Robotul Vera poate reduce timpul şi costul unei recrutări tradiţionale cu o treime, susţin creatorii robotului. Acum o învaţă pe Vera să detecteze cum arată furia, fericirea, dar şi dezamăgirea, scrie Bloomberg Businessweek
Vera îmbunătăţeşte timpul de verificare şi aprobare al candidaţiilor pentru poziţii blue collar (muncitori pe şantier, chelneri etc) şi reduce şi costul de recrutare cu cel puţin o treime. Robotul poate intervieva sute de candidaţi în acelaşi timp prin video sau apel voce, reducând numărul candidaţilor pentru a găsi cei mai potriviţi 10% dintre aceştia pentru rolul respectiv.
Creatorii lui Vera sunt Vladimir Sveshnikov (28 de ani) şi Alexander Uraksin (30 de ani), co-fondatori ai Stafory, un startup din Sant Petersburg cu 50 de angajaţi.
Cei doi au avut experienţă în resurse umane şi în urmă cu doi ani de zile trebuiau să dea sute de telefoane pentru a suna candidaţii care şi-au pierdut interesul pentru slujbă sau care nu puteau fi localizaţi. “Chiar noi ne simţeam ca nişte roboţi şi am găsit o cale de a automatiza acest proces”, spune Uraksin.
Vera, numit aşa după mama lui Sveshnikov, foloseşte tehnologii de recunoaştere a vorbirii de la Google, Amazon, Microsoft, dar şi Yandex, companie locală. Programatorii au “hrănit” robotul cu 13 miliarde de propoziţii şi expresii preluate de la TV, Wikipedia, anunţuri de joburi pentru a extinde vocabularul lui Vera şi a o ajuta să vorbească mai natural şi să-şi înţeleagă interlocutorul.
Proiecte pilot au fost implementate în Rusia şi în orientul mijlociu din decembrie 2016, iar acum compania are clienţi şi în SUA şi Europa. Fondatorii susţin că anul acesta vor ajunge la venituri de 1 milion de dolari.
În acest moment, recrutorii umani încă verifică persoanele aprobate de Vera, iar acest robot nu ar trebui văzut ca un înlocuitor al oamenilor, este de părere Mikhail Chernomordikov, strateg la Microsoft Corp. în Dubai. “Deciziile finale pentru angajare sunt rezervate oamenilor”.
În acest moment, spaţiul smartphone-urilor este dominat de două tipuri de sisteme de operare: iOS şi Android. Sistemul de operare al Google, spre deosebire de iOS, este mai flexibil şi interfaţa acestuia poate fi schimbată fie de utilizatori, fie de producătorii smartphone-urilor. De aceea, de multe ori, interfaţa unui Samsung va fi diferită de cea a unui Huawei, de exemplu, deşi ambele telefoane rulează Android. Totuşi, în ultima vreme, tot mai mulţi producători (Nokia, HTC sau Motorola) aleg să lanseze produse cu interfeţe Android nealterate.
În acest sens, Google împreună cu alţi producători au lansat o serie de smartphone-uri Android One, care rulează cea mai nouă versiune de Android (fără alte modificări) şi beneficiază de suport tehnic timp de 2-3 ani de la lansare. Seria a început în 2014 şi era constituită din produse entry level pentru pieţe emergente. La finalul anului trecut s-au lansat două telefoane mid-range (Xiaomi Mi A1 şi HTC U11 Life), iar pe cel produs de HTC l-am testat şi noi.
Primul lucru pe care-l observi la HTC U11 Life este exteriorul care-ţi ia ochii (în cazul nostru, spatele albastru al telefonului). Spre deosebire de HTC U11, spatele U11 Life este îmbrăcat în plastic, iar logo-ul Android One de la bază arată că acest smartphone este primul telefon HTC din această gamă. Spatele reflectă foarte multă lumină şi iese foarte repede în evidenţă, dar este şi predispus să se murdărească imediat de amprente. Designul acesta lucios nu este pe gustul meu, dar sunt sigur că va fi apreciat de alţii. Deoarece telefonul are un înveliş din plastic, nu se ridică la nivelul telefoanelor de top, dar nici nu are un preţ pe măsură.
Spre deosebire de fratele său mai mare, HTC U11, acest model are diagonala mai mică, ajungând la 5,2 inchi, dar are tot un ecran Full HD.
La nivel hardware îl putem considera un smartphone mid-range: Qualcomm Snapdragon 630, un procesor optimizat spre a fi eficient din punctul de vedere al consumului de energie, 4 GB RAM şi 64 GB spaţiu de stocare. De reţinut, există şi o variantă cu 3 GB RAM şi 32 GB spaţiu de stocare. Nu sunt componente hardware ieşite din comun, dar sunt îndeajuns de puternice pentru a utiliza smartphone-ul fără mari probleme. Faptul că rulează Android nativ îl face să meargă bine şi asta înseamnă că va primi update direct de la Google pentru următoarele versiuni.
Telefonul are senzori de imagine similari, atât în faţă cât şi în spate, o cameră foto de 16 MP cu o deschidere a aperturii de f/2.0. Acesta poate filma până la 2160 p la 30 de cadre pe secundă cu camera principală şi până la 1080 p la 60 de cadre pe secundă cu camera frontală. La fel cum este cazul tuturor telefoanelor mid-range, camera este una decentă, îndeajuns de rapidă pentru a surprinde orice moment în timpul zilei, însă nu are performanţe notabile pe timp de noapte.
Fratele mai mare, HTC U11, a venit cu o funcţie numită Edge Sense, ceea ce le permite utilizatorilor să strângă telefonul în mână pentru a accesa anumite funcţii (de exemplu să deschizi camera foto). În cazul U11 Life, HTC Edge Sense a primit funcţii noi, iar acum printr-o strângere a smartphone-ului la bază poţi să faci fotografii, să accesezi aplicaţia preferată, să deschizi Google Maps sau Google Music etc. Utilă sau nu, folosirea acestei funcţii rămâne la latitudinea utilizatorului. Eu am folosit-o doar pentru a o testa şi de câteva ori din greşeală (am strâns telefonul fără să vreau), dar niciodată pentru că preferam asta. Poate însă ţine de obişnuinţa utilizatorilor HTC să prefere această metodă de acces.
Ca punct negativ, bateria mică a telefonului s-ar putea să îndepărteze potenţialii clienţi. În perioada de testare, în mâinile mele, smartphone-ul nu a rezistat mai mult de o zi; în mod obligatoriu seara trebuia să-l pun la încărcat. Spre comparaţie, alte telefoane din aceeaşi categorie de preţ rezistă ceva mai bine. Totuşi, are sistem de încărcare rapidă, ceea ce înseamnă că nu trebuie să aştepţi prea mult după el. Tot în tabăra aspectelor negative trebuie adăugată lipsa jackului audio de 3,5 mm pentru căşti. Eu cred că este o alegere ciudată pentru un telefon cu această construcţie, în această categorie de preţ şi cred că utilizatorii ar prefera utilitatea unui jack audio în dauna unei protecţii împotriva apei şi a prafului. De obicei, o astfel de protecţie este păstrată pentru modelele high-end.
HTC U11 Life este un telefon ce se adresează celor care vor o experienţă de Android curată, dar care nu vor să plătească prea mulţi bani pe un smartphone. Un fel de Google Pixel 2, varianta low-cost.
CASETĂ TEHNICĂ
PROCESOR QUALCOMM SNAPDRAGON 630
PROCESOR GRAFIC ADRENO 508
MEMORIE RAM 4 GB
STOCARE INTERNĂ 64 GB, MICROSD PÂNĂ LA 256 GB
CAMERĂ FOTO PRINCIPALĂ 16 MP, F/2.0, 2160 P @ 30 FPS
CAMERĂ FOTO SECUNDARĂ 16 MP, F/2.0, 1080 P
BATERIE 2.600 MAH
GREUTATE 142 G
PREŢ RECOMANDAT ÎN JUR DE 1.600 DE LEI
Primul lucru pe care-l observi la Samsung S8 şi primul lucru menţionat de toată lumea este designul. Pe bună dreptate. Este o operă de artă la acest aspect. Telefonul este îmbrăcat în metal şi sticlă, are colţurile rotunjite, trei butoane pe laterale şi chiar un jack de 3,5 mm pentru căşti. Telefonul este realizat din materiale bune, conferind senzaţia de dispozitiv premium de fiecare dată când este utilizat.
Displayul telefonului este absolut impresionant şi este o plăcere să te uiţi la filme sau să te joci. Ecranul are rezoluţie nativă Quad HD (2.960 x 1.440 pixeli), este luminos (Samsung susţine o luminozitate de 1.000 niţi) şi poate fi folosit cu uşurinţă în orice situaţie, fie la interior, fie direct în razele soarelui, imaginile rămânând clare şi luminoase.
S8 face fotografii foarte bune, oferindu-ne imagini clare, cu culori aprinse, poate puţin cam saturate, iar cele realizate în lumină bună arată foarte bine. Pe timp de noapte, imaginile sunt bune şi au puţin zgomot. Focalizarea este aproape instantă şi de cele mai multe ori corectă, însă fotografiile făcute în grabă pot ieşi mişcate sau neclare, chiar şi în lumină naturală.
Mi-a fost greu să-i găsesc telefonului puncte în minus, singurele inconveniente fiind senzorul de amprentă şi autonomia bateriei, care ar putea fi mai bună.
CANON EOS M5
Un mirrorless ce păstrează designul camerelor retro, este mic, încape confortabil în mână şi nu este atât de uşor pe cât te-ai aştepta. Calitatea materialelor de construcţie, deşi nu cea mai înaltă, este una bună şi aparatul nu se simte ieftin. Pe spatele camerei se află un ecran tactil de 8 cm a cărui rezoluţie este una bună, imaginile arătate sunt clare şi saturate şi mai este şi util, atât în timpul fotografierii, cât şi după.
Fotografiile obţinute au detalii bogate datorită senzorului excelent, imaginile JPG, procesate de software, au culori frumoase, nu prea saturate, iar expunerea automată, de cele mai multe ori, se descurcă bine în a deosebi scenele.
Ceea ce mi-a plăcut la M5 este faptul că poţi trage de focus unde vrei. Poţi schimba focusul de pe faţa unui subiect pe fundal doar trăgând cu degetul pe ecran. Pentru un efect cinematic reuşit trebuie ca tranziţia de la un plan în ceaţă la unul clar să fie deopotrivă rapidă şi lină.
În schimb, Canon EOS M5 dezamăgeşte când vine vorba de autonomia bateriei şi este greu de crezut că te poate ţine o zi întreagă atunci când eşti plecat în vacanţă cu aparatul foto de gât.
Canon EOS M5 este un mirrorless bun pentru pasionaţii de fotografie, însă nu neapărat şi pentru cei interesaţi doar de video; aparatul realizează fotografii foarte bune, dar nu foarte multe, din cauza bateriei ce se consumă la fel de repede ca o bere pe timp de vară.
E-TWOW BOOSTER PLUS
Este o trotinetă electrică realizată de un inginer din Craiova şi reprezintă o alternativă viabilă la transportul în comun. Designul este clasic şi e-twow chiar seamănă cu o trotinetă „cu propulsie manuală“, numai că este rapidă foc şi destul de uşoară.
Booster Plus are o viteză maximă de 30 de kilometri pe oră şi pot să spun clar că este o plăcere absolută să mergi pe Calea Victoriei sau pe bulevardul Kiseleff la asfinţit, cu acceleraţia apăsată la maximum, într-o zi de vară. Viteza este completată de o acceleraţie destul de puternică. De asemenea, cu această trotinetă nu trebuie să-ţi iei avânt înainte pentru a porni motorul, ci este suficient să apeşi pe acceleraţie.
Un drum de 9 kilometri din Bucureşti pe care l-ai parcurge cu maşina în vreo 25 de minute (fără trafic) şi în cam 45 de minute cu transportul în comun l-am parcurs în 40 de minute cu trotineta, consumându-se cam 30% din baterie.
Vorbind de baterie, autonomia trotinetei, potrivit producătorului, este de 30 km. Eu am reuşit să parcurg într-o zi 22 km, potrivit Google Maps. Când ajungi acasă sau la birou, o poţi conecta la orice priză şi se încarcă complet în cam două ore. Totuşi, dacă cumva rămâi fără energie, trotineta poate fi folosită în modul clasic şi se poate plia pentru a putea fi transportată astfel.
SONY XE93
Un televizor premium ce are un procesor foarte puternic, capabil să redea imagini 4K HDR excelente la o diagonală de 138 cm. Vizionarea unui film sau documentar, filmat în 4K, este o experienţă cinematică: imaginile sunt extrem de clare şi detaliate, culorile vii şi vibrante, iar contrastul bogat.
Pentru a putea reda imaginile cu fidelitate, televizorul este dotat cu procesorul 4K HDR X1 Extreme, care oferă o experienţă de vizionare 4K HDR bună datorită a trei noi tehnologii: remasterizare HDR bazată pe obiect, super bit mapping 4K HDR şi procesare dublă de baze de date. De asemenea, TV-ul are încorporată tehnologia X-tended Dynamic Range PRO ce îmbunătăţeşte conţinutul HDR şi non-HDR prin amplificare şi reglarea precisă a nivelurilor de iluminare din spate pentru fiecare zonă a ecranului cu un algoritm special.
Designul este unul slim, iar grosimea ramei este cât două telefoane iPhone puse unul peste celălalt.
Sony X93E este un TV pe care-l recomand tuturor care vor să se bucure de conţinut 4K. Doar să aibă şi loc adecvat ca să-l monteze.
IPHONE X
Apple a venit după mulţi ani cu un nou design pentru telefoanele sale şi astfel compania americană s-a alăturat modei smartphone-urilor cu ecranele întinse până în margini. Noul ecran Retina HD este impresionant, plăcut de privit, culorile sunt redate corect, destul de luminos pentru a putea fi folosit fără probleme în orice situaţie.
Telefonul arată premium, se simte premium, mai puţin ieşirea din relief a camerei de pe spate. Nu este o alegere foarte inspirată, mie unul nu-mi place, şi nici practică, deoarece dacă foloseşti telefonul în timp ce se află pe masă, se va clătina puţin din cauza camerei.
Apple a eliminat butonul de home şi astfel te obligă să înveţi gesturi noi de navigare, însă sunt destul de intuitive şi nu cred că vor da bătăi de cap utilizatorilor.
Telefonul face fotografii bune, iar modul portret realizează imagini foarte bune, fundalul este frumos înceţoşat, iar de cele mai multe ori subiectul este bine delimitat de fundal. Efectele de iluminare din modul portret câteodată aduc îmbunătăţiri semnificative fotografiei, alteori o strică. Depinde mult de lumina în care a fost pozat subiectul şi gustul în materie de imagine al utilizatorului.
De exemplu, eu am găsit că doar modul de „studio light“ este util, cel de „contour light“ mi se pare că doar înnegreşte subiectul, iar acelora de „stage light“ nu le văd rostul. Probabil că Apple va face îmbunătăţiri legate de acest aspect în viitor.
“Regelui” i-a fost oferit exemplul academiei lui FK Csikszereda, proiect finanţat de guvernul maghiar, dar la care participă şi autorităţile din Miercurea Ciuc, iar cel mai mare fotbalist din istoria ţării noastre nu s-a ferit să-i feclicite pe vecini pentru iniţiativă: “Bravo celor din Ungaria pentru că susţin sportul. Prim-ministrul are şase discipline pe care vrea să le dezvolte la cel mai înalt nivel. Bravo lor!”, a transmis Hagi, înainte să dezvăluie o discuţie pe care a avut-o cu reprezentanţii Ministerului Tineretului şi Sportului.
Supărat pentru situaţia sportului din România, antrenorul şi patronul de la Viitorul a propus ca un procent mic din profitul multinaţionalelor să fie investit în sport şi chiar a mers la MTS pentru a discuta problema. Rezultatul? O nouă dezamăgire pentru fostul decar al echipei naţionale: “Sunt societăţi mari în România care fac bani. Nu e posibil ca oraşele mari să nu aibă echipe, nu se poate aşa ceva! Multinaţionalele care fac milioane în România, pardon, miliarde, ar trebui să dea 2-3% din cifra lor de afaceri. Am fost la cei de la MTS să le spun asta, erau încântaţi, parcă descoperisem America. Dar tot nu s-a făcut nimic. În România vorbim, plecăm şi la revedere, nimic nu se face”, a dezvăluit Hagi.
”Microsoft Paint va rămâne”, a declarat un purtător de cuvânt al Microsoft. El a adăugat că aplicaţia va avea noi funcţii 3D, alături de funcţiile pe care oamenii le apreciază cum ar fi editarea fotografiilor şi creaţiile 2D. Astfel, noua aplicaţie Paint va fi disponibilă odată cu actualizarea Windows 10 Creators.
Revenirea asupra deciziei a venit după ce Microsoft a observat reacţiile fanilor aplicaţiei pe reţelele de socializare. Pe Facebook sau pe Twitter, utilizatorii şi-au exprimat dezamăgirea prin mai multe postări în care regretau dispariţia bruscă a iubitei aplicaţii, care nu de puţine ori ne-a salvat de plictiseală în copilărie.
”Microsoft Paint va rămâne”, a declarat un purtător de cuvânt al Microsoft. El a adăugat că aplicaţia va avea noi funcţii 3D, alături de funcţiile pe care oamenii le apreciază cum ar fi editarea fotografiilor şi creaţiile 2D. Astfel, noua aplicaţie Paint va fi disponibilă odată cu actualizarea Windows 10 Creators.
Revenirea asupra deciziei a venit după ce Microsoft a observat reacţiile fanilor aplicaţiei pe reţelele de socializare. Pe Facebook sau pe Twitter, utilizatorii şi-au exprimat dezamăgirea prin mai multe postări în care regretau dispariţia bruscă a iubitei aplicaţii, care nu de puţine ori ne-a salvat de plictiseală în copilărie.
”Microsoft Paint va rămâne”, a declarat un purtător de cuvânt al Microsoft. El a adăugat că aplicaţia va avea noi funcţii 3D, alături de funcţiile pe care oamenii le apreciază cum ar fi editarea fotografiilor şi creaţiile 2D. Astfel, noua aplicaţie Paint va fi disponibilă odată cu actualizarea Windows 10 Creators.
Revenirea asupra deciziei a venit după ce Microsoft a observat reacţiile fanilor aplicaţiei pe reţelele de socializare. Pe Facebook sau pe Twitter, utilizatorii şi-au exprimat dezamăgirea prin mai multe postări în care regretau dispariţia bruscă a iubitei aplicaţii, care nu de puţine ori ne-a salvat de plictiseală în copilărie.
HTC U Ultra este unul dintre telefoanele uriaşe ale anului 2017 şi, de asemenea, cred că este şi cel mai strălucitor telefon pe care l-am văzut. HTC U Ultra este disponibil într-o serie de culori variate, iar din păcate eu am avut varianta cea mai puţin interesantă: albă. Telefonul are un design special, ce-l face să iasă în evidenţă datorită faptului că este învăluit în sticlă, de aceea reflectă multă lumină; pe de altă parte, şi amprentele sunt foarte vizibile.
Nu pot să zic că-mi place foarte mult designul, dar apreciez ce au încercat să facă taiwanezii cu HTC U Ultra. Măcar nu este un telefon plictisitor. Atrage atenţia. De asemenea, sticla de pe spate e de folos în ce priveşte aderenţa, aşa că nu alunecă din mână. Cu toate acestea, HTC nu a implementat un mod de încărcare wireless, ceea ce e ciudat având în vedere că este învelit în sticlă (încărcarea wireless nu merge prin aluminiu). În plus, deşi HTC U Ultra are pretenţii de telefon de vârf, cu un preţ pe măsură, nu este nici rezistent la apă.
Telefonul oferit de către eMAG pentru testare este dotat cu un procesor Snapdragon 821 Quad-Core, are 4 GB de RAM şi 64 GB spaţiu de stocare cu posibilitatea de extindere printr-un card microSD. Deşi nu are cel mai nou procesor, U Ultra se descurcă foarte bine în utilizarea zilnică şi în perioada de testare nu am sesizat să se blocheze vreodată. De asemenea, este capabil să ruleze şi jocuri video cu grafică bogată precum Injustice 2 sau Asphalt 8, fără a avea probleme.
Displayul este unul de 5,7 inchi şi are o rezoluţie quad-HD (2.560 x 1.440 pixeli), cu o densitate a pixelilor de 513 ppi, şi este acoperit de Corning Gorilla Glass 5. Este o plăcere să-l priveşti, iar jocurile video şi filmele arată foarte bine pe acest display. Totuşi, am sesizat că telefonul are probleme în a detecta nivelul de luminozitate de afară şi a se adapta corespunzător. Majoritatea telefoanelor vin cu o funcţie de ajustare a luminozităţii astfel încât să crească autonomia bateriei. Până acum nu am întâlnit asta, dar HTC U Ultra nu detectează tot timpul cum trebuie lumina de afară şi lasă ecranul prea întunecat. De aceea, a trebuit să apelez la reglarea manuală a intensităţii luminii.
În plus, în partea din dreapta de sus a display-ului a apărut încă un ecran mai mic, unde pot fi accesate diferite scurtături de aplicaţii, contacte din telefon, calendarul, notiţele sau poţi vedea cum e vremea. De asemenea, poţi vedea cât este ora şi notificările doar în acel mic ecran. Mi-a plăcut la început şi este o metodă de a accesa rapid informaţii, dar incomod atunci când chiar vorbeşti la telefon; apăsând cu urechea pe ecran am intrat în diferite aplicaţii, în contacte, iar asta nu s-a întâmplat doar o singură dată, ci în repetate rânduri.
HTC U Ultra vine cu o cameră principală de 16 MP UltraPixel, este dotată cu stabilizare optică şi are o deschidere a diafragmei de f/1,8 şi o cameră frontală de 12 MP. Am observat că imaginile capturate de camera de pe spate sunt foarte bune în timpul zilei, cu o gamă de culori naturale, fără a fi suprasaturate, nici măcar în modul HDR. Iar atunci când am surprins subiectul de aproape, fundalul este frumos înceţoşat, fără a părea fals, cum se întâmplă, de pildă, în cazul lui Huawei Mate 9. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre camera din faţă: selfie-urile arată foarte bine atunci când este lumină bună afară. Totuşi, şi asta este valabil în ambele cazuri, atunci când condiţiile de lumină nu sunt ideale, camerele încep să rateze subiectul sau imaginile să piardă din detalii.
HTC era cunoscută în trecut ca fiind firma care făcea telefoanele cu unele dintre cele mai bune boxe de pe piaţă. Ei bine, nu mai este cazul cu acest model. Boxele încorporate nu au destul de mult volum, iar cu sonorul dat la maximum sunetul devine cam ascuţit. Nu este o problemă pentru mine, deoarece folosesc aproape tot timpul căşti, dar ar putea fi o problemă pentru cei care urmăresc filme fără căşti sau boxe Bluetooth. Vorbind de audio, HTC a scos jackul de 3,5 mm, dar cu toate acestea telefonul nu este foarte subţire (principalul motiv pentru care Apple a început această modă a fost, zic ei, pentru a putea subţia telefonul mai mult). Chiar şi aşa, experienţa cu căştile HTC este una plăcută, se aude foarte bine şi au un bas puternic şi adânc, perfect pentru cei care ascultă muzică electronică sau pop. Compania a implementat un sistem numit HTC Usonic prin intermediul căruia dispozitivul ar trebui să se adapteze la auzul purtătorului şi la mediul înconjurător. Nu ştiu exact dacă doar măreşte volumul sau basul pentru a acoperi zgomotul, dar funcţionează.
Deşi telefonul este mare (ştiu că am mai zis asta, dar trebuie accentuat), bateria este una destul de modestă, de doar 3.000 mAh, şi cred că ar fi mers înghesuită una mai mare (3.500-4.000 mAh). În aceste condiţii, am găsit că autonomia bateriei nu este foarte bună şi telefonul trebuie încărcat după o zi, şi chiar în timpul zilei, dacă telefonul este folosit intens. Cred că v-aţi făcut o imagine: HTC U Ultra nu este cel mai bun exemplu al companiei din Taiwan, iar în momentul de faţă există variante la fel de scumpe care fac mai multe sau soluţii mai ieftine care fac la fel de bine ce face U Ultra. Totuşi, dacă sunteţi fani HTC, mai bine vă uitaţi spre U 11, lansat de curând în România.
CASETĂ TEHNICĂ
DIMENSIUNI 79,8 MM X 162,4 MM X 7,99 MM
GREUTATE 170 G
DISPLAY SUPER LCD 5, 2.560 X 1.440 PIXELI, 513 PPI,
Una dintre rachetele companiei Space X a explodat în timpul unei prelansări.
Racheta Falcon 9 a explodat pe platforma de lansare din Cape Canaveral, suflul exploziei a cutremurat clădirile şi ferestrele de la câţiva kilometri depărtare. Racheta era aceeaşi pe care NASA o utilizează pentru a furniza provizii către staţiile spaţiale.
Probele de atletism de anul acesta nu au dezamăgit cu siguranţă spectatorii. Întreaga lume a fost în suspans în timpul cursei dintre Allyson Felix şi Shaunae Miller, cea dintâi reuşind să obţină medalia de aur în proba feminină de 400 de metri de la Rio, printr-o metodă surprinzătoare.
Victoria sa a venit după ce britanicul Mo Farah s-a accidentat şi a căzut pe parcursul cursei de 10.000 de metri, dar s-a ridicat eroic şi a obţinut medalia de aur.
Practic, spectatorii jocurilor olimpice trăiesc pentru astfel de momente de suspans, în care sportivii se autodepăşesc pentru a face performanţă.
Iată câteva momente care au rămas în istoria JO ca fiind cele mai spectaculoase, potrivit revistei Vogue.
