BusinessMagazin

Tag: Cursuri

  • OPINIE: Nikolaus Franke, profesor la WU Executive Academy şi care susţine cursurile de antreprenoriat şi inovaţie în cadrul programului de Executive MBA organizat de WU la Bucureşti: „Femeile fondează businessuri în mod diferit?”

    Şi dacă acestea există, sunt în mare parte angajaţi şi nu fondatori. Potrivit Eurostat, mai puţin de o treime din start-up-urile austriece au fost fondate de echipe care includeau şi o femeie. Pe tot globul, fondarea unei companii pare a fi munca unui bărbat. De ce se întâmplă acest lucru?
    În primul rând, multe studii arată că femeile sunt la fel de interesate precum bărbaţii să fie propriii lor şefi, să îşi asume responsabilitatea şi să experimenteze libertatea unui antreprenor. Şi totuşi, primul factor inhibitor este cel de natură biologică.

    Egali, dar oarecum diferiţi
    Mirela Pitu, deţinătoarea şi fondatoarea agenţiei de relaţii publice Pi2 PR, absolventă a programului Executive MBA Bucharest, spune: „Este o chestiune de priorităţi. O femeie la 20 – 30 de ani se concentrează mai mult pe familie şi perspectiva de a fi mamă. Fereastra de oportunitate este mică, astfel că presiunea de a avea copii, precum şi aşteptările externe determină majoritatea femeilor să îşi stabilească priorităţile.”
    Multe oferte de sprijin pentru părinţi, precum protecţia maternităţii şi concedii, presupun să ai statutul de angajat. Întreprinzătorul nu poate să delege pur şi simplu responsabilitatea pentru compania sa sau să apese butonul de pauză. Într-un start-up, antreprenorul este de neînlocuit. Acest lucru împiedică multe femei interesate de antreprenoriat să fondeze o companie.

    Probleme cu încrederea
    În afară de aceasta, diferenţele de personalitate sunt explicaţia pentru abordările divergente ale antreprenoriatului. Femeile par a fi mai înclinate spre autocenzură decât bărbaţii. Dacă sunteţi predispuşi la autocenzură, este puţin probabil să vă asumaţi riscul şi să acceptaţi multitudinea de factori necunoscuţi care vin odată cu fondarea unei întreprinderi. În acelaşi timp, opusul autocenzurii, supraestimarea capacităţilor – o trăsătură mai des întâlnită la bărbaţi, potrivit înţelepciunii convenţionale – ar putea fi un motor pentru antreprenoriat. Dar aroganţa poate conduce la greşeli. O tendinţă spre grandoare explică, cel puţin parţial, de ce unii bărbaţi antreprenori eşuează. În concluzie, o doză echilibrată de încredere pare a fi idealul. 

    Mai multe modele de gen feminin înseamnă mai multă diversitate
    Este dificil de spus în ce măsură aceste diferenţe cu privire la antreprenoriat sunt determinate de socializare sau de factori biologici. Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că întreprinzătorii de succes de sex feminin sunt modele importante. În cursurile noastre de MBA vedem că femeile câştigă mai multă încredere. Ele îşi dau seama că sunt la fel de deştepte, creative şi eficiente ca bărbaţii. Deci, de ce nu ar deveni antreprenori?
    Andrea Rinker, fondatoare a Next Wave Management şi alumnă a Professional MBA Entrepreneurship & Innovation, spune: „Cele mai importante caracteristici ale unei echipe fondatoare sunt experienţa, talentul, capacităţile şi modul în care echipa are încredere şi se respectă reciproc, iar niciunul dintre aceste lucruri nu are vreo legătură cu genul”. La acestea puteţi adăuga diversitatea, un alt factor important într-o echipă. Cu cât mai diverse sunt backgroundurile membrilor echipei, cu atât vor exista mai multe idei, perspective şi mai multă competenţă. Acest lucru este valabil pentru factori cum ar fi educaţia, abilităţile, valorile, punctele forte şi punctele slabe, dar şi sexul. Iată încă un motiv pentru care femeile antreprenoare de succes trebuie să fie conştiente de importanţa lor ca modele. A fi modestă ar fi un lucru absolut iresponsabil.

    Totul ţine de mediu
    Un alt factor care tinde să sperie femeile este mediul antreprenorial, întrucât piaţa de capital este de obicei dominată de bărbaţi. Andrea Rinker adaugă: „În ceea ce priveşte capitaliştii de risc – dacă priviţi din partea noastră spre scena capitaliştilor de risc – câţi dintre ei sunt de gen feminin? Foarte puţin, spre deloc. Cred că întreaga industrie are nevoie de o abordare nouă, nu doar de comunitatea fondatorilor de start-up-uri“.
    Există diferite analize care demonstrează cât de dezavantajoasă poate fi această dominaţie masculină pentru femei. Un proiect de cercetare realizat la Institutul pentru Antreprenoriat şi Inovaţie din cadrul WU a arătat că aceşti capitalişti de risc extrem de raţionali au anumite prejudecăţi bazate pe similitudine. De exemplu: în circumstanţe identice, chiar dacă îi sunt prezentate idei la fel de creative, un inginer va favoriza o echipă de ingineri, un capitalist de risc cu un background corporatist va prefera un spin-off corporativ, iar un bărbat va alege probabil o echipă integral masculină. Aceasta este o problemă şi ar fi minunat dacă mai multe femei calificate şi-ar face loc pe scena antreprenorială.

    Cum rămâne cu politica?
    Un mediu de susţinere poate schimba foarte multe lucruri. Oana Vaideanu, antreprenor multiplu şi alumnă a Executive MBA Bucharest, ştie ce rol joacă politica în acest context: „În comunitatea de antreprenori din care fac parte, multe femei au început o afacere după ce au avut un copil, dorind să aibă flexibilitatea de a petrece timp cu familia şi de a-şi organiza munca în jurul propriilor lor priorităţi. În acest sens, politica joacă un rol esenţial. În România, statul oferă anumite finanţări vizate companiilor fondate de femei”. În multe ţări, conştientizarea politică a acestei probleme a dus la introducerea unor scheme speciale de finanţare pentru femei. Mai mult, dacă femeile cu un spirit antreprenorial nu îşi îndeplinesc potenţialul, acest lucru are urmări sociale serioase, deoarece duce la pierderea nu doar a ideilor inovatoare, dar şi a unei prosperităţi semnificative şi a efectelor benefice pe piaţa muncii.
    Avem nevoie de mai multe antreprenoare! Acesta este motivul pentru care am lansat, în urmă cu câţiva ani, burse speciale pentru liderii de sex feminin în cadrul WU Executive Academy, care au ca scop să permită mai multor femei să urmeze un MBA şi, atât direct, cât şi indirect, să motiveze mai multe femei să-şi fondeze o afacere.

  • Un petic de mândrie

    Astfel au apărut companii care oferă servicii de reparat haine şi accesorii şi care îi învaţă pe cei dornici cum să-şi repare sau să-şi transforme hainele, scrie Financial Times, hotărâte să educe o generaţie de oameni care să ţină la îmbrăcămintea lor şi să n-o mai arunce atât de repede. Printre acestea se numără The Restory, care oferă servicii de restaurare de genţi şi pantofi, Splendid Stitches, care realiză modificări ale articolelor vestimentare vintage, şi Raystitch, care ţine cursuri de cusut şi cârpit elegant, astfel încât peticele aplicate hainelor să arate frumos şi să poată fi purtate cu mândrie. 

  • Prima univesitate din România care suspendă total cursurile din cauza epidemiei. O studentă e suspectă de infectare cu COVID-19

    Reprezentanţii Universităţii „Constantin Brâncuşi”, din Târgu-Jiu, judeţul Gorj, au decis, luni, să suspende cursurile după ce unei studente care s-a întors recent din Italia i s-a făcut rău la facultate, fiind suspectă de coronavirus.

    Cursurile Universităţii din Târgu-Jiu au fost suspendate preventiv până săptămâna viitoare.Decizia luată luni vine după de o studentă în anul I, întoarsă din Lombardia, a ajuns la spital.

    „Se suspendă cursurile până săptămâna viitoare în toată universitatea, iar în cazul în care nu va fi coronavirus, ceea ce sperăm cu toţii, cei din conducere se vor întâlni din nou şi vor lua o decizie. Până când nu aflăm exact ce are, nu va avea loc niciun curs”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Iulian Ţimpea, purtătorul de cuvânt al UCB Târgu-Jiu.

    Conducerea SJU Târgu-Jiu a anunţat, luni, că studenta care a ajuns la spital, după ce i s-a făcut rău la facultate, nu prezintă simptome specifice infecţiei cu coronavirus. Analizele au arătat că nu are gripă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Structura anului ŞCOLAR 2020-2021. Când începe şcoala şi când sunt vacanţele

    Structura anului şcolar 2020-2021 cuprinde data la care începe şcoala, precum şi vacanţele stabilite şi aprobate de Ministerul Educaţiei. Potrivit Ministerului Educaţiei, cursurile noului an şcolar încep luni, 14 septembrie şi se întind pe respectiv 34 de săptămâni.

    Conform Ordinului nr. 3125/2020 al Ministerul Educaţiei şi Cercetării, privind structura anului şcolar 2020-2021, anul şcolar 2020-2021 începe la data de 1 septembrie 2020, se încheie la data de 31 august 2021 şi are 34 de săptămâni de cursuri. Cursurile anului şcolar 2020-2021 începând la data de 14 septembrie 2020.

    Semestrul I are 17 săptămâni de cursuri dispuse în perioada 14 septembrie 2020 – 29 ianuarie 2021.

    Cursuri – luni, 14 septembrie 2020 – marţi, 22 decembrie 2020.

    În perioada 26 octombrie-1 noiembrie 2020, elevii claselor din învăţământul primar şi copiii din grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă.

    Vacanţa de iarnă – miercuri, 23 decembrie 2020 duminică, 10 ianuarie 2021.

    Cursuri – luni, 11 ianuarie 2021 – vineri, 29 ianuarie 2021.

    Vacanţa intersemestrială – sâmbătă, 30 ianuarie 2021 duminică, 7 februarie 2021.

    Semestrul al II-lea are 17 săptămâni de cursuri dispuse în perioada 8 februarie-18 iunie 2021.

    Cursuri – luni, 8 februarie 2021 – joi, 1 aprilie 2021.

    Vacanţă – vineri, 2 aprilie 2021 – duminică, 11 aprilie 2021.

    Cursuri – luni, 12 aprilie 2021 – joi, 29 aprilie 2021.

    Vacanţă – vineri, 30 aprilie 2021 – duminică, 9 mai 2021.

    Cursuri – luni, 10 mai 2021 – vineri, 18 iunie 2021.

    Vacanţa de vară – sâmbătă, 19 iunie 2021 – data din septembrie 2021 la care încep cursurile anului şcolar 2021-2022.

     Programul naţional “Şcoala altfel” se va desfăşura în perioada 5 octombrie 2020 – 4 iunie 2021, pe o perioadă de 5 zile consecutive lucrătoare, a căror planificare se află la decizia unităţii de învăţământ.

  • Cum se educă un antreprenor?

    După ce a obţinut certificarea de trainer de business etiquette în cadrul International Etiquette and Protocol Academy of London, a deschis în Bucureşti businessul Etiquess prin care îşi propune să îi înveţe regulile de etichetă în afaceri şi pe antreprenorii români.

    „Un trainer de etichetă în afaceri predă cunoştinţe care ţin de multiculturalitate, care ţin de convenţiile de afaceri, toate acele elemente nescrise, dar care sunt importante şi care pot «deschide uşi»”, explică Elena Scherl, trainer de business etiquette şi fondator al businessului Etiquess. 

    Ea a povestit că în urmă cu aproximativ trei ani, când lucra într-o companie de telecomunicaţii din România, a observat o diferenţă de comportament social între oamenii de business din diferite ţări, motiv pentru care a început să caute informaţii pentru a se educa în această direcţie. „Lucram într-o companie de telecomunicaţii, pe partea de vânzări.

    Având cel mai des ocazia să lucrez cu companii străine, am observat că managerii din anumite ţări sunt oarecum deranjaţi de anumite cuvinte pe care le foloseam şi nu erau la fel de deschişi cu mine cum erau alte persoane cu care foloseam aceleaşi cuvinte, spre exemplu. Mi-am dat seama că anumite rezultate – precum targeturi de vânzări erau influenţate de cât de bine ne descurcam noi, angajaţii, cu managerii de conturi din cadrul celorlalte companii străine. Atunci am avut setea aceasta de a-mi îmbunătăţi aptitudinile şi rezultatele”, spune Elena Scherl. Timp de circa doi ani a citit cărţi despre cum să lucrezi cu oameni care fac parte din societăţi diferite, „cum să lucrezi cu libanezii, cu chinezii, cu americanii, cu occidentalii”. Apoi a urmat cursuri de etichetă în business la Londra, în cadrul companiei International Etiquette and Protocol Academy of London, pentru că a vrut să poată preda antreprenorilor români şi angajaţilor acestora ceea ce a învăţat.

    „Toate valorile şi elementele pe care eu le-am preluat pe parcursul trainingului, în cadrul International Etiquette and Protocol Academy of London care a durat o săptămână sunt preluate şi în portofoliul Casei Regale din Marea Britanie. În plus, pot să ofer şi certificat de participare celor care vin la cursurile mele”, a povestit Elena Scherl.

    După ce a obţinut certificarea de trainer de etichetă în business a înfiinţat compania Etiquess, sub care predă cursuri de business etiquette antreprenorilor activi pe piaţa naţională şi angajaţilor acestora. „Oficial, am deschis compania în octombrie 2019. Am investit aproximativ 20.000 de euro în înfiinţarea firmei, în cursul de la Londra şi în amenajarea biroului din Bucureşti, din zona Universităţii, unde organizez cursurile.” Elena Scherl consideră că acest domeniu, care este la început de drum pe piaţa din România dar care în alte ţări precum Marea Britanie a prins deja rădăcini, îşi va face loc repede pe piaţa naţională.

    „Poate sună pragmatic, dar cu cât criza de forţă de muncă se adânceşte la noi, cu atât nevoia pentru ce fac eu creşte. În momentul acesta, consider că există o nevoie mare pentru serviciile pe care eu le ofer, pentru că aceste cursuri de formare pot ajuta companiile să reţină angajaţii şi le şi cresc productivitatea”, este de părere Elena Scherl. Un alt motiv pentru care Elena Scherl are încredere că domeniul de educare al antreprenorilor se va dezvolta pe piaţa locală este reprezentat de faptul că oamenii de business români vor vrea îşi ducă businessurile şi pe alte pieţe şi vor avea nevoie de „educare”, pentru a le creşte şansele de internaţionalizare.

    „Trebuie să cunoaştem cultura celor cu care vorbim şi să înţelegem fiecare cultură în parte. Antreprenorii care vor să se extindă în alte ţări trebuie să îşi facă temele înainte cu privire la ţările pe care le vizează. Până şi cadourile pe care le oferi au un întreg ritual în anumite ţări. Poţi să îţi sabotezi o relaţie de business de la început dacă oferi cadouri nepotrivite. Şi nici măcar nu vei auzi o explicaţie, pentru că spre deosebire de români – care cer explicaţii – sunt culturi care pur şi simplu evită conflictul pe cât posibil, evită să te pună în situaţia umilitoare de a primi un răspuns negativ. Spre exemplu, în China (şi în alte ţări din Sud-Estul Asiei), care este o piaţă imensă, oamenii de acolo nu vor spune niciodată «nu», dar vor spune «ne mai gândim». Ei se pun în locul celuilalt şi vor să evite să îl pună într-o situaţie stânjenitoare. Pentru a ne extinde internaţional trebuie măcar să vorbim cu un consilier sau un consultant din ţara respectivă, sau cu ambasadorii ţărilor vizate, să cerem informaţii despre mediul de afaceri, despre cum lucrează oamenii de acolo”, spune Elena Scherl. De altfel, ea a dat câteva exemple motivând de ce mediul antreprenorial românesc are nevoie să fie „educat”.

    „Românii sunt prietenoşi, dar văd des că oamenii de business din România nu ştiu să se ridice la nivelul unei ocazii. Spre exemplu, merg la evenimente de business care sunt oficiale, conservatoare, iar ei încep de când ajung la eveniment să renunţe la sacou, să desfacă nodul de la cravată, spun lucruri fără să gândească înainte sau fac gesturi care nu se pretează în alte ţări sau culturi. Acestea sunt poate elemente nesemnificative, dar dacă ai mai mulţi oameni în mediul de afaceri internaţional aproape poţi să îţi dai seama care dintre ei sunt români. Asta putem vedea şi într-un aeroport, pentru că îţi poţi da seama uşor care este coada de români. Aceste gesturi nu vin din răutate sau din lipsă de maniere, vin din ignoranţă, pur şi simplu nu ne-am gândit ce semnifică aceste gesturi pe care le facem”, explică Elena Scherl. Ea spune că aceste gesturi, care pentru antreprenorii români nu sunt importante, trag în jos mediul de business românesc.

    „Spre exemplu, în Orientul Mijlociu, atât în mediul de afaceri cât şi în cel privat, mâna stângă nu există, nu este folosită, este considerată mâna «necurată». Iar uneori afacerile pot fi compromise, o serie de astfel de gesturi ne pot strica imaginea şi ne strică din prestigiu. Aşa cum noi, românii, avem anumite prejudecăţi cu referire la alte ţări sau alte culturi, aşa au şi alţii cu noi. Am pierdut în cariera mea oportunităţi din cauza anumitor gesturi, dar mi-am dat seama după ce am început să studiez şi să mă informez. Cel mai rău am dat-o în bară cu persoane din Orientul Mijlociu, mai ales că sunt femeie. Acolo nu se face o diferenţă foarte mare între mediul de afaceri şi viaţa socială”, spune antreprenoarea.

    Anul acesta, începând cu luna ianuarie, Elena Scherl a început să predea cursuri de etichetă în business angajaţilor din multinaţionalele active pe piaţa din România. Un element important este reprezentat de faptul că ea personalizează cursurile în funcţie de industria în care activează clienţii ei şi în funcţie de nevoile acestora.
    „Fiecare angajator vrea să se insiste pe anumite elemente şi atunci e mai bine să selectezi aceste lucruri înainte. Spre exemplu, companiile de retail s-ar putea să aibă nevoie de îmbunătăţirea anumitor abilităţi ale oamenilor care lucrează cu clienţii (în showroom, la recepţie sau la casă), sau oamenii dintr-o bancă care sunt la ghişeu. Programatorii pot avea alte nevoi şi atunci cursul trebuie customizat.”
    Totuşi, fondatoarea Etiquess consideră că antreprenorii români ar avea mai multă nevoie de aceste cursuri decât multinaţionalele, dar ele nu au bugetele unei companii mari şi de obicei lasă aceste nevoi la urmă sau nu le iau deloc în considerare.
    „De obicei multinaţionalele sunt cele care investesc primele în orice traininguri. Am început să primesc solicitări şi întrebări de la oameni (persoane fizice) care vor să facă ceva pentru mica lor afacere sau care se gândesc să înfiinţeze o afacere şi vor să se pregătească dinainte de a intra în mediul antreprenorial.”
    Companiile de retail, de IT, cele active în domeniul bancar, financiar sau medical au cea mai mare nevoie de serviciile pe care le furnizează compania Etiquess, este de părere fondatoarea.
    „De obicei, persoanele care sunt pregătite în ceea ce priveşte partea tehnică, informaţională au probleme în ceea ce priveşte interacţiunea socială. Când lucrezi în retail şi intri în contact zilnic cu clienţi este foarte important să nu intri în panică şi să poţi gestiona orice situaţie apare în acea zi. Genul acesta de cursuri se pretează mai degrabă celor care intră în contact cu multe persoane în fiecare zi şi trebuie să îşi păstreze o atitudine prietenoasă cu toţi clienţii pe care îi întâlnesc în acea zi”, a conchis Elena Scherl. 

  • Codecool: Bancheri, jurişti şi specialişti în vânzări au fost printre primii care s-au înscris la cursurile noastre de programare. Reprezentanţii locali ai şcolii de programare estimează că anul acesta vor avea 50 de absolvenţi în România

    Start-up-ul Codecool din Ungaria, specializat în furnizarea de cursuri în domeniul IT, care a intrat pe plan local în 2019, estimează că anul acesta vor absolvi cursurile sale circa 50 de români, primii înscrişi având experienţă în banking, vânzări sau drept şi nu neapărat şi cunoştinţe tehnice. De asemenea, în prima tranşă de cursanţi s-au înscris şi studenţi, profesori sau români care s-au întors din străinătate (circa 15% din totalul persoanelor înscrise).

    „Pentru noi, anul acesta este foarte important deoarece vom avea primii programatori formaţi pe piaţa din România. În acest moment, estimăm aproximativ 50 de absolvenţi. Desigur, pot apărea surprize, deoarece cei mai talentaţi au opţiunea să încheie anul de studiu în 9 luni de zile (datorită modelului nostru de învăţare Mastery Based Learning, care implică parcurgerea modulelor de învăţare în funcţie de ritmul propriu de învăţare), ceea ce înseamnă că numărul de absolvenţi poate creşte semnificativ“, a declarat pentru ZF Claudia Tamaşi, country manager al Codecool în România.

    Ea a adăugat că până acum numărul persoanelor înscrise la cursurile de programare a depăşit aşteptările.

    „O parte din studenţi au promovat deja primul examen şi au trecut în al doilea modul, rata de succes fiind de 75% dintre cei înscrişi iniţial.“

    Anul trecut, odată cu intrarea pe piaţa din România, Codecool estima că în 2020 va avea circa 300 de cursanţi.

    Şcoala de programare Codecool a început cursurile de programare în Bucureşti în septembrie anul trecut, acestea adresându-se atât persoanelor fizice care vor să devină programatori – studenţi sau persoane care au deja o profesie, indiferent care este aceasta, şi vor să o schimbe –, cât şi companiilor, prin intermediul trainingurile realizate pentru programatorii deja angajaţi ai unei firme.

    „În ceea ce priveşte conversia profesională, apar din ce în ce mai mulţi doritori. Suntem în plină transformare digitală iar nevoia de upskilling şi de conversie va deveni din ce în mai acută în fiecare an“, a precizat Claudia Tamaşi.

    „Companiile sunt, de asemenea, deschise la conversia profesională. În studiul nostru am examinat şi atitudinea companiilor faţă de această idee: aproape jumătate (46%) dintre companiile care au fost intervievate în cadrul studiului cred că reconversia profesională este o soluţie pentru acoperirea deficitului de angajaţi programatori din ţară şi sunt deschise să angajeze programatori la început de drum şi să le ofere training“ Cu toate acestea, a completat ea, persoanele care doresc să se respecializeze întâmpină mari dificultăţi în a se susţine pe perioada cursurilor de conversie profesională şi este nevoie de mai mult sprijin atât din partea statului cât şi din partea mediului privat.

    Potrivit unui studiu realizat de Codecool, rolurile cel mai greu de acoperit într-o companie IT sunt cele de full-stack developers, architects şi back-end developers.

    “Din discuţiile pe care le-am avut cu companiile partenere, există un mare deficit de project manageri cu competenţe ridicate de <<business thinking>>. În general, echipele de lucru din IT sunt formate din profesionişti pe diferite tehnologii cu diferite nivele de expertiză, alături de un project manager care coordonează proiectul şi 1-2 juniori, în funcţie de dimensiunea echipei.
    Desigur, sunt preferaţi programatorii cu minim 2-3 ani de experienţă versus juniori”, a menţionat country managerul Codecool România. Ea a atras însă atenţia că juniorii IT existenţi pe piaţa locală sunt de mai multe categorii – juniori cu 3 luni de internship într-o companie, juniori formaţi în 7-12 săptămâni de diferite traininguri existente în piaţă, juniori care au terminat universitatea dar nu au practică deloc în companii şi <<Codecooleri>>.

    “Codecoolerii sunt o combinaţie ideală, unii parteneri nici nu-i mai consideră juniori, deoarece aceştia finalizează peste 40 de proiecte în anul de studiu plus fiecare dintre ei are 6 luni de practică în proiecte reale.”

    Codecool le oferă cursanţilor opţiunea de plată amânată a cursurilor şi le garantează un loc de muncă la finalul cursului. “

    În prezent, Codecool oferă două tipuri de cursuri – un curs cu o durată de 12 luni, „de full-stack developer“, care acoperă bazele programării la care poate aplica oricine, nefiind necesare cunoştinţe anterioare de IT, şi cursuri intensive pe diverse tehnologii cum ar di Front-End, .NET, Java şi Python. Acestea durează aproximativ şase luni, iar aplicanţii trebuie să aibă un nivel mediu de cunoştinţe de IT sau programare.

    “Procesul de lansare pentru cursurile intensive de 6 luni este în curs de derulare. În acest moment, avem mai multe idei venite de la colegii din Ungaria şi Polonia şi urmează să stabilim exact care este cea mai mare nevoie în prezent pentru piaţa din Bucureşti. Oscilăm între a lansa cursuri pentru tehnologii foarte noi sau un curs special creat pentru cele mai căutate tehnologii din Bucureşti. Ne dorim foarte mult să oferim o opţiune candidaţilor care nu au posibilitatea să urmeze cursul nostru full time şi încă investigăm cel mai potrivit interval orar pentru cei care lucrează sau au alte angajamente”, a precizat Claudia Tamaşi.

    Şcoala de programare Codecool a fost înfiinţată în urmă cu cinci ani în Ungaria, iar ulterior s-a extins în Polonia şi anul trecut în România, planul start-up-ului fiind de a se mai extinde în alte şase ţări din Uniunea Europeană în următorii patru ani.

     

  • Nouă şcoli şi grădiniţe din Bucureşti îşi suspendă cursurile, timp de trei zile, din cauza gripei

    Un număr de nouă şcoli şi grădiniţe din Capitală îşi suspendă cursurile, începând de marţi, timp de trei zile, din cauza numărului de cazuri de gripă înregistrate, anunţă Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB).

    Măsura a fost luată la propunerea Direcţiei de Sănătate Publică (DSP).

    Astfel, timp de trei zile, va fi închisă o clasă din Şcoala Generală 195 (Sector 3), o clasă din Grădiniţa 116 (Sector 1), o clasă din Şcoala „Pia Brătianu” (Sector 1), toată Grădiniţa 68 (Sector 3), o clasă din Şcoala Generală 172 (Sector 6), o clasă din Şcoala Generală 59 (Sector 6), o clasă din Şcoala General 206 (Sector 6), o clasă din Şcoala Generală 157 (Sector 6) şi o grupă a Grădiniţei 210 (Sector 6).

  • Un business cu şi despre etichetă

    „Totul a pornit din liceu, când mă gândeam cum aş putea să fac să nu mai existe diferenţe între copii din cauza statutului social sau din cauza educaţiei care le-a fost dată acasă. Şi atunci am zis că o să dezvolt eu ceva când o să fiu mare, care să rezolve asta. Când eşti mic contează foarte mult să ai prieteni, să fii acceptat şi te bazezi pe părerile celorlalţi despre tine“, spune Ştefana Mireţ, fondator al Manieres.

    Astfel, în anul I de facultate a împrumutat nişte bani de la mama sa, a făcut o asociaţie şi a început să bată la uşile şcolilor din Bucureşti pentru a preda primele cursuri. Ea îşi aminteşte că primele lecţii predate copiilor au fost despre cum trebuie să se salute, cum să se prezinte sau cum să stea la masă.

    Ştefana Mireţ predă cursuri de bune maniere atât pentru grupuri de trei sau cinci persoane, cât şi 15-20. Un curs de weekend durează o oră şi jumătate, iar modulul este format din 4 ore, care costă 210 lei.

    Încasările din 2018 ale Manieres au fost de câteva zeci de mii de euro, iar o mare parte din sumele încasate merg mai departe în investiţii în materiale didactice. O altă parte importantă a fost investită într-o platformă în care antreprenoarea vrea să pună filmuleţe cu cursurile predate în licee, astfel încât să poată fi replicate de profesori sau părinţi când se află într-o situaţie de criză.

  • Tainele gelateriei italieneşti, pentru gusturi româneşti

    După 15 ani petrecuţi în străinătate, s-a întors la Cluj să producă îngheţată moleculară sub brandul L’Albero dei sogni („Pădure de vis“), ca urmare a unei investiţii de 20.000 de euro.

    „După 15 ani petrecuţi în străinătate am hotărât să mă reîntorc acasă la familia mea, să îmi petrec cât mai mult timp cu fetiţa mea, Alyssia, dar şi să fiu independentă financiar. Îmi doream dintotdeauna să devin antreprenor pentru că şi părinţii mei au fost antreprenori. Voiam să deschid o afacere în sectorul HoReCa, pentru că am urmat cursurile celei mai mari şcoli de bucătari şi cofetari din Italia, Alma la Scuola Internazionale della Cucina Italiana, şi o specializare în Elveţia”, povesteşte Roxana Pârjol, fondatoarea gelateriei L’Albero dei sogni.

    Numele brandului L’Albero dei sogni este inspirat din desertul preferat al antreprenoarei, Pădure de Vis, cu care a participat la o emisiune de bucătari şi care a fost apreciat. Ea a lucrat anterior ca chef bucătar într-un restaurant din Italia timp de zece ani. „Finanţarea businessului a venit treptat, la început din resurse proprii de 20.000 de euro, iar apoi am luat un credit BT Mic pentru a începe să dezvoltăm afacerea, să facem faţă cererii pieţei.”

    Roxana Pârjol a urmat un curs de antreprenoriat, în urma căruia a decis să-şi deschidă o gelaterie şi să aducă un produs inovativ pe piaţă, îngheţata moleculară. Ideea s-a transformat
    într-un bussines după mai multe experimente.
     

  • Cum reuşeşte un antreprenor pasionat de tehnologie să îi înveţe pe copii să programeze încă de la grădiniţă

    Antreprenorul Cristian Lăcraru, care a pus pe piaţă conceptul Şcoala IT, vrea să extindă businessul şi în alte oraşe în următorii doi ani, pe listă fiind Cluj-Napoca şi Braşov.

    „Ideea de a face o şcoală de IT a venit din pasiunea pentru tehnologie. Backgroundul meu este unul tehnic, am terminat Electronică la Universitatea Politehnică. Am văzut cât de rapid este avansul tehnologic, iar scopul meu a fost să-i învăţăm pe cei mici cum să înţeleagă tehnologia şi cum să o manevreze, să ştie şi ce se află în spatele ecranului“, a spus Cristian Lăcraru.
    Publicul-ţintă al Şcolii IT îl reprezintă copiii cu vârste între 5 şi 12 ani, după ce din programul pilot a reieşit că la vârste mai mici, chiar dacă sunt atraşi de roboţi, copiii nu reţin elementele pe care le învaţă.
    Investiţia iniţială în business, în 2009, a fost de circa 5.000 de euro şi a presupus echipamentele pentru un laborator.
    În prezent, Şcoala IT lucrează cu grădiniţe şi şcoli primare, dar are programe şi pentru gimnaziu, liceu. Un curs de robotică şi programare costă 50-60 de lei pe şedinţă, sumă care include şi echipamentele, consumabilele, roboţii cu care vine Şcoala IT.