Daniel Tudor, Mircea Ursache şi Ion Giurescu vor ocupa funcţiile de vicepreşedinţi ai ASF, iar Dorina Mihăilescu, Gheorghe Marcu, Gavrilă Alexe, Gheorghe Albu, Lorand-Istvan Kralik, Marian Mîrzac, Marian Sârbu, Cornel Moldoveanu, Tudor Baltă, Doru Frunzulică, Nina Puiu şi Gheorghe Cornel Coca Constantinescu vor fi membri ai acestui Consiliu.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Daniel Tudor, Mircea Ursache şi Ion Giurescu vor ocupa funcţiile de vicepreşedinţi ai ASF, iar Dorina Mihăilescu, Gheorghe Marcu, Gavrilă Alexe, Gheorghe Albu, Lorand-Istvan Kralik, Marian Mîrzac, Marian Sârbu, Cornel Moldoveanu, Tudor Baltă, Doru Frunzulică, Nina Puiu şi Gheorghe Cornel Coca Constantinescu vor fi membri ai acestui Consiliu.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Candidaţii pentru funcţiile de conducere din cadrul ASF vor fi audiaţi marţi după-amiază în comisiile de buget din Parlament, urmând ca miercuri plenul celor două Camere să-i învestească în funcţie.
Potrivit surselor citate, Dan-Radu Ruşanu va fi secondat la ASF de către Daniel Dăianu, în calitate de prim-vicepreşedinte.
De asemenea, Marian Sârbu, Daniel Tudor şi Mircea Ursache vor fi vicepreşedinţi ai ASF, responsabili de domeniile care reveneau Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) şi, respectiv, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM).
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Daniel Dăianu, fost ministru al finanţelor şi profesor la ASE, consideră că o bună parte din eşecurile din sfera privatizăriilor din piaţa locală puteau fi evitate sau gestionate mai bine. „Sunt de acord că multe dintre privatizările din ultimii 20 de ani nu au fost făcute cum ar fi trebuit. Sunt numeroase eşecurile, însă au existat eşecuri care puteau fi evitate sau privatizări care puteau fi făcute într-un mod mai inteligent“, a afirmat Dăianu.
Pe de altă parte, acesta consideră că privatizarea Dacia este unul dintre exemplele reuşite ale privatizării care a avut implicaţii extrem de benefice asupra economiei locale.
„Dacia este un exemplu de succes, de reuşită în domeniul privatizărilor. A fost o privatizare realizată în mod inteligent în care s-a ţinut cont de capitalul uman, de priceperea inginerească a forţei de muncă locale. Impactul a fost unul major în economie, practic s-a salvat o industrie, s-au creat locuri de muncă, iar capitalul uman bine pregătit a putut fi reţinut în ţară. În plus, industria auto are legături cu multe alte sectoare, aşadar le-a impulsionat şi pe acestea. Privatizări bune au fost şi la fabricile de anvelope.
Fapt este că Banca Centrală Europeană a ezitat să-şi asume funcţia de LLR o perioadă de timp. Intervenţii în sprijinul băncilor comerciale au fost cu ezitări şi pe termen scurt în primii ani de criză – temeri comprehensibile dacă ne gândim la statutul BCE şi tratatele UE. Viaţa a obligat totuşi BCE să intervină prin linii de finanţare speciale cu extinderea gamei de colaterale acceptate. O schimbare de fond în execuţia mandatului BCE a avut loc după venirea la cârmă a lui Mario Draghi. În ultimele luni ale anului 2011 situaţia zonei euro se complicase peste măsură, evenimentele se precipitau prevestind un deznodământ analog căderii băncii Lehman Brothers în toamna lui 2008; se putea ajunge la destrămarea zonei, cu efecte economice şi sociale incalculabile. Mărturisesc că atunci (în iarna 2011/2012) am pus la îndoială capacitatea instituţională (în UE) de a se acţiona; am şi semnat, alături de economişti şi politicieni europeni, o scrisoare deschisă dată publicităţii privind urgenţa unei intervenţii din partea BCE.
Perspectiva unei cvasistagnări economice este discutată şi în România. S-a realizat o corecţie macroeconomică de amploare – de la circa -9% deficit bugetar consolidat cu câţiva ani în urmă la foarte probabil sub -3% în 2012 (conform metodologiei UE). Dar această ajustare nu garantează creştere economică în contextul extern neprietenos, al scăderii şi ineficienţei crase a investiţiilor. Dinamica industrială din 2012 spune şi ea multe. În alte texte (“Misterul creşterii economice”) am remarcat că este necesar să fie puse în mişcare pistoane interne – să încercăm să endogenizăm o creştere care, în anii precriză, a mizat decisiv pe import de capital (îndatorare). Chiar dacă a scăpa de gravitaţia zonei euro pare o misiune imposibilă. Între aceste pistoane interne ar fi o absorbţie mult crescută a fondurilor europene, diminuarea risipei ubicue din sectorul public (ce include reforma companiilor de stat, privatizări), o diplomaţie economică agresivă.
“Economia elenă se află de fapt în faliment organizat. Grecia nu încetează să facă plăţi pentru că se împrumută în continuare”, explică Dăianu. Profesorul consideră că “nu s-a rezolvat problema de solvenţă a Greciei, datoria publică nu va scădea sub 120% până în 2020 şi, dincolo de problema insolvenţei, nu se ştie ce se va întâmpla în Grecia deoarece măsurile de reformă structurală arată bine pe hârtie, dar sunt dificil de aplicat, iar economia elenă nu are cum să aibă creştere economică în următorii ani”. Dăianu apreciază că “falimentul organizat trebuia construit în aşa fel încât Greciei să i se ofere mai multe şanse, eventual să-i fie preluată datoria publică, iar economia elenă să revină la moneda proprie”. “Greciei i s-a aplicat o nouă perfuzie în austeritate, iar reacţia populaţiei va putea genera instabilitate politică şi socială. Rigoarea bugetară nu rezolvă problemele de fond, iar programele de austeritate au vicii majore. Degeaba reduci cheltuielile bugetare dacă dinamica PIB este nefavorabilă”, a mai spus economistul.
In momentul de fata, Romania e obligata sa aleaga doar intre
diverse masuri de austeritate, fiecare dintre ele dureroasa.
Pachetul de masuri anuntat recent de Guvern, care include, printre
altele, reducerea salariilor bugetarilor cu 25% si a pensiilor cu
15%, ar putea fi, in acest context, un pariu castigator, care ar
feri Romania de intrarea in incapacitate de plata, este de parere
Daniel Daianu.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Pentru ca perspectivele economice sunt din ce in ce mai bune si
statul ar putea sa imprumute banii de care are nevoie de pe piata
locala, Romania ar putea pune capat inainte de termen acordului de
finantare externa cu FMI si UE, sustin economistii agentiei de
rating Moody’s.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Viitorul suna bine pentru Romania in urma cu un an. Economistii care avertizau ca vom fi afectati serios de criza internationala puteau fi numarati pe degetele de la o mana. Ceilalti nu au vazut – sau nu au vrut sa vada – semnalele care aratau ca lucrurile vor merge din ce in ce mai rau. Acum, cand afacerile scad, companiile au pierderi, zeci de mii de angajati sunt disponibilizati, bancile nu mai dau credite, iar statul aduna tot mai putini bani, multi se intreaba la ce mai folosesc economistii.
O explicatie furnizata de analisti pentru aceasta situatie este simpla si surprinzatoare: cei care ar fi vrut sa spuna ca lucrurile se vor inrautati nu au riscat sa para deplasati in valul de optimism care ii cuprinsese pe colegii lor de breasla. “Exista un fenomen foarte interesant, dar putin studiat, acela al comportamentului de grup. Daca un analist prezice la fel ca alti trei sute o crestere si toti se insala, nu il blameaza nimeni. Daca este singur si greseste, toata lumea il arata cu degetul. Niciunul nu risca sa se indeparteze de grup. E mai bine sa dai gres in grup decat sa ai dreptate singur”, spune analistul economic Aurelian Dochia, membru in consiliul de administratie al BRD – Société Générale si fost consultant pentru Banca Mondiala, BERD si OECD.
Teoria “spiritului de turma” este sustinuta si de economistul-sef al BNR, Valentin Lazea. “Nu e usor sa te singularizezi cu opinii negative impotriva majoritatii, iti trebuie curaj si argumente solide si inatacabile”, afirma el, apreciind ca o alta cauza a faptului ca economistii n-au exprimat opinii despre iminenta crizei este faptul ca majoritatea lucreaza pentru banci si trebuie deci sa respecte politica de comunicare a angajatorului. “Multi au fost nevoiti sa taca, pentru ca jobul nu le-a permis sa vorbeasca”, sustine Lazea. Ca analist in cadrul unei banci nu poti afirma ca nu vor mai fi bani pe piata, ca vor ingheta creditele sau, mai rau, ca banca pentru care lucrezi face tranzactii cu instrumente financiare prea complexe pentru a fi intelese de toti cei implicati si care vor duce la pierderi importante.
“Economistii sunt asociati diverselor grupuri financiare, lucreaza pentru ele si nu poti sa spui ca banca ta face prapad cu instrumente financiare dubioase. Nimeni nu face cercetare economica pentru sine, este platit de cineva”, spune Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), referindu-se insa mai mult la situatia din tarile mai dezvoltate, avand in vedere ca piata din Romania este prea putin sofisticata din punctul de vedere al instrumentelor financiare. O singura banca romaneasca – de top, potrivit unor surse din piata – a avut expunere pe Lehman Brothers, dar si-a retras banii inainte ca grupul american sa se prabuseasca in septembrie 2008. Banca avea plasate depozite in euro la Lehman Brothers.
Asa ajungem la o alta cauza ce i-a impiedicat pe economisti sa admita ca se apropie criza: multi si-au imaginat ca daca piata bancara de la noi este foarte putin expusa activelor toxice, atunci vom fi feriti.
“Este drept ca economiile nou-intrate in UE erau mai putin expuse instrumentelor toxice, pentru ca sistemele lor bancare sunt mai putin sofisticate. Ce n-au inteles insa multi analisti este ca exista legaturi organice cu UE, iar daca acolo nu merge, nu merge nici la noi”, considera Daniel Daianu, profesor de economie, europarlamentar si fost ministru de finante. Iar eroarea venea inca de mai departe: pana la jumatatea anului trecut, afirma Daianu, europenii adormeau cu gandul ca economia de pe continent este robusta, nu ca nu are expunere la instrumentele financiare care au generat pierderi masive in SUA. Daianu a tot avertizat in ultimul an cu privire la inrautatirea situatiei, inclusiv in editorialele publicate in Ziarul Financiar.
Desigur, criza ne-a luat pe neasteptate deoarece in Romania analistii s-au obisnuit sa vorbeasca despre crestere economica. Acelasi lucru li s-a intamplat insa si economistilor straini, care brusc au inceput sa-si schimbe succesiv previziunile. Daca in decembrie anul trecut analistii bancii americane Citi vedeau o crestere de 2,8% a economiei romanesti in 2009, pana in aprilie anul acesta estimarea lor ajunsese la o scadere de 2,5%. Cum este posibil?