Tag: democratie

  • Iohannis, un nou atac la putere: „Auzim în România voci care dau vina pe Europa pentru orice. Fără stat de drept, ar exista doar privilegii pentru un grup restrâns”

    „Hrănindu-se într-un mod populist din seva euroscepticismului, unii politicieni puns sub semnul întrebării rolul şi relevanţa Uniunii Europene. Ei sunt cei care omit cu bună ştiinţă beneficiile uriaşe ale apartenenţei la acest proiect, sugerând că ne-ar fi poate mai bine în afara marii familii europene. Auzim în ultimama vreme în România voci care dau vina pe Europa şi Bruxelles pentru aproape orice. Este cel mai facil discurs al celor deranjaţi de standardele europene de democraţie autentică. Ceea ce nu spun aceşti politicieni este că fără democraţie, fără stat de drept, legi corecte nu există prosperitate şi bunăstare pentru majoritatea cetăţenilor. Ar exista doar privilegii pentru un grup restrâns aflat la putere”, a spus Iohannis.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

     

     

     

     

  • Macron crede că există riscul unui “război civil” în Europa,denunţă naţionalismul,populismul

    “Nu putem pretinde că ne aflăm în vremuri normale, există dubii asupra Europei, apare un fel de război civil european, dar nu trebuie să cedăm fascinaţiei sistemelor nonliberale şi egoismelor naţionale”, a declarat Emmanuel Macron marţi, într-un discurs rostit în Parlamentul European, conform publicaţiilor Les Echos, La Repubblica şi postului France24.

    “Unii ne spun că cetăţenii nu mai vor Europa. Dar nu cetăţenii sunt cei care au abandonat ideea europeană, ci suntem ameninţaţi de trădarea unor categorii de intelectuali”, a avertizat liderul Franţei, denunţând “naţionalismul”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Emmanuel Macron salută munca lui Klaus Iohannis privind democraţia: “Nu îşi lasă ţara din mână”

    “În Europa se ridică aşa numitele democraţii iliberale. Eu văd în Europa democraţii în care oamenii au obosit. Li se spune că nu pot exista reforme, rămân ataşati de lucruri. Democraţii care se obişnuiesc cu slăbiciunea, cu nedreptatea şi inegalităţile, cu furia. Acestea fac să crească populismul care le denunţă moral, dar care nu atacă cauzele. Şi de celalaltă parte sunt democraţiile iliberale, care spun: „Oamenii aceia sunt slabi, hai să nu mai respectăm democraţia, să scăpăm de independenţa magistraţilor”. Polonia, Ungaria, unii în România – şi salut acum munca preşedintelui român care nu îşi lasă ţara din mână… Aceste tendinţe sunt în urcare peste tot în Europa”, a declarat Emmanuel Macron.

    Tot în interviul acordat postului BFM TV, preşedintele francez a susţinut că Franţa nu a declarat război Siriei, însă a informat că l-a convins pe liderul de la Casa Albă să îşi păstreze angajamentul în regiune “pe termen lung”.

    Privind mandatul său, Macron a declarat că scopul său rămâne acela de a încerca să “unească ţara”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Monumentul “Kilometrul zero al democraţiei”, vandalizat

    “După apariţia informaţiei privind vandalizarea monumentului <<Kilometrul zero al democraţiei>>, Politia Locală a Municipiului Bucureşti s-a autosesizat şi a trimis la faţa locului un echipaj pentru a face primele verificări. Astfel, s-a constatat faptul că monumentul fusese smuls de la locul lui şi aruncat la câţiva metri depărtare. În această situaţie – cazul nefiind de competenţa Poliţiei Locale – urmează a fi făcute verificări de către Poliţia Română”, precizează PMB într-un comnicat de presă, remis miercuri.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Florin Călinescu: „Dl. Manda zice ca in anumite situatii, protestatarii pot fi hidratati cu tunuri cu apa. Ca in Germania. Ca asa e in democratie”

    Pe Facebook, Florin Călinescu a scris: „Dl. Manda a devenit celebru ca fiind barbatul Olgutei.
    Omul zice ca in anumite situatii, protestatarii pot fi hidratati cu tunuri cu apa. Ca in Germania. Ca asa e in democratie.

    Ok.Stimabile, vorbiti cu partidul, sa ne faca o democratie si un nivel de trai ca acolo si p-orma da-i cu tunul…

    Claudiu Manda, citat de Mediafax: „În Germania s-a întâmplat aşa, au fost alegeri într-o sală, aşa cum prevedea legea, afară cei care au huiduit au fost luaţi cu jeturi de apă. Nu am făcut o sugestie, am spus că aşa este în Germania, unde este democraţie. Au libertatea să protesteze, dar într-un cadru legal”.

  • O viaţă de muncă, 0 lei pensie. Românii care plătesc pentru greşelile de după Revoluţie

    Erau fericiţi că aveau un trai mai bun în fiecare lună şi, în acelaşi timp, noii lor şefi nu se înghesuiau să le plătească taxele către stat. Acum, mulţi au ajuns la o vârstă dificilă, la care nu se pot pensiona sau nu au stagiul de cotizare necesar pentru un venit decent.

    La 73 de ani, Adriana Dana are o poveste de viaţă de-a dreptul impresionantă, dar niciun leu de pensie. Nu a fost un om leneş, a lucrat în multe locuri şi peste tot şi-a făcut conştiincioasă treaba.

    Adriana Dan, asistată social: „Pe toate mi le amintesc. Munceam de dimineaţă până seara. Două magazine, ţineam şi casieria, vă daţi seama.”
    Reporter: „Dar fără acte?”
    Adriana Dan: „Fără acte, bineînţeles că la negru.”

    Deşi provine dintr-o familie bună, în care tatăl său a fost Director la Arhivele Statului, nu şi-a imaginat o clipă că va ajunge asistată social, cu 156 de lei lunar. 100 de lei îi dă la căminul în care locuieşte, iar restul de 56 nu îi ajung pentru medicamente. Oricum ar fi calculat, cei de la Casa de Pensii nu au putut să o ajute pentru că are doar 13 ani vechime.

    Adriana Dan, asistata social: „Şi ştiţi că eu muncesc la negru acuma. Am nouă luni, merg acuma pe zece, de când mă duc şi îngrijesc zi de zi un bătrân.”

    După o viaţă de muncă, un inginer constructor are 1354 de lei.

    Lucian Climovici, pensionar: „Mi-am dat seama că sunt vreo 11 ani în care vreo trei firme la care am lucrat angajat, cu contract, cu carte de muncă, nu mi-au plătit asigurările sociale, CAS-ul. Nu primeam fluturaşi, semnam un stat de plată aşa, cum practicau mulţi şi ca mine sunt foarte mulţi, foarte, foarte mulţi. ”

    Nimeni nu a estimat în prezent câţi români nu au vechimea necesară pentru a beneficia de pensie, pentru că cei de la Casa de Pensii se ocupă doar de dosarele complete. Se ştie, însă, că zeci de mii dintre cei plecaţi din fabricile falimentare au găsit soluţii de supravieţuire la limita legii, stirileprotv.ro

  • Iluziile şi pericolele erei digitale

    Mark Leonard, directorul European Council on Foreign Relations, crede că tehnologia va tulbura nu doar democraţiile, ci şi autocraţiile. |ntr-un articol intitulat ”Iluzia libertăţii în era digitală“ publicat în Project Syndicate, Leonard atenţionează că în următorii ani pericolul cel mai mare nu este acela ca tehnologia să pună societăţile libere şi pe cele autocrate din ce în ce mai mult în contradicţie, ci ca temerile cele mai mari ale lui George Orwell şi Aldous Huxley să se manifeste în ambele tipuri de sisteme, creând un tip diferit de distopie.

    În autocraţii precum China, frica este de crearea unor forme de guvernare ultraputernice de tipul Big Brother, cum ar fi cea din cartea 1984 a lui George Orwell. |n democraţii precum Statele Unite, preocuparea este că firmele de tehnologie vor continua să exacerbeze polarizarea politică şi socială, facilitând răspândirea dezinformării şi creând ”bule de filtrare“ ideologice, conducând la ceva asemănător cu societatea din Brave New World a lui Aldous Huxley, în care din criză economică şi şomaj crunt se naşte un imperiu ştiinţific care-şi fabrică cetăţenii în laborator.

    Însă tehnologia opacizează distincţia confortabilă între societăţi deschise şi închise, între economii libere şi planificate, făcând în cele din urmă imposibil ca ambele extreme să existe în forma lor ideală.
    Spre exemplu, în China, guvernul face presiuni asupra celor mai mari companii de tehnologie să-i dea un rol mai direct în luarea deciziilor în sectorul corporate şi acces direct la datele lor. |n acelaşi timp, internetul schimbă natura politicilor chineze şi a economiei chineze, forţându-le pe ambele să devină mai sensibile la nevoile consumatorilor.

    În SUA, dezvăluind acţiunile ample de supraveghere ale US National Security Administration (NSA), Edward Snowden a făcut clar că dorinţa unui guvern de a deveni atotcunoscător nu se limitează doar la China. Din contră, este principiul central al siguranţei naţionale în SUA.
    Noile tehnologii aduc spre convergenţă democraţia şi dictatura, făcând ca ambele viziuni distopice să fie imposibile, notează Mark Leonard. Însă pentru că multe dintre dorinţele lor sunt împlinite, oamenii vor avea iluzia libertăţii şi că deţin controlul. |n realitate, vieţile lor, informaţia pe care o consumă şi alegerile pe care le iau vor fi determinate de algoritmi şi platforme controlate de companii sau elite care nu pot fi trase la răspundere.

    Când Marc Andreessen şi-a publicat în 2011 avertismentul, în The Wall Street Journal, Google intenţiona să cumpere producătorul de telefoane mobile Motorola, o manevră care a surprins lumea tehnologiei.
    Din 2011, Android al Google este cel mai răspândit sistem de operare  pentru mobile din lume. Tot în acea vreme, Amazon, o companie software, era cel mai mare vânzător de cărţi din lume. Andreessen a remarcat că până şi cărţile în sine sunt software. Cel mai mare serviciu de video din lume era tot o companie software, Netflix. Din cauza dezvoltării agresive a acestei companii, furnizori de servicii de divertisment tradiţionale ca Time Warner au căutat să răspundă transformându-se în companii de software. De asemenea, companiile dominante de muzică erau iTunes a Apple, Spotify şi Pandora. Companiile de divertisment cu cea mai dinamică dezvoltare erau producătorii de jocuri video. Iar compania telecom cu cea mai rapidă creştere era Skype, firmă de software cumpărată de Microsoft. Cele mai mari companii de telecom, AT&T şi Verizon, au supravieţuit transformându-se în companii de software, intrând în parteneriat cu Apple sau cu alţi producători de telefoane mobile inteligente.

    LinkedIn era platforma de recrutare cu cea mai rapidă dezvoltare. Wal-Mart, cel mai mare retailer fizic, îşi dezvolta şi el capabilităţile software, în logistică şi distribuţie.
    Andreessen este un bun cunoscător al companiilor de tehnologie. A investit în Facebook, Groupon, Skype, Twitter, Zynga şi Foursquare, printre altele. Teoria lui era că lumea este ”în mijlocul unei schimbări tehnologice şi economice dramatice şi ample, în care companiile de software sunt gata să preia părţi mari din economie“. Investitorul a mai spus: ”În următorii 10 ani, mă aştept ca multe alte industrii să fie perturbate de software, mai ales de noi companii dominatoare din Silicon Valley“.

    El a mai făcut o predicţie: în zece ani, cel puţin 5 miliarde de persoane vor deţine un smartphone, având asftel la dispoziţie puterea internetului, la orice oră. Această predicţie se pare că nu se va împlini. Cele mai recente estimări spun că numărul utilizatorilor de smartphone va urca de la 2,5 miliarde în 2018 la 3 miliarde în 2021. |nsă în privinţa industriilor perturbatoare, Andreessen a avut dreptate. De când şi-a publicat articolul în WSJ, Uber, spre exemplu, a ajuns cunoscut în toată lumea, intrând în conflict cu companii de taximetrie şi chiar cu guverne. Giganţii de internet se luptă acum pentru dominaţie în domeniul inteligenţei artificiale. Companiile de tehnologie s-au coalizat cu producători auto pentru dezvoltarea maşinilor ce pot fi conduse de software, cu intervenţie umană minimă. Chiar şi monedele au devenit virtuale.  

    Iar atenţia a ajuns să ia locul banilor, devenind cea mai valoroasă materie primă. James Williams, inginer la Google, convertit la profesia de profesor, spune că era digitală a dezlănţuit o concurenţă acerbă pentru atenţia oamenilor. Iar în această competiţie nu există scrupule.
    Fiecare val de tehnologie a sporit productivitatea şi accesul la cunoaştere. Fiecare platformă nouă a fost mai uşor de utilizat şi mai folositoare. Tehnologia a dat energie globalizării şi creşterii economice. Tehnologia a făcut lumea un loc mai bun.

    Apoi a venit 2016, când internetul a dezvăluit că are două laturi întunecate. Una este legată de utilizatorii individuali. Telefoanele inteligente cu infrastructură mobilă LTE (transfer de date de mare viteză) au creat prima platformă de livrare a conţinutului disponibilă în fiecare moment, transformând industria tehnologică şi vieţile a 2 miliarde de utilizatori. Cu supervizare puţină sau deloc din partea autorităţilor de reglementare, companii precum Facebook, Google, Amazon, Alibaba şi Tencent au folosit tehnici obişnuite în propagandă şi jocuri de noroc, cum ar fi notificări constante şi recompense variabile, pentru a încuraja dependenţa psihologică, explică în Project Syndicate Roger McNamee, şi el investitor în companii de tehnologie la începuturile lor – Facebook, Google şi Amazon. Articolul său are titlul ”Drogaţii şi dealerii de social media“. După cum spune chiar el, investitorul a fost mentorul lui Mark Zuckerber, fondatorul Facebook.

    Cealaltă parte întunecată ţine de geopolitică, continuă McNamee. |n Statele Unite, Europa de Vest şi Asia, platformele de internet, în special Facebook, permit celor puternici să-i lovească pe cei fără putere în politică, politică externă şi comerţ. Alegerile şi referendumurile din Europa şi din SUA au demonstrat în repetate rânduri că reţelele sociale automate pot fi exploatate pentru a submina democraţia.
    Referendumul pentru Brexit şi alegerile prezidenţiale din SUA din 2016 au arătat, de asemenea, că Facebook avantajează semnificativ mesajele negative şi le dezavantajează pe cele pozitive. Guvernele autoritare pot folosi Facebook pentru a atrage sprijin public pentru politici represive, aşa cum se întâmplă acum în Myanmar, Cambodgia, Filipine şi în alte părţi. |n unele cazuri, Facebook sprijină aceste guverne, aşa cum face cu clienţii mari.

    Este foarte probabil ca fondatorii Facebook, Google şi ai altor platforme de internet mari să nu fi avut intenţia de a face rău atunci când şi-au adoptat modelele de afaceri. Erau tineri antreprenori, însetaţi de succes. Au consumat ani din viaţa lor construind o audienţă imensă prin reorganizarea lumii online în jurul unui set de aplicaţii mai personalizate, mai practice şi mai uşor de folosit decât predecesorii lor. Şi nu au făcut nicio încercare de a-şi monetiza eforturile decât după ce utilizatorii lor au intrat în năvod. Modelele de afaceri publicitare pe care le-au ales au la bază personalizarea, ceea ce a permis agenţiilor de publicitate să-şi trimită la ţintă mesajele cu o precizie fără precedent.

    Dar apoi a venit smartphone-ul, care a transformat mass-media şi a adus Facebook, Google şi alte câteva companii la controlul fluxului de informaţii către utilizatori. Filtrele care dau utilizatorilor ”ceea ce doresc“ au avut efectul polarizării populaţiilor şi a erodării legitimităţii instituţiilor democratice fundamentale (mai ales presa liberă). Iar automatizarea care a făcut platformele de internet atât de profitabile le-a lăsat vulnerabile la manipularea de către actorii malefici de pretutindeni – şi nu vorbim doar de guvernele autoritare, ostile democraţiei.
    Aceste companii, cu ambiţie şi anvergură globale, înghit economia mondială. |n acest proces, companiile adoptă versiuni ale filosofiei corporative a Facebook – ”mişcă-te rapid şi sparge obstacolele“ – fără a ţine seama de impactul asupra oamenilor, instituţiilor şi democraţiei. O minoritate mare a cetăţenilor din lumea dezvoltată locuieşte în bulele de filtrare create de aceste platforme – realităţi digitale false în care credinţele existente devin mai rigide şi mai extreme.

    În SUA, aproximativ o treime din populaţia adultă a devenit impenetrabilă la idei noi, inclusiv la fapte demonstrabile. Astfel de oameni sunt uşor de manipulat, un concept pe care Tristan Harris, de la Google, unde deţinea postul de Google design ethicist, l-a numit ”hacking de creiere“. Pe Harris, revista The Atlantic l-a descris ca fiind cel mai apropiat lucru de conştiinţă pe care Silicon Valley îl are.  

    Democraţiile occidentale nu sunt pregătite să facă faţă acestei ameninţări. Statele Unite nu dispun de un cadru de reglementare eficient pentru platformele de internet şi nu au voinţa politică de a crea unul. Uniunea Europeană are atât un cadru de reglementare, cât şi voinţa politică necesară, dar niciuna nu este adecvată provocării. Decizia luată recent de Comisia Europeană de a pedepsi Google cu o amendă record de 2,7 miliarde de dolari pentru comportamentul anticoncurenţial a fost bine concepută, dar subdimensionată. Google a atacat decizia cu apel, iar investitorii au ridicat din umeri. Ar putea fi un început bun, dar a fost un start insuficient de puternic.

    Nu trebuie uitat că marile companii de tehnologie, cu valori de piaţă mai mari decât economiile unor ţări, sunt mai interesate de maximizarea profiturilor decât de a-şi dezvolta o conştiinţă socială.

  • Afacerea perfectă a capitalismului, unde socialismul şi democraţia sunt la bază

    Aşa sunt Facebook, Google, YouTube ca vârfuri de gamă, urmate de Twitter, Instagram, Snapchat şi cine ştie ce va mai apărea. Nu degeaba The Economist, cunoscutul săptămânal economic, denumeşte aceste companii BAAD – Big, Anti-competitive, Addictive and Distructive.

    În 2017, Facebook a avut venituri de 40 de miliarde de dolari, cu un profit de 15 miliarde de dolari. În 2007, când a apărut, a avut încasări de 153 de milioane de dolari, cu o pierdere de 138 de milioane de dolari.

    Google a avut în 2017 venituri de 109 miliarde de dolari, după ce în 2002 avusese venituri de 400 de milioane de dolari.

    Poate criptomonedele, cu evaluările lor utopice, vor reuşi să depăşească Facebook sau Google. Oricum, să creezi din nişte algoritmi bitcoin, să-i dai un concept, să vinzi o idee de blockchain, iar lumea să fie extaziată de acest lucru, de asemenea, mi se pare remarcabil.

    Cel mai sigur, toţi dintre voi – cu mine în frunte – aveţi pagină de Facebook, unde scrieţi aproape zilnic câte ceva, unde puneţi poze, încărcaţi filme şi aşteptaţi să vă citească cineva, să vă dea like, share sau commenturi.

    Un superbusiness: voi lucraţi pe gratis pentru Facebook prin faptul că le oferiţi conţinut, care este vizualizat, citit şi share-uit de prietenii voştri şi de prietenii prietenilor voştri. Facebook vă prelucrează, vă scanează, vă analizează şi vă vinde mai departe advertiserilor sau celor care vor să ştie totul despre voi.

    Mai mult ca sigur că Facebook, Google, Twitter, Snapchat ştiu mai mult despre voi, despre cele mai ascunse gânduri, decât ştiţi voi despre voi.

    John Thornhill, unul dintre cei mai cunoscuţi comentatori de la Financial Times, cel mai mare ziar de business din Europa, constată cu stupoare în articolul ”Social media users of the world unite„ (cu o paralelă la cunoscutul slogan ”Proletari din toate ţările, uniţi-vă!„) că geniul Facebook-ului este că toţi userii lucrează gratis pentru companie, creând cel mai valoros produs. Puterea Facebook-ului este că utilizatorilor, nu un milion, nu o sută de milioane, ci 2 miliarde, adică cei care oferă materia primă, le face cea mai mare plăcere să muncească gratis. În Facebook democraţia este perfectă: scrieţi ce vreţi, când vreţi, comentaţi ce vreţi la oricine sau citiţi ce scriu alţii.

    Facebook nu te plăteşte pentru ce scrii, pentru că o faci de bunăvoie, dar a creat formatul perfect pentru a face acest lucru astfel încât ei să te vândă mai departe. Facebook trebuie doar să se asigure că produsul lor merge 25/24 şi, vorba unei reclame de la noi, ”nu se închide la nonstop“.

    Nu cred că este business mai tare în lume decât cel realizat de Facebook.

    Pentru că avea pierderi şi nimeni nu-şi imagina acest model de business în care materia primă să fie gratis – adică noi toţi -, nu foarte multă lume a pariat pe acest model. Doar utopicii au reuşit să vadă dincolo de cifre modul cum se transformă lumea.

    La fel s-a întâmplat cu Google sau cu YouTube, unde totul este aproape gratis – conţinutul şi utilizarea lui – iar banii se fac din vânzarea utilizării, din vânzarea voastră către advertiseri şi către firmele de cercetare.

    Nu ştiu încotro se vor duce businessurile, dar sigur Facebook şi Google sunt deschizătorii de drumuri ai noii revoluţii industriale, respectiv produsul este gratis şi ajungi să plăteşti pentru utilizarea lui.

    Acest lucru s-ar putea să se întâmple şi în lumea financiară: scăderea dobânzilor sub zero la sută pe an ar testa piaţa cu credite care aveau o dobândă negativă, respectiv banca te plătea ca să iei un împrumut.

    Poate în viitor energia va fi gratis când va bate vântul prea mult, dar vom plăti serviciile din jurul energiei.

    Poate că marii producători auto vă vor oferi maşini gratis, pentru care veţi plăti numai utilizarea.

    Airbnb, WeWork au deschis pieţele pentru alte concepte de business care pornesc de la ideea de share-uire.

    Aşa că, atunci când visaţi la milioanele pe care le veţi câştiga dintr-o idee de afaceri, mai întâi gândiţi-vă cum faceţi ca cei din jur, şi cât mai mulţi, să lucreze gratis pentru voi şi să le facă cea mai mare plăcere. Se cheamă experienţă.

    Noroc că sunt celelalte businesuri care plătesc salariile.

  • Raport Economist Intelligence Unit: România, “democraţie deficientă”, cu presă “parţial liberă” şi justiţie supusă presiunilor politice

    România a primit un punctaj de 6,44 din 10 şi ocupă locul 64 din 167 de ţări în clasamentul “Indicele Democraţiei 2017” elaborat de Economist Intelligence Unit.

    La capitolul “Procese electorale şi pluralism”, România are 9,17 puncte din 10, în privinţa “Funcţionării instituţiilor guvernamentale” punctajul este de 5,71, iar la nivelul “Participării politice”, 5,00. Din punctul de vedere al “Culturii politice”, Bucureştiul înregistrează punctajul de 4,38, iar în privinţa “Drepturilor civice”, 7,94, România fiind considerată “democraţie deficientă”.

    Din punctul de vedere al situaţiei presei, România are un punctaj de 8 din 10, ocupând locul 31, prin calificativul “presă parţial liberă”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PSD îşi leapădă masca. Nu mai este interesat de guvernare, ci doar de putere. De întreaga putere

    – “De ce vi s-a retras sprijinul politic, domnule prim-ministru?”

    – “Patidul, muu, muu, muu!”

    Partidule, de ce i-ai retras sprijinul politic unui premier pe care l-ai pus în funcţie acum şase luni, asta după ce ţi-ai mai demis un prim-ministru printr-un procedeu ridicol pentru un partid inteligent? Pentru că planurile fiscale pe care le-a aprobat sunt emanate din minţile tulburi din Kiseleff 10, el nefiind capabil nici măcar prostii ca lumea să emane.

    Trei premieri într-un an! Ca să ce?

    Este bizar să vezi un partid care conduce o ţară că se plânge de lipsa “democraţiei” în propriile sale structuri. Ce democratic l-aţi mai executat şi ce democratic a mai primit el sentinţa. Ce democratic conduceţi voi ţara!

    Tudose este un ins din topor şi nici nu trebuia să ajungă acolo unde a ajuns. Dar “corespundea” – are acelaşi sânge stricat ca al PSD-iştilor de duzină, nu e mai bun sau mai nebun ca Florin Iordache, Cătălin Rădulescu sau Codrin Ştefănescu. Aceeaşi gură spurcată, aceeaşi inteligenţă limitată. De ce l-aţi mai pus prim-ministru? De ce nu mai “corespunde”? Că nu a adoptat legile justiţiei care să albească dosarele penalilor din partid? Nu a făcut totul ca PSD să preia întreaga putere în ţară? Aceasta este coloana vertebrală a programului de guvernare?

    De criză politică!, urlă unii. Criză politică în ţară!, a ţipat vreme de două zile Gabriela Firea. Stimată doamnă, nu e nicio criză politică în ţară. Dar dvs, PSD, confundaţi Partidul cu Ţara. Este o criză determinată de lupta pentru puterea a unor indivizi care cred că ţara le aparţine “pe persoană fizică”, doar pentru că au câştigat nişte alegeri; că Ţara este Partidul! Acesta este sigurul înţeles al încăpăţânării de nu a asculta pe nimeni atunci când sunt luate decizii, fie că vorbim de economie, fie că vorbim de justiţie! Iar asta nu este democraţie!

    Asta este problema mare a României, azi. Un partid a ajuns la putere şi încearcă să încalece ţara, să-i acapareze întregile pârghii de decizie. Hotărârile din PSD nu au nimic de-a face nici cu “o mai bună guvernare”, nici cu “programul de guvernare” pe care Tudose l-a respectat în toate virgulele lui năroade. Într-un fel anume, este şi bună plecare lui, nu ne mai face de râs. În rest economia merge, creşterea economică este solidă. Nimic, în afară de raţiuni de partid, deloc obscure, nu pretindeau o schimbare de guvern. Dar pe moşia lui PSD poate face ce vrea, nu?

    Abia într-un asemenea punct se vede rolul decisiv al opoziţiei parlamentare. Dar această opoziţie nu există practic.

    Aşa că PSD îşi poate permite orice, inclusiv să se umple de ridicol. Pentru că este ridicol ca o nulitate precum Carmen Dan să devină motiv pentru căderea unui guvern şi este aberant ca un ins, chiar şi preşedinte de partid, să schimbe premieri cum îi schimba măsa scutecele când era el mic.

    Este ridicol ca un partid atât de mare să nu fie în stare să guverneze – dar aici se vede clar că nu guvernarea interesează în PSD, ci doar puterea. Întreaga putere, nu doar cea la care ar fi îndreptăţit ca urmare a rezultatelor la vot!