Thomas Carlyle Ford (Tom Ford) s-a născut pe 27 august 1961 în Austin, Texas, în familia agenţilor imobiliari Shirley Burton şi Thomas David Ford. La vârsta de 11 ani, s-a mutat cu familia în Santa Fe, New Mexico, iar după absolvirea liceului a plecat la studii în New York.
Ford s-a înscris la şcoala de design Parsons, iar în ultimul an de studii a petrecut un semestru la Paris, unde a lucrat ca intern în biroul de presă al casei de modă Chloé’s, post care l-a motivat în alegerea unei cariere în fashion.
Tendinţele sale în materie de creaţii vestimentare au fost influenţate mai ales de era disco glamour a cluburilor. La terminarea studiilor, Ford a obţinut o diplomă în arhitectură.
În ciuda lipsei de experienţă în fashion, Ford a insistat zilnic, timp de o lună, să obţină un job în compania de articole sportive a designerului american Cathy Hardwick. Mai târziu, ea a povestit că l-a primit la interviu cu intenţia clară de a-i tăia orice speranţă. Totuşi, la sfârşit, Ford era angajat. „L-am întrebat care sunt designerii săi preferaţi din Europa şi mi-a răspuns: Chanel şi Armani. După doi ani, a recunoscut că mi-a dat acest răspuns deoarece în acea zi purtam creaţii ale celor doi.” Între 1988 şi 1990, Ford a lucrat pentru brandul Perry Ellis, însă după doi ani s-a hotărât că este timpul pentru o schimbare. „Propria mea cultură mă inhiba. Prea mult stil în America înseamnă kitsch. Europenii, în schimb, îl apreciază”, a povestit acesta într-un interviu pentru New York Times.
În 1990, Ford a fost angajat de casa de modă Gucci, aşa că a fost nevoit să se mute la Milano. În numai doi ani, a obţinut poziţia de director de design. El a depus o muncă asiduă în cadrul casei de modă şi uneori lucra 18 ore pe zi la 11 linii de producţie în paralel. În 1994, Ford a fost promovat în funcţia de director de creaţie şi, datorită inovaţiilor sale, vânzările casei de modă, care se afla în pragul falimentului când designerul fusese angajat, au crescut în 1995-1996 cu 90%, ajungând la valoarea de 4 miliarde de dolari.
În 1999, Gucci a achiziţionat Yves Saint Laurent, iar Ford a fost numit directorul de creaţie al casei de modă. În 2004, în urma unor neînţelegeri, Ford a părăsit Gucci, experienţă care l-a devastat şi pe care a numit-o un fel de criză a vârstei de mijloc. După plecarea sa, a fost nevoie să fie angajate patru persoane pentru a acoperi volumul de muncă al acestuia.
În 2006, designerul şi-a lansat propria casă de modă, pe care a numit-o Tom Ford, iar în poziţia de preşedinte al brandului a fost numit Dominico De Sole. Printre personalităţile care au purtat ţinute semnate Tom Ford se numără Michelle Obama, Beyoncé, Jennifer Lopez, Tom Hanks, Johnny Depp, Ryan Gosling şi Will Smith. Ford a creat şi ţinutele lui Daniel Craig pentru ultimele trei producţii ale seriei James Bond: Quantum of Solace, Skyfall şi Spectre. În 2013, rapperul Jay Z a lansat un cântec numit Tom Ford. Designerul s-a făcut cunoscut şi în industria cinematografică, prin regizarea producţiilor A Single Man (2009) şi Nocturnal Animals (2016), nominalizate la Oscar. Ford a fost criticat în numeroase rânduri pentru folosirea nudurilor feminine în campaniile sale.
El este căsătorit cu jurnalistul Richard Buckley, cu care are o relaţie încă din 1986. Cei doi trăiesc în Italia. În 2013, averea designerului era estimată de site-ul therichest.com la peste 200 de milioane de dolari.
Tag: designeri
-
Thomas Carlyle Ford
-
Cum a reuşit Calvin Klein să transforme un magazin într-un business mondial, vânzând 500.000 de jeanşi pe săptămână – VIDEO
Calvin Klein s-a născut în toamna lui 1942 în cartierul newyorkez Bronx, într-o familie de evrei cu venituri medii; ei deţineau un magazin alimentar. Din afacerea familiei, Klein a învăţat pentru prima oară că mai scump nu înseamnă mai bun, dar preţurile ridicate sunt o politică funcţională în cazul clienţilor pretenţioşi. „L-am întrebat odată pe tatăl meu care e diferenţa dintre un grapefrut de 29 de cenţi şi unul de 49, iar el mi-a răspuns: unora le place să plătească mai mult”, povestea designerul într‑un interviu.
A moştenit pasiunea pentru modă de la mama şi bunica sa, cărora le plăcea să croiască şi să-şi accesorizeze ţinutele, iar mama sa a devenit o muză pentru creaţiile sale. Mulţi ani, colecţiile cK au fost construite în jurul unor culori predominante precum bej, crem, alb şi maro, nuanţele preferate ale acesteia. „De fiecare dată când mi se pare că sunt prea obsedat de haine, îmi amintesc că mama cheltuia toţi banii tatălui meu pe rochii, iar asta se întâmpla în perioada celui de-al doilea război mondial”, spunea acesta.
Calvin Klein şi-a arătat interesul pentru design încă de la vârsta de 10 ani; în timp ce alţi copii se jucau, el îşi realiza propriile schiţe de haine. Susţinut în pasiunea sa de familie, mai târziu a studiat la New York High School of Industrial Arts în Manhattan, a urmat cursuri suplimentare la Art Students League şi a absolvit în 1963 Fashion Institute of Technology. Klein a fost la un pas de a renunţa la cariera visată pentru a-şi asigura veniturile prin continuarea afacerii familiei (magazinul alimentar), mai ales că la acel moment se născuse şi fiica sa. Însă la sfatul tatălui său, a abandonat confortul şi a făcut primul pas în acest domeniu. Împreună cu prietenul său din copilărie Charles Schwartz, care l-a împrumutat cu 10.000 de dolari, a deschis în 1968 Room 613, un spaţiu mic la hotelul York de pe Seventh Avenue, unde erau expuse colecţii ale designerilor începători.
Schwartz a devenit asociatul său până când Klein a ieşit din lumea afacerilor. O întâmplare fericită a făcut ca managerul de produse de la Bonwitt Teller, unul dintre furnizorii newyorkezi ai magazinelor de lux de pe Fifth Avenue, să coboare din întâmplare la un etaj greşit şi să remarce colecţia tânărului designer, aflată la atelierul improvizat din hotel. Teller a fost surprins de stilul avangardist, l-a chemat pe Klein la o întâlnire şi a vrut să vadă mai multe din produsele sale. Designerul şi-a aranjat hainele pe umeraşe şi, în loc să ia taxiul, pentru ca hainele să nu se şifoneze, a împins singur suportul pentru haine pe o distanţă de aproape doi kilometri. Rezultatul? A părăsit biroul preşedintelui cu o comandă pentru haine în valoare de 50.000 de dolari.
Ulterior, partea dificilă a fost realizarea întregii colecţii pe care o comandase Bonwitt Teller, de la crearea fizică a hainelor până la împachetare şi distribuire. Cu ajutorul propriilor familii, care i-au ajutat până şi la coaserea etichetelor Calvin Klein pe piesele vestimentare, cei doi parteneri au reuşit să finalizeze proiectul până la termenul-limită. Din acel moment, brandul cK a crescut şi s-a extins constant, ajungând în 1977 o emblemă a modei şi un business de circa 30 de milioane de dolari. Aproape de anii ’80, designerul a primit propunerea de a lansa o colecţie de jeanşi în colaborare cu alt brand de haine, în perioada când acest obiect vestimentar se afla la începuturi. Negocierea presupunea ca pentru fiecare pereche de jeanşi vândută cu semnătura sa să primească 1 dolar; la scurt timp compania vindea 500.000 de perechi pe săptămână.
În 1992, compania a trecut printr-o perioadă dificilă, cei doi asociaţi se aflau în pragul falimentului, iar pentru prima oară Klein a pus problema vânzării brandului. David Geffen, un miliardar din domeniul entertainmentului, i-a împrumutat cu 62 mil. dolari. La sfârşitul anilor ’90, Klein şi Schwartz au reluat discuţiile pentru vânzarea companiei, iar zvonurile spuneau că preţul pretins ajungea la un miliard de dolari, ceea ce a îndepărtat pretendenţi precum Tommy Hilfiger sau LVMH. În 2003 pasul a fost făcut, iar compania a fost vândută corporaţiei Phillips Van Heusen (PVH) pentru 400 mil. dolari cash, 30 mil. dolari în acţiuni şi alte drepturi în valoare de 300 mil. dolari, iar Klein a rămas şi pe postul de consultant creativ până în 2007.
-
Imprimarea de tricouri, o afacere profitabilă. “La un tricou imprimat se poate obţine un profit de 6-7 euro”, Cornel Pauna, managing partner Dacora Print
“Din ce în ce mai mulţi tineri care încep acest business. Există companii de personalizare tricouri, designeri, cafenele care fac asta. Piaţa este într-o creştere mare şi datorită acestor tipuri de imprinate deoarece sunt facil de utilizat şi de achiziţionat”, spune Pauna, în cadrul evenimentului de lansare a imprimante Epson SureColor SC-F2100, la evenimentul Romanian Design Week.
„Am preţuit întotdeauna industriile creative şi una dintre pasiunile noastre este să putem da viaţă ideilor originale cu ajutorul tehnologiei. Tocmai de aceea, ne bucurăm să le putem oferi designerilor din România noul model de imprimantă pentru tricouri, care este 100% optimizat, oferind o imprimare de o calitate superioară, timp redus de realizare, totul la costuri de exploatare reduse. Această soluţie completă este alegerea ideală atât pentru businessurile mici şi medii ce oferă servicii de printare pe textile, cât şi pentru designerii de modă deja consacraţi sau la început de drum”, a declarat Simona Decuseară, Sales & Marketing Manager Epson România şi Bulgaria.
Cornel Pauna exemplifică faptul că până nu demult se realizau imprimeu cu ajutorul unor folii de transfer care “acea folie este plasticoasă şi transpiri, nu este foarte ecologică, se duce destul de uşor la spălat”.
Tot el susţine că tipărirea tricourilor cu cerneală pigment care incorporeaza un adeziv ajută imaginea sa adere pe tricou. O rezistenţă mai mare a imaginilor pe tricou.
“O astfel de imprimantă ca Epson SureColor SC-F2100 costă 12-13 mii de euro. Costurile de imprimare sunt foarte bune, iar la un tricou se poate obţine un profit de 6-7 euro. Dacă tipăreşti 1000 de tricouri pe lună atunci profitul brut ajunge la 6000 de euro, iar plata unui asemenea echipament se poate face în 5 ani la o rată de 400 de euro ceea ce înseamnă că vei avea bani să-ţi acoperi şi alte costuri de operare, pierderi”, este de părere Cornel Pauna.
-
Luxul meselor de joc
Cererea pentru asemenea produse vine din toată lumea, după cum afirmă oficialii unei firme producătoare din Los Angeles, Elevate Customs. Fiecare masă de ping-pong, biliard sau fotbal este realizată la comandă de firme ca Elevate Customs, 11 Ravens sau Eleven Forty Company; clienţii pot alege de la materiale până la aspectul fotbaliştilor de la mesele de fotbal.
Mulţi dintre clienţi plasează comanda atunci când îşi construiesc sau renovează casele ca să se asigure că se potrivesc cu restul decorului, iar preţul pentru un astfel de articol este de câteva zeci de mii de dolari şi creşte dacă se doreşte o masă care poate fi transformată dintr-una de biliard într-una de ping-pong şi apoi una de pocher sau una obişnuită pe care se poate mânca.
-
Purcei cu flori şi norişori
În rândul acestora se numără, conform Wall Street Journal, câteva creatoare de bijuterii spectaculoase care ar merita un loc în rândul bijuteriilor de familie.
Creatoarea de origine canadiană Kirsty Stone se remarcă prin inelele sale de aur cu porci zburători, motiv ales fiindcă aceasta nu consideră că expresia ”Când o zbura porcul“ semnifică un lucru imposibil, ci puterea de a trece peste obstacole.
Fiecare purcel zburător sub formă de inel este lucrat manual, poate fi cumpărat pentru suma de circa 1.000 de dolari şi poate fi completat cu un porc zburător sub formă de pandantiv ori cu alte animale, ca lei sau inorogi, la preţuri ceva mai mari. O altă creatoare este americanca Brent Neale, ale cărei piese par gândite să fascineze pe reţele de socializare online ca Instagram, dar care despre care se spune că nu dezamăgesc nici în realitate.
Neale, care se mândreşte cu faptul că nu are în garderobă nicio rochie neagră, preferă obiectele colorate, preferinţă care se regăseşte şi în bijuteriile create. Printre cele mai apreciate lucrări ale sale se numără nişte cercei în formă de flori turcoaz, despre care susţine că se pot purta la orice şi pot fi combinaţi cu un inel cu floare de acelaşi fel şi albinuţă, piese cu curcubeie de pietre preţioase, cercei cu gărgăriţe pe fire de iarbă ori inorogi.
Designerului Shannon Nataf îi plac norişorii şi lucrurile întoarse pe dos, motiv pentru care printre piesele realizate se numără un inel în care pietrele preţioase sunt montate la interior, venind în contact cu pielea purtătoarei.
-
Anuntul facut de IKEA azi. Designerul noii colecţii are în spate colaborări cu nume celebre ca Rihanna şi Beyoncé
Colecţia OMEDELBAR este compusă din 35 de produse care marchează individualitatea şi creativitatea. Pe lângă dungi şi culoarea roşie, un alt element cheie al designului colecţiei OMEDELBAR este jocul dimensiunilor – cum ar fi transformarea unui ceas de buzunar într-un ceas mare pentru perete şi crearea unei oglinzi pentru machiaj supradimensionate.
„B. who you are, motto-ul colecţiei, înseamnă să te accepţi aşa cum eşti, indiferent de ce gândeşte lumea despre tine. Este vorba despre individualitate şi creativitate – două elemente esenţiale ale OMEDELBAR. Am vrut să fie distractivă, recognoscibilă şi accesibilă tuturor”, a explicat Bea Åkerlund, care se descrie ca o activistă a modei şi este cunoscută drept unul dintre cei mai influenţi stilisti şi designeri de costume din industrie, colaborând cu nume precum Madonna, Beyoncé, Lady Gaga şi Rihanna.
-
Anuntul facut de IKEA azi. Designerul noii colecţii are în spate colaborări cu nume celebre ca Rihanna şi Beyoncé
Colecţia OMEDELBAR este compusă din 35 de produse care marchează individualitatea şi creativitatea. Pe lângă dungi şi culoarea roşie, un alt element cheie al designului colecţiei OMEDELBAR este jocul dimensiunilor – cum ar fi transformarea unui ceas de buzunar într-un ceas mare pentru perete şi crearea unei oglinzi pentru machiaj supradimensionate.
„B. who you are, motto-ul colecţiei, înseamnă să te accepţi aşa cum eşti, indiferent de ce gândeşte lumea despre tine. Este vorba despre individualitate şi creativitate – două elemente esenţiale ale OMEDELBAR. Am vrut să fie distractivă, recognoscibilă şi accesibilă tuturor”, a explicat Bea Åkerlund, care se descrie ca o activistă a modei şi este cunoscută drept unul dintre cei mai influenţi stilisti şi designeri de costume din industrie, colaborând cu nume precum Madonna, Beyoncé, Lady Gaga şi Rihanna.
-
A renunţat la cariera în patinaj pentru a lucra la revista Vogue. Acum este unul dintre cei mai cunoscuţi designeri ai lumii
Fiica unor imigranţi chinezi bogaţi, creatoarea de modă Vera Ellen Wang s-a născut la 27 iunie 1949, în New York, şi s-a bucurat de o copilărie răsfăţată pe Upper East Side din Manhattan. Înainte de a se înscrie la Colegiul Sarah Lawrence, ea a făcut parte din elita Chapin School şi a Şcolii Americane de Balet. Wang a studiat pentru scurt timp în străinătate, la Universitatea Sorbona din Paris, dar a revenit în Statele Unite pentru a-şi finaliza studiile în istoria artei. O talentată patinatoare, Wang a concurat la nivel profesional pe tot parcursul adolescenţei sale, obţinând diverse premii.
După absolvirea colegiului, în 1971, a renunţat la cariera în patinaj şi a început să lucreze pentru revista Vogue. În mai puţin de un an, la vârsta de 23 de ani, Wang a fost promovată senior editor de modă, titlu pe care l-a menţinut pentru următorii 15 ani. În 1987 a plecat de la Vogue şi a preluat funcţia de director de design pentru accesorii la Ralph Lauren. S-a căsătorit la 40 de ani, în 1989, eveniment de la care a pornit şi povestea noii sale cariere. Nemulţumită de selecţia săracă de modele existente, şi-a schiţat şi realizat propria rochie, cu 10.000 de dolari şi cu ajutorul unei croitorese. În anul următor, din bani împrumutaţi parţial de la tatăl său, Wang şi-a deschis propriul butic de rochii de mireasă în Carlyle Hotel, pe Madison Avenue, în New York. Iniţial, casa de rochii pentru mirese Vera Wang oferea piese făcute la comandă pentru designeri faimoşi precum Guy Laroche, Arnold Scaasi, Carolina Herrera sau Christian Dior.
În următorii câţiva ani şi-a îmbunătăţit abilităţile în domeniul modei, pentru ca în cele din urmă să lanseze o colecţie de rochii de mireasă sofisticate, sub semnătură proprie. Vera Wang a intrat sub lumina reflectoarelor internaţionale în timpul Olimpiadei din 1994, când a proiectat un costum special cu mărgele pentru patinatoarea Nancy Kerrigan. De atunci, creatoarea de modă a introdus şi o linie de creaţii elegante, de seară, precum şi Vera Wang Made to Order, o colecţie haute-couture, cu piese disponibile exclusiv în buticul său din Manhattan. Până în prezent, atât rochiile de mireasă, cât şi cele de seară sunt vândute prin intermediul a 55 de retaileri.
Prin echilibrarea designului modern cu eleganţa tradiţională, Wang s-a bucurat de aprecierea vedetelor, în special a celor de Hollywood, creaţiile sale fiind frecvent purtate la premiere de film şi ceremonii de către actriţe foarte cunoscute, printre care Halle Berry, Goldie Hawn, Charlize Theron, Anjelica Huston sau Meg Ryan. În 2001, Vera Wang a lansat primul său parfum şi primul ghid de nuntă. De-a lungul anilor, afacerile sale au continuat să crească, incluzând, treptat, lenjerie, bijuterii şi produse pentru casă. În 2006, a ajuns la o înţelegere cu Kohl, un lanţ de magazine, pentru a produce o linie exclusivă mai puţin costisitoare de haine ready-to-wear, numită Simply Vera.
Cel mai cunoscut designer de rochii de mirese din America, Wang a primit numeroase premii de-a lungul timpului, iar în 1994 a fost aleasă membru al prestigiosului Consiliu al Designerilor de Modă din America (CFDA). În 2005, CFDA selectat-o pe Vera Wang ca designerul anului la categoria îmbrăcăminte pentru femei. Vera Wang locuieşte în New York împreună cu soţul ei, omul de afaceri Arthur Becker, şi cele două fiice.
-
Designerii care au devenit celebri graţie unui scaun
Ar fi putut dedveni doi dintre cei mai importanti designeri ai secolului 20. In 2018 se vor implini 40 de ani de la moartea lui Charles Eames si 30 de ani de la trecerea in nefiinta a iubitei sale partenere Ray Eames (nascuta Bernice Kaiser).
Charles s-a nascut in 1907, in St. Loiuis, Missouri. A studiat arhitectura la Universitatea Washington, dar a renuntat dupa doi ani pentru a-si infiinta propria firma de arhitectura. S-a casatorit cu iubita sa din vremea liceului si impreuna au avut o fata.
Intalnirea cu doi arhitecti finlandezi, foarte talentati, avea insa sa ii schimbe radical cursul vietii. Cei doi finlandezi erau tata si fiu: Eliel si Eero Saarien. Eliel l-a incurajat pe Charles sa isi finalizaze cursurile de arhitectura, iar acesta s-a inscris la Academia de Arta din Michigan. Acolo Charles Eames a intalnit-o pe cea care avea sa ii devina cea de a doua sotie, in 1941.
Charles si Ray au inceput sa lucreze impreuna si au pus bazele unui nou curent in design. “Vrem sa oferim cat mai mult, celor mai multi, pentru cat mai putin”, era ideea dupa care se ghidau cei doi arhitecti.
In 1947, cei doi soti si-au infiintat propriul studio de design, Eames Office, in Venice, Los Angeles. Timp de 40 de ani, au fost un reper in domeniul designului. Cuplul a colaborat cu producatori de mobila ca Herman Miller sau Vitra pentru a crea piese care au devenit repere, asa cum este cazul scaunului RAR sau a celui numit Eames Lounge Chair.