Nu se mai cer simple acvarii în care pot fi urmăriţi înotând voioşi peştii, acestea trebuie să fie deosebite, adevărate opere de artă cu mici peisaje subacvatice pline de viaţă, susţin firmele care proiectează şi realizează aşa ceva, scrie Mansion Global. Închise în sticlă sau plexiglas se află minisculpturi printre care plutesc peştii ori recifuri vii cu tot cu ecosistemul lor de crabi, corali, castraveţi de mare şi scoici, ceea ce asigură un spectacol vizual în continuă schimbare.
Realizarea unei asemenea lucrări de artă acvaristică poate costa de la 10.000 la 1,5 milioane de dolari, preţ în care nu intră şi vieţuitoarele care o vor popula, iar întreţinerea lunară a unui asemenea capriciu se situează la sume cuprinse între 300 şi 35.000 de dolari. Printre cei care vor să se relaxeze admirând un petic de viaţă subacvatică se numără doctori, directori de companii sau fonduri de hedging, vedete ale micului şi marelui ecran ori bancheri. Acvariile de lux se pot instala fie în piese de mobilier cum ar fi dulapuri, fie ca elemente separate în încăperi, de la sufragerie la pivniţa de vinuri. Pot fi montate într-o zonă a unei încăperi sau de jurul împrejurul acesteia, iar unora le plac atât de mult acvariile încât vor câteva prin casă şi prin curte. Există şi cereri de instalare la intrarea în garajul în care clientul îşi ţine maşinile din colecţia sa de care este cel mai mândru, cum ar fi Bugatti sau Ferrari, ori în spaţii în care pot fi admirate şi din lateral, cât şi de sus.
Tag: designeri
-
Om bogat, caut ecosistem pentru casă
-
Doar pentru colecţionari moderni
Ca atare, diverse firme s-au specializat în realizarea de astfel de obiecte de colecţie.
Printre aceste firme se numără Raro, cunoscută pentru piesele sale sculpturale de mobilier din materiale foarte rare, Andrew Martin, cu colecţia Tutti Frutti de piese de mobilier care aduc a biscuiţi digestivi şi tablete de ciocolată, ori Alexandra Llewellyn, cu seturile sale de table sau poker în ediţie limitată lucrate manual, ca setul table cu imagini inedite ale actriţei Marylin Monroe sau unul de pocher cu cranii, cu jetoane confecţionate de cel mai vechi astfel de fabricant din SUA.
-
Pentru clienţii care caută mai mult decât frumosul
Businessul din domeniul mobilierului de lux deţinut de Diana Şucu, soţia omului de afaceri Dan Şucu, a ajuns anul trecut la nivelul de 1,2 milioane de euro, iar în 2019 este bugetată o creştere de două cifre. Antreprenoarea care a pariat pe acest domeniu în urmă cu mai bine de cinci ani a adus în România trei branduri de mobilier de lux, este vorba de Ethan Allen, Caracole şi Bernhardt, toate amplasate în complexul Băneasa, o zonă comercială din nordul Bucureştiului.
„Anul 2018 a fost unul bun, cu o cifră de afaceri de 1,2 milioane de euro. Desigur că ne-am fi dorit mai mult, dar redecorările pe care le-am făcut pentru toate cele trei branduri le-am terminat în noiembrie – prea târziu ca să-şi aducă contribuţia la cifra de afaceri din 2018“, spune antreprenoarea. Despre mărcile din portofoliu, ea adaugă că Ethan Allen este brandul fanion, cel mai cunoscut brand american. Acesta se adresează în special spaţiilor mari, generoase. De altfel, este şi primul brand adus de ea în România.
La portofoliu ea a adăugat apoi Caracole, un brand pe care îl descrie ca fiind vândut excelent atât ca set, cât şi ca piese independente.
„Şi pentru că există multe apartamente frumoase atât în Bucureşti, cât şi în marile oraşe ale României, am hotărât să promovăm şi Bernhardt – un brand mai modern, mai îndrăzneţ, mai surprinzător. Acesta se pretează excelent apartamentelor gen loft.“
Cele trei branduri sunt prezente într-un magazin de 2.000 de metri pătraţi amplasat în Băneasa Shopping City, mall pe care Diana Şucu îl descrie ca fiind cea mai bună zonă comercială a României. „Extinderea nu este pentru noi o prioritate, în schimb perfecţionarea colecţiei şi a ofertei este un must, de aceea nu ne concentrăm pe noi deschideri în viitorul apropiat. Toate trei brandurile – Ethan Allen, Caracole şi Bernhardt – funcţionează bine împreună. Lupta noastră este aceea de a ne face cât mai cunoscuţi nu doar în Bucureşti, ci şi în întreaga ţară.“
Despre clienţi ea spune că sunt persoane deja familiarizate cu brandurile grupului, atât români, cât şi străini (austrieci, olandezi, bulgari sau englezi). „Este evident că prin cele trei branduri americane, Ethan Allen, Caracole şi Bernhardt, ne adresăm unui client răsfăţat din punct de vedere financiar, care va cumpăra întotdeauna ceea ce este cel mai bun sau nimic. Clienţii noştri sunt persoane care au călătorit mult (…).“
Toate cele trei branduri activează pe segmentul mobilierului de lux, segment în care Diana Şucu spune că oferta de mobilier şi decoraţiuni pe acest palier de preţ abundă de produse fabricate în Italia, eventual Franţa.
„Gustul latin nu este unicul stil pe care îl caută clienţii. Diferenţierea pe care am văzut-o a fost în a prezenta ceva nou, special, inexistent pe piaţă ca ofertă. Şi atunci am ales ce este mai bun din gustul anglo-saxon, definit prin «form follows function». O îmbinare între frumos şi util, în antiteză cu latinescul «Il bello inutile» (frumosul inutil – n.red.).“
Antreprenoarea este de părere că în acest domeniu, un ajutor de specialitate, al unui designer pregătit în această direcţie, este preferabil, dacă nu indispensabil.„Colegele mele de la Ethan Allen, Caracole şi Bernhardt au studii de specialitate, au terminat arhitectura sau designul de interior şi, mai mult, beneficiază de ştiinţa şi ajutorul colegilor designeri americani.“ Astfel, în magazine există posibilitatea customizării pieselor de mobilier. Există şi clienţi care vin împreună cu designerii personali.
Pe segmentul mobilierului de lux mai activează branduri precum Roche Bobois sau Rovere, ambele branduri europene.
-
35 de români au dezvoltat o soluţie folosită de sute de mii de persoane din toată lumea
Adobe România a dezvoltat o soluţie cross-platform pentru crearea colaborativă de design şi prototipuri pentru site-uri web şi aplicaţii mobile. Inovaţia software îi ajută pe designeri să realizeze mai uşor prototipuri interactive pe diverse platforme şi dispozitive (Windows, Mac, iOS, Android), atât pentru site-uri web, cât şi pentru aplicaţii mobile. Produsul a fost dezvoltat de Adobe România, care este cel mai mare centru de cercetare şi dezvoltare al Adobe Systems din Europa, ce se bazează pe excelenţă în cercetare şi dezvoltarea de produse pentru servicii de tip cloud, web, mobile sau aplicaţii desktop.
Elementul de noutate:
Adobe XD este o soluţie integrată cu produsele folosite de web designeri, precum Photoshop, Illustrator sau After Effects, devenind astfel prima soluţie de tip one stop pentru prototiparea şi designul site-urilor web şi a aplicaţiilor mobile. Este prima aplicaţie dezvoltată de Adobe direct pentru Platforma Universală Windows (Windows 10), deschizând calea pentru viitoarele dispozitive ce se bazează pe Windows 10. În prezent, Adobe XD este una din cele mai complexe aplicaţii native Windows 10 / UWP din lume.
Descrierea inovaţiei:
Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei, Adobe XD este o soluţie vectorială inovativă ce combină designul, realizarea de prototipuri şi colaborarea într-o singură aplicaţie. A fost creată de designeri, pentru designeri, este rapidă şi uşor de folosit, iar procesul de dezvoltare s-a realizat ţinând cont de feedbackul imediat primit din partea clienţilor, potrivit reprezentanţilor companiei.
Echipa Adobe XD România este formată din aproximativ 35 de persoane, ingineri software, manageri de produs şi designeri UX. Membrii echipei au lucrat anterior la dezvoltarea altor produse Adobe folosite global, precum Business Catalyst sau Adobe Experience Manager (AEM), şi au avut contribuţii importante la fundamentele (open source) ale browserelor Web, în special Chrome şi Safari. Potrivit reprezentanţilor companiei, Adobe România este cel mai mare centru de cercetare şi dezvoltare al Adobe Systems din Europa, ce se bazează pe excelenţă în cercetare şi dezvoltarea de produse pentru servicii de tip cloud, web, mobile sau aplicaţii desktop. În ultimii ani, Adobe România a investit în dezvoltarea şi organizarea de servicii cloud la scară largă, utilizând tehnologii big data, cloud propriu sau clouduri publice (ex. AWS, Azure).Efectele inovaţiei:
Adobe XD a înregistrat în total peste 1,5 milioane de descărcări, 1 milion dintre acestea fiind pe Mac, iar restul pe Windows. O mare parte a utilizatorilor folosesc produsul în mod recurent, în fiecare lună. Printre aceştia se numără companii (Microsoft, HP, Deloitte Digital, Nintendo, CGI, Capgemini, New York Post, The Home Depot, Airbus, Tata Consultancy, Equinox), agenţii de design şi publicitate (Telepathy, Hugo & Marie, Perficient Digital, Havas), start-up-uri (Boosted Boards, Poshmark). Datorită complexităţii designului, a prototipurilor şi a funcţionalităţilor sale, combinate cu produse integrate ale Adobe Creative Cloud – Photoshop, Illustrator sau After Effects – Adobe XD atacă piaţa de screen design şi câştigă teren.Proiectul Adobe XD a fost inclus în ediţia specială a Business MAGAZIN „Cele mai inovatoare companii din România, 2018”.
-
Care sunt trucurile folosite de Zara pentru a afla ce vreţi să purtaţi, chiar înainte să ştiţi şi voi
Undeva în nordul Spaniei, 200 de designeri lucrează din greu pentru a afla care va fi următorul trend în fashion. Potrivit unui reportaj Business Insider, grupul de designeri lucra în august de pildă la colecţiile ce urmau să ajungă în magazinele din toată lumea în noiembrie.
Munca pentru acestea începuse încă din aprilie.
Armata de designeri a Zara se află în centrul modelului de business al brandului, axat pe noutate şi viteză. În timp ce lanţul de distribuţie permite companiei să lanseze rapid noi haine şi să le aducă în cele 2.338 de magazine de două ori pe săptămână, designerii duc povara responsabilităţii lansării noilor stiluri, ce asigură retailerului victoria în lupta globala a fashionului.
Magazinele fast-fashion se bazează, în mod tradiţional, pe imitarea trendurilor de pe podiumurile internaţionale de modă, oferind produse similare la preţuri mai mici decât cele high-fashion. Atât Zara, cât şi Forever 21 au practicat acest lucru în trecut, brandurile fiind acuzate de furarea designului acestor haine.
Chiar dacă spectacolele de pe podium sunt în continuare parte din inspiraţia Zara, procesul de design s-a extins dincolo de acestea, chiar şi în social media şi, în mod particular, pe Instagram. „Poţi să găseşti totul pe telefonul tău în prezent. Poţi să vezi ce se poartă în New York, Shanghai, Tokyo în acelaşi timp”, lucru care nu se întâmpla în urmă cu 15 ani, a spus unul dintre designeri în interviul acordat Business Insider. Acest lucru este deopotrivă o binecuvântare şi un blestem, spune el, din moment ce acum designerii au o misiune în plus: să sorteze toate aceste informaţii şi să decidă care sunt trendurile care vor aduce succesul companiei.Inditex angajează designeri de toate vârstele, care să ofere o perspectivă proprie asupra a ceea ce va funcţiona pe fiecare grupă de vârstă. Fiecare colecţie este creată pentru un anumit timp de cumpărător – femeia căreia îi plac ţinutele minimaliste de pildă – şi este deseori inspirată de influenceri individuali. Platforma de comerţ online a Zara joacă de asemenea un rol în proesul de design, în contextul în care designerii pot astfel să vadă ce caută clienţii în online şi să determine ce trenduri urmăresc.
Toate brandurile Inditex (Stradivarius, Zara, Pull&Bear, Massimo Dutti, Bershka, Stradivarius, Oysho, Zara Home şi Uterqüe) funcţionează pe principiul: „dacă un anumit stil nu prinde, trebuie schimbat”. „Compania nu se bazează pe ierarhii. Ne corectăm în permanenţă unii pe ceilalţi”, spune Jesus Echeverria, şeful de comunicare al Inditex. Pentru a face acest lucru, designerii lucrează îndeaproapoe cu managerii de vânzări din fiecare ţară, verificând datele legate de vânzări şi feedback-ul clienţilor.
Dacă este nevoie de schimbări, le vor face, nimic nu este bătut în cuie. Dacă anumite trenduri prind în rândul clienţilor, se vor axa pe acestea în următoarea colecţie. „Avem toate tipurile de clienţi, trebuie să le oferi tot ce au nevoie”, a spus designerul.. Acest lucru înseamnă adaptarea stilurilor pentru toate cele 96 de pieţe în care brandul este prezent.
-
Cum poţi să îţi faci mai uşor o afacere cu flori
Elementul de noutate:
Prin webshopul Floria, revânzătorii din domeniu, ateliere de creaţie floristică, florării şi designeri florişti, organizatori de evenimente sau săli pentru evenimente, pot comanda flori proaspete rapid în regim en gros, acestea urmând să le fie livrate direct la florărie sau atelier. Astfel, floriştii din toată ţara au acces la un sistem de comandă a florilor şi plantelor care le economiseşte timpul. Aceştia pot comanda florile en gros în doar câteva minute, verificând stocurile sau inspirându-se din platformă pentru a alege diverse soiuri de flori sau plante.Descrierea inovaţiei:
Floria.shop este o platformă specializată de e-commerce adresata B2B, prin care grupul Floria promovează digitalizarea distribuţiei de flori şi plante. Clienţii tip small business, florării sau florişti independenţi, sunt deserviţi exclusiv prin acces la webshop, platforma online prin intermediul căreia pot comanda florile en gros, cu livrare oriunde în ţară. Webshopul Floria este singura astfel de platformă disponibilă la nivel naţional. Prin intermediul său, utilizatorii au acces instant la stocurile de flori ale furnizorului din Olanda şi pot plasa comanda online, aceasta fiind livrată direct în florărie sau atelier. Webshopul a devenit funcţional în 2017, la câteva luni de la deschiderea depozitului Floria. Provocarea principală a Floria.shop constă în schimbarea comportamentului obişnuit al vânzătorilor de flori, acela de a merge de două ori pe săptămână la depozitul de flori pentru achiziţie. Proiectul Webshop este implementat de personalul din depozitul Floria. Practic, s-a trecut de la vânzarea tip van sale la vânzarea digitalizată, în cadrul căreia clienţii folosesc interfaţa webshopului pentru plasarea comenzii.Efectele inovaţiei:
Platforma are în prezent 100 de utilizatori activi, florării şi florişti din toată ţara, care plasează saptămânal comenzi de flori şi plante. Anul acesta, primul an cu promovare activă a platformei la nivel naţional, valoarea comenzilor rulate prin intermediul webshopului a crescut la peste 2,5 milioane lei. Efectul principal al implementării platformei Webshop în grupul Floria este digitalizarea comerţului en gros cu flori şi plante, care duce la creşterea eficienţei operaţiunilor de distribuţie şi retenţia clienţilor. Depozitul Floria operează astăzi ca hub logistic pentru distribuţia naţională, după modelul brokerilor de flori şi plante din Olanda, care preiau comenzile prin personal de tip key account de la depozitele regionale, şi prin webshopuri de la florării şi florişti independenţi.Proiectul Floria.Shop a apărut în ediţia specială Business MAGAZIN „Cele mai inovatoare companii din România”.
-
Cinci obiecte vestimentare româneşti care au inspirat sau au fost preluate de moda internaţională în ultimul secol
Ia românească
Lăzile de zestre ale bătrânelor din satele româneşti ascund, pe lângă alte comori, şi adevărate vedete ale portului femeiesc care au făcut carieră spectaculoasă în moda internaţională: iile. De la designeri celebri, precum Yves Saint Laurent, până la pictori ca Henri Matisse. Ia este, de fapt, o cămaşă tradiţională românească de sărbătoare, confecţionată din pânză albă, bumbac, in sau borangic şi împodobită cu mărgele şi broderii cusute manual la mâneci şi la gât. Se spune că o ie autentică este uşor de recunoscut, deoarece în trecut femeile considerau că perfecţiunea nu îi aparţine decât lui Dumnezeu, nu şi omului, aşa că nu le terminau niciodată. Iile au fost purtate din cele mai vechi timpuri în zilele obişnuite, în care oamenii mergeau la câmp sau îngrijeau animalele, iar în zilele de sărbătoare parcă erau şi mai frumoase. Apretate, înflorate şi viu colorate sau cu nuanţe discrete, strămoşii noştri purtau iile la nunţi, sărbători religioase sau înmormântări cu aceeaşi mândrie. Probabil de acolo şi frumuseţea lor.
Fota românească
Un obiect indispensabil al costumului naţional românesc de damă este fota – un dreptunghi din mătase, lână sau catifea, brodat în forme geometrice, florale ori cu dungi orizontale sau ornat cu mărgele, care acoperă (de regulă), partea din faţă şi din spate a fustei. Materialul era pe vremuri ţesut la război şi în funcţie de regiunea de provenienţă avea diferite modele şi denumiri (catrinţă, zăvelcă, pestelcă ori zadie).
Cojocul românesc
Cojocul românesc este o haină de iarnă tradiţională, purtată atât de bărbaţi cât şi de femei. Şi pentru că pe vremuri era mai dificil să faci faţă frigului, obiectul vestimentar era confecţionat din piele de oaie, cu blana îndreptată spre interior. Bărbaţii purtau cojoace simple, iar reprezentantele sexului frumos le purtau decorate cu broderie verticale simetrice sau cu mărgele în partea de jos. În funcţie de sezon, cojoacele erau adaptate şi se confecţionau fie doar din pielea animalului, fie fără mâneci. Cojocul pare să fi fost apreciat de-a lungul timpului şi de casa de modă Christian Dior, care a împrumutat unele accente tradiţionale româneşti pentru colecţia de primăvară din anul 2017.
Cuşma de blană
Cuşma sau căciula de blană era purtată în trecut în cele mai geroase zile ale anului. Simplă, confecţionată din piele şi lână de oaie, aceasta a traversat decenii întregi şi s-a modernizat odată cu trecerea timpului. A căpătat accente ruseşti şi designerii au început să o confecţioneze şi din blană de astrahan, vulpe argintie sau iepure. Cuşma de blană a fost o inspiraţie şi pentru casa de modă Prada, care a împrumutat accente tradiţionale pentru colecţia de toamnă din anul 2017.
Accesoriile maramureşene
„Zgarda scumpă” sau „zgărdanele” erau cele mai apreciate accesorii în rândul femeilor din Maramureş. Cea din urmă era confecţionată din mărgele mici, înşirate strâns şi formau un colier (de cele mai multe ori floral) lat de un deget. Purtată numai în zilele de sărbătoare sau la evenimente speciale, „zgarda scumpă” era fabricată din mărgele de corali viu colorate. În zilele noastre, această bijuterie cu origine maramureşeană a fost transpusă într-un accesoriu fashion pe care îl poartă aproape orice femeie care vrea să fie la modă – choker-ul.
-
Middle managementul, linia de bătaie şi de sacrificiu
Alţi 3% obişnuiesc să petreacă în plus chiar şi două ore pe zi muncind de la birou sau acasă.
IT-iştii, inginerii, cei care sunt în departamentul financiar, dar şi cei cu profesii liberale, precum consultanţii, arhitecţii, designerii sau avocaţii, afirmă în proporţie de 85% că muncesc mai mult de 8 ore pe zi. Doar 22% din cei care muncesc suplimentar susţin că sunt plătiţi pentru orele în plus efectuate.
Ce mai rezultă din studiul Best Jobs: programul încărcat, dorinţa de a fi mai competitivi, dar şi accesul la tehnologia care permite conectarea permanentă la sarcinile de serviciu îi fac pe aproape 70% din angajaţii români din sectorul privat să lucreze şi după terminarea orelor de lucru, la birou sau acasă.
De ce se lucrează peste program: volumul mare de muncă, presiunea angajatorilor „care văd în orele muncite suplimentar o dovadă de implicare în activitatea companiei, dorinţa de a face diferenţa între performanţele lor şi ale celorlalţi colegi”. Doar 9% susţin că muncesc în plus din pasiune pentru ceea ce fac. Tehnologia a dat jos bariera dintre programul de lucru şi timpul personal, începând de la conducere şi până la middle management.
Într-o companie, cei din middle management duc greul; trebuie să facă targeturile, trebuie să se descurce cu cei din subordine, trebuie să facă faţă la criza şi fluctuaţia de personal. Nici bine nu a venit un angajat, că şi pleacă imediat, iar ce trebuia să facă el trebuie să fie acoperit de altcineva.
Cei din middle management visează la poziţiile superioare, dar acestea apar rar şi sunt puţine. Creşterile salariale sunt mai reduse, la fel şi bonusurile, pentru că ei sunt în prima linie. Când nu se fac targeturile de vânzări, cei din middle management plătesc primii.
Chiar şi când se fac, bonusurile sunt limitate.
Un middle manager dintr-o bancă îmi spunea că are target de vânzări de credite de 1 milion de lei pe lună, persoane fizice, dar face şi 7 milioane. Totuşi, bonusul este limitat la maximum un salariu.
Când se fac restructurări, cei din middle management sunt primii vizaţi, pentru că se pot face comasări de departamente, pot fi eliberate poziţii cu salarii mai mari. Dacă îi dai afară pe cei din entry level nu rezolvi mare lucru.
În aceste condiţii, presiunea pe ei este tot mai mare, iar mulţi se gândesc că poate mai bine este să se facă antreprenori, pentru că poate găsesc un business care să le aducă un venit lunar de cel puţin 2.000 de euro pe lună, fără prea mare bătaie de cap.
În viaţa reală nu este chiar aşa, dar dorinţa de a scăpa din chingile acestei poziţii este mult mai mare.
Businessul din România nu a apucat să-şi consolideze clasa de mijloc şi de middle management pentru că a venit criza, iar mulţi au fost loviţi în plin prin faptul că li s-au redus salariile sau au plătit preţul împrumuturilor la bancă.
Când aveai 1.500 de euro pe lună, o maşină, un apartament pe credit, era ceva normal.
Mulţi au devenit furioşi pentru că această criză le-a tăiat veniturile şi nici nu au mai fost bonusuri, astfel că au devenit extrem de încrâncenaţi.
Indiferent cum sunt timpurile economice, mai bune sau mai rele, cei din middle management vor plăti preţul cel mai mare. -
Thomas Carlyle Ford
Thomas Carlyle Ford (Tom Ford) s-a născut pe 27 august 1961 în Austin, Texas, în familia agenţilor imobiliari Shirley Burton şi Thomas David Ford. La vârsta de 11 ani, s-a mutat cu familia în Santa Fe, New Mexico, iar după absolvirea liceului a plecat la studii în New York.
Ford s-a înscris la şcoala de design Parsons, iar în ultimul an de studii a petrecut un semestru la Paris, unde a lucrat ca intern în biroul de presă al casei de modă Chloé’s, post care l-a motivat în alegerea unei cariere în fashion.
Tendinţele sale în materie de creaţii vestimentare au fost influenţate mai ales de era disco glamour a cluburilor. La terminarea studiilor, Ford a obţinut o diplomă în arhitectură.
În ciuda lipsei de experienţă în fashion, Ford a insistat zilnic, timp de o lună, să obţină un job în compania de articole sportive a designerului american Cathy Hardwick. Mai târziu, ea a povestit că l-a primit la interviu cu intenţia clară de a-i tăia orice speranţă. Totuşi, la sfârşit, Ford era angajat. „L-am întrebat care sunt designerii săi preferaţi din Europa şi mi-a răspuns: Chanel şi Armani. După doi ani, a recunoscut că mi-a dat acest răspuns deoarece în acea zi purtam creaţii ale celor doi.” Între 1988 şi 1990, Ford a lucrat pentru brandul Perry Ellis, însă după doi ani s-a hotărât că este timpul pentru o schimbare. „Propria mea cultură mă inhiba. Prea mult stil în America înseamnă kitsch. Europenii, în schimb, îl apreciază”, a povestit acesta într-un interviu pentru New York Times.
În 1990, Ford a fost angajat de casa de modă Gucci, aşa că a fost nevoit să se mute la Milano. În numai doi ani, a obţinut poziţia de director de design. El a depus o muncă asiduă în cadrul casei de modă şi uneori lucra 18 ore pe zi la 11 linii de producţie în paralel. În 1994, Ford a fost promovat în funcţia de director de creaţie şi, datorită inovaţiilor sale, vânzările casei de modă, care se afla în pragul falimentului când designerul fusese angajat, au crescut în 1995-1996 cu 90%, ajungând la valoarea de 4 miliarde de dolari.
În 1999, Gucci a achiziţionat Yves Saint Laurent, iar Ford a fost numit directorul de creaţie al casei de modă. În 2004, în urma unor neînţelegeri, Ford a părăsit Gucci, experienţă care l-a devastat şi pe care a numit-o un fel de criză a vârstei de mijloc. După plecarea sa, a fost nevoie să fie angajate patru persoane pentru a acoperi volumul de muncă al acestuia.
În 2006, designerul şi-a lansat propria casă de modă, pe care a numit-o Tom Ford, iar în poziţia de preşedinte al brandului a fost numit Dominico De Sole. Printre personalităţile care au purtat ţinute semnate Tom Ford se numără Michelle Obama, Beyoncé, Jennifer Lopez, Tom Hanks, Johnny Depp, Ryan Gosling şi Will Smith. Ford a creat şi ţinutele lui Daniel Craig pentru ultimele trei producţii ale seriei James Bond: Quantum of Solace, Skyfall şi Spectre. În 2013, rapperul Jay Z a lansat un cântec numit Tom Ford. Designerul s-a făcut cunoscut şi în industria cinematografică, prin regizarea producţiilor A Single Man (2009) şi Nocturnal Animals (2016), nominalizate la Oscar. Ford a fost criticat în numeroase rânduri pentru folosirea nudurilor feminine în campaniile sale.
El este căsătorit cu jurnalistul Richard Buckley, cu care are o relaţie încă din 1986. Cei doi trăiesc în Italia. În 2013, averea designerului era estimată de site-ul therichest.com la peste 200 de milioane de dolari.