzi produsele, ci şi modul în care explici oamenilor cum funcţionează acele produse”.
Iar gama de produse şi servicii bazate pe IA este din ce în ce mai mare. În România, producătorul american de software a implementat o serie de programe, unul dintre acestea fiind AI for Accessibility, în valoare de 25 de milioane de dolari, gândit pentru o perioadă de cinci ani şi care urmăreşte să valorifice puterea IA pentru a dezvolta capacitatea umană pentru cei peste un miliard de oameni cu dizabilităţi din întreaga lume. Este o oportunitate pentru dezvoltatori, ONG-uri, academicieni, cercetători şi inventatori de a-şi adezvolta activitatea în beneficiul persoanelor cu dizabilităţi, concentrându-se pe trei direcţii: ocuparea forţei de muncă, îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi şi comunicarea în scopul conectării la cotidian.
Potrivit datelor Microsoft, în România, din aproximativ 4 milioane de copii, 10% – adică 400.000 – au tulburări de limbaj, iar numărul lor este în creştere. Nu există instrumente moderne care să răspundă nevoilor tuturor. În plus, numărul de logopezi şi terapii de limbaj la nivel naţional este unul scăzut, iar metodele utilizate nu sunt adaptate vârstei pacientului şi au un grad redus de interactivitate.
Astfel, programul mai sus menţionat îşi propune să sporească dezvoltarea de soluţii IA accesibile şi inteligente pentru a ajuta dezvoltatorii să creeze aplicaţii inteligente care să poată vedea, auzi, vorbi, înţelege şi interpreta nevoile oamenilor. Parteneriatul cu Ascendia a început în urmă cu patru ani, sprijinindu-i cu resurse cloud Microsoft Azure, pentru a le susţine ideile de start-up în educaţie. Anul trecut, Timlogo a primit un grant AI for Accessibility pentru a sprijini eforturile companiei de a-i ajuta pe copii şi adulţi să aibă acces mai uşor la terapie logopedică. Prin utilizarea instrumentelor cognitive, platforma reprezintă o metodă de învăţare şi exersare a vorbirii, perfect adaptată particularităţilor copiilor digitali nativ.
În ceea ce priveşte viitorul muncii, Matthias Sachs pleacă de la ideea că IA „aduce un plus de valoare abilităţilor umane, un plus la ceea ce oamenii pot face acum. Vom vedea multe noi joburi create, vom vedea oameni făcând lucruri pe care acum nici nu ni le putem imagina. Este un aspect pozitiv şi trebuie să ne asigurăm că transformăm joburile existente acum, să educăm oamenii, să le asigurăm programe de reconversie profesională, astfel încât ei să se descurce în această nouă realitate. Cred că sunt multe lucruri care se vor schimba, dar încurajăm guvernele să facă cercetări în acest sens, să se fie cu un pas înainte”, încheie el.
-
Inteligenţa artificială: o discuţie ce trebuie purtată
„După cum spune şi numele evenimentului, Digital Susteinability Forum, ne dorim să aducem cât mai mulţi actori la un loc pentru a avea o discuţie despre implementare sustenabilă şi chiar dezvoltarea tehnologiei IA (inteligenţă artificială) aici, în România”, explică Matthias Sachs, director corporate affairs, Microsoft Central & Eastern Europe. „Vrem să stimulăm dialogul între cei din sectorul privat, cei din sectorul public, cu cei din mediul politic şi să tragem concluzii, să venim cu idei pentru politici publice care, odată aşezate pe foaie, pot duce la ceva util pentru societatea românească.”
Exceutivul de la Microsoft insistă asupra nevoii de a crea o anumită siguranţă şi de a avea dezbateri publice pe această temă. „Noi, ca Microsoft, avem responsabilitatea de a contribui prin stimularea acestor dezbateri şi prin găsirea unor parteneri; după această masă rotundă sau altele, vom putea avea ceva de oferit autorităţilor, ceva tangibil.”
Matthias Sachs crede că nicio societate nu este pregătită pentru noile tehnologii, acesta fiind şi motivul pentru care compania derulează diverse programe. Cei care cunosc domeniul au responsabilitatea de a crea politici publice şi metodologii pentru aceste tehnologii, pentru a stimula dezvoltarea cunoştinţelor în această privinţă, notează el. „Aş spune că în majoritatea societăţilor este nevoie de mai multă educaţie, fapt valabil şi în cazul României. Educaţia este cheie – atât dezvoltarea abilităţilor cât şi o mai bună înţelegere a subiectului, astfel încât oamenii să nu fie excluşi. Inteligenţa artificială e o tehnologie care trebuie să fie centrată pe oameni, procesul trebuie să fie unul transparent. Sunt multe de făcut, dar sunt optimist în ceea ce priveşte viitorul.”
Termenul de sustenabilitate, devenit recent un soi de „buzz word”, poate fi asociat unui număr mare de practici de business. În cazul tehnologiei, însă, executivul Microsoft consideră că sustenabilitatea are şi o altă dimensiune, şi anume cea de plusvaloare. „Sustenabilitatea se referă la un proces care aduce valoarea vieţii de zi cu zi a oamenilor şi care se desfăşoară pe termen lung. Tehnologiile se implementează, transformarea digitală are loc acum în societate şi nu modifică doar businessurile, ci mult mai multe aspecte ale societăţii. Entităţile din sectorul public îşi digitalizează procesele de lucru, universităţile digitalizează modul în care comunică cu studenţii – sunt multe exemple în acest sens.” El aminteşte de iniţiativa numită „Parteneriatul pentru IA”, fondată de Google, Amazon, IMB, Facebook şi Microsoft la care s-au mai alăturat, între timp, alte 22 de companii. „Suntem cu toţii responsabili, pentru că toţi dezvoltăm soluţii de IA.”
Matthias Sachs crede că IA afectează extrem de multe domenii, iar transformarea digitală afectează toate societăţile şi industrii diverse; prin urmare, anumite companii se concentrează pe anumite zone. Pe de altă parte, spune el, există încă o anumită reticenţă vizavi de evoluţia inteligenţei artificiale. „Oamenii se tem, există anumite temeri şi acestea trebuie luate în serios. De aceea am şi demarat acest forum al sustenabilităţii, creând astfel un grup de experţi care să asigure feedback şi să ne arate ce este important în România. Este un eveniment care are loc şi pe alte pieţe, încercând astfel să generăm un dialog relevant în statele respective.”
Este important ca întrebările despre tehnologie să fie adresate: „Din moment ce noi dezvoltăm aceste soluţii, cred că trebuie să abordăm acest subiect într-un mod umil, nu ar trebui să plecăm de la ideea că noi le ştim pe toate. Trebuie să spunem «am dezvoltate aceste soluţii, credem că vor fi utile, dar haideţi să vorbim despre ele». Nu este important doar să vinzi produsele, ci şi modul în care explici oamenilor cum funcţionează acele produse.”
Iar gama de produse şi servicii bazate pe IA este din ce în ce mai mare. În România, producătorul american de software a implementat o serie de programe, unul dintre acestea fiind „AI for Accessibility”, în valoare de 25 de milioane de dolari, gândit pentru o perioadă de 5 ani şi care urmăreşte să valorifice puterea IA pentru a dezvolta capacitatea umană pentru cei peste un miliard de oameni cu dizabilităţi din întreaga lume. Este o oportunitate pentru dezvoltatori, ONG-uri, academicieni, cercetători şi inventatori pentru a-şi adezvolta activitatea în beneficiul persoanelor cu dizabilităţi, concentrându-se pe trei direcţii: ocuparea forţei de muncă, îmbunătăţirea viaţii de zi cu zi şi comunicarea în scopul conectării la cotidian.
Potrivit datelor Microsoft, în România, din aproximativ 4 milioane de copii, 10% – adică 400.000 – au tulburări de limbaj, iar numărul lor este în creştere. Nu există instrumente moderne care să răspundă nevoilor tuturor. În plus, numărul de logopezi şi terapii de limbaj la nivel naţional este unul scăzut, iar metodele utilizate nu sunt adaptate vârstei pacientului şi au un grad redus de interactivitate.
Astfel, programul mai sus menţionat îşi propune să sporească dezvoltarea de soluţii IA accesibile şi inteligente pentru a ajuta dezvoltatorii să creeze aplicaţii inteligente care să poată vedea, auzi, vorbi, înţelege şi interpreta nevoile oamenilor. Parteneriatul cu Ascendia a început în urmă cu 4 ani, sprijinindu-i cu resurse cloud Microsoft Azure, pentru a le susţine ideile de start-up în educaţie. Anul trecut, Timlogo a primit un grant AI for Accessibility pentru a sprijini eforturile companiei de a-i ajuta pe copii şi adulţi să aibă acces mai uşor la terapie logopedică. Prin utilizarea instrumentelor cognitive, platforma reprezintă o metodă de învăţare şi exersare a vorbirii, perfect adaptată particularităţilor copiilor digitali nativ.
În ceea ce priveşte viitorul muncii, Matthias Sachs pleacă de la ideea că IA „aduce un plus de valoare abilităţilor umane, un plus la ceea ce oamenii pot face acum. Vom vedea multe noi joburi create, vom vedea oameni făcând lucruri pe care acum nici nu ni le putem imagina. Este un aspect pozitiv, şi trebuie să ne asigurăm că transformăm joburile existente acum, să educăm oamenii, să le asigurăm programe de reconversie profesională, astfel încât ei să se descurce în această nouă realitate. Cred că sunt multe lucruri care se vor schimba, dar încurajăm guvernele să facă cercetări în acest sens, să se fie cu un pas înainte”, încheie el.
-
Nu ştii vreun business sigur, în care să bag nişte bani şi să nu fac nimic, dar să-mi aducă 10-20% pe an?!
„Aş vrea să bag nişte bani într-un business în care să nu fac nimic, să conducă altcineva, să-mi aducă 10-20% pe an, dar fără riscuri. Eu nu mai vreau să muncesc”.
În real estate s-a fript din 2007-2008, la bursă – mai degrabă ar băga bani în bitcoin decât în acţiunile din România, fonduri mutuale – ce sunt alea?!
Nu cred că este singurul antreprenor/investitor român care caută afaceri în care să pună nişte bani, afaceri sigure, fără risc, care să-i aducă un câştig de 10-20% pe an.
Mulţi au auzit sau au citit despre modelul lui Warren Buffett, care a spus cândva că el caută businessuri în care să investească şi care să-i producă profit şi când el doarme.
Afacerile în care trebuie să munceşti de dimineaţă până seara, alea nu sunt afaceri.
Pe piaţă sunt foarte mulţi bani disponibili, depozitele bancare sunt pline, dar dobânzile sunt foarte mici. România este supergeneroasă, cu dobânzi la lei de 3-4% pe an, în condiţiile în care cursul nu s-a depreciat cu mai mult de 1,6% la 9 luni.
Asta înseamnă în euro un câştig de 2% faţă de o dobândă de 0 şi ceva la sută, dacă nu chiar de minus zero şi ceva la sută, cât este acum în Occident.
Bursa de la Bucureşti a adus câştiguri de peste 30% în acest an, dar trebuie să ai nervii tari, pentru că în orice moment te poţi aştepta la o schimbare legislativă care să afecteze afacerile companiilor. Cei care au făcut bani din bussinesuri tradiţionale pe care le-au vândut ar vrea să se ducă pe bursă sau să-şi pună banii în fonduri mutuale care investesc pe bursă sau în alte instrumente financiare, dar cer asigurări că vor câştiga cel puţin 10% în euro pe an, asigurări pe care nimeni dintre administratorii de fonduri mutuale nu le poate oferi.
Antreprenorii din clasa de mijloc care au reuşit să clădească ceva de la zero în ultimii 10 sau 20 de ani încep să obosească, pentru că au tras mult de business, l-au adus până la un anumit nivel, iar acum vor să-şi ia o rentă sigură din el, ceea ce nu prea se poate.
Trebuie să munceşti continuu pentru a-ţi ţine clienţii şi contractele.
Toată lumea ar vrea să facă importuri, să ia o marfă din afară pe care să o plaseze în marile reţele din comerţ fără prea multă implicare şi cu banii recuperaţi foarte repede.
Într-un business cu servicii nu ai ce să acumulezi, pentru că afacerea depinde de proprietar, de relaţiile lui. Compania nu are active, nu are mărci, nu ar avea ce să vândă unui potenţial investitor.
Vasile Armenean a vândut Betty Ice cu o întreagă producţie de îngheţată în spate, cu un brand, cu fabrici, cu logistică etc.
Într-un business cu servicii baza este omul, mintea şi energia lui, care ţine totul în picioare.
Nu prea sunt afaceri, sau chiar deloc, în care să pui banii şi cineva să-ţi plătească o rentă lunară, iar tu să treci lunar sau anual să-ţi ridici banii.
La început proprietarul poate să aibă un director care să conducă executiv businessul, dar la un moment dat şi acesta se va „revolta” şi îşi va cere partea.
Dar dacă cunoaşteţi businessuri sigure, care să producă bani şi când proprietarul sau investitorul dorm, să aibă un manager cinstit, să-mi spuneţi. -
Nu ştii vreun business sigur, în care să bag nişte bani şi să nu fac nimic, dar să-mi aducă 10-20% pe an?!
„Aş vrea să bag nişte bani într-un business în care să nu fac nimic, să conducă altcineva, să-mi aducă 10-20% pe an, dar fără riscuri. Eu nu mai vreau să muncesc”.
În real estate s-a fript din 2007-2008, la bursă – mai degrabă ar băga bani în bitcoin decât în acţiunile din România, fonduri mutuale – ce sunt alea?!
Nu cred că este singurul antreprenor/investitor român care caută afaceri în care să pună nişte bani, afaceri sigure, fără risc, care să-i aducă un câştig de 10-20% pe an.
Mulţi au auzit sau au citit despre modelul lui Warren Buffett, care a spus cândva că el caută businessuri în care să investească şi care să-i producă profit şi când el doarme.
Afacerile în care trebuie să munceşti de dimineaţă până seara, alea nu sunt afaceri.
Pe piaţă sunt foarte mulţi bani disponibili, depozitele bancare sunt pline, dar dobânzile sunt foarte mici. România este supergeneroasă, cu dobânzi la lei de 3-4% pe an, în condiţiile în care cursul nu s-a depreciat cu mai mult de 1,6% la 9 luni.
Asta înseamnă în euro un câştig de 2% faţă de o dobândă de 0 şi ceva la sută, dacă nu chiar de minus zero şi ceva la sută, cât este acum în Occident.
Bursa de la Bucureşti a adus câştiguri de peste 30% în acest an, dar trebuie să ai nervii tari, pentru că în orice moment te poţi aştepta la o schimbare legislativă care să afecteze afacerile companiilor. Cei care au făcut bani din bussinesuri tradiţionale pe care le-au vândut ar vrea să se ducă pe bursă sau să-şi pună banii în fonduri mutuale care investesc pe bursă sau în alte instrumente financiare, dar cer asigurări că vor câştiga cel puţin 10% în euro pe an, asigurări pe care nimeni dintre administratorii de fonduri mutuale nu le poate oferi.
Antreprenorii din clasa de mijloc care au reuşit să clădească ceva de la zero în ultimii 10 sau 20 de ani încep să obosească, pentru că au tras mult de business, l-au adus până la un anumit nivel, iar acum vor să-şi ia o rentă sigură din el, ceea ce nu prea se poate.
Trebuie să munceşti continuu pentru a-ţi ţine clienţii şi contractele.
Toată lumea ar vrea să facă importuri, să ia o marfă din afară pe care să o plaseze în marile reţele din comerţ fără prea multă implicare şi cu banii recuperaţi foarte repede.
Într-un business cu servicii nu ai ce să acumulezi, pentru că afacerea depinde de proprietar, de relaţiile lui. Compania nu are active, nu are mărci, nu ar avea ce să vândă unui potenţial investitor.
Vasile Armenean a vândut Betty Ice cu o întreagă producţie de îngheţată în spate, cu un brand, cu fabrici, cu logistică etc.
Într-un business cu servicii baza este omul, mintea şi energia lui, care ţine totul în picioare.
Nu prea sunt afaceri, sau chiar deloc, în care să pui banii şi cineva să-ţi plătească o rentă lunară, iar tu să treci lunar sau anual să-ţi ridici banii.
La început proprietarul poate să aibă un director care să conducă executiv businessul, dar la un moment dat şi acesta se va „revolta” şi îşi va cere partea.
Dar dacă cunoaşteţi businessuri sigure, care să producă bani şi când proprietarul sau investitorul dorm, să aibă un manager cinstit, să-mi spuneţi. -
„De abia acum, când am ajuns şi eu să am un business şi trebuie să plătesc salariile, am înţeles ce înseamnă acest lucru. În fiecare dimineaţă când mă trezesc, deja am cheltuieli de 500-600 de lei.”
O discuţie cu Raluca, o fostă colegă care vindea publicitate şi care acum nu a avut ce face şi a devenit antreprenor, un mic patron la un start-up:
Cum este să fii antreprenor, să ai firma ta?
Cum să fie, şi mâine aş vrea să mă las! Nu ştiu ce m-a apucat. Am intrat şi eu la Start-up Nation, am făcut credit la bancă şi am gajat casa, ca să mă mişc mai repede până îmi intră cei 40.000 de euro de la stat. De abia acum îi înţeleg pe cei care ne plăteau înainte salariile, când lucram la ei. Când am ajuns să am şi eu un business, şi trebuie să plătesc salariile, am înţeles ce înseamnă acest lucru. În fiecare dimineaţă când mă trezesc, deja am cheltuieli de 500-600 de lei. Cum le acopăr, cui îi vând ceea ce fac, cum găsesc clienţi, horror!“
Când lucrezi într-o companie, fie că este românească, fie că este multinaţională, nu ai un stres aşa mare pentru că nu ai prea multe obligaţii. Dacă vânzările nu merg, dai vina pe piaţă, pe economie, pe clienţi, pe produs, pe campania de marketing, pe şefi. Dar la finalul lunii salariul îţi intră, poate şi bonusul, şi nu prea te interesează altceva.
Când eşti tu patron, trebuie să vinzi, trebuie să urmăreşti încasările, trebuie să cauţi furnizori, trebuie să umbli după clienţi, trebuie să umbli după bani şi să-i recuperezi – poate nu ştiţi că facturile din România au un termen de plată între 90 şi 120 de zile, asta în cel mai bun caz, dacă îţi mai iei banii – trebuie să plăteşti salariile cu taxele la stat, trebuie să plăteşti TVA-ul şi tot aşa.
Pentru mulţi angajaţi intrarea în lumea afacerilor, în businessul real, a fost un şoc. Tot ce au citit în cărţi, toate poveştile de succes, sunt departe de realitate, cel puţin în România. Toată lumea se uită la patroni, le numără banii şi cred că businessul este uşor, că afacerile se fac singure, contractele vin de la sine, clienţii stau la uşă şi de abia aşteaptă să le cumpere produsele şi serviciile.
Mulţi nu se uită la legislaţie, la ce au de făcut şi când vin controalele sunt total nepregătiţi.
La nivel de taxe pe companii, România stă destul de bine, dar în ceea ce priveşte taxele pentru salariile angajaţilor, nivelul este extrem de ridicat şi patronii sunt extrem de frustraţi.
Pentru un salariu net de 2.000 de lei, mai trebuie să plăteşti taxe de 1.486 de lei, adică aproape cât salariul angajatului.
Mulţi care intră în business nu înţeleg problemele de lichiditate, de cash-flow, că între plăţi şi încasări există un decalaj foarte mare care trebuie acoperit continuu cu bani de acasă. Dacă mai iei şi un credit de la bancă, a doua zi ai bani, dar ei se termină repede şi urmează rambursările, iar banii nu mai sunt în cont pentru că s-au cheltuit pe o maşină, pe un echipament, pe salarii, pe taxe şi impozite etc. Iar produsele şi serviciile nu se vând aşa uşor şi dacă ai norocul să găseşti clienţi, recuperarea banilor durează mult.
După cum spunea şi Raluca, şi mâine aş vrea să las totul baltă şi să redevin un salariat fără griji, cu salariul care intră lunar şi fără alte obligaţii.
România nu este o ţară extrem de antreprenorială, cu o legislaţie care să încurajeze afacerile mici şi mijlocii, nu numai prin prisma banilor din Start-up Nation, ci prin uşurinţa de a intra şi de a ieşi din business, printr-o birocraţie mai relaxată şi un mediu mai prietenos.România încurajează companiile mari, nu degeaba primele 1.000 de companii din România fac 49% din cifra de afaceri totală, iar la polul opus încurajează consultanţii şi brokerii de putere, de influenţă, atât de la stat, cât şi cei din multinaţionale sau companiile româneşti mari, care plimbă contracte.
Dacă ar fi să-i daţi un sfat Ralucăi, să continue sau să închidă totul şi să redevină angajat, ce i-aţi spune? -
Preşedintele Klaus Iohannis după întâlnirea cu omologul său american: Am avut o discuţie excelentă cu Trump. Parteneriatul cu SUA a devenit mai robust
Preşedintele Klaus Iohannis a afirmat, marţi, că parteneriatul României cu SUA a devenit mai robust în urma întrevederilor avute cu Donald Trump. Şeful statului a adăugat că ultima vizită în SUA a fost un succes.
„Parteneriatul cu SUA a devenit mai robust. Anvergura relaţiilor naostre politice a ajuns la un punct maxim, după întrevederile la Casa Albă, din iunie 2017 şi cea de săptămâna trecută. Vizita din iunie 2017 a fost prima în mandat.Pe 20 august anul acesta am avut din nou o discuţie excelentă şi foarte consistentă cu preşedintele Trump. Declaraţia comună pe care am adoptat-o marchează aprofundarea parteneriatului strategic în domenii esenţiale. Am discutat cu acest prilej despre prezenţa militară a SUA consistentă în România. Am evidenţiat că dincolo de componenta politico-militară e esenţială dezvoltarea pe alte dimensiuni, cea economică şi investiţională şi am încurajat investiţiile în proiecte strategice pentru România. Mai ales în sectorul energetic pentru creşterea schimburilor comerciale”, a declarat Klaus Iohannis, în cadrul discursului susţinut la evenimentul de primire al ambasadorilor români la Palatul Cotroceni.
-
Alexandru Cumpănaşu: Cei de la 112 nu au fost chemaţi la audieri
“Oamenii sunt problema de fapt, oamenii care aveau legea de partea lor, reguli, au eşuat. Cei de la 112 nu au fost chemaţi la audieri. Aceşti oameni care sunt în MAI şi care nu şi-au făcut datoria sau sunt în legături cu clanurile interlope. Într-un termen de 30 de zile, am spus eu, poate să fie şi mai repede, să fie daţi afară şi trimişi la Parchet”, a declarat Alexandru Cumpănaşu, după discuţia cu ministrul interimar al Internelor, Mihai Fifor.
Cumpănaşu a mai afirmat că a depus un momeriu la ministerul de Interne în care face referire inclusiv trecerea într-o evidenţă a persoanelor cu probleme psihice, cum este cazul lui Gheorghe Dincă.
“Am făcut un memoriu, chestiuni punctuale pe care le-am cerut, inclusiv luarea în evidenţă a celor care au fost internaţi pentru boli psihice şi inclusiv în cercul de suspecţi. Sunt lucruri procedurale. Cred că este o complicitate majoră în această faptă. Complicităţile sunt de natură politică”, a spus Cumpănaşu.